NORMĂ TEHNICĂ FEROVIARĂ din 19 ianuarie 2010

Redacția Lex24
Publicat in Repertoriu legislativ, 26/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Emitent: MINISTERUL TRANSPORTURILOR SI INFRASTRUCTURII
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 72 din 1 februarie 2010
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Nu exista acte referite de acest act
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulAPROBAT DEORDIN 36 19/01/2010
ActulCONTINUT DEORDIN 36 19/01/2010

"Vehicule de cale ferată destinate transportului de călători. Instalaţii de ventilaţie/încălzire/climatizare. Cerinţe pentru proiectare"



PreambulPrezenta normă tehnică feroviară precizează cerinţele minime de proiectare pentru instalaţiile de ventilaţie/încălzire/ climatizare ce se vor monta pe vagoanele de călători din reţeaua feroviară pentru asigurarea confortului şi sănătăţii călătorilor. Atât instalaţiile de acest tip care se importă, cât şi instalaţiile fabricate în România vor fi agrementate, respectiv omologate dacă au cel puţin performanţe echivalente cu cerinţele din această normă.Prevederile acestei norme tehnice feroviare se aplică la întocmirea caietelor de sarcini/temelor de proiectare pentru construcţia/modernizarea vehiculelor feroviare pe care urmează a fi montate instalaţii de ventilaţie/încălzire/climatizare de către deţinătorii de vehicule feroviare care transportă călători şi de către proiectanţii/constructorii/reparatorii vehiculelor feroviare şi/sau a instalaţiilor de încălzire/climatizare.La elaborarea normei tehnice feroviare s-au utilizat prevederile standardelor române care au preluat integral normele europene, standardele Comitetului Internaţional de Electrotehnică şi prevederile din fişele Uniunii Internaţionale a Căilor Ferate precizate în anexă. Referirea directă la acestea se face prin menţionarea între paranteze drepte a numărului de ordine al documentului în lista documentelor de referinţă, anexă la prezenta normă tehnică feroviară.1. Generalităţi1.1. ScopPrezenta normă tehnică feroviară are ca scop stabilirea cerinţelor minime pentru proiectarea instalaţiilor de ventilaţie/ încălzire/ climatizare ce se vor monta pe vagoanele de călători din reţeaua feroviară pentru asigurarea confortului şi sănătăţii călătorilor.1.2. Domeniul de aplicarePrevederile prezentei norme tehnice feroviare se aplică la întocmirea caietelor de sarcini/temelor de proiectare pentru construcţia/modernizarea vehiculelor feroviare pe care urmează a fi montate instalaţii de ventilaţie/încălzire/climatizare de către deţinătorii de vehicule feroviare, care transportă călători şi de către proiectanţii/constructorii/reparatorii vehiculelor feroviare şi/sau a instalaţiilor de încălzire/climatizare.Prezenta norma tehnică feroviară nu se aplică vehiculelor feroviare destinate transportului urban şi suburban pe şine (metrou, tramvai).Aplicarea prezentei norme tehnice feroviare la produsele legal comercializate în alt stat membru al Uniunii Europene este obiectul Regulamentului (CE) nr. 764/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului European din 9 iulie 2008 de stabilire a unor proceduri de aplicare a anumitor norme tehnice naţionale pentru produsele comercializate în mod legal în alt stat membru şi de abrogare a Deciziei nr. 3.052/95/CE .Cerinţele prezentei norme tehnice feroviare nu se aplică produselor legal fabricate şi/sau comercializate în alt stat membru al Uniunii Europene sau în Turcia ori legal fabricate într-un stat EFTA care este parte contractantă a acordului EEA.1.3. Clasa de riscInstalaţia de ventilaţie/încălzire/climatizare montată pe vehiculele feroviare face parte din categoria produselor care prin defectare determină diminuarea calităţii condiţiilor de transport şi pot afecta sănătatea călătorilor.1.4. Durata normală de funcţionareDurata normală de funcţionare a instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare trebuie să fie 12-18 ani.1.5. Simboluri şi abrevieriT(ir) – temperatura interioară reală [°C]T(im) – temperatura interioară medie [°C]T(em) – temperatura exterioară medie [°C]k – coeficient de transfer de căldură.tau – factorul de transfer pentru ferestreUIC – Uniunea Internaţională a Căilor FerateCEI – Comitetul Internaţional de ElectrotehnicăSR – standard românEN – normă europeanăSR EN – standard român care preia o normă europeanăISO – Organizaţia Internaţională de StandardizareSR CEI – standard român care preia un standard internaţional de electrotehnicăT(ic) – temperatura interioară prescrisă [°C]°K – simbolul pentru unitatea de măsură a temperaturii în sistem internaţionalMTBF – media timpului de bună funcţionarelambda [t(1), t(2)] – rata de defectare medieZ [t(1), t(2)] – intensitatea medie de defectareMTR – media timpului de reparareR [t(1), t(2)] – fiabilitateaA – coeficientul de disponibilitate.1.6. DefiniţiiPentru scopul prezentei norme tehnice feroviare, termenii de specialitate se definesc după cum urmează:a) confort – senzaţie agreabilă percepută de o persoană, referitoare la mediul său climatic [4];b) instalaţie de aer condiţionat – echipament destinat pentru ventilaţie, filtrare, încălzire, răcire cu reducerea umidităţii aerului [4];c) ventilaţie forţată – circulaţie a aerului generată printr-o acţiune mecanică [4];d) ventilaţie naturală – circulaţie a aerului generată fără o acţiune mecanică;e) preîncălzire – proces de creştere a temperaturii interioare fără prezenţa în vehicul a călătorilor [4];f) prerăcire – proces de scădere a temperaturii interioare fără prezenţa în vehicul a călătorilor [4];g) încălzire – proces de creştere sau de menţinere a temperaturii interioare în intervalele prestabilite [4];h) răcire – proces care face posibilă coborârea sau menţinerea temperaturii interioare [4];i) uscarea aerului – micşorarea conţinutului de umiditate a aerului;j) condiţionarea aerului – proces care include ventilaţia, încălzirea, răcirea şi/sau uscarea aerului (dezumidificarea) [4];k) încălzire şi ventilaţie – sistem care include ventilaţia şi încălzirea [4];l) unitate de tratare a aerului – grup de componente care asigură realizarea amestecului de aer proaspăt cu aer circulat, filtrarea amestecului de aer, răcirea cu eliminarea condensului sau, după caz, încălzirea amestecului de aer filtrat [4];m) grup de condensare – ansamblu de componente care asigură antrenarea agentului frigorific (refrigerentului) în stare gazoasă din evaporator în compresor, comprimarea şi refularea din compresor, răcirea la temperatura mediului şi condensarea refrigerentului, refularea refrigerentului în stare lichidă prin butelie şi filtru – deshidrator înapoi în evaporator;n) unitate de răcire – evaporator din unitatea de tratare a aerului, care îndeplineşte funcţia de răcire, în mod centralizat, în asociere cu ventilaţia forţată [4];o) unitate de încălzire principală – ansamblu de elemente de încălzire (rezistoare electrice) care îndeplineşte funcţia de încălzire, în mod centralizat, în asociere cu ventilaţia forţată [4];p) unitate de încălzire auxiliară – element de încălzire descentralizată pentru adăugarea diferenţiată a căldurii în spaţiile ocupate de călători sau în spaţiile auxiliare [4];q) aer proaspăt – aer preluat din exterior [4];r) aer interior – aer conţinut într-un spaţiu specificat din vagon [4];s) aer recirculat – aer preluat din interiorul unui spaţiu specificat şi refolosit [4];t) aer amestecat – aer rezultat din amestecul în diferite proporţii dintre aerul proaspăt şi aerul recirculat [4];u) aer tratat (condiţionat) – aer care poate fi filtrat şi/sau poate primi un aport de energie când trece prin unitatea de tratare a aerului [4];v) aer primar – aer tratat, care intră în canalele de aer [4];w) aer furnizat – aer tratat, care poate fi combinat cu aerul indus pentru climatizarea unui spaţiu specificat [4];x) aer indus – aerul dintr-un spaţiu specificat, care este luat şi refolosit local [4];y) aer transferat – aer care iese dintr-un spaţiu specificat [4];z) aer evacuat – aer eliminat în exteriorul vehiculului [4];aa) temperatura interioară reală [T(ir)] – temperatura reală a aerului interior [4];bb) temperatura interioară prescrisă [T(ic)] – temperatura teoretică a aerului care se urmăreşte a fi atinsă de aerul interior [4];cc) temperatura interioară medie [T(im)] – media aritmetică a temperaturilor interioare măsurate la 1,1 m de la podea [4];NOTĂ:Procedura de măsurare este recomandată de [5].dd) temperatura exterioară medie [T(em)] – media aritmetică a temperaturilor exterioare [4];NOTĂ:Procedura de măsurare este recomandată de [5].ee) volumul de confort – volumul unui compartiment sau al unui salon situat la înălţimea cuprinsă între 0,10 şi 1,70 m deasupra podelei şi la cel mult 0,20 m de orice perete sau perete subţire despărţitor [4];ff) zone de confort – zonele din compartiment sau din salon ocupate în mod normal de călători [4];gg) spaţii anexe – locuri unde stau temporar călătorii sau personalul feroviar [4];hh) coeficient de transfer de căldură (k) – raportul dintre densitatea de suprafaţă a fluxului termic (căldura în unitatea de timp) care traversează pereţii vehiculului şi diferenţa dintre temperatura interioară şi cea exterioară T(im) şi T(em)[4];NOTĂ 1: Coeficientul de transfer de căldură ţine seama de eficienţa izolării pereţilor exteriori şi de efectul infiltrării aerului pe la neetanşeităţile vehiculului aflat în mişcare (neetanşeităţile uşilor, ferestrelor, diverselor deschideri) şi se aplică întregului vehicul sau numai unei părţi a acestuia.NOTA 2: Valoarea coeficientului de transfer de căldură se exprimă în [W/mý°K]îi) factorul de transfer pentru ferestre (tau) – raportul dintre fluxul de energie solară transmis spre interiorul vehiculului printr-o fereastră şi fluxul incident [4];jj) sarcina solară echivalentă – căldura totală recepţionată de o suprafaţă de 1 mý perpendiculară pe radiaţia emisă de o sursă luminoasă (echivalent solar), când este înclinată la un unghi de 30° faţă de orizontală;kk) funcţionare stabilizată – funcţionarea obţinută când T(im) este în interiorul toleranţei (- 1°K; + 1°K) faţă de T(ic);ll) fiabilitate – probabilitatea ca un produs să îndeplinească o funcţie cerută în anumite condiţii, într-un interval de timp dat [t(1), t(2)] [13];mm) mentenanţa – ansamblul tuturor acţiunilor tehnice şi administrative, inclusiv cele de supervizare, destinate menţinerii sau reintegrării unui produs într-o stare ce-i permite să îndeplinească funcţiile cerute [13];nn) mentenabilitate – probabilitatea ca o acţiune de mentenanţă activă dată, pentru o entitate ce poate fi folosită în condiţii date, să poată fi efectuată într-un interval de timp dat când mentenanţa este asigurată în condiţiile date prin utilizarea procedurilor şi resurselor prescrise [13];oo) disponibilitate – probabilitatea ca un produs să poată îndeplini o funcţie cerută, în condiţii date, la un moment de timp dat sau într-un interval de timp dat, admiţând că mijloacele externe cerute sunt asigurate [13];Termenii explicitaţi la pct. 1.6. – Definiţii sunt prezentaţi în figura nr. 1.2. Componenţa instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/ climatizare. Rolul funcţional al ansamblurilor şi subansamblurilor componente2.1. Componenţa instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/ climatizarePentru îndeplinirea funcţiilor cerute, instalaţiile de ventilaţie/încălzire/climatizare, ce echipează vehiculele de cale ferată care transportă călători, trebuie să aibă în componenţă, de exemplu, ansamblurile, subansamblurile şi elementele de legătură menţionate în figurile nr. 2 şi 3. Instalaţiile de ventilaţie/încălzire/climatizare ale vehiculelor care transportă călători pot avea în componenţă şi alte ansambluri şi subansambluri, în funcţie de nivelul tehnic şi inovator al realizărilor din domeniu, în condiţiile asigurării confortului şi sănătăţii călătorilor.Figura nr. 1 – Schemă explicativă a termenilorNOTĂ:Această reprezentare este dată cu titlu informativ şi nu condiţionează proiectarea instalaţiei.2.2. Ansamblurile şi subansamblurile componente – caracteristici funcţionale2.2.1. Unitatea de tratare a aeruluiUnitatea de tratare a aerului trebuie să îndeplinească funcţiile de:a) aspirare a aerului proaspăt (nou) şi a celui recirculat (ambiant) în unitatea de tratare a aerului;b) dozare a amestecului de aer proaspăt şi aer recirculat, în funcţie de poziţia comandată voletului (clapetei);c) filtrare a amestecului de aer;d) răcire a amestecului de aer în evaporator (dacă există comanda pentru răcire);e) colectare a apei din aer şi evacuare în exterior;f) încălzire a aerului amestecat (dacă există comanda pentru încălzire);g) direcţionare a aerului în conductele de aer de sub şasiu;h) măsurare a temperaturii aerului proaspăt;i) măsurare a presiunii aerului din unitatea de tratare a aerului.2.2.2. Grupul de condensareGrupul de condensare trebuie să îndeplinească funcţiile de:a) antrenare a agentului frigorific (refrigerentul) în stare gazoasă, din evaporator în compresor, de comprimare şi refulare a aerului din compresor;b) răcire la temperatura mediului şi condensare a refrigerentului;c) refulare a refrigerentului în stare lichidă prin butelie şi filtru deshidrator înapoi în evaporator.2.2.3. Canalele de aer de sub şasiuCanalele de aer de sub şasiu asigură vehicularea aerului spre canalele de aer din compartimente.2.2.4. Canalele din interiorul vehiculului cu dispozitivele de suflajCanalele din interiorul vehiculului cu dispozitivele de suflaj asigură vehicularea aerului spre compartimente, toaletă şi platforma vagonului.2.2.5. Ejecto-convectoareleEjecto-convectoarele trebuie să îndeplinească funcţiile de:a) mărire a vitezei aerului condiţionat care circulă înspre partea de sus a vagonului;b) ghidare a aerului tratat până la intrarea acestuia în compartiment;c) aspirare a aerului proaspăt prin partea de jos a vagonului;d) asigurare a încălzirii suplimentare a aerului (proaspăt şi recirculat), dacă este necesar, cu ajutorul rezistenţelor adiţionale.2.2.6. Unităţile de încălzire auxiliareUnităţile de încălzire auxiliare (încălzitoarele electrice) completează căldura din compartimente, toalete şi platforme, asigurată prin aerul furnizat, până la atingerea temperaturii prescrise pentru spaţiile respective, T(ic).2.2.7. Extractorul electric de aerExtractorul electric de aer asigură o presiune a aerului mai mică în toalete decât în spaţiile din jur prin eliminarea unei cantităţi de aer egală cu cantitatea de aer proaspăt primit, mai puţin pierderile datorate neetanşeităţilor.2.2.8. Traductoarele pentru măsurarea temperaturii aeruluiTraductoarele (sondele) pentru măsurarea temperaturii aerului trebuie să îndeplinească funcţiile de:a) măsurare a temperaturii aerului primar, a aerului proaspăt şi a aerului recirculat din platformele de capăt;b) transmitere a semnalului măsurat la calculator.2.2.9. Modulele de reglare localăModulele de reglare locală trebuie să îndeplinească funcţiile de:a) măsurare a temperaturii interioare reale a aerului din compartiment, T(ir);b) asigurare a posibilităţii de alegere a temperaturii prescrise T(ic), pentru compartimentul respectiv, conform [4];c) comandă a funcţionării încălzitorului de compartiment;d) asigurare a interfeţei cu calculatorul de reglare al instalaţiei de ventilaţie/încălzire/climatizare.2.2.10. Calculatorul de reglare cu microprocesorCalculatorul de reglare cu microprocesor trebuie să îndeplinească minimum funcţiile de:a) achiziţionare a datelor de intrare de la: modulele de compartiment, sondele de temperatură, comutatorul de comandă (ventilaţie/climatizare), butoanele de test (încălzire/ răcire), sursele de alimentare (24 Vcc, 230/400 Vca, înaltă tensiune din conducta electrică principală), încărcătorul bateriei de acumulatoare, protecţiile termice (încălzitor principal, motocompresor, motoventilator principal din unitatea de tratare a aerului, motoventilatoare condensator), presostatul diferenţial de aer al motoventilatorului principal, presostatele de pe partea de absorbţie (joasă presiune) şi refulare (înalta presiune) ale compresorului, limitatorul de cursă de poziţionare a voletului de amestec aer proaspăt/aer recirculat;b) prelucrare a datelor de intrare şi, pe baza programului rezident în calculator, să comande funcţionarea elementelor de execuţie ale instalaţiei de climatizare, în regim de preîncălzire/încălzire sau prerăcire/răcire, astfel încât să fie realizate cerinţele de confort prezentate în cap. 4.Comanda elementelor de execuţie se referă la:– funcţionarea ventilatorului principal pe una din cele trei trepte de turaţie, în funcţie de regimul de lucru;– poziţionarea voletului de amestec corespunzător regimului de lucru, treptei de turaţie şi temperaturii mediului exterior;– funcţionarea încălzitorului principal (cu 50% sau 100% din puterea încălzitorului) şi a încălzitoarelor auxiliare, în funcţie de necesarul de căldură;– funcţionarea compresorului (cu 2, 4 sau 6 cilindri), în funcţie de sarcina de răcire;– funcţionarea evaporatorului cu unul sau ambele circuite ale agentului frigorific, în funcţie de sarcina de răcire;– funcţionarea ventilatoarelor condensatorului (1, 2 sau toate 3), în funcţie de sarcina de răcire;c) asigurare a protecţiei echipamentelor instalaţiei de climatizare în cazuri de avarie;d) asigurare a semnalizării optice a stărilor generale de avarie a instalaţiei de ventilaţie/încălzire/răcire;e) asigurare a diagnozei tehnice prin memorarea evenimentelor (defecte, dereglări) şi stocarea lor într-o memorie nevolatilă;f) asigurare a monitorizării pe un display a funcţionării elementelor de execuţie şi a principalilor parametri ai regimului de lucru curent;g) asigurare a posibilităţii de extragere a datelor cu un calculator portabil.2.2.11. Panoul cu aparate electrice de joasă tensiune, inclusiv echipamentul de comandă, control şi securitatePanoul cu aparate electrice de joasă tensiune trebuie să îndeplinească funcţiile de:a) punere în funcţiune şi oprire a instalaţiei de ventilaţie/încălzire/climatizare în caz de urgenţă. Punerea în funcţiune/oprirea instalaţiei de încălzire/climatizare se face automat în condiţiile prezenţei/dispariţiei tensiunii în conducta de alimentare şi punerea dispozitivului de manevrare a instalaţiei în poziţia de mers. În cazul întreruperilor bruşte ale alimentării cu energie, repornirea instalaţiei nu trebuie să provoace mişcări dezagreabile ale aerului cald sau rece pentru călători;b) asigurare a protecţiei (securităţii) împotriva încălzirilor inadmisibile. Dispozitivul de protecţie trebuie să fie independent de dispozitivul de reglaj şi de sursa de energie pentru a asigura întreruperea sigură a alimentării cu tensiune;c) asigurare a protecţiei împotriva creşterii inadmisibile a presiunii fluidului de răcire;d) asigurare a protecţiei circuitelor electrice prin siguranţe fuzibile;e) comandă centralizată a instalaţiei de ventilaţie/ încălzire/ climatizare.2.2.12. Sursa staticăSursa statică asigură alimentarea încălzitorului principal din unitatea de tratare a aerului.2.2.13. AutotransformatorulAutotransformatorul asigură alimentarea în frecvenţa variabilă a motoventilatorului unităţii de tratare a aerului.Figura nr. 2 – Exemplu de componenţă a instalaţiei de ventilaţie/încălzire/climatizare pentru un vagon cu un singur nivelReprezentarea grafică a figurii nr. 2, se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 1 februarie 2010, la pagina 6, a se vedea imaginea asociată.1. Unitate de tratare a aerului (unitate de răcire, unitate de încălzire principală şi auxiliară)2. Grup de condensare3. Canale sub şasiu conectate la ieşirile de aer ale unităţii de tratare4. Canale de compartiment cu dispozitive de suflaj5. Ejecto-convectoare6. Rezistenţe plasate pe fiecare ejecto-convector7. Rezistenţe plasate în canalele pentru aerul furnizat pe platformă8. Rezistenţe plasate în canalele pentru aerul furnizat în toalete9. Extractoare electrice de aer10. Traductor pentru aerul primar11. Traductor pentru aerul proaspăt12. Traductor pentru aerul interior13. Module de reglare (câte unul pentru fiecare compartiment)14. Calculator de reglare cu microprocesor15. Panou cu aparate electrice de joasă tensiune (echipament de comandă, control şi securitate)16. Sursa statică17. AutotransformatorNOTĂ: Această reprezentare este dată cu titlu informativ şi nu condiţionează proiectarea instalaţiei.Figura nr. 3 – Exemplu de componenţă a instalaţiei de ventilaţie/încălzire/climatizare aer pentru un vagon cu două niveluri1. Agregat pentru ventilaţie/încălzire/climatizare (unitate de tratare a aerului, unitate de răcire/încălzire, grup de condensare etc.)2. Camera de amestec3. Ventilator condensor4. Clapetă pentru reglare dozaj amestec5. Ejecto-convectoare6. Tubulatură7. Unitate de încălzire auxiliarăNOTĂ: Această reprezentare este dată cu titlu informativ şi nu condiţionează proiectarea instalaţiei.3. Condiţii de mediuPrin condiţii de mediu se înţelege condiţiile fizice, chimice sau biologice exterioare la care este supus un produs la un moment dat.Condiţiile de mediu sunt definite prin parametrii de mediu.Cunoaşterea valorii parametrilor de mediu este necesară proiectantului vehiculului feroviar, precum şi proiectantului instalaţiilor de încălzire/climatizare pentru a stabili:a) încercările necesare şi condiţiile de încercare ale instalaţiilor, pentru a demonstra că acestea funcţionează la parametrii proiectaţi;b) tipul şi gradul de protecţie împotriva coroziunii (de exemplu: acoperiri metalice, etanşări etc.);c) măsuri de limitare a efectelor unor parametri de mediu (de exemplu: limitarea nivelului şocurilor şi vibraţiilor utilizând elemente elastice de prindere/fixare);d) datele de intrare necesare efectuării unor calcule (breviare de calcul) pentru parametrii/caracteristicile de ieşire ale instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare.La proiectarea instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare ce se montează pe vehiculele feroviare care transportă călători trebuie să se ţină seama de parametrii de mediu:● altitudinea (variaţia presiunii);● temperatura;● umiditatea;● viteza de mişcare a aerului;● acţiunile mecanice ale unor elemente (nisip, pietriş, sedimente de praf, particule metalice şi nemetalice);● vibraţii şi şocuri;● interfeţe electromagnetice;● caracteristicile sistemului de alimentare cu energie electrică (variaţii ale tensiunii şi frecvenţei, distorsiuni ale tensiunii de alimentare, supratensiune, impedanţă şi inductanţă).Condiţiile de mediu menţionate mai sus sunt considerate ca fiind condiţii normale de exploatare. La solicitarea beneficiarului final, proiectantul poate să prevadă şi condiţii severe de mediu.Clasele de condiţii de mediu şi valorile parametrilor de mediu, în special pentru condiţiile de mediu climatic, se vor stabili de către proiectant ţinând seama de:a) zonele geografice în care va fi utilizat vehiculul feroviar pe care se montează instalaţia de ventilaţie/încălzire/climatizare, respectiv:● utilizare pe reţeaua feroviară internă;● utilizare pe reţeaua feroviară transeuropeană;b) locul de montare a ansamblurilor şi subansamblurilor componente ale instalaţiei:● ansambluri, subansambluri montate sub şasiul vehiculului;● ansambluri, subansambluri montate în interiorul vehiculului;c) locul de depozitare şi păstrare, tipul mijlocului de transport;d) microclimatul din locul în care funcţionează (dulapuri) şi influenţa unor ansambluri şi subansambluri din proxima vecinătate (care pot constitui surse de căldură, vibraţii etc.).Valorile pentru temperatura, umiditatea relativă şi energia radiaţiilor solare vor fi stabilite în funcţie de zonele climatice în care va circula vehiculul, pe baza prevederilor din [4].Pentru stabilirea claselor de condiţii de mediu şi a valorilor parametrilor de mediu, se recomandă utilizarea prevederilor următoarelor documente de referinţă:● pentru condiţii climatice: [8], [9], [17] şi [18];● pentru şocuri şi vibraţii: [10], [17] şi [19];● pentru interferenţele electromagnetice: [16], [17], [20], [21] şi [22];● pentru caracteristicile sistemului de alimentare: [1], [17], [23] şi [24].4. Cerinţe privind parametrii de confort şi performanţele funcţionale ale instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare4.1. Cerinţe privind parametrii de confortPentru perioada normală de funcţionare a instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare trebuie luaţi în considerare următorii parametri de confort:– temperatura aerului în spaţiile de confort şi spaţiile anexă;– temperatura suprafeţelor care delimitează spaţiile de confort;– viteza aerului în spaţiul de confort;– debitul de aer;– umiditatea relativă a aerului în spaţiul de confort şi spaţiile anexă.4.1.1. Temperatura aerului în spaţiile de conforta) Valoarea temperaturii interioare prescrise T(ic) în spaţiile de confort destinate călătorilor trebuie să se situeze în domeniul haşurat reprezentat în figura următoare.Figura nr. 4 – Curba de reglaj pentru temperatura interioară prescrisăNOTĂ: Domeniul de reglare al temperaturii interioare prescrise T(ic) în funcţie de temperatura medie exterioară T(em) trebuie să fie specificat de fiecare operator de infrastructură şi va fi în interiorul domeniului definit în figura nr. 4.Vehiculele care transportă călători şi nu sunt dotate cu instalaţii de climatizare vor satisface condiţiile de mai sus privitoare la temperatura T(ic) a aerului ambiant numai în măsura în care temperatura aerului exterior permite acest lucru.b) Diferenţa dintre temperatura interioară medie T(im) şi temperatura interioară prescrisă T(ic) a aerului ambiant din locurile rezervate călătorilor nu trebuie să fie mai mare de ± 1 K, conform pct. 6.1.3 din [4].c) Diferenţa dintre valorile extreme ale temperaturii interioare a aerului ambiant în locurile destinate călătorilor, măsurată la 1,1 m de la podea, nu trebuie să depăşească 2 K la vagoanele de clasa I, clasa II şi salon şi de 3 K în zonele echivalente din vagoanele-cuşetă şi de dormit, unde K este unitatea de temperatură, conform pct. 6.1.4 din [4].4.1.2. Temperatura aerului în spaţiile anexăa) Temperatura medie a aerului pe culoarul lateralTemperatura medie a aerului pe culoarul lateral este definită ca media aritmetică a temperaturii măsurate în condiţiile prevăzute de [5], la 1,70 m distanţă de la podea.Valoarea temperaturii medii a aerului pe culoarul lateral nu trebuie să fie:– mai mică cu mai mult de 6 K decât temperatura interioară prescrisă T(ic) în zonele de confort, atunci când instalaţia funcţionează în regim de încălzire;– mai mare cu mai mult de 5 K decât temperatura interioară prescrisă T(ic) în zonele de confort, atunci când instalaţia funcţionează în regim de răcire.b) Temperatura medie a aerului pe platformele vehiculelorTemperatura medie a aerului pe platformele vehiculelor ce transportă călători este media aritmetică a temperaturii măsurate în condiţiile prevăzute de [5], la o distanţă de 1,70 m deasupra podelei.– La încălzire, valoarea acestei temperaturi trebuie să fie cuprinsă între +10°C şi temperatura interioară prescrisă T(ic) în zonele de confort.– La răcire, valoarea acestei temperaturi nu trebuie să depăşească cu mai mult de 9°C temperatura interioară prescrisă T(ic) în zonele de confort, dar nu trebuie să fie mai mare de +35° C.În plus, temperatura medie va fi totdeauna mai mare de + 4°C la distanţa de 0,10 m de la podeaua platformei.c) Temperatura în toalete, WC-uri şi în cabine cu telefoaneValoarea acestei temperaturi, măsurată într-un punct situat la o înălţime de 1,10 m de la podea pe verticala ce trece prin centrul geometric al podelei toaletei, WC-ului sau cabinei cu telefoane, nu trebuie să fie:– mai mică cu mai mult de 6 K decât temperatura interioară prescrisă T(ic) pentru zonele de confort, în regim de încălzire;– mai mare cu mai mult de 6 K decât temperatura interioară prescrisă T(ic) pentru zonele de confort, în regim de răcire.d) Temperatura aerului suflat în cabinele pentru infirmerie şi în cabinele pentru copiiValoarea temperaturii aerului suflat în aceste cabine, măsurată într-un punct situat la o distanţă de 1,10 m deasupra podelei, pe verticala centrului geometric al podelei, nu trebuie să fie:– mai mică decât temperatura interioară medie T(im) a zonelor de confort;– mai mare cu mai mult de 4 K decât temperatura interioară prescrisă T(ic) din zonele de confort.e) Temperatura în spaţiile de lucruValoarea temperaturii în spaţiile de lucru, măsurată în centrul geometric de pe orizontala zonei de lucru a personalului şi la mai mult de 0,5 m de aparatele generatoare de căldură (acestea fiind reglate în regim stabilizat la 50% din puterea lor instalată), nu trebuie să fie inferioară valorii temperaturii ambiante prescrise şi nici superioară cu mai mult de 6 K.4.1.3. Temperatura suprafeţelor care delimitează spaţiile de conforta) Temperatura pereţilor şi plafoanelorTemperatura suprafeţelor interioare care delimitează spaţiile destinate călătorilor nu trebuie să fie mai mică decât valoarea medie T(im) a temperaturii în spaţiile destinate călătorilor:– cu mai mult de 7 K, pentru vagoanele neetajate;– cu mai mult de 10 K, pentru vagoanele etajate, atunci când instalaţia funcţionează în regim de încălzire.b) Temperatura ferestrelorTemperatura suprafeţelor interioare ale geamurilor şi ramelor acestora, când instalaţia funcţionează în regim de încălzire, nu trebuie să fie mai mică decât temperatura interioară medie T(im) cu mai mult de:– 12 K pentru geamuri;– 9 K pentru ramele geamurilor.c) Temperatura podelelorTemperatura suprafeţelor podelelor în spaţiul destinat călătorilor nu trebuie să fie mai mică de 8°C, la un interval de timp de o oră după terminarea preîncălzirii, iar abaterea temperaturii nu trebuie să depăşească cu mai mult de 10 K temperatura interioară medie T(im), la un interval de 3 ore după terminarea preîncălzirii, indiferent de temperatura externă; în cazul când podeaua este încălzită, temperatura suprafeţei nu trebuie să depăşească 27°C.d) Temperatura orificiilor de suflare a aeruluiTemperatura suprafeţelor orificiilor de suflare a aerului, accesibile, nu trebuie să fie mai mare de 65°C, cu excepţia perioadelor de preîncălzire.4.1.4. Viteza aerului suflatViteza aerului suflat nu trebuie să depăşească valorile maxime indicate în figura nr. 5. Abaterea acesteia nu trebuie să fie mai mare de ± 20% din viteza medie a aerului suflat.4.1.5. Debitul de aera) Debitul de aer proaspătCantitatea de aer proaspăt adusă de ventilaţia forţată în spaţiile destinate călătorilor trebuie să fie în conformitate cu valorile din tabelul nr. 1.Valorile din acest tabel se referă la un loc ocupat de un călător (de stat aşezat sau întins).b) Debitul de aer reciclatUn sistem de reciclare a aerului trebuie să asigure funcţionarea instalaţiilor de climatizare în caz de obturare temporară a dispozitivului de aspiraţie a aerului proaspăt.Tabelul nr. 1 – Vagoane clasă şi cuşetă┌────┬──────────────────────────────────────────┬────────────────────────────┐│Nr. │ │ Debitul de aer [mc/h] ││crt.│ Temperatura mediului ambiant ├────────────┬───────────────┤│ │ │ Vagoane │ Vagoane ││ │ │climatizate │ încălzite cu ││ │ │ │ aer pulsat │├────┼──────────────────────────────────────────┼────────────┼───────────────┤│ 1. │T(e) ≤ -20°C │ 10 │ 10 │├────┼──────────────────────────────────────────┼────────────┼───────────────┤│ 2. │-20°C ├────┼──────────────────────────────────────────┼────────────┼───────────────┤│ 3. │-5°C ├────┼──────────────────────────────────────────┼────────────┼───────────────┤│ 4. │-5°C ├────┼──────────────────────────────────────────┼────────────┼───────────────┤│ 5. │T(e) ≥ + 20°C şi T(im) ≤ + 24°C │ – │ ≥20 │├────┼──────────────────────────────────────────┼────────────┼───────────────┤│ 6. │T(e) > + 26°C │ 15 │ – │└────┴──────────────────────────────────────────┴────────────┴───────────────┘Figura nr. 5 – Viteza admisibilă a aeruluiT(im): temperatura interioară ambiantă medieV: viteza admisibilă a aerului1: curba valorilor maxime ale vitezei aerului2: curba valorilor minime ale vitezei aeruluic) Ventilaţia spaţiilor de lucruVentilaţia spaţiilor de lucru ale vehiculelor care nu sunt dotate cu instalaţii de răcire a aerului trebuie să asigure o reîmprospătare a aerului cu un debit de 100 mc/h şi pe kilowatt al surselor generatoare de căldură instalate.Pentru a se evita propagarea mirosurilor, spaţiile de lucru trebuie să fie depresurizate în raport cu celelalte spaţii ale vehiculelor.d) Aerisirea WC-urilorPentru a garanta reîmprospătarea aerului în WC-uri, trebuie "aduşi" cel puţin 20 mc/h de aer. Pentru a se evita mirosurile trebuie asigurată o presiune mai mică în WC-uri în raport cu culoarele şi/sau platformele.Volumul de aer provenit din zonele WC-urilor se adaugă direct la aerul extras.e) Aerisirea spaţiilor cu destinaţie tehnicăAerul care provine din spaţiile tehnice ale vehiculelor (de exemplu, dulapurile cu aparatura electrică) se adaugă direct la volumul de aer extras.Trebuie să se prevadă o circulaţie a aerului care să garanteze că aerul care provine din spaţiile cu destinaţie tehnică (de exemplu, cabinele de conducere) nu intră în spaţiile destinate călătorilor sau pe platforme.4.1.6. Umiditatea relativă a aeruluiValorile umidităţii relative a aerului pentru orice temperatură interioară din zonele de confort trebuie să se încadreze în zona 1, aşa cum se prezintă în figura nr. 6.Figura nr. 6 – Umiditatea relativă a aerului în spaţiile de confortT(im): temperatura interioară medieValorile admisibile ale umidităţii în spaţiile de confort sunt situate în interiorul zonei 1.4.2. Alte cerinţea) Cerinţe privind filtrarea aeruluiCapacitatea de absorbţie a filtrelor de aer trebuie să satisfacă clasa de filtrare G4. Pentru stabilirea caracteristicilor, a randamentului (eficienţei) şi a încercărilor filtrelor se recomandă utilizarea prevederilor din [6].b) Cerinţe privind alimentarea cu energie electrică a instalaţiei de ventilaţie/încălzire/climatizareAlimentarea cu energie electrică a instalaţiei de ventilaţie/încălzire/climatizare se face de la conducta de înaltă tensiune a trenului de 1.500 V – 50 Hz la vagoanele care circulă în trafic intern, 1.000 V – 16 2/3 Hz, 1.500 V – 50 Hz, 1.500 V(cc), 3.000 V(cc) la vagoanele care circulă în trafic internaţional prin intermediul unei surse statice [1]. Sursa statică va livra tensiuni de alimentare atât în curent continuu, cât şi în curent alternativ pentru alimentarea tuturor echipamentelor electrice din componenţa instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/ climatizare.Forma de undă a tensiunii alternative poate fi sinusoidală, dreptunghiulară sau trapezoidală. De asemenea, sursa de alimentare poate livra tensiuni şi pentru alimentarea altor consumatori de pe vehiculele feroviare (alimentarea serviciilor auxiliare, instalaţiei de încărcare a bateriilor de acumulatoare a încălzirii principale a vehiculului etc.).Pentru stabilirea caracteristicilor surselor de alimentare se recomandă utilizarea prevederilor din [1], [2], [23] şi [24].4.3. Performanţele funcţionale ale instalaţiilor de ventilaţie/ încălzire/climatizare4.3.1. În funcţie de condiţiile şi aria geografică de utilizare a vehiculelor care transportă călători, performanţele instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare trebuie satisfăcute cel puţin pentru una dintre zonele climatice definite în [4].4.3.2. În spaţiile destinate călătorilor, independent de viteza de mers a trenului şi ţinându-se seama de temperatura exterioară, debitul de aer exterior trebuie să fie conform pct. 4.1.5 lit. a).4.3.3. Performanţele instalaţiilor de încălzire:a) Faza de preîncălzireCând vehiculul staţionează, la sfârşitul perioadei de preîncălzire, trebuie realizată o temperatură medie interioară de cel puţin +18°C.Timpul de preîncălzire trebuie specificat de operator.b) Faza de exploatare normală (încălzire)La o temperatură exterioară minimă a zonei climatice alese conform [4] şi definită în specificaţiile contractuale, temperatura interioară medie trebuie să fie cel puţin egală cu +22°C în serviciul comercial, fără călători şi fără influenţă solară.4.3.4. Performanţele instalaţiilor de răcire:a) Faza de prerăcireÎn condiţiile exterioare menţionate la pct. 4.3.1, când vehiculul este oprit, temperatura interioară nu trebuie să depăşească cu mai mult de 2 K temperatura interioară prescrisă T(ic).Timpul de prerăcire trebuie specificat de operator.b) Faza de exploatare normală (răcire)La o temperatură exterioară maximă, definită în specificaţiile contractuale, conform [4], temperatura interioară medie T(im) trebuie să fie egală cu temperatura interioară prescrisă T(ic) specificată la pct. 4.1.1, în serviciu comercial în care gradul de ocupare a locurilor este maxim (emisiile termice ale persoanelor conform [4] anexa D), iar iluminatul este oprit şi dispozitivele de reglare a temperaturii sunt în poziţie mediană.4.3.5. Condiţii extreme:a) Temperaturile exterioare maxime şi minimeEchipamentele din componenţa instalaţiilor de ventilaţie/ încălzire/climatizare trebuie să rămână în stare de funcţionare la următoarele valori extreme ale temperaturilor:– 5 K sub valorile minime şi 5 K peste valorile maxime prevăzute în anexa C din [4] pentru echipamentele montate în interiorul vehiculului;– 15 K peste valorile maxime prevăzute în anexa C din [4], pentru echipamentele situate sub şasiul vehiculului.În condiţii de temperaturi extreme, nu se cere ca instalaţiile să realizeze condiţiile de confort menţionate la cap. 4.b) Debitul de aer proaspătÎn situaţia când, din cauza defectării unei instalaţii a vehiculului, debitele de aer proaspăt prevăzute la pct. 4.1.5 lit. a) nu mai pot fi asigurate, trebuie realizată o aerisire de siguranţă cu debite de aer reduse.În cazul unei aerisiri de siguranţă alimentată cu energie de la bateria de acumulatoare a vehiculului, trebuie asigurată o durată de funcţionare de 30 de minute.5. Cerinţe privind încercările şi verificările instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizarePentru demonstrarea capacităţii funcţionale la parametrii proiectaţi, instalaţiile de ventilaţie/încălzire/climatizare trebuie supuse unor încercări şi verificări de conformitate.Încercările şi verificările de conformitate se efectuează în două etape:a) etapa I – se execută încercările şi verificările principalelor ansambluri şi subansambluri cu funcţii independente pentru determinarea puterii calorifice, respectiv frigorifice a instalaţiei, precum şi verificarea debitelor de aer (încercarea unităţii de tratare a aerului şi a grupului compresor-condensor). Aceste încercări se execută de către fabricantul subansamblurilor în conformitate cu specificaţiile de încercări întocmite pe baza cerinţelor din caietul de sarcini şi prezentei norme tehnice feroviare avizate de beneficiarul final şi de către Autoritatea Feroviară Română – AFER. La livrare subansamblurile instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare vor fi însoţite de rapoarte de încercări/fişe de măsurători;b) etapa II – se execută încercările pe vehicul ale instalaţiei de ventilaţie/încălzire/climatizare în vederea verificării parametrilor de confort, a performanţelor, protecţiilor şi a execuţiei. Aceste încercări se execută de către constructorul/ reparatorul vehiculului în conformitate cu specificaţiile de încercare întocmite pe baza cerinţelor din prezenta normă tehnică feroviară, avizate şi aprobate conform reglementărilor în vigoare. Aceste încercări pot fi de tip şi de serie. În cazul în care încercările se efectuează la alte valori ale parametrilor mediului ambiant decât cele stabilite de [4], se vor face corecţii ale rezultatelor obţinute, raportate la valorile parametrilor de referinţă din [4].5.1. Încercări de tipÎncercările de tip se efectuează cu ocazia certificării/omologării tehnice a unor noi tipuri de instalaţii de ventilaţie/încălzire/climatizare şi ori de câte ori se aduc modificări constructive, de materiale, înlocuiri de echipamente, care conduc la îmbunătăţirea caracteristicilor tehnico-funcţionale şi a performanţelor instalaţiilor.În cazul efectuării unor modificări, se execută numai acele încercări care sunt în legătură cu modificările aduse.Încercările de tip se execută conform [5] de către AFER sau de către laboratoare autorizate AFER şi sunt stabilite conform tabelului nr. 2. Rezultatele încercărilor de tip se consemnează într-un raport de încercare.5.2. Încercări de serieÎncercările de serie se efectuează pe fiecare vehicul, pe care se montează instalaţii de ventilaţie/încălzire/climatizare şi sunt prevăzute în tabelul nr. 2. Încercările de serie se efectuează în prezenţa recepţiei beneficiarului final, atunci când contractele de fabricaţie/reparaţie a vehiculului conţin prevederi în acest sens.Rezultatele încercărilor de serie se consemnează în rapoarte de încercări/fişe de măsurători.Pentru stabilirea condiţiilor de încercare, amplasarea punctelor de măsurare, programelor de încercări, precum şi a metodelor de încercare, se recomandă utilizarea prevederilor din [4], [5], [7], [19], [20], [21], [22] şi [33].Lista încercărilor de tip şi serie este prezentată în tabelul nr. 2.Tabelul nr. 2┌────────────────────┬────┬────────────────────────────────────┬───────────────┐│ Grupa de │Nr. │ │ Categoria ││încercări/verificări│crt.│ Denumirea încercării/verificării │ încercării ││ │ │ ├──────┬────────┤│ │ │ │de tip│de serie│├────────────────────┼────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│Verificări │ 1. │Verificarea ansamblurilor electrice │ │ ││preliminare │ │şi electronice (verificări │ │ ││ │ │funcţionale, legături electrice, │ │ ││ │ │rezistenţa de izolaţie) │ x │ x ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │ 2. │Verificarea etanşeităţii circuitelor│ │ ││ │ │de aer │ x │ x ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │ 3. │Verificarea capacităţii termice a │ │ ││ │ │echipamentului de tratare a aerului │ x │ x ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │ 4. │Verificarea funcţiilor logice ale │ │ ││ │ │sistemului de comandă şi control │ x │ x │├────────────────────┼────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│Încercări şi │ 5. │Încercări privind mişcarea aerului │ │ ││verificări privind │ │cu vehiculul în staţionare │ x │ x ││mişcarea aerului ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │5.1.│Măsurarea debitelor de aer (aerul │ │ ││ │ │proaspăt, aerul evacuat dacă este │ │ ││ │ │posibil, aerul recirculat şi/sau │ │ ││ │ │aerul tratat şi/sau aerul amestecat)│ x │ x ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │5.2.│Verificarea existenţei unor dife- │ │ ││ │ │renţe de presiune între diferitele │ │ ││ │ │spaţii de confort │ x │ x ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │ 6. │Încercări dinamice privind mişcarea │ │ ││ │ │aerului │ x │ – ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │6.1.│Măsurarea vitezei şi/sau a presiunii│ │ ││ │ │în linie pentru aerul proaspăt şi │ │ ││ │ │aerul evacuat │ x │ – ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │6.2.│Verificarea grupului de condensare │ x │ x │├────────────────────┼────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│Încercări de confort│ 7. │Măsurarea vitezei critice a aerului │ x │ x ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │ 8. │Măsurarea vitezei critice a aerului │ │ ││ │ │fără simularea ocupării locurilor │ x │ x ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │ 9. │Măsurarea vitezei critice a aerului │ │ ││ │ │cu simularea ocupării locurilor │ x │ x │├────────────────────┼────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│Încercări climatice │10. │Încercarea de preîncălzire │ x │ x ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │11. │Încercarea de prerăcire │ x │ x ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │12. │Încercări de reglare │ x │ x ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │12.1│Încercări funcţionale ale instala- │ │ ││ │ │ţiei în regim de încălzire │ x │ x ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │12.2│Încercări funcţionale ale instala- │ │ ││ │ │ţiei în regim de răcire │ x │ x │├────────────────────┼────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│Încercări funcţio- │12.3│Încercări la temperaturi exterioare │ │ ││nale în condiţii │ │variabile │ x │ – ││exterioare extreme ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │ 13.│Încercări funcţionale în condiţii │ │ ││ │ │exterioare extreme prevăzute în [4] │ x │ – │├────────────────────┼────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│Încercări │ 14.│Verificarea protecţiei la antiîngheţ│ x │ – ││complementare ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │ 15.│Încercări pentru determinarea │ │ ││ │ │coeficientului k │ x │ – ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │ 16.│Încercări pentru evaluarea calităţii│ │ ││ │ │termice a vehiculului │ x │ – ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │ 17.│Încercări la zgomot şi vibraţii │ x │ – ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │ 18.│Încercări pentru verificarea │ │ ││ │ │consumului de energie şi putere │ │ ││ │ │electrică │ x │ – │├────────────────────┼────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│Încercări pentru │19. │Încercări pentru verificarea │ │ ││verificarea │ │interferenţelor interne şi externe │ │ ││compatibilităţii │ │asupra echipamentelor electrice şi │ │ ││electromagnetice │ │electronice ale instalaţiilor de │ │ ││ │ │ventilaţie/încălzire/climatizare │ x │ – ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │19.1│Încercări pentru verificarea inter- │ │ ││ │ │ferenţelor interne în cadrul │ │ ││ │ │vehiculului │ x │ – ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │19.2│Încercări pentru verificarea inter- │ │ ││ │ │ferenţelor externe produse de │ │ ││ │ │vehicul │ x │ – ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │19.3│Încercări pentru verificarea inter- │ │ ││ │ │ferenţelor externe asupra │ │ ││ │ │vehiculului │ x │ – ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │19.4│Încercări pentru verificarea inter- │ │ ││ │ │ferenţelor de frecvenţă radio │ x │ – ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │19.5│Încercări la întrerupere şi salt de │ │ ││ │ │tensiune şi la scurtcircuit ale │ │ ││ │ │sursei de alimentare │ x │ – │├────────────────────┼────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│Încercări pentru │ 20.│Încercări pentru verificarea suple- │ │ ││verificarea │ │ţii utilizării şi mentenanţei │ │ ││funcţionalităţii şi │ │(accesibilitate, uşurinţă la │ │ ││a aptitudinilor │ │demontare, ergonomie, uşurinţa în │ │ ││privind mentenanţa │ │efectuarea curăţeniei, interschimba-│ │ ││ │ │bilitate etc.) │ x │ – │├────────────────────┼────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│Încercări de │ 21.│Încercări pentru verificarea │ │ ││fiabilitate │ │indicatorilor preliminari de fiabi- │ │ ││ │ │litate, mentenabilitate şi │ │ ││ │ │disponibilitate │ x │ – │├────────────────────┼────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│Încercări privind │ 22.│Verificarea protecţiilor şi a │ │ ││protecţiile │ │semnalizărilor │ x │ x ││instalaţiei ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │22.1│Verificarea protecţiei şi a semnali-│ │ ││ │ │zării la scăderea debitului de aer │ x │ x ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │22.2│Verificarea protecţiei şi a semnali-│ │ ││ │ │zării în caz de suprasarcină la │ │ ││ │ │motorul ventilatorului unităţii de │ │ ││ │ │tratare a aerului │ x │ x ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │22.3│Verificarea temperaturii aerului în │ │ ││ │ │regim de încălzire (90°C ± 5°C) │ x │ x ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │22.4│Verificarea protecţiei încălzito- │ │ ││ │ │rului la supraîncălzire │ x │ x ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │22.5│Verificarea protecţiei instalaţiei │ │ ││ │ │de răcire la depăşirea limitelor │ │ ││ │ │presiunii de aspiraţie P(min.) şi │ │ ││ │ │presiunii de refulare P(max.) │ x │ x ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │22.6│Verificarea protecţiei la supra- │ │ ││ │ │temperaturi a înfăşurărilor moto- │ │ ││ │ │rului electric de antrenare a com- │ │ ││ │ │presorului │ x │ x ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │22.7│Verificarea protecţiei la supra- │ │ ││ │ │sarcină a motorului electric de │ │ ││ │ │antrenare a compresorului │ x │ x ││ ├────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│ │22.8│Verificarea limitării automate a │ │ ││ │ │temperaturii maxime (65°C) a aerului│ │ ││ │ │tratat pe durata preîncălzirii │ x │ x │├────────────────────┼────┼────────────────────────────────────┼──────┼────────┤│Încercări în │23. │Încercări pentru verificarea apti- │ │ ││exploatare │ │tudinilor de utilizare │ x │ – │└────────────────────┴────┴────────────────────────────────────┴──────┴────────┘5.3. Încercări pentru determinarea fiabilităţii, mentenabilităţii şi disponibilităţii încercările pentru determinarea indicatorilor de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate constau în:a) verificarea indicatorilor previzionali de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate menţionaţi la cap. 7;b) controlul periodic al conformităţii acestor indicatori.Încercările pentru determinarea indicatorilor de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate se efectuează prin urmărirea comportării în exploatare a unui lot de instalaţii de ventilaţie/încălzire/climatizare şi înregistrarea informaţiilor privind defectele şi modul de remediere.5.4. Încercări pentru verificarea aptitudinilor de funcţionare în exploatareAceste încercări se efectuează la solicitarea beneficiarului final pe baza unui program de urmărire în exploatare a unei instalaţii sau a unui lot de instalaţii.Programul va cuprinde cel puţin următoarele elemente:a) lista încercărilor/verificărilor ce urmează a fi efectuate;b) condiţiile de exploatare;c) durata programului (timp sau kilometri parcurşi);d) mărimea lotului (atunci când este cazul);e) planul de mentenanţă cu referire la documentaţia aferentă;f) planul de inspecţie (frecvenţa, natura şi numărul acestora);g) criteriile pentru defecţiunile tolerabile în exploatare şi impactul acestora asupra programului;h) informaţiile ce urmează a fi incluse în raportul cu rezultatul încercărilor în exploatare;i) datele de identificare ale operatorului responsabil cu urmărirea în exploatare şi cu elaborarea raportului.6. Cerinţe privind execuţia şi montajul pe vehicul a ansamblurilor şi subansamblurilor instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare6.1. Cerinţe privind montarea pe vehicul a ansamblurilor şi subansamblurilorAnsamblurile şi subansamblurile instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare se vor amplasa pe vehicul în locurile stabilite de comun acord cu beneficiarul final prin documentaţia de execuţie.Documentaţia de execuţie a montării ansamblurilor şi subansamblurilor pe vehicul trebuie să conţină prescripţii referitoare la:a) identificarea clară a locului de montare;b) modul de fixare;c) modul de asigurare împotriva căderii;d) eforturile de strângere a şuruburilor, în cazul ansamblurilor demontabile;e) modul de protejare şi etanşare împotriva acţiunilor mecanice ale unor elemente (de exemplu: praf, nisip, particule metalice, vapori de apă, apă etc.);f) locurile şi modul de fixare a legăturilor electrice la masă (împământare);g) modul de protejare a cablurilor electrice de legătură dintre diverse subansambluri;h) asigurarea accesului la punctele de ungere, controlul nivelului diverselor fluide de lucru din instalaţie (ulei, lichid frigorific etc.);i) asigurarea accesului pentru demontare şi curăţare în cadrul acţiunilor de mentenanţă;j) asigurarea electrică şi mecanică împotriva deschiderii uşilor şi trapelor de vizitare, pentru întreţinerea tablourilor electrice de înaltă tensiune.În etapa de elaborare a documentaţiei pentru montarea pe vehicul a ansamblurilor şi subansamblurilor instalaţiei de ventilaţie/încălzire/climatizare se vor respecta prevederile standardelor de produs ale acestora.6.2. Cerinţe privind materialele utilizate la execuţia elementelor de legăturăLa întocmirea documentaţiei tehnice pentru execuţia elementelor de legătură dintre diverse subansambluri ale instalaţiei de ventilaţie/încălzire/climatizare, trebuie respectate următoarele cerinţe:a) pentru canalele şi tubulatura de aer:– toate canalele de aer vor fi confecţionate din materiale rezistente la coroziune;– canalele de sub şasiu vor fi protejate împotriva loviturilor cu unele corpuri dure (de exemplu: piatră de balast);– secţiunea de curgere va fi dimensionată astfel încât să asigure aerului o viteză care să nu conducă la depăşirea nivelului de zgomot admis. Zonele de schimbare a direcţiei de curgere a aerului vor fi izolate cu materiale fonoabsorbante;– canalele, în special zonele de îmbinare, trebuie să fie etanşe la presiunea maximă prescrisă a aerului;– canalele pentru aer trebuie prevăzute cu locuri de acces pentru curăţarea de depunerile de praf în cadrul acţiunilor de mentenanţă;b) pentru circuitul agentului frigorific:– se va utiliza agent frigorific fără impact ecologic în caz de pierdere pe la neetanşeităţile instalaţiei sau în caz de fisurare a conductelor şi a rezervorului;– conductele de legătură vor fi din cupru cu conţinut redus de oxigen (pentru limitarea oxizilor de cupru) în vederea reducerii fragilizării;– lipiturile/sudurile se vor realiza utilizând procedee calificate şi validate în conformitate cu prevederile normelor specifice în vigoare;– elementele de legătură flexibile (de exemplu: între circuitul frigorific şi evaporator) vor avea o lungime care să corespundă spaţiilor existente pe vehicul;c) pentru circuitele electrice şi electronice:– realizarea legăturilor electrice între diversele agregate şi echipamente electrice se va face cu conductoare rezistente la foc şi care nu degajă fum şi gaze toxice în caz de incendiu;– cutiile de racord (cutiile de borne) vor fi etanşe având un grad de protecţie IP 54;– cuplele de legătură, rigletele, papucii vor fi standardizate şi similare cu cele utilizate în alte circuite electrice ale vehiculului.6.3. Cerinţe privind alegerea materialelor şi a substanţelor utilizate în instalaţiile de încălzire/climatizarea) materialele utilizate la izolaţia termică a pereţilor, plafoanelor, podelelor, ferestrelor, uşilor etc. trebuie să aibă coeficientul de transfer de căldură în conformitate cu prevederile din [30], [31] şi [32];b) filtrul de aer al unităţii de tratare a aerului:– va fi din materiale neţesute şi ignifuge;– va avea gradul de filtrare corespunzător clasei G(4);– va avea un marcaj care va trebui să conţină cel puţin următoarele date: marca de identificare a producătorului; numărul/seria de fabricaţie; documentul de referinţă; clasa de filtrare; debitul volumic de aer nominal;– trebuie să permită montarea şi demontarea cu uşurinţă. Pentru alegerea filtrului de aer se recomandă utilizarea prevederilor din [6], [14] şi [17];c) agentul frigorific trebuie să fie fără impact ecologic în caz de pierdere pe la neetanşeităţile instalaţiei sau în caz de fisurare/spargere a conductelor/rezervorului;d) uleiul de ungere utilizat la ungerea subansamblurilor din componenţa grupului compresor-condensor trebuie să aibă calitatea de ungere la temperaturi joase (ulei frigorific).7. Cerinţe privind fiabilitatea, mentenabilitatea şi disponibilitatea previzională7.1. Cerinţe privind fiabilitatea previzionalăPentru specificarea cerinţelor privind fiabilitatea previzională a instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare trebuie definite şi cunoscute următoarele:– domeniul de utilizare al instalaţiilor de încălzire/ climatizare;– condiţiile de instalare şi exploatare;– componentele critice;– defectele posibile ce pot să apară la principalele subansambluri şi, în special, la cele critice;– criteriile de clasificare şi clasificarea defectelor instalaţiei şi softului;– obligaţiile şi responsabilităţile furnizorului, beneficiarului şi ale unei terţe părţi, atunci când este cazul;– condiţiile de mediu înconjurător;– metodele prevăzute pentru verificarea conformităţii cu cerinţele;– sistemul de mentenanţă aplicat, instrucţiunile şi susţinerea logistică asociate;– calificările şi responsabilităţile personalului însărcinat cu exploatarea şi mentenanţa.7.1.1. Specificarea indicatorilor previzionali de fiabilitatePentru a caracteriza corect din punct de vedere al fiabilităţii instalaţia de ventilaţie/încălzire/climatizare trebuie specificaţi cel puţin următorii indicatori:– rata de defectare medie lambda [t(1), t(2)];– intensitatea medie de defectare Z [t(1), t(2)];– media timpului de bună funcţionare MTBF;– fiabilitatea R [t(1), t(2)];– durata de viaţă,unde: t(1), t(2) este intervalul variabilei aleatoare (timp sau kilometri parcurşi) la care se doreşte să se calculeze indicatorii previzionali de fiabilitate.7.1.2. Specificarea metodelor de determinare a indicatorilor previzionali de fiabilitate7.1.2.1. Metoda de determinare a indicatorilor previzionali de fiabilitateProiectantul vehiculului pe care se montează instalaţia de ventilaţie/încălzire/climatizare va calcula, pentru indicatorii de fiabilitate menţionaţi la pct. 7.1.1, valorile previzionale, utilizând, după caz, valorile indicatorilor de fiabilitate prescrise de către furnizorii principalelor ansambluri şi subansambluri ale instalaţiei sau valorile oferite de literatura de specialitate pentru produse similare.Calculele se vor face prin metoda analitică, pe baza unei scheme bloc de fiabilitate, ţinând seama de configuraţia instalaţiei.Valorile indicatorilor previzionali de fiabilitate vor fi însoţite de nivelul de încredere cu care au fost estimate.7.1.2.2. Metodele pentru calculul de verificare a indicatorilor previzionali de fiabilitateDupă darea în exploatare a instalaţiilor de ventilaţie/ încălzire/climatizare, beneficiarii finali/proiectantul trebuie să verifice periodic, prin calcul, valorile indicatorilor previzionali de fiabilitate.Pentru calculul indicatorilor previzionali de fiabilitate se va utiliza metoda analitică. Această metodă presupune parcurgerea următoarelor etape:a) culegerea informaţiilor din exploatare privind defectele înregistrate şi modul de remediere;b) validarea informaţiilor (validări formale, validări logice, eliminarea valorilor aberante);c) alegerea distribuţiei statice pentru modelarea legii de distribuţie a timpilor de bună funcţionare;d) validarea cu un anumit nivel de încredere a modelului ales (verificarea ipotezei statistice);e) elaborarea algoritmilor pentru programele de calcul;f) determinarea indicatorilor de fiabilitate.Informaţiile despre defecte şi modul de remediere trebuie să se refere cel puţin la:a) identitatea ansamblului/subansamblului/pieselor componente defecte;b) data apariţiei defectului;c) natura defectului (mecanic, electric etc.);d) gravitatea defectului (pe baza clasificării);e) efectul defectului asupra instalaţiei/vehiculului feroviar;f) modul de remediere (înlocuire piesă/subansamblu cu una/unul nouă/nou similară/similar sau una/unul reparată/ reparat, reglare, ajustare etc.);g) durata reparaţiei;h) imobilizarea în reparaţie.Modul de culegere şi transmitere a informaţiilor despre defecte şi remedierea acestora trebuie să facă obiectul unui acord între proiectantul/constructorul/reparatorul vehiculului pe care se montează instalaţia de ventilaţie/încălzire/climatizare şi utilizatorul vehiculului (instalaţiei). În scopul reducerii numărului de defectări şi a timpilor de indisponibilitate, este necesar ca furnizorul şi utilizatorul instalaţiei să aibă o colaborare strânsă pe toată durata ciclului de viaţă a instalaţiei, cu respectarea de către ambele părţi a obligaţiilor ce le revin.7.2. Cerinţe privind mentenabilitatea şi disponibilitatea previzionalăPentru obţinerea unor performanţe privind mentenabilitatea şi disponibilitatea trebuie ca, de la faza de proiectare, instalaţia să fie concepută astfel încât să fie uşor de întreţinut şi reparat. Se pot utiliza tehnici automate pentru controlul stării tehnice şi de mentenanţă.Cerinţele privind mentenabilitatea şi disponibilitatea previzională a instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare trebuie specificate, atunci când sunt definite şi cunoscute următoarele:a) politica de mentenanţă care trebuie aplicată, procedurile/instrucţiunile care trebuie elaborate şi aplicate;b) conţinutul programului de mentenanţă şi logistica de susţinere;c) caracteristicile de mentenabilitate care trebuie satisfăcute la proiectarea instalaţiei (accesibilitate, modularitate, uşurinţă în demontare etc.);d) constrângerile care trebuie prevăzute la utilizarea instalaţiei şi modul cum influenţează mentenanţa;e) cerinţele privind întocmirea programului de mentenanţă, în scopul de a asigura caracteristicile de mentenanţă impuse;f) competenţele şi responsabilităţile personalului implicat în activităţile de exploatare şi întreţinere a instalaţiei;g) condiţiile de exploatare şi de mediu în care este utilizată instalaţia;h) încercările de demonstrare a satisfacerii unor cerinţe privind mentenanţa.7.2.1. Specificarea indicatorilor de mentenabilitate şi disponibilitate previzionalăPentru caracterizarea mentenabilităţii şi disponibilităţii previzionale a instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare este necesar să se specifice cel puţin următorii indicatori:a) timpul mediu de reparare MRT;b) timpul mediu de defectare;c) coeficientul de disponibilitate A;d) funcţia de mentenabilitate M [t(1), t(2)].7.2.2. Metode de determinare a indicatorilor previzionali de mentenabilitatePentru determinarea indicatorilor de la pct. 7.2.1 lit. a), b) şic) se vor utiliza metode statistice şi formulele de calcul al mediilor şi al coeficientului de disponibilitate.Pentru determinarea funcţiei de mentenabilitate se va utiliza metoda analitică adoptând distribuţia exponenţială e^-lambda t (Laplace) pentru modelarea matematică a timpilor de reparaţie.Modelul de distribuţie va fi validat utilizând unul dintre testele de validare oferite de literatura de specialitate.7.2.3. Cerinţe privind sistemul de mentenanţă (preventivă şi corectivă)Instituirea unui sistem de mentenanţă pentru instalaţiile de ventilaţie/încălzire/climatizare presupune specificarea cerinţelor referitoare la:– programul de mentenanţă preventivă care să conţină frecvenţa şi ciclicitatea acţiunilor de mentenanţă;– lucrările ce trebuie efectuate la fiecare categorie de revizie/inspecţie;– piesele componente/subansamblurile ce trebuie înlocuite cu altele noi similare şi periodicitatea înlocuirii, în special pentru piesele componente critice;– calificarea personalului de mentenanţă;– echipamentele, sculele şi dispozitivele utilizate pentru controlul stării tehnice şi pentru reparaţia instalaţiei, inclusiv mijloacele de etalonare;– documentele pentru mentenanţă (manualul pentru mentenanţă, prescripţii pentru mentenanţă conţinând criteriile de acceptare etc.);– resursele necesare susţinerii programului de mentenanţă (utilităţi, personal, echipamente specifice etc.).Pentru specificarea cerinţelor privind indicatorii de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate se recomandă următoarele documente de referinţă: [11], [12], [13], [25], [26], [27], [28] şi [33].8. Cerinţe privind asigurarea calităţii procesului de proiectare a instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizareObţinerea unor rezultate bune în ceea ce priveşte performanţele şi eficacitatea instalaţiilor de climatizare se asigură din etapa de proiectare prin determinarea, comunicarea, analiza şi înţelegerea tuturor cerinţelor şi aşteptărilor referitoare la instalaţiile de ventilaţie/încălzire/climatizare.8.1. Elementele de intrare ale proiectăriiBeneficiarul final/utilizatorul vehiculului trebuie să stabilească şi să comunice proiectantului următoarele elemente:a) tipul vehiculului pe care se montează instalaţia, precizând:– caracteristicile constructive ce pot influenţa instalaţia de încălzire/climatizare;– modul de compartimentare şi destinaţia spaţiilor anexă;– materialele din care sunt alcătuiţi pereţii, podeaua şi plafonul compartimentelor;b) domeniul de utilizare a vehiculului;c) aria geografică de utilizare;d) cerinţele pentru instalaţia de încălzire/climatizare (conform prezentei norme tehnice feroviare):– cerinţe privind componenţa instalaţiei;– caracteristici tehnice şi funcţionale;– performanţe;– condiţii de execuţie;– condiţii privind fiabilitatea, mentenabilitatea şi disponibilitatea;– condiţii privind locul de amplasare a ansamblurilor şi subansamblurilor instalaţiilor pe vehicul (în interiorul vehiculului, în exterior etc.);e) cerinţe privind comunicarea cu beneficiarul final (deţinătorul vehiculului feroviar), pe durata elaborării proiectului:– modul de tratare a cerinţelor nedocumentate, precum şi a cerinţelor care conduc la modificarea proiectului;– modul de participare a beneficiarului la validarea proiectului sau a părţilor de proiect în diverse etape.8.2. Elementele de ieşire ale proiectării:a) planul proiectului (etape de elaborare a proiectului, de verificare şi de validare);b) documentaţia proiectului (scrisă şi desenată):– specificaţia tehnică conţine: cerinţe, caracteristici, încercări, metode de încercare, cerinţe de admisibilitate;– desene de execuţie;– breviare de calcul (calculul indicatorilor previzionali de fiabilitate, bilanţuri energetice etc.);– lista furnizorilor ansamblurilor şi subansamblurilor componente şi a serviciilor;c) planul mentenanţei preventive:– tipul reviziilor/inspecţiilor şi al reparaţiilor planificate;– intervalul de timp/km parcurşi la care se execută;– plan de etalonare/reglare;d) manual pentru mentenanţa preventivă:– lista ansamblurilor, subansamblurilor şi pieselor critice;– lista pieselor de schimb;– lista pieselor de schimb care nu se repară (se înlocuiesc cu altele noi similare) şi duratele de viaţă la care se înlocuiesc;– scheme (electrice, hidraulice, de ungere etc.);– nomenclatoare de lucrări pentru fiecare tip de revizie/reparaţie;– proceduri/instrucţiuni de lucru pentru căutarea defectelor, demontare/montare, reparare, reglare, cerinţe referitoare la securitatea personalului implicat;– lista dispozitivelor de măsurare şi control;– lista persoanelor care necesită autorizaţii speciale;– modelul rapoartelor de încercare/verificare;– lista certificatelor specifice referitoare la securitate şi dispoziţiile legale (echipamente care lucrează sub presiune, echipamente care poluează, aparate şi echipamente de măsură) pe care trebuie să le obţină fabricantul/utilizatorul;– documentele pentru înregistrarea activităţilor de mentenanţă;– manualul pe exploatare;– instrucţiuni de punere în funcţiune;– instrucţiuni de exploatare;– modelul documentelor pentru înregistrarea informaţiilor privind defectele şi modul de remediere;– diagrame (control MTBF, MTR, cauză-efect etc.);– planuri de ungere.Atunci când beneficiarul final solicită ca procesul de proiectare să se realizeze într-un sistem de management al calităţii se recomandă utilizarea prevederilor din [29]. + 
Anexă─────la norma tehnică feroviară──────────────────────────DOCUMENTE DE REFERINŢĂAplicarea standardelor cuprinse în această listă reprezintă o modalitate recomandată pentru asigurarea conformităţii cu cerinţele din prezenta normă tehnică feroviară.[1] Fişa UIC nr. 550 OR: ediţia a 11-a, aprilie 2005. Instalaţii pentru alimentarea cu energie electrică a materialului rulant pentru transport de călători[2] Fişa UIC nr. 550-1 OR: ediţia 1 din 1 ianuarie 1990. Dulapuri cu aparataj electric la bordul materialului rulant pentru transport de călători[3] Fişa UIC nr. 558 OR: ediţia 1 din 1 ianuarie 1996. Linia de telecomandă şi de informare – Caracteristici tehnice unificate pentru echipamentul vagoanelor de călători RIC[4] SR EN 13129-1:2004 – Aplicaţii feroviare. Aer condiţionat pentru materialul rulant de lung parcurs. Partea 1: Parametri de confort[5] SR EN 13129-2:2005 – Aplicaţii feroviare – Aer condiţionat pentru materialul rulant de lung parcurs – Partea 2: Încercări de tip[6] SR EN 779:2004 – Filtre de aer pentru ventilaţia generală. Determinarea performanţelor de filtrare[7] SR EN ISO 7726:2004 – Ergonomia ambianţelor termice. Aparate de măsurat mărimile fizice[8] SR EN 50125-1:2003 – Aplicaţii feroviare – Condiţii de mediu pentru echipamente. Partea 1: Echipament la bordul materialului rulant[9] SR EN 60721-3-0:1997 – Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 3 – Clasificarea grupelor de agenţi de mediu şi a gradelor de severitate ale acestora. Introducere[10] SR EN 50155:2002 – Aplicaţii feroviare. Echipamente electronice utilizate pe materialul rulant.[11] SR CEI 60300-3-4:2001 – Managementul siguranţei în funcţionare. Partea 3: Ghid de aplicare. Secţiunea 4: Ghid pentru specificarea cerinţelor siguranţei în funcţionare[12] SR EN 13460:2003 – Mentenanţa. Documente pentru mentenanţă[13] SR EN 50126:2003 – Aplicaţii feroviare. Specificarea şi demonstrarea fiabilităţii, disponibilităţii, mentenanţei şi siguranţei (FDMS) Partea 1: Prescripţii de bază şi procese generice[14] SR EN 1822-1:2002 – Filtre de aer de înaltă eficienţă (HEPA şi ULPA) Partea 1: Clasificare, încercări de performanţă, marcare[15] SR EN 1822-2:2003 – Filtre de aer de înaltă eficienţă (HEPA şi ULPA) Partea 2: Producere aerosol, echipament de măsurare şi statistica numărării particulelor[16] SR EN 50121-2:2003 – Aplicaţii feroviare. Compatibilitate electromagnetică. Partea 2: Emisii ale sistemului feroviar în ansamblul său către lumea exterioară[17] SR EN 60721-3-3:1997/A2:2004 – Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 3 – Clasificarea grupelor de agenţi de mediu şi a gradelor de severitate ale acestora. Secţiunea 3. Utilizarea staţionară (la post fix) în spaţii protejate la intemperii[18] SR EN 60721-3-5:2004 – Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 3 – Clasificarea grupelor de agenţi de mediu şi a gradelor de severitate ale acestora. Secţiunea 5: Instalaţii pe vehicule terestre[19] SR EN 61373:2002 – Aplicaţii feroviare. Echipament pentru material rulant – încercări la şocuri şi vibraţii[20] SR EN 50121-3-2:2007 – Aplicaţii feroviare. Compatibilitate electromagnetică. Partea 3-2: Material rulant. Aparatura[21] SR EN 50121-3-1:2007 – Aplicaţii feroviare. Compatibilitate electromagnetică. Partea 3-1: Material rulant – Trenuri şi vehicule complete[22] SR EN 50121-1 – Aplicaţii feroviare – Compatibilitate electromagnetică. Partea 1: Generalităţi[23] SR EN 50163:2006 – Aplicaţii feroviare. Tensiuni de alimentare a reţelelor de tracţiune electrică[24] SR EN 50207:2007 – Aplicaţii feroviare. Convertizoare electrice de putere pentru material rulant[25] SR CEI 60300-3-2:2005 – Managementul siguranţei în funcţionare – Partea 2: Ghid de aplicare. Culegerea datelor privind siguranţa în funcţionare în condiţiile de exploatare[26] SR CEI 60863:1998 – Prezentarea rezultatelor previziunii caracteristicilor de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate[27] SR EN 60706-3:2007 – Mentenabilitatea echipamentelor. Partea 3: Verificarea şi culegerea, analiza şi prezentarea datelor[28] SR EN 60706-2:2007 – Mentenabilitatea echipamentelor. Partea 2: Cerinţe şi studii de mentenabilitate în timpul fazei de proiectare şi dezvoltare[29] SR EN ISO 9001:2001 – Sisteme de management al calităţii. Cerinţe.[30] Fişa UIC nr. 567 OR, ediţia a 2-a noiembrie 2004: Dispoziţii generale privind vagoanele de călători[31] Fişa UIC 567-1 OR, ediţia a 4-a din 1 ianuarie 1978 cu 7 modificări: Vagoane de călători unificate de tip X şi Y în traficul internaţional – Caracteristici[32] Fişa UIC 567-2, ediţia a 4-a din 1 iulie 1991 cu 2 modificări: Vagoane de călători unificate tip Z admise în traficul internaţional – Caracteristici[33] SR CEI 60706-4:1997 – Ghid pentru mentenabilitatea echipamentelor. Partea 4: Secţiunea 8: Planificarea mentenanţei şi logisticii de mentenanţă___________

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x