ce stabileşte metode de analiza pentru controlul oficial al furajelor privind umiditatea, bazele azotate volatile, fosforul total, uleiurile şi grasimile brute
+
Articolul 1Analizele pentru controlul oficial al furajelor, în ceea ce priveşte conţinutul de umiditate al acestora, de baze azotate volatile, fosfor total, uleiuri şi de grăsimi brute trebuie să fie efectuate în conformitate cu metodele descrise în anexa la prezenta norma sanitară veterinara. +
Articolul 2Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor informează Comisia Europeană cu privire la actele normative şi la prevederile administrative necesare pentru implementarea prezentei norme sanitare veterinare. +
Articolul 3Anexa face parte integrantă din prezenta norma sanitară veterinara. +
Anexă––la norma sanitară veterinara–––––––––- +
Capitolul IDeterminarea umiditatii1. Scop şi domeniu de aplicareAceasta metoda se utilizează pentru determinarea conţinutului de umiditate al furajelor.Aceasta metoda nu se utilizează pentru analiza produselor din lapte ca furaje simple, analiza substanţelor minerale şi a amestecurilor compuse predominant din substanţe minerale, analiza grasimilor şi uleiurilor animale şi vegetale sau analiza seminţelor de ulei şi a fructelor oleaginoase definite de Regulamentul Consiliului nr. 865/2004/CE privind organizarea comuna a pieţei de ulei de masline şi masline pentru consum.2. PrincipiuProba trebuie deshidratata în condiţii specifice care variaza în funcţie de natura furajului. Pierderea de masa se determina prin cantarire. În cazul furajelor solide ce au un conţinut de umiditate ridicat trebuie să se efectueze o uscare preliminară.3. Aparatura3.1. Moara din material hidrofob care este uşor de curatat permite rapid chiar zdrobirea, fără a produce vreo încălzire apreciabila, previne, pe cat posibil, contactul cu aerul de afară şi întruneşte cerinţele stabilite la pct. 4.1.1 şi 4.1.2 (de exemplu: ciocan sau microtocatoare cu răcire cu apa, rasnita cu con pliabil, tocatoare cu mişcare lenta sau cu roata zimtata).3.2. Balanţa analitica cu o acuratete de 0,5 mg3.3. Fiole uscate din metal necoroziv sau din sticlă cu capace care asigura o închidere etansa; suprafaţa de lucru ce permite ca proba-test să fie difuzată la circa 0,3 g/cmp.3.4. Etuva termoreglabila (±1°C) cu ventilaţie şi care asigura reglarea rapida a temperaturii*).––––Notă …
*) Pentru uscarea cerealelor, a fainii, a ovazului şi a crupelor de ovaz, etuva trebuie să aibă o astfel de capacitate termica încât atunci când este prefixata la temperatura de 131°C, aceasta sa revină la acea temperatura în mai puţin de 45 de minute după numărul maxim de probe-test ce au fost plasate simultan în interior să se usuce. Ventilatia trebuie să fie astfel încât atunci când sunt mai multe probe de grâu obişnuit decât le poate conţine şi sunt uscate timp de doua ore, rezultatele sa difere de cele obţinute după 4 ore de uscare cu mai puţin de 0,715%.3.5. Etuva cu vacuum incalzita electric, dotată cu o pompa de ulei sau cu un mecanism pentru introducerea de aer uscat fierbinte ori a unui agent de uscare (de exemplu, oxid de calciu)3.6. Desicator cu placa confectionata dintr-un metal perforat gol sau din portelan ce conţine un agent de uscare eficient.4. ProceduraOperaţiunile descrise de aceasta secţiune trebuie să fie efectuate imediat după deschiderea pachetelor de probe. Analiza trebuie să fie efectuată în cel puţin un duplicat.4.1. Preparare4.1.1. Furaje, altele decât cele ce sunt sub incidenţa prevederilor pct. 4.1.2 şi 4.1.3Se iau cel puţin 50 de grame din proba. Dacă este necesar, se macina şi se împart astfel încât să se evite orice variatie în conţinutul de umiditate (vezi pct. 6).4.1.2. Cereale şi ovazSe iau cel puţin 50 de grame din proba. Se macina în particule din care cel puţin 50% trec printr-o sita cu plasa de 0,75 mm, care să nu permită să fie reţinute mai mult de 10% particule pe un ochi de plasa de 1 mm.4.1.3. Furaje sub forma lichidă sau de pasta, furaje compuse predominant din uleiuri şi grăsimiSe iau circa 25 g din proba, se cantaresc cu o aproximatie de 10mg, se adauga o cantitate corespunzătoare de nisip anhidros, cantarit cu o aproximatie de 10 mg, şi se amesteca până se obţine un produs omogen.4.2. Uscare4.2.1. Furaje, altele decât cele care sunt reglementate de pct. 4.2.2 şi 4.2.3Se cantareste o fiola (pct. 3.3) împreună cu capacul acesteia, cu o aproximatie de 0,5 mg. Se cantaresc în fiola cantarita, cu o aproximatie de 1 mg, aproximativ 5 g din proba şi chiar se difuzează. Se plaseaza fiola, fără capacul acesteia, în etuva preincalzita până la temperatura de 103°C. Se introduce fiola cat mai repede posibil, pentru a se preveni ca temperatura cuptorului sa scada nejustificat. Se lasă să se usuce timp de 4 ore, calculate din momentul în care temperatura etuvei revine la 103°C. Se înlocuieşte capacul de pe fiola, se inlatura acesta din urma de pe cuptor, se lasă să se raceasca timp de 30 până la 45 de minute în desicator (pct. 3.6) şi se cantareste cu o aproximatie de 1 mg.Pentru furaje combinate, compuse predominant din uleiuri şi grăsimi, se usucă în etuva timp de încă 30 de minute la temperatura de 130°C. Diferenţa dintre doua cantariri nu trebuie să depăşească 0,1% umiditate.4.2.2. Cereale, făina, crupe de ovaz şi grisSe cantareste o fiola (pct. 3.3) împreună cu capacul acesteia, cu o aproximatie de 0,75 mg. Se cantareste în fiola cantarita cu o aproximatie de 1 mg aproximativ 5 g din proba macinata şi chiar se difuzează. Se plaseaza fiola, fără capacul acesteia, în etuva preincalzita până la temperatura de 130°C. Se introduce containerul cat mai repede posibil, pentru a se preveni ca temperatura cuptorului sa scada nejustificat. Se lasă să se usuce timp de 4 ore, calculate din momentul în care temperatura cuptorului revine la 103°C. Se înlocuieşte capacul de pe container, se inlatura acesta din urma de pe cuptor, se lasă se raceasca timp de 30 până la 45 de minute în desicator (pct. 3.6) şi se cantareste cu o aproximatie de 1 mg.4.2.3. Furaje combinate ce conţin mai mult de 4% sucroza sau lactoza: furaje simple, precum pastai de fasole, produse cereale hidrolizate, seminţe de malt, cartofi şi sfecla uscata, peste şi zahăr solubil; furaje combinate ce conţin mai mult de 25% saruri minerale, incluzând apa de cristalizareSe cantareste o fiola (pct. 3.3) împreună cu capacul acesteia, cu o aproximatie de 0,75 mg. Se cantaresc în containerul cantarit cu o marja de 1 mg aproximativ 5 g din proba macinata şi chiar se difuzează. Se plaseaza fiola, fără capacul acesteia, în etuva cu vacuum preincalzita între 80°C şi 85°C. Se introduce fiola cat mai repede posibil, pentru a se preveni ca temperatura etuvei sa scada nejustificat.Se aduce presiunea până la 100 Torr şi se lasă să se usuce timp de 4 ore la aceasta temperatura, fie într-un curent de aer fierbinte, uscat, fie utilizându-se un agent de uscare (aproximativ 300 g pentru 20 de probe). În ultima instanţa, se deconecteaza pompa de vacuum atunci când a fost atinsa presiunea prescrisă.Timpul de uscare se calculează din momentul în care temperatura cuptorului revine de la 80°C până la 85°C. Se aduce etuva cu grija înapoi la presiunea atmosferica. Se deschide etuva, se plaseaza imediat capacul pe fiola, se indeparteaza fiola din etuva, se lasă să se raceasca timp de 30 până la 45 de minute în desicator (pct. 3.6) şi se cantareste cu o aproximatie de 1 mg. Se usucă timp de încă 30 de minute în etuva cu vacuum la o temperatura de 80°C până la 85°C şi se recantareste. Diferenţa dintre doua cantariri nu trebuie să depăşească 0,71% umiditate.4.3. Uscare preliminară4.3.1. Furaje, altele decât cele care sunt reglementate la pct. 4.3.2.Furaje solide cu un conţinut ridicat de umiditate ce face ca macinarea să fie supusă uscarii preliminare, după cum urmează: se cantaresc 50 g de proba nemacinata cu o aproximatie de 10 mg (furajele comprimate şi aglomerate pot fi împărţite după duritate, dacă este necesar) într-un container potrivit (de exemplu, o placa de aluminiu de 20×12 cm cu o rama de 0,75 cm). Se lasă să se usuce într-o etuva de la o temperatura de 60°C până la 70°C, până când conţinutul de umiditate a fost redus între 8% şi 12%. Se indeparteaza din etuva, se lasă descoperit pentru a se raci în laborator pentru o ora şi se cantareste cu o aproximatie de 10 mg. Se zdrobeste imediat, asa cum s-a indicat la pct. 4.1.1, şi se usucă, asa cum s-a indicat la pct. 4.2.1 sau 4.2.3, în conformitate cu natura furajului.4.3.2. CerealeBoabele cu un conţinut de umiditate de peste 17% trebuie să fie supuse unei uscari preliminarii, după cum urmează:Se cantaresc 50g de boabe neincoltite, cu o aproximatie de 10 mg, într-un container corespunzător (de exemplu, o placa de aluminiu de 20 x 12 cm cu o rama de 0,5 cm). Se lasă să se usuce timp de 5 până la 7 minute într-o etuva, la temperatura de 130°C. Se scot din etuva, se lasă să se raceasca descoperit în laborator timp de doua ore şi se cantaresc cu o aproximatie de 10 mg. Se macina, asa cum s-a indicat la pct. 4.1.2, şi se usucă, asa cum s-a indicat la pct. 4.2.2.5. Calcularea rezultatelorConţinutul de umiditate, ca procent din proba, se calculează utilizându-se următoarea formula:5.1. Uscare fără uscare preliminară(E-m) x 100/E,unde:E – masa iniţială, în grame, a probei test;m – masa, în grame, a probei-test uscate.5.2. Uscare cu uscare preliminară[(M'-m)M/M' + E – M] x 100/E = 100(1-Mm/EM'),unde:E – masa iniţială, în grame, a probei test;M – masa, în grame, a probei-test după uscare preliminară;M' – masa, în grame, a probei-test după zdrobire sau macinare;m – masa, în grame, a probei-test uscate.5.3. RepetabilitateDiferenţa dintre rezultatele a doua determinări paralele efectuate pe aceeaşi proba trebuie să fie de maximum 0,2% umiditate.6. ObservatieDacă macinarea se dovedeşte a fi necesară şi dacă aceasta este estimată ca altereaza conţinutul în umiditate al produsului, rezultatele analizei componentilor furajului trebuie să fie corectate pe baza conţinutului probei în starea iniţială a acesteia. +
Capitolul IIDeterminarea bazelor azotate volatile +
Secţiunea AMicrodifuzie1. Scop şi domeniu de aplicareAceasta metoda se aplică pentru determinarea conţinutului de baze azotate în furaje, exprimate ca amoniac.2. PrincipiuProba trebuie extrasa cu apa şi soluţie clarificata şi filtrata. Bazele azotate volatile se disloca prin microdifuzie, prin utilizarea unei soluţii de carbonat de potasiu, colectata într-o soluţie de acid boric şi titrata cu acid sulfuric.3. Reactivi3.1. 20% (m/v) soluţie de tricloracetic3.2. Indicator: se dizolva 33 mg de verde bromcrezol şi 65 mg de roşu metil în 100 ml de etanol 95-96% (v/v)3.3. Soluţie de acid boric:Într-un cilindru gradat de 1 litru se dizolva 10 g de acid boric p.a. în 200 ml de etanol 95-96% (v/v) şi 700 ml apa. Se adauga 10 ml de indicator (pct. 3.2). Se amesteca şi, dacă este necesar, se ajusteaza culoarea soluţiei spre roşu deschis, adăugându-se o soluţie de hidroxid de sodiu. 1 ml din aceasta soluţie va fixa un maxim de 300 f2æg de NH(3).3.4. Soluţie saturata de carbonat de potasiu:Se dizolva 100 g de carbonat de potasiu p.a. în 100 ml de apa fiarta. Se lasă să se raceasca şi se filtreaza.3.5. Acid sulfuric 0,02 N.4. Aparatura4.1. Mixer (tip pahar): aproximativ 35 până la 40 r.p.m.4.2. Celule Conway de plastic sau de sticlă (vezi figura).4.3. Microbiurete gradate în 1/100 ml.5. ProceduraSe cantaresc 10g de proba cu o aproximatie de 1mg şi se plaseaza cu 100 ml de apa într-un pahar gradat de 200 ml. Se amesteca în pahar timp de 30 de minute. Se adauga 50 ml de soluţie de acid tricloracetic (pct. 3.1), se completează volumul cu apa, se agita energic şi se filtreaza printr-un filtru plisat.Utilizându-se o pipeta, se introduc 1 ml de soluţie de acid boric (pct. 3.3) în partea centrala a celulei Conway şi 1 ml din filtratul probei în coroana celulei. Se acoperă parţial cu un capac lubrifiat. Se lasă sa cada rapid 1 ml de soluţie de carbonat de potasiu saturat (pct. 3.4) în coroana şi se închide capacul, astfel încât celula sa nu primească aer. Se întoarce celula cu grija, rotind-o în plan orizontal, astfel încât cei 2 reactivi să fie amestecati.Se lasă incubat fie cel puţin 4 ore la temperatura camerei, fie pentru o ora la temperatura de 40°C.Utilizându-se o microbiureta (pct. 4.3), se titreaza bazele volatile în soluţie de acid boric cu acid sulfuric 0,02 N (pct. 3.5).Se efectuează un test martor, utilizându-se aceeaşi procedura, dar fără ca proba să fie analizata.6. Calcularea rezultatelor1 ml de H(2)SO(4) 0,02 N corespunde la 0,34 mg de amoniac. Se exprima rezultatul ca procentaj al probei.RepetabilitateDiferenţa dintre rezultatele a doua determinări paralele efectuate pe aceeaşi proba nu trebuie să depăşească:a) 10% în valoare relativă, pentru un conţinut de amoniac mai mic de 1,0%; … b) 0,1% în valoare absolută, pentru un conţinut de amoniac de 1,0% sau mai mare. … 7. ObservatieÎn cazul în care conţinutul de amoniac al probei depăşeşte 0,76%, se dilueaza filtratul iniţial.CELULA CONWAY*)Scara 1/1
+
Secţiunea BPrin distilare1. Scopul şi domeniul de aplicareAceasta metoda se utilizează pentru determinarea conţinutului de baze azotate volatile, exprimate ca amoniac, în făina de peste ce nu conţine practic uree. Aceasta metoda este aplicabilă numai pentru un conţinut mai mic de 0,25%.2. PrincipiuProba trebuie extrasa cu apa şi cu soluţie de clarificare. Bazele azotate volatile se disloca la punctul de fierbere, se adauga oxid de magneziu şi se colectează într-o cantitate specifică de acid sulfuric, al cărui exces trebuie titrat apoi cu o soluţie de hidroxid de sodiu.3. Reactivi3.1. 20% (m/v) soluţie de acid tricloracetic3.2. Oxid de magneziu p.a.3.3. Emulsie antispuma (de exemplu, silicon)3.4. Acid sulfuric 0,1 N3.5. Soluţie de hidroxid de sodiu 0,1 N3.6. 0,3% (m/v) soluţie de metil roşu în etanol 95-96% (v/v)4. Aparatura4.1. Mixer (tip pahar): aproximativ 35 până la 40 r.p.m.4.2. Aparat de distilare de tip Kjeldahl5. ProceduraSe cantaresc 10 g de proba cu o aproximatie de 1 mg şi se plaseaza cu 100 ml de apa într-un balon cotat de 200 ml. Se omogenizeaza timp de 30 de minute. Se adauga 50 ml de soluţie de acid tricloracetic (pct. 3.1), se completează volumul cu apa, se agita energic şi se filtreaza printr-un filtru cutat.Se ia o cantitate de filtrat clar, corespunzător pentru conţinutul estimat de baze azotate volatile (100 ml sunt de obicei potrivite). Se dilueaza până la 200 ml şi se adauga 2 g de oxid de magneziu (pct. 3.2) şi câteva picaturi de emulsie antispuma (pct. 3.3). Soluţia trebuie să fie alcalina faţă de hârtia de turnesol, altfel se adauga puţin oxid de magneziu (pct. 3.2). Se distileaza aproximativ 150 ml de soluţie în aparatul Kjeldahl şi se colectează distilatul într-un pahar Erlenmeyer ce conţine un volum măsurat cu acuratete (25 până la 50 ml) de acid sulfuric 0,1 N (pct. 3.4). În timp ce se distileaza, se evita supraincalzirea pe părţile laterale. Se fierbe soluţia de acid sulfuric timp de doua minute, se raceste şi se titreaza apoi excesul de acid sulfuric cu soluţie de hidroxid de sodiu 0,1 N (pct. 3.5) în prezenta indicatorului de roşu metil (pct. 3.6).Se efectuează o proba martor utilizându-se aceeaşi procedura, dar fără proba ce trebuie analizata.6. Calcularea rezultatelor1 ml de H(2)SO(4) 0,1 N corespunde la 1,7 mg de amoniac.Se exprima rezultatul ca procent din proba.RepetabilitateDiferenţa dintre rezultatele a doua determinări paralele, efectuate pe aceeaşi proba, nu trebuie să depăşească, în valoare relativă, 10% amoniac. +
Capitolul IIIDeterminarea fosforului total. Metoda fotometrica1. Scop şi domeniu de aplicareAceasta metoda se utilizează pentru determinarea conţinutului de fosfor total din furaje. Este corespunzătoare, în mod particular, pentru analiza produselor cu nivel scăzut de fosfor. În unele cazuri (produs bogat în fosfor) poate fi utilizata o metoda gravimetrica.2. PrincipiuProba trebuie mineralizata, fie prin combustie uscata (în cazul furajelor organice), fie prin digestie acida (în cazul compusilor minerali şi al furajelor lichide), şi plasata într-o soluţie de acid.Soluţia trebuie tratata cu reagent molibdovanadiu. Densitatea optica a soluţiei galbene astfel formate trebuie masurata într-un spectrometru la o lungime de unda de 430 nm.3. Reactivi3.1. Carbonat de calciu p.a.3.2. Acid clorhidric p.a., d:1,1 (aproximativ 6N)3.3. Acid azotic p.a., d:1,0453.4. Acid azotic p.a., d:1,38 până la 1,423.5. Acid sulfuric p.a., d:1,843.6. Reactiv molibdovanadat:Se amesteca 200 ml soluţie de heptamolibdat de amoniu (pct. 3.6.1), 200 ml soluţie de monovanadat de amoniu (pct. 3.6.2) şi 134 ml de acid azotic într-un balon cotat de 1 litru. Se completează volumul cu apa.3.6.1. Soluţie de heptamolibdat de amoniu:Se dizolva în apa distilata fierbinte 100 g de heptamolibdat de amoniu p.a. [(NH(4)]6Mo7O(24)4H(2)O. Se adauga 10 ml de amoniac (d:0,91) şi se completează cu apa până la 1 litru.3.6.2. Soluţie de monovanadat de amoniu:2,35 g de monovanadat de amoniu p.a. NH(4)VO(3) se dizolva în 400 ml apa fierbinte. Agitandu-se constant, se adauga lent 20 ml acid azotic p.a diluat [7 ml HNO(3) (pct. 3.4) + 13 ml H(2)O] şi se completează cu apa până la 1 litru.3.7. Soluţie standard de 1 mg de fosfor/ml: se dizolva 4,387 g de fosfat dihidrogenat de potasiu p.a. KH2PO4 în apa. Se completează cu apa până la 1 litru.4. Aparatura4.1. Creuzete pentru cenusa din portelan sau siliciu4.2. Cuptor electric cu termostat stabilit la temperatura de 550°C4.3. Balon Kjeldahl de 250 ml4.4. Baloane gradate şi pipete de precizie4.5. Spectrofotometru4.6. Tuburi-test cu diametru de circa 16 mm, cu dopuri gradate la un diametru de 14,5 mm; capacitate: 25 ml până la 30 ml5. Procedura5.1. Prepararea soluţieiÎn conformitate cu natura probei, se prepara o soluţie asa cum se indica la pct. 5.1.1 sau 5.1.2.5.1.1. Procedura uzualăSe cantareste 1 g sau mai mult din proba, cu o aproximatie de 1 mg. Se plaseaza proba-test într-un balon Kjeldahl, se adauga 20 ml acid sulfuric (pct. 3.5), se agita pentru a impregna substanţa complet cu acid şi pentru a preveni ca aceasta să se lipeasca de pereţii balonului, se incalzeste şi se păstrează la punctul de fierbere timp de 10 minute. Se lasă să se raceasca puţin, se adauga puţin acid azotic (pct. 3.4) şi se aduce apoi la punctul de fierbere. Se repeta aceasta procedura până când este obţinută o soluţie incolora. Se raceste, se adauga putina apa, se decanteaza lichidul într-un balon cotat de 500 ml, clatindu-se cu apa fierbinte balonul Kjeldahl. Se lasă să se raceasca, se completează volumul cu apa, se omogenizeaza şi se filtreaza.5.1.2. Probe ce conţin substanţe organice şi libere de fosfati dihidrogenati de calciu şi magneziuSe cantaresc aproximativ 2,5 g din proba, cu o aproximatie de 1 mg, într-un creuzet de calcinare. Se amesteca proba-test până când se omogenizeaza complet cu 1 g de carbonat de calciu (pct. 3.1). Se calcineaza în cuptor la temperatura de 550°C ± 5°C, până când este obţinută o cenusa alba sau gri (puţin cărbune este neglijabil). Se transfera cenusa într-o capsula de portelan de 250 ml. Se adauga 20 ml apa şi acid clorhidric (pct. 3.2) până încetează efervescenta. Se adauga încă 10 ml acid clorhidric (pct. 3.2). Se plaseaza capsula de portelan pe o baie de nisip şi se evapora până se usucă, pentru a face silicatul insolubil. Se redizolva reziduul în 10 ml acid azotic (pct. 3.3) şi se fierbe pe baia de nisip timp de 5 minute, fără să se evapore, până se usucă. Se decanteaza lichidul într-un balon cotat de 500 ml, clatindu-se capsula de portelan de câteva ori cu apa fierbinte. Se lasă să se raceasca, se completează volumul cu apa, se omogenizeaza şi se filtreaza.5.2. Dezvoltarea coloratiei şi măsurarea densitatii opticeSe dilueaza o parte a alicotei filtrate obţinute la pct. 5.1.1 sau 5.1.2, pentru a obţine o concentraţie în fosfor de cel mult 40 g/ml. Se plaseaza 10 ml din aceasta soluţie într-o eprubeta (pct. 4.6) şi se adauga 10 ml de reactiv molibdovanadat (pct. 3.6). Se omogenizeaza şi se lasă sa stea cel puţin 10 minute la temperatura de 20°C. Se măsoară densitatea optica într-un spectrometru la lungimea de unda de 430 nm faţă de o soluţie obţinută prin adaugare de 10 ml de reactiv molibdovanadat (pct. 3.6) în 10 ml apa.5.3. Curba de calibrareDin soluţia standard (pct. 3.7) se prepara soluţii ce conţin 5, 10, 20, 30 şi, respectiv, 40 f2æg de fosfor/ml. Se iau 10 ml din fiecare dintre aceste soluţii şi se adauga 10 ml de reactiv molibdovanadat (pct. 3.6). Se omogenizeaza şi se lasă sa stea cel puţin 10 minute la temperatura de 20°C. Se măsoară densitatea optica, asa cum s-a indicat la pct. 5.2.Se traseaza curba de calibrare prin împărţirea densitatilor optice faţă de cantităţile corespunzătoare de fosfor. Curba va fi liniara pentru concentratii între 0 şi 40 f2æg/ml.6. Calcularea rezultatelorCantitatea de fosfor din proba-test se determina prin utilizarea curbei de calibrare.Rezultatul se exprima ca procent din proba.7. RepetabilitateDiferenţa dintre rezultatele a doua determinări paralele efectuate pe aceeaşi proba trebuie să fie de maximum:a) 3% în valoare relativă, pentru un conţinut de fosfor mai mic de 5%; … b) 0,15% în valoare absolută, pentru un conţinut de fosfor de minimum 5%. … +
Capitolul IVDeterminare de uleiuri sl grăsimi brute1. Scop şi domeniu de aplicareAceasta metoda se utilizează pentru determinarea uleiurilor şi grasimilor brute din furaje. Aceasta nu se referă la analiza seminţelor uleioase şi a fructelor oleaginoase definite de Regulamentul Consiliului nr. 865/2004/CE privind organizarea comuna a pieţei de ulei de masline şi masline pentru consum.Utilizarea celor două proceduri descrise mai jos depinde de natura şi compozitia furajului şi de motivul efectuării analizei.1.1. Procedura A – uleiuri şi grăsimi brute direct extractibileAceasta metoda este aplicabilă materiilor furajere din plante, cu excepţia celor incluse în scopul procedurii B.1.2. Procedura B – uleiuri şi grăsimi brute totaleAceasta procedura este aplicabilă materiilor furajere de origine animala şi tuturor furajelor combinate. Aceasta trebuie să fie utilizata pentru toate materiile din care grasimile şi uleiurile nu pot fi extrase complet fără o hidroliza anterioară (de exemplu: gluten, drojdie, proteine din cartofi şi produse supuse proceselor, precum extrudarea, flocularea şi încălzirea).1.3. Interpretarea rezultatelorÎn toate cazurile în care este obţinut un rezultat mai ridicat prin utilizarea procedurii B decât prin procedura A, rezultatul obţinut prin procedura B va fi acceptat ca valoare adevarata.2. Principiu2.1. Procedura AProba este extrasa cu eter de petrol. Solventul este distilat, iar reziduul este uscat şi cantarit.2.2. Procedura BProba este tratata la cald cu acid clorhidric. Amestecul este racit şi filtrat. Reziduul este spălat, uscat şi supus determinării, în conformitate cu procedura A.3. Reactivi3.1. Eter de petrol, punct de fierbere: 40°C până la 60°C. Valoarea de bromin trebuie să fie mai puţin de 1, iar reziduul din evaporare mai puţin de 2 mg/100 ml.3.2. Sulfat de sodiu, anhidru3.3. Acid clorhidric, c = 3 moli HCl/l3.4. Cu ajutorul filtrarii, Kieselguhr, supercelula Hyflo4. Aparatura4.1. Aparatura de extracţie. Dacă este dotată cu un sifon (aparat Soxhlet), rata refluxului trebuie să fie astfel încât sa producă aproximativ 10 cicluri/ora; dacă este utilizat tipul nonsifon, rata refluxului trebuie să fie de aproximativ 10 ml/minut.4.2. Canule de extracţie, libere de materie solubila în eter de petrol şi care să aibă o consistenta poroasa în conformitate cu cerinţele pct. 4.1.4.3. Etuva de uscare, fie o etuva cu vacuum fixat la temperatura de 75°C ± 3°C, fie o etuva cu aer fixat la temperatura de 100°C ± 3°C.5. Procedura5.1. Procedura A (vezi pct. 8.1)Se cantaresc 5 g din proba, cu o aproximatie de 1 mg, acestea se transfera într-un cartus de extracţie (pct. 4.2) şi se acoperă cu un tampon de vata degresat.Se plaseaza un cartus într-un extractor (pct. 4.1) şi se extrage timp de 6 ore cu eter de petrol (pct. 3.1). Se colectează extractul din eter de petrol într-o retorta uscata, cantarita, ce conţine fragmente de piatra ponce*).–––Notă …
*) Se înlocuiesc fragmentele de piatra ponce cu bile de sticlă atunci când uleiul sau grasimea trebuie să suporte teste de calitate ulterioare.Se distileaza solventul. Se usucă reziduul, mentinandu-se retorta timp de o ora şi jumătate în etuva de uscare (pct. 4.3). Se lasă să se raceasca într-un desicator şi se cantareste. Se usucă din nou timp de 30 de minute pentru a se asigura ca greutatea uleiurilor şi grasimilor rămâne constanta (pierderea în greutate între doua cantariri succesive trebuie să fie de mai puţin de 1 mg).5.2. Procedura BSe cantaresc 2,5 g din proba, cu o aproximatie de 1 mg (vezi pct. 8.2), se plaseaza într-o capsula sau într-un pahar conic de 300 ml şi se adauga 100 ml acid clorhidric (pct. 3.3) şi fragmente de piatra ponce. Se acoperă capsula cu o sticlă de ceas sau se ataşează paharul conic la un refrigerent de reflux. Se aduce amestecul la o fierbere uşoară deasupra unei flacari mici sau unui platou fierbinte şi acesta se menţine acolo timp de o ora. Nu se permite produsului să se lipeasca de pereţii interiori ai recipientului.Se raceste şi se adauga o cantitate de ajutor de filtrare (pct. 3.4) suficienta pentru a preveni orice pierdere de Gil şi grasime în timpul filtrarii. Se filtreaza printr-o hârtie de filtru dubla, degresata, umezita. Se spala reziduul cu apa rece până este obţinut un filtrat neutru. Se controlează ca filtrul sa nu conţină ulei sau grăsimi. Prezenta acestora indica faptul ca proba trebuie să fie extrasa cu eter de petrol, utilizându-se procedura A înaintea hidrolizei.Se plaseaza hârtia de filtru dubla ce conţine reziduul pe o sticlă de ceas şi se usucă timp de o ora şi jumătate în etuva cu aer (pct. 4.3) la temperatura de 100°C ± 3°C.Se plaseaza hârtia de filtru dubla ce conţine reziduul uscat într-un cartus de extracţie (pct. 4.2) şi se acoperă cu un tampon de vata degresat. Se plaseaza cartusul într-un extractor (pct. 4.1) şi se procedează asa cum s-a indicat la al doilea şi al treilea paragraf al pct. 5.1.Se înlocuiesc fragmentele de piatra ponce cu bile de sticlă atunci când uleiul sau grasimea trebuie să suporte teste de calitate ulterioare.6. Exprimarea rezultatuluiGreutatea reziduului se exprima ca un procent din proba.7. RepetabilitateDiferenţa dintre rezultatele a doua determinări paralele, efectuate pe aceeaşi proba de acelaşi analist, trebuie să fie de maximum:a) 0,2% în valoare absolută, pentru conţinut de uleiuri şi grăsimi brute mai mic de 5-4,0% în relaţie cu rezultatul cel mai înalt pentru continuturi de 5-10; … b) 0,4% în valoare absolută, pentru conţinut de peste 10. … 8. Observaţii8.1. Pentru produse cu un conţinut ridicat de uleiuri şi grăsimi ce sunt dificil de macinat sau nepotrivite pentru a realiza o proba omogenă pentru un test de reducere, se procedează astfel:Se cantaresc 20 g din proba, cu o marja de 1 mg, şi se amesteca cu 10 g sau mai mult de sulfat de sodiu anhidru (pct. 3.2). Se extrage cu eter anhidru (pct. 3.1), asa cum s-a indicat la pct. 5.1. Se amesteca extractul obţinut cu 500 ml de eter de petrol (pct. 3.1) şi se amesteca. Se iau 50 ml de soluţie şi se plaseaza într-o retorta mica, uscata, cantarita, ce conţine fragmente de piatra ponce*). Se distileaza solventul, se usucă şi se procedează asa cum s-a indicat la ultimul paragraf al pct. 5.1.––––Notă …
*) Se înlocuiesc fragmentele de piatra ponce cu bile de sticlă atunci când uleiul sau grasimea trebuie să suporte teste de calitate ulterioare.Se elimina solventul din reziduul de extracţie lăsat în cartus, se macina reziduul la o fâneţe de 1 mm, acesta se întoarce la cartusul de extracţie (nu se adauga sulfat de sodiu) şi se procedează asa cum s-a indicat la al doilea şi al treilea paragraf ale pct. 5.1.Conţinutul de uleiuri şi grăsimi ca procent din proba se calculează utilizându-se următoarea formula: (10a + b) x 5atunci când:a = masa, în grame, a reziduului după prima extracţie (parte de alicota a extractului);b = masa, în grame, a reziduului după a doua extracţie.8.2. Pentru produse cu conţinut redus de uleiuri şi grăsimi proba-test poate fi crescută până la 5 g.8.3. Hrana pentru animale de companie care conţine un conţinut ridicat de apa poate să fie amestecata cu sulfat de sodiu anhidru, anterior hidrolizei şi extractiei, ca la procedura B.8.4. La pct. 5.2, pentru o mai mare eficacitate, se poate utiliza apa fierbinte în loc de apa rece pentru a spala reziduul după filtrare.8.5. Pentru unele furaje timpul de uscare de 1,5 h poate să fie prelungit, dacă este necesar. Trebuie să fie evitata uscarea excesiva, pentru ca aceasta poate duce la rezultate slabe. Poate fi utilizat, de asemenea, un cuptor cu microunde.8.6. Este recomandată preextractia prin procedura A, anterior hidrolizei, şi reextractia prin procedura B, dacă conţinutul de ulei/grasime bruta este în prezent mai mare de 15%. Într-o anumită măsura, aceasta depinde de natura furajului şi de natura uleiului/grasimii în furaj.––-
