care introduce măsuri generale pentru controlul unor boli ale animalelor şi măsuri specifice referitoare la boala veziculoasa a porcului*)



Notă …
*) Aprobată prin Ordinul nr. 133 din 16 iunie 2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 617 din 18 iulie 2006.

ANEXĂ*)

*) Anexa este reprodusă în facsimil.

1. c) mişcarea persoanelor, animalelor, carcaselor, vehiculelor, echipamentului sau a oricăror alte materii susceptibile de a fi vehiculat agentul bolii spre şi de la exploataţiile în cauză.

2. d) prezenţa şi distribuţia vectorilor bolii, după cum este cazul.

(2) Se instituie o unitate de criză pentru a asigura coordonarea completă a tuturor măsurilor necesare pentru a se asigura eradicarea bolii cât mai repede posibil şi în scopul efectuării anchetei epidemiologice.

Art. 9 – (1) Atunci când medicul veterinar oficial găseşte dovezi, sau consideră, pe baza datelor confirmate, că boala ar fi putut fi introdusă din alte exploataţii în exploataţia la care se referă art. 4, sau de la cea din urmă către alte exploataţii, ca rezultat al mişcării persoanelor, animalelor sau vehiculelor sau în orice alt mod, acele alte exploataţii vor fi puse sub supraveghere oficială, în conformitate cu art. 4; această supraveghere nu va fi ridicată până când suspiciunea prezenţei bolii în exploataţie nu a fost infirmată oficial.

1. (2) Atunci când medicul veterinar oficial găseşte dovezi, sau consideră, pe baza datelor confirmate, că boala ar fi putut fi introdusă din alte exploataţii în exploataţia la care se referă art. 5 sau de la cea din urmă la alte exploataţii, ca rezultat al mişcării persoanelor, animalelor sau vehiculelor sau în orice alt mod, aceste alte exploataţii vor fi puse sub supraveghere oficială, în conformitate cu art. 5; această supraveghere nu va fi ridicată până când suspiciunea prezenţei bolii în exploataţie nu a fost infirmată oficial.

2. (3) Atunci când o exploataţie a fost supusă prevederilor de la alin. (2), autoritatea competentă menţine aplicarea în exploataţie a prevederilor art. 4 pentru cel puţin perioada maximă de incubaţie ce corespunde fiecărei boli, începând de la data probabilă de introducere a bolii, aşa cum este stabilită de ancheta epidemiologică efectuată în conformitate cu art. 8.

3. (4) Atunci când consideră că îi permit condiţiile, autoritatea competentă poate limita măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) la o parte a exploataţiei şi la animalele din aceasta, cu condiţia ca exploataţia să poată îndeplini condiţiile stabilite în art. 7, sau numai la animalele din speciile susceptibile.

   Art. 10 – (1) De îndată ce diagnosticul uneia din bolile în cauză a fost confirmat oficial, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că autoritatea competentă instituie în jurul exploataţiei infectate o zonă de protecţie cu o rază de minim 3 kilometri, ea însăşi făcând parte dintr-o zonă de

   supraveghere cu o rază de minim 10 kilometri. Instituirea zonelor trebuie să tină cont de

   '

   factorii geografici, administrativi, ecologici şi epidemiologici legaţi de boala în cauză şi de posibilităţile de monitorizare.

   1. (2) Atunci când aceste zone sunt situate pe teritoriul României şi a unuia sau mai multor state membre, autorităţile competente ale României şi ale statelor membre în cauză trebuie să coopereze pentru stabilirea zonelor la care se referă alin. (1). Totuşi, dacă se consideră necesar, zona de protecţie şi de supraveghere vor fi stabilite în baza procedurii comunitare.

      I I

   2. (3) La cererea motivată a Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor sau la iniţiativa Comisiei Europene, se poate decide, în conformitate cu procedura comunitară, să se modifice, în special pentru a reduce sau mări, după cum este cazul, limitele zonelor stabilite de alin. (1) sau durata măsurilor de restrictie, tinând cont de:

1. a) situarea lor geografică şi factorii ecologici;

2. b) condiţiile meteorologice;

3. c) prezenţa, distribuţia şi tipul vectorilor;

4. d) rezultatul studiilor epidemiologice efectuate în conformitate cu art. 8;

5. e) rezultatul testelor de laborator;

6. f) măsurile de control aplicate efectiv;

Art. 11 – (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că următoarele măsuri sunt aplicate în zona de protecţie:

1. a) toate exploataţiile din cadrul zonei care au animale din speciile susceptibile sunt identificate;

2. b) medicul veterinar oficial trebuie să facă vizite periodice ale exploataţiilor care au animale din speciile susceptibile, incluzând examinarea clinică a acestor animale şi, dacă este necesar, prelevarea de probe pentru examene de laborator; trebuie păstrată o evidenţă a vizitelor şi constatărilor, frecvenţa vizitelor fiind proporţională cu gravitatea epizootiei din acele exploataţii expuse riscului cel mai mare;

3. c) mişcarea şi transportul animalelor din speciile susceptibile pe drumurile publice sau private, cu excepţia drumurilor de serviciu ale exploataţiei, trebuie interzise; autoritatea competentă poate, totuşi, să acorde o derogare de la această interdicţie pentru tranzitul animalelor pe drum sau pe calea ferată, fără descărcare sau oprire;

4. d) animalele din speciile susceptibile trebuie să rămână în exploataţia în care sunt ţinute, cu excepţia cazului în care urmează să fie transportate, sub supervizare oficială, direct la un abator situat în acea zonă, pentru tăiere de urgenţă sau, dacă în acea zonă nu există un abator sub supervizare veterinară, la un abator situat în zona de supraveghere desemnat de autoritatea competentă. Asemenea transport poate fi autorizat de autoritatea competentă numai după ce medicul veterinar oficial a efectuat examinarea tuturor animalelor din speciile susceptibile din exploataţie şi a confirmat că nici un animal nu e suspect de a fi infectat. Autoritatea competentă responsabilă de abator trebuie informată despre intenţia de trimitere a animalelor către acesta.

   1. (2) Măsurile aplicate în zona de protecţie trebuie să fie menţinute cel puţin pe perioada maximă de incubaţie care corespunde bolii în cauză, după ce animalele din exploataţiile infectate au fost eliminate în conformitate cu art. 5, iar operaţiile de curăţare şi dezinfecţie au fost efectuate în conformitate cu art. 16. Totuşi, atunci când boala este transmisă de o insectă vector, autoritatea competentă poate fixa durata măsurilor şi poate stabili prevederi pentru eventuala introducere a animalelor santinelă.

   2. (3) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să informeze imediat Comisia Europeană şi celelalte state membre ale Uniunii Europene, conform procedurii comunitare, despre măsurile pe care le-a întreprins.

   3. (4) La expirarea perioadei la care se referă alin. (1), regulile aplicate pentru zona de supraveghere trebuie de asemenea aplicate şi zonei de protecţie.

Art. 12 – (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că în zona de supraveghere sunt aplicate următoarele măsuri:

1. a) toate exploataţiile care au animale din speciile susceptibile trebuie să fie identificate;

2. b) mişcările animalelor din speciile susceptibile pe drumurile publice trebuie să fie interzise, cu excepţia cazului când sunt duse la păşune sau în adăposturi; autoritatea competentă poate, totuşi, să acorde o derogare de la această interdicţie pentru tranzitul animalelor pe drum sau pe calea ferată, fără descărcare sau oprire;

3. c) transportul animalelor din speciile susceptibile în cadrul zonei de supraveghere trebuie să fie supus autorizării de către autoritatea competentă;

4. d) animalele din speciile susceptibile trebuie să rămână în interiorul zonei de supraveghere pe durata perioadei maxime de incubaţie decurgând de la

   înregistrarea celui mai recent caz de boală. După aceea, animalele pot fi scoase din acea zonă, pentru a fi transportate sub supervizare oficială direct la un abator desemnat de autoritatea competentă pentru tăiere de urgenţă. Asemenea transport poate fi autorizat de autoritatea competentă numai după ce medicul veterinar oficial a efectuat examinarea tuturor animalelor din speciile susceptibile din exploataţie şi a confirmat că nici un animal nu este suspectat de a fi infectat. Autoritatea competentă responsabilă pentru abator trebuie să fie informată despre intenţia de a trimite animalele către acesta.

   1. (2) Măsurile aplicate în zona de supraveghere trebuie să fie menţinute o perioadă cel puţin egală cu perioada maximă de incubaţie după ce animalele din exploataţie au fost eliminate în conformitate cu art. 5, iar operaţiile de curăţare şi dezinfecţie au fost efectuate în conformitate cu art. 16. Totuşi, atunci când boala este transmisă de o insectă vector, autoritatea competentă poate fixa durata măsurilor şi poate stabili prevederi pentru eventuala introducere a animalelor santinelă.

   2. (3) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să informeze imediat Comisia Europeană şi celelalte state membre ale Uniunii Europene, conform procedurii comunitare, despre măsurile pe care le-a întreprins.

Art. 13 – (1) Atunci când interdicţiile prevăzute în art. 11 alin. (1) lit. d) şi art. 12 alin. (1) lit. d) sunt menţinute mai mult de 30 de zile datorită apariţiei altor cazuri de boală şi, ca rezultat, apar probleme privind ţinerea animalelor, autoritatea competentă poate autoriza la cererea proprietarului, însoţită de motivele ce stau la baza acesteia, îndepărtarea animalelor dintr-o exploataţie situată în cadrul zonei de protecţie sau a zonei de supraveghere, cu condiţia ca:

1. a) medicul veterinar oficial să fi verificat faptele;

2. b) să fi fost efectuată o inspecţie a tuturor animalelor din exploataţie;

3. c) animalele care urmează să fie transportate să fi fost supuse unei examinări clinice, cu un rezultat negativ;

4. d) fiecare animal să fi fost identificat prin marcă auriculară sau să fi fost identificat prin orice altă metodă aprobată;

5. e) exploataţia de destinaţie să fie localizată fie în zona de protecţie fie în interiorul zonei de supraveghere.

(2) Toate precauţiile necesare trebuie să fie luate, în special curăţarea şi dezinfecţia camioanelor după transport, pentru a se evita riscul răspândirii agentului bolii în cursul acestor transporturi.

Art. 14 – (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că autoritatea competentă locală ia toate măsurile necesare pentru ca persoanele stabilite în zonele de protecţie şi supraveghere să fie informate despre restricţiile aplicate şi face toate demersurile necesare pentru implementarea corespunzătoare a acelor măsuri.

(2) Atunci când, într-o zonă dată, epizootia în cauză este de o gravitate excepţională, toate măsurile suplimentare ce sunt întreprinse de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să fie adoptate în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.

Art. 15 – Prin derogare de la prevederile generale stabilite în prezenta normă sanitară veterinară, sunt stabilite dispoziţii specifice referitoare la măsurile privind controlul şi eradicarea pentru fiecare boală în parte:

1. a) pentru boala veziculoasă a porcului în anexa nr. 2 la prezenta normă sanitară veterinară;

2. b) pentru fiecare din celelalte boli stabilite în anexa nr. 1 la prezenta normă sanitară veterinară, la nivel comunitar şi trebuie să fie preluate de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor pentru a se alinia cerinţelor Uniunii Europene.

Art. 16 – (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că:

1. a) dezinfectantele şi insecticidele folosite, şi atunci când este necesar, concentraţiile acestora, sunt oficial aprobate de autoritatea competentă;

2. b) curăţarea şi operaţiile de dezinfecţie şi dezinsecţie sunt efectuate sub supervizare veterinară oficială:

   1. (i) în conformitate cu instrucţiunile date de medicul veterinar oficial;

   2. (ii) astfel încât să se elimine orice risc de răspândire sau supravieţuire a agentului

      bolii;

3. c) după finalizarea operaţiilor de la lit. b), medicul veterinar oficial se asigură că măsurile au fost efectuate corect şi că a trecut o perioadă corespunzătoare, nu mai scurtă de 21 de zile, pentru a se asigura că boala în cauză a fost complet eliminată înainte de a fi reintroduse animale din speciile susceptibile.

(2) Procedurile pentru curăţarea şi dezinfecţia unei exploataţii infectate:

1. a) sunt, pentru boala veziculoasă a porcului, cele stabilite în anexa nr. 2 la prezenta normă sanitară veterinară;

2. b) sunt definite, în contextul pregătirii măsurilor specifice pentru fiecare boală enumerată în anexa nr. 1 la prezenta norma sanitară veterinară, la nivel comunitar şi trebuie să fie preluate de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor pentru a se alinia cerinţelor Uniunii Europene.

   Art. 17 – (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor desemnează Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, numit în continuare IDSA, ca laborator naţional, cu echipamente şi personal de experţi care să-i permită să indice întotdeauna şi, în special, atunci când boala în cauză apare pentru prima dată, tipul, subtipul şi varianta virusului relevant şi să confirme rezultatele obţinute în laboratoarele judeţene de diagnostic. IDSA este un laborator naţional în care sunt testaţi reactivii folosiţi în laboratoarele judeţene de diagnostic.

   1. (2) IDSA este responsabil de coordonarea standardelor şi metodelor de diagnostic şi pentru utilizarea reactivilor.

   2. (3) IDSA este responsabil de coordonarea standardelor şi metodelor de diagnostic stabilite de fiecare laborator de diagnostic al bolii din România. în acest scop, acesta:

      1. a) poate furniza reactivi de diagnostic laboratoarelor naţionale;

      2. b) controlează calitatea tuturor reactivilor de diagnostic utilizaţi în România;

      3. c) efectuează periodic teste comparative;

      4. d) păstrează izolate ale virusului bolii în cauză, de la cazurile confirmate în România;

      5. e) asigură confirmarea rezultatelor pozitive obţinute în laboratoarele judeţene de diagnostic.

   3. (4) Totuşi, prin derogare de la alin. (1), dacă România nu are un laborator naţional competent pentru boala în cauză, poate folosi serviciile unui laborator naţional cu competenţă în acest domeniu dintr-un stat membru al Uniunii Europene.

   4. (5) Laboratorul naţional pentru boala veziculoasă a porcului este stabilit în anexa nr. 2 la prezenta normă sanitară veterinară.

   5. (6) Laboratorul naţional desemnat pentru fiecare dintre bolile menţionate cooperează cu laboratoarele comunitare de referinţă corespunzătoare la care se referă art. 18.

Art. 18 – Laboratorul comunitar de referinţă pentru boala veziculoasă a porcului

este indicat în anexa nr. 2 la prezenta normă sanitară veterinară.

Art. 19 – (1) Vaccinarea împotriva bolilor enumerate în anexa nr. 1 la prezenta normă sanitară veterinară nu poate fi efectuată decât ca o completare la măsurile de control luate atunci când boala în cauză izbucneşte şi în conformitate cu următoarele prevederi:

1. a) până la data aderării României la Uniunea Europeană, decizia de introducere a vaccinării ca o completare la măsurile de control este luată de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene;

   b} după data aderării României la Uniunea Europeană, decizia de introducere a vaccinării ca o completare la măsurile de control este luată de Comisia Europeană în cooperare cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în baza procedurii comunitare;

   1. c) această decizie trebuie să se bazeze în special pe următoarele criterii:

      1. (i) concentrarea animalelor din speciile implicate în zonele afectate;

      2. (ii) caracteristicile şi compoziţia fiecărui vaccin folosit;

      3. (iii) procedurile pentru supervizarea distribuţiei, depozitării şi utilizării vaccinurilor;

      4. (iv) speciile şi vârsta animalelor care pot sau trebuie să fie vaccinate;

      5. (v) zonele în care vaccinarea poate sau trebuie să fie efectuată;

      6. (vi) durata campaniei de vaccinare.

   1. (2) În cazul la care se face referire în alin. (1):

      1. a) trebuie interzisă vaccinarea sau revaccinarea animalelor din speciile susceptibile din exploataţiile la care se face referire în art. 4;

      2. b) trebuie interzisă inocularea de ser hiperimun.

   2. (3) În eventualitatea recurgerii la vaccinare, se aplică următoarele reguli:

      1. a) toate animalele vaccinate sunt identificate cu o marcă clară şi lizibilă în conformitate cu o metodă aprobată în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene;

      2. b) toate animalele rămân în zona de vaccinare, cu excepţia cazului în care sunt trimise la un abator desemnat de autoritatea competentă, pentru tăiere imediată, caz în care mişcarea animalelor poate fi autorizată numai după ce medicul veterinar oficial a efectuat examinarea tuturor animalelor susceptibile din exploataţie şi a confirmat că nici un animal nu este suspectat de a fi infectat.

   3. (4) înainte de data aderării României la Uniunea Europeană, atunci când operaţiile de vaccinare au fost terminate, mişcările animalelor din speciile susceptibile din zona

      de vaccinare pot fi permise de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene, după o perioadă determinată în conformitate cu aceleaşi cerinţe.

   4. (5) După data aderării României la Uniunea Europeană, atunci când operaţiile de vaccinare au fost terminate, mişcările animalelor din speciile susceptibile din zona de vaccinare pot fi permise în baza procedurii comunitare, după o perioadă determinată în conformitate cu aceeaşi procedură.

   5. (6) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor informează regulat Comisia Europeană de progresul privind măsurile de vaccinare.

   6. (7) Totuşi, prin derogare de la alin. (1), decizia de introducere a vaccinării de urgenţă poate fi luată de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, după notificarea Comisiei Europene. Această decizie trebuie în special să ţină cont de gradul de concentrare al animalelor în unele regiuni, de necesitatea de a proteja rasele individuale şi de zona geografică în care se efectuează vaccinarea.

   Art. 20 – (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să elaboreze un plan de contingenţă aplicabil tuturor bolilor enumerate în anexa nr.1 la prezenta normă sanitară veterinară specificând măsurile naţionale care urmează a fi implementate în eventualitatea unui focar al oricăreia dintre aceste boli. Acest plan trebuie să permită accesul la facilităţi, echipament, personal şi la toate celelalte materiale corespunzătoare, necesare pentru eradicarea rapidă şi eficientă a focarului de boală.

   1. (2) Criteriile generale ce urmează a fi aplicate pentru elaborarea planurilor de contingenţă sunt stabilite la punctele 1, 2, 3, 4, 5 şi 1O din anexa nr. 3 la prezenta normă sanitară veterinară, punctele 6, 7, 8 şi 9 reprezentând criteriile ce urmează a fi adaptate în conformitate cu boala în cauză. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se poate, totuşi, limita la aplicarea criteriilor stabilite la punctele 6, 7, 8 şi 9, atunci când criteriile de la punctele 1, 2, 3, 4, 5 şi 10 au fost deja adoptate atunci când planurile au fost îndeplinite pentru aplicarea măsurilor de control pentru altă boală.

   2. (3) Planurile de contingenţă elaborate în conformitate cu criteriile enumerate în anexa nr. 3 la prezenta normă sanitară veterinară, sunt trimise Comisiei Europene:

   (i) imediat ce prezenta normă sanitară veterinară este pusă în aplicare, în ceea ce priveşte boala veziculoasă a porcului;

   

   ANEXA Nr. 1

   la norma sanitară veterinară

   

   ANEXA Nr. 2

   la norma sanitară veterinară

   

   

   

   

   

   

   

   

   ANEXA Nr. 3

   la norma sanitară veterinară

   

   AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR

   O R D I N

   pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condițiile de sănătate a animalelor, care reglementează comerțul intracomunitar și importul din țări terțe de embrioni proveniți de la animale domestice din specia bovine*)

   Văzând Referatul de aprobare nr. 23.158 din 15 mai 2006, întocmit de Direcția generală sanitară veterinară din cadrul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor,

   având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare,

   în temeiul art. 3 alin. (3) și al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a unităților din subordinea acesteia,

   președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor emite următorul ordin:

   Art. 1. — Se aprobă Norma sanitară veterinară privind condițiile de sănătate a animalelor, care reglementează comerțul intracomunitar și importul din țări terțe de embrioni proveniți de la animale domestice din specia bovine, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

   Art. 2. — Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, institutele veterinare centrale

   și direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a municipiului București vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

   Art. 3. — (1) La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului agriculturii, alimentației

   și pădurilor nr. 74/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condițiile de sănătate a animalelor, care reglementează comerțul României cu statele membre ale Uniunii Europene și importul din țări terțe de embrioni proaspeți și congelați proveniți de la animale domestice din

   specia bovine, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 27 martie 2002, care transpune în legislația națională Directiva Consiliului 89/556/CEE.

   (2) De la data intrării în vigoare a prezentului ordin referirile făcute la ordinul menționat la alin. (1) se vor considera ca fiind referiri la prezentul ordin.

   Art. 4. — Prezentul ordin transpune Directiva Consiliului 89/556/CEE privind condițiile de sănătate a animalelor, care reglementează comerțul intracomunitar și importul din țări terțe de embrioni proveniți de la animale domestice din specia bovine, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 302 din 19 octombrie 1989, p. 1, așa cum a fost modificată ultima dată prin Decizia Comisiei 2006/60/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 31 din 3 februarie 2006, p. 24. Art. 5. — Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, și va intra în vigoare la data

   aderării României la Uniunea Europeană.

   Președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor,

   Marian Avram

   București, 16 iunie 2006.

   Nr. 134.

   

   *) Ordinul nr. 134/2006 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 617 din 18 iulie 2006 și este reprodus și în acest număr bis.

   ANEXĂ*)

   

   

   *) Anexa este reprodusă în facsimil.

   

   

   

   

   

   

   

   ANEXA Nr. 1

   la norma sanitară veterinară

   

   1. (i) personalul trebuie să fie instruit cu privire la tehnicile corespunzătoare de laborator şi de control al bolilor, în special referitor la procedurile pentru lucrul în condiţii sterile;

   2. (ii) trebuie să dispună de un laborator de prelucrare fix dotat cu:

      1. 1. echipament şi instalaţii corespunzatoare, incluzând o cameră separată pentru recuperarea ovocitelor din ovare şi camere sau zone separate pentru prelucrarea ovocitelor şi embrionilor şi pentru depozitarea embrionilor,

      2. 2. instalaţii cu flux laminar în care trebuie să fie prelucrate toate ovocitele, materialul seminal şi embrionii; totuşi, centrifugarea materialului seminal poate fi efectuată în afara instalaţiei cu flux laminar, cu condiţia să fie luate toate precauţiile de igienă;

   g) când ovocitele şi alte ţesuturi urmează să fie colectate într-un abator, aceasta trebuie să aibă la dispoziţia sa echipament adecvat pentru colectarea şi transportul ovarelor şi altor ţesuturi la laboratorul de prelucrare, de o manieră sigură şi igienică.

   Un laborator mobil trebuie să aibă întotdeauna contact cu un laborator fix pentru a asigura sterilizarea echipamentului său şi aprovizionarea cu fluide şi alte produse necesare pentru colectarea şi manipularea embrionilor.

   CAPITOLUL 11

   CONDIŢII CU PRIVIRE LA COLECTAREA SAU PRODUCEREA, PRELUCRAREA, DEPOZITAREA ŞI TRANSPORTUL EMBRIONILOR DE CĂTRE ECHIPA APROBATĂ PENTRU COLECTAREA EMBRIONILOR

   1. 1. Colectarea şi prelucrarea

      1. a) Embrionii trebuie să fie colectaţi şi prelucraţi de o echipa de colectare aprobată, fără a veni în contact cu oricare alte loturi de embrioni care nu îndeplinesc cerinţele prezentei norme sanitare veterinare.

      2. b) Embrionii trebuie să fie colectaţi într-un loc care este izolat de alte părţi ale clădirii sau exploataţiei şi care trebuie să fie în bună stare şi uşor de curăţat şi dezinfectat.

      3. c) Embrionii trebuie să fie prelucraţi (examinaţi, spălaţi, trataţi şi plasaţi în containere identificate şi sterile) fie într-o instalaţie de laborator fixă, fie într-o instalaţie de laborator mobilă care nu este situată într-o zonă supusă măsurilor de interdicţie sau carantină.

      4. d) Toate instrumentele care vin în contact cu embrionii sau cu animalul donator în timpul colectării şi prelucrării trebuie să fie înlăturate sau dezinfectate sau sterilizate corespunzator înaintea utilizării.

      5. e) Produsele de origine animală utilizate în timpul colectării embrionilor şi în mediul de transport trebuie să fie obţinute din surse care nu prezintă risc pentru sănătatea animalelor sau urmează să fie tratate, înaintea utilizării, astfel încât să fie prevenit un asemenea risc. Toate mediile şi soluţiile trebuie să fie sterilizate prin metode aprobate conform recomandărilor manualului Societăţil Internaţionale de Transfer a Embrionilor (IETS). Antibioticele pot fi adăugate mediilor în conformitate cu manualul IETS.

      6. f) Flacoanele de depozitare şi flacoanele de transport trebuie să fie corespunzător dezinfectate sau sterilizate înainte de începerea fiecărei operaţiuni de umplere.

      7. g) Agentul criogenic utilizat nu trebuie să fi fost utilizat anterior pentru alte produse de origine animală.

      8. h) Fiecare container pentru embrioni şi containerele în care sunt depozitaţi şi transportaţi aceştia trebuie să fie marcate clar cu un cod, astfel încât să poată fi stabilite cu uşurinţă data colectării embrionilor, rasa şi identificarea masculului donator şi a femelei donatoare, precum şi numărul de înregistrare al echipei. Caracteristicile şi forma acestui cod – marcă vor fi stabilite în concordanţă cu procedura comunitară.

      9. i) Fiecare embrion trebuie să fie spălat de cel puţin 1O ori într-un fluid special pentru embrioni care trebuie să fie schimbat de fiecare dată şi care, cu exceptia cazului în care s-a decis altfel în conformitate cu procedura comunitară, trebuie să conţină trlpsină, în concordanţă cu procedurile recunoscute internaţional. Fiecare lichid de spălare trebuie să fie o diluţie de 100 de ori a lichidului de spălare anterior, iar pentru transferul embrionilor de fiecare dată trebuie să fie utilizată o micropipetă sterilă.

      10. j) După ultima spălare, fiecare embrion trebuie să fie supus unei examinări microscopice la un grosisment de cel puţin 50x pe întreaga sa suprafaţă, pentru a se determina dacă zona pellucida este intactă şi liberă de orice material aderent.

          Orice micromanipulare care implică penetrarea zonei pellucida trebuie să fie efectuată în instalaţii aprobate pentru acest scop, după ultima spălare şi examinare. O astfel de mlcromanipulare poate fi realizată doar pentru un embrion având o zonă pellucida intactă.

      11. k) Fiecare lot de embrioni care a trecut cu succes examinarea prevăzută la lit. j) trebuie să fie plasat într-un container steril, marcat în conformitate cu lit. h) şi care va fi sigilat imediat.

   I) Atunci când se consideră corespunzător, fiecare embrion trebuie să fie congelat cât mai curând posibil şi depozitat într-un loc care se află sub controlul medicului veterinar al echipei şi care este supus unei inspecţii regulate de către un medic veterinar oficial.

   1. m) Fiecare echipă de colectare trebuie să trimită probe de rutină din lichidele de clătire, lichidele de spălare, embrionii dezintegraţi, ovulele nefertilizate etc. rezultate din activităţile sale,

      pentru o examinare oficială privind contaminarea bacteriană şi virală. Procedura pentru colectarea probelor, realizarea unor astfel de examinări, împreună cu standardele ce urmează să fie realizate vor fi decise în conformitate cu procedura comunitară. Dacă standardele stabilite nu sunt atinse, autoritatea competentă care a acordat aprobarea oficială echipei trebuie să retragă acea aprobare.

   2. n) Fiecare echipă de colectare trebuie să ţină o evidenţă a activităţilor sale cu privire la colectarea embrionilor pentru o perioada de 12 luni înainte şi 12 luni după depozitare, incluzând:

      1. (i) rasa, vârsta şi identificarea anima lor donatoare respective,

      2. (ii) locul de colectare, prelucrare şi depozitare a embrionilor colectaţi de echipă,

      3. (iii) identificarea embrionilor împreună cu detalii ale destinaţiei lor, dacă se cunosc,

      4. (iv) detalii despre tehnicile de micromanipulare care implică penetrarea zonei pellucida sau alte tehnici precum fertilizarea in vitro şi/sau cultura in vitro care au fost realizate cu privire la embrioni. în cazul embrionilor rezultaţi din fertilizarea in vitro, identificarea poate fi făcută pe bază de lot, dar trebuie să conţină detalii ale datei şi locului de colectare a ovarelor şi/sau ovocitelor. De asemenea, trebuie să fie posibilă identificarea efectivului de origine a animalelor donatoare.

   3. o) Condiţiile stabilite la lit. a) – n) trebuie să se aplice, după caz, colectării, prelucrării, depozitării şi transportului de ovare, ovocite şi alte ţesuturi destinate fertilizarii in vitro şi/sau culturii in vitro. în plus, trebuie să se aplice următoarele condiţii suplimentare:

      1. (i) când ovarele şi alte ţesuturi urmează să fie colectate într-un abator, acesta trebuie să fie aprobat oficial şi să fie sub controlul unui medic veterinar oficial, a cărui responsabilitate este să efectueze inspecţia ante-mortem şi post-mortem ale donatoarelor;

      2. (ii) materialele şi echipamentul care vin în contact direct cu ovarele şi alte ţesuturi trebuie să fie sterilizate înainte de utilizare, iar după sterilizare să fie utilizate exclusiv în aceste scopuri. Trebuie să fie utilizat un echipament separat pentru manipularea ovocitelor şi embrionilor de la loturi diferite de animale donatoare;

      3. (iii) ovarele şi alte ţesuturi nu trebuie să fie introduse în laboratorul de prelucrare până la finalizarea inspecţiei post-mortem a lotului. Dacă este constatată o boală relevantă în lotul donatoarelor sau la orice animal tăiat în acel abator în acea zi, toate ţesuturile provenind de la acel lot trebuie să fie identificate şi eliminate;

      4. (iv) procedurile de spălare şi examinare stabilite la lit. i) şi j) trebuie să fie efectuate după ce procedura de cultivare s-a încheiat;

   

   ANEXA Nr. 2

   la norma sanitară veterinară

   

   

   ANEXA Nr. 3

   la norma sanitară veterinară

   

   

   ldentification of the animals/products

   Specie Nume stiintific Marca de identificare

   Species Stiintific name ldenlification mari<

   Categorie Category

   Numar de aprobare a echipei Approval number ofthe team

   COMUNITATEA EUROPEANA EUROPEAN COMMUNITY

   Embrioni provenit! de la bovine domestice Domestic bovine embryos

   	IJ. Informalii privind sanatatea Health informalion	li.a. Numar de referinta al certificatului Certificate reference number	li. b. Numar de referinta local
   			Local reference number
   	Subsemnatul, medic veterinar oficial, certific prin aceasta ca embrionii descrisi in acest certificat:
   	I, undersigned official veterinarian, hereby certify that the embryos described in this certificate:
   	I1.1.au fost colectati, procesati si depozitali in conformitate cu Anexa A la Directiva 89/556/CEE;
   	were collected, processed and stored in compliance with Annex A to Directive 89/556/EEC;
   	11.2. au fost trimisi catre locul de imbarcare in containere sigilate in conformitate cu Anexa A la Directiva 89/556/CEE;
   	Were sent to the place of loading in sealed containers in compliance with Annex A to Directive 89/556/EEC;
   	11.3. provin de la donatoare din specia bovine care respecta Anexa B la Directiva 89/556/CEE; come from donors of the bovine species which comply with Annex B to Directive 89/556/EEC;
   	11.4. au fost conceputi fie prin inseminare, fie prin fertilizare in vitro (1) utilizand material seminal ce provine de la centrele de colectare a materialului seminal sau din centrelele de colectare aprobate in conformitate cu Directiva 88/407/CEE si localizate intr-un stat membru al Comunitatii Europene sau intr-o lara terta mentionata in anexa I la Decizia Comisiei 2004/639/CEC) (2) Were conceived either by artificial insemination or by in vitro fertilization Cl using semen coming from semen collection or storage centres approved in accordance with Directive 88/407/EEC and located in a Member States of the European Community or in a third country listed in Annex I to Commission Decision 2004/639/EC 12
   	Nota
   	Notes
   	(1) Se sterge dupa caz 2 Delete as necessary
   	( ) JO L 292, 15.09.2004, p.21
   	OJ L 292, 15.09.2004. p.21
   	ln cazul embrionilor importali, se insereaza numarul certificatului de import.
   	ln the case of imported embryos, insert the number of the import certificate.
   	Marca de identificare: corespunde detaliilor ce identifica vacile donatoare si data colectarii paietelor
   	ldenlification mark: corresponding to the details identifying the donors cows and the date of collection on the straw
   	Categorie: se specifica daca exista (a) penetrare sau (b) absenta penetrarii zonei pelucida
   	Cale o : s eci whether there is a enetration or b non- enetration of zona ellucida.
   	Medic veterinar oficial Official veterinarian
   	Nume (cu majuscule):
   	Name (in capital letters):
   	Unitate veterinara locala:
   	Local Veterinary Unii
   	Data:
   	Date:
   		Titlu si calificare:
   		Qualification and litie
   		Nr. unitatii veterinare locale: No. of lhe Lvu
   		Semnalura
   		Signature

   • • (Casuta 1.6. din Partea I) (Box I. 6. in Part I)

   • • (Casuta 1.31. din Partea I) (Box 1.31. in Part I)

   AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR

   O R D I N

   pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurile de control și combatere a pestei africane a calului *)

   Văzând Referatul de aprobare nr. 23.207 din 6 mai 2006, întocmit de Direcția generală sanitară veterinară din cadrul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor,

   având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare,

   în temeiul art. 3 alin. (3) și al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a unităților din subordinea acesteia,

   președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor emite următorul ordin:

   Art. 1. — Se aprobă Norma sanitară veterinară privind măsurile de control și combatere a pestei africane a calului, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

   Art. 2. — Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, institutele veterinare centrale

   și direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a municipiului București vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

   Art. 3. — (1) La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului agriculturii, alimentației

   și pădurilor nr. 497/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurile de control și combatere a pestei africane a calului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 19 martie 2002.

   1. (2) De la data intrării în vigoare a prezentului ordin referirile făcute la ordinul menționat la alin. (1) se vor considera ca fiind referiri la prezentul ordin.

      Art. 4. — Prezentul ordin constituie transpunerea Directivei Consiliului 92/35/CEE privind măsurile de control și combatere a pestei africane a calului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 157 din 10 iunie 1992,

      p. 19, așa cum a fost amendată ultima dată prin Directiva 806/2003/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 122 din 16 mai 2003, p. 1.

      Art. 5. — Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, și va intra în vigoare la

      30 de zile de la publicare.

      Președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor,

      Marian Avram

      București, 16 iunie 2006.

      Nr. 135.

      

      *) Ordinul nr. 135/2006 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 617 din 18 iulie 2006 și este reprodus și în acest număr bis.

      ANEXĂ*)

      

      

      

      *) Anexa este reprodusă în facsimil.

      

      

      

      aceasta conducerea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, care va informa Comisia Europeană.

   2. (3) În cazul în care zona stabilită la alin. (1) se situează pe teritoriul mai multor state membre ale Uniunii Europene, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor colaborează cu autorităţile competente ale statelor membre implicate, pentru delimitarea acestei zone.

      Art. 7 – (1) Ancheta epidemiologică trebuie să stabilească:

      1. a) perioada de timp de-a lungul căreia există pesta africană a calului în exploataţie;

      2. b) originea posibilă a pestei africane a calului în exploataţie şi identificarea altor exploataţii în care există ecvidee care ar putea fi infectate sau contaminate de la aceeaşi sursă;

      3. c) prezenţa şi distribuţia vectorilor bolii;

      4. d) mişcarea ecvideelor către sau din exploataţiile respective sau a oricăror carcase de ecvidee îndepărtate de la acestea.

   (2) Trebuie să se instituie o unitate de criză, pentru a se asigura deplina coordonare a tuturor măsurilor necesare pentru eradicarea pestei africane a calului, cât de curând posibil, în scopul efectuării unei anchete epidemiologice.

   Art. 8 – (1) În plus faţă de măsurile la care se referă art. 6, direcţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a Municipiului Bucureşti stabilesc o zonă de protecţie şi o zonă de supraveghere. În delimitarea zonelor trebuie să se ţină seama de factorii geografici, administrativi, ecologici şi epizootologici care au legătură cu pesta africană a calului, precum şi de structurile de control.

   (2) a) Zona de protecţie cuprinde acea parte din teritoriu pe o rază de cel puţin 100 km în jurul exploataţiei infectate.

2. b) Zona de supraveghere cuprinde acea parte a teritoriului pe o rază de cel puţin 50 km în jurul zonei de protecţie, în care nu s-a practicat vaccinarea sistematică în ultimele 12 luni.

3. c) Atunci când astfel de zone sunt situate pe teritoriul mai multor state membre ale Uniunii Europene, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi

pentru Siguranţa Alimentelor colaborează cu autorităţile competente ale statelor membre respective pentru a se defini zonele menţionate la lit. a) şi lit.

1. b). Totuşi, dacă este necesar, zona de protecţie şi zona de supraveghere vor fi definite în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.

   Art. 9 – (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor dispune ca, în zona de protecţie, să fie aplicate următoarele măsuri:

   1. a) să fie identificate toate exploataţiile care conţin ecvidee din interiorul zonei;

   2. b) medicul veterinar oficial trebuie să efectueze:

      1. (i) vizite periodice la toate exploataţiile care conţin ecvidee;

         I

      2. (ii) o examinare clinică a ecvideelor menţionate ce include, dacă este necesar, colectarea probelor pentru examenele de laborator. Trebuie să fie tinută

         o evidenţă a vizitelor şi a rezultatelor acestora;

   3. c) ecvideele părăsesc exploataţia în care sunt ţinute doar pentru transport direct şi sub supraveghere oficială, pentru tăiere de urgenţă, către un abator situat în acea zonă sau, dacă zona nu are abator, către un abator situat în zona de supraveghere desemnată de către autoritatea competentă.

1. (2) În plus faţă de măsurile prevăzute la alin. (1), poate fi luată o decizle pentru vaccinarea sistematică a ecvideelor împotriva pestei africane a calului şi pentru identificarea acestora în zona de protecţie, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene .

   Art. 10 – Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor dispune ca:

   1. a) măsurile prevăzute de art. 9 alin. (1), să se aplice în zona de supraveghere. Totuşi, dacă în zona de supraveghere nu există abator, ecvideele pot fi tăiate în zona de protecţie într-un abator desemnat de autoritatea competentă;

   2. b) toate vaccinările împotriva pestei africane a calului să fie interzise în zona de supraveghere.

      Art. 11 – (1) Perioada de aplicare şi de menţinere a măsurilor prevăzute de art. 6, 8, 9 şi art.1O, trebuie să fie stabilită în baza procedurii comunitare. În

      nici un caz, perioada nu poate fi mai mică de 12 luni, dacă vaccinarea a avut loc în conformitate cu art. 6 alin. (1) şi art. 9 alin. (2).

      1. (2) Sunt posibile derogări de la art. 9 alin. (1) lit. c) şi art. 10 alin. (1) al prezentei norme sanitare veterinare în următoarele cazuri:

         1. a) ecvideele din zona de protecţie şi din zona de supraveghere pot fi transportate sub supraveghere oficială în baza condiţiilor stabilite de art. 5 alin.

      2. (3) al normei sanitare veterinare aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 30/2006, către staţia de carantină la care se referă art. 5 alin. (3) lit. d) al aceleiaşi norme;

         1. b) mişcările ecvideelor în interiorul zonelor cu acelaşi status trebuie să fie supuse autorizării de către autorităţile competente, în baza următoarelor reguli:

            1. (i) ecvideele trebuie:

               1. 1. să fie supuse unui control oficial în prealabil;

               2. 2. să fie identificate;

                  I

               3. 3. să fie însotite de un document oficial.

            2. (ii) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor dispune ca, în toate cazurile, ecvideele vaccinate cu mai puţin de 60 de zile înainte să nu poată părăsi exploataţia în care se aflau când vaccinarea a fost efectuată.

         Art. 12 – Dacă epizootia de pestă africană a calului este deosebit de gravă într-o anumită regiune, orice măsuri suplimentare ce trebuie să fie luate de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi de alte state membre ale Uniunii Europene implicate trebuie să fie adoptate în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.

         Art. 13 – Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor dispune ca toate direcţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a Municipiului Bucureşti să ia toate măsurile necesare pentru ca toate persoanele din zonele de protecţie şi de supraveghere să fie pe deplin informate despre restricţiile în vigoare şi să ia toate măsurile care se impun.

         Art. 14 – (1) în România, .,Laboratorul Naţional de Referinţă pentru Pesta Africană a Calului" care efectuează toate investigaţiile de laborator prevăzute

         

         

         ANEXA Nr. 1

         la norma sanitară veterinară

         

         ANEXA Nr. 2

         la norma sanitară veterinară

         

         ANEXA Nr. 3

         la norma sanitară veterinară

         

         

         

         AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR

         O R D I N

         pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind standardele minime pentru protecția găinilor ouătoare*)

         Văzând Referatul de aprobare nr. 24.019 din 8 iunie 2006, întocmit de Direcția generală sanitară veterinară din cadrul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor,

         având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare,

         în temeiul art. 3 alin. (3) și al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a unităților din subordinea acesteia,

         președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor emite următorul ordin:

         Art. 1. — Se aprobă Norma sanitară veterinară privind standardele minime pentru protecția găinilor ouătoare, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

         Art. 2. — Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, institutele veterinare centrale

         și direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a municipiului București vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

         Art. 3. — (1) La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului agriculturii, alimentației

         și pădurilor nr. 462/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind standardele minime pentru protecția găinilor ouătoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2002.

         (2) De la data intrării în vigoare a prezentului ordin referirile făcute la ordinul menționat la alin. (1) se vor considera ca fiind referiri la prezentul ordin.

         

         *) Ordinul nr. 136/2006 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 617 din 18 iulie 2006 și este reprodus și în acest număr bis.

         Art. 4. — Prezentul ordin transpune Directiva Consiliului 1999/74/CE ce stabilește standardele minime pentru protecția găinilor ouătoare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 203 din 3 august 1999,

         p. 53, cu modificările și completările ulterioare.

         Art. 5. — Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, și va intra în vigoare la

         30 de zile de la publicare.

         Președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor,

         Marian Avram

         București, 16 iunie 2006.

         Nr. 136.

         ANEXĂ*)

         

         

         *) Anexa este reprodusă în facsimil.

         

         stinghle şi perete trebuie să fie de cel puţin 20 cm şi de cel puţin 250 cm2 de zonă de aşternut/pasăre, zona de aşternut ocupând cel puţin o treime din suprafaţa pardoselii.

2. (3) Pardoselile pentru instalaţii trebuie să fie construite în aşa fel încât să suporte

   adecvat ghearele din faţă ale fiecărui picior.

3. (4) Pe lângă prevederile stabilite la alin. (1) şi (2) sistemele de producţie trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

   1. a) dacă se folosesc sisteme de creştere în care păsările se pot mişca liber între diferite niveluri:

      1. (i) nu sunt permise mai mult de 4 niveluri,

      2. (ii) înălţimea liberă dintre niveluri trebuie să fie de cel puţin 45 cm;

      3. (iii) instalaţiile de furajare şi adăpare trebuie să fie distribuite în aşa fel încât să asigure accesul egal la acestea al tuturor găinilor;

      4. (iv) nivelurile trebuie să fie astfel aranjate încât să prevină căderea fecalelor pe nivelul inferior;

   2. b) dacă găinile ouătoare au acces în aer liber:

      1. (i) trebuie să existe câteva deschideri care să asigure acces direct la zona exterioară, de cel puţin 35 cm înălţime şi 40 cm lăţime, şi care să se extindă pe toată lungimea clădirii; în orice caz, trebuie să existe o deschidere totală de 2 m pentru un grup de 1.000 de găini;

      2. (ii) spaţiile libere trebuie să fie:

         1. 1. pe suprafaţă adecvată cu densitatea şi cu natura duşumelei, cu scopul de a se preveni orice contaminare;

         2. 2. echipate cu acoperiş protector împotriva intemperiilor şi a animalelor de pradă şi, dacă este necesar, cu recipiente corespunzătoare de adăpare.

4. (5) Densitatea de cazare nu trebuie să depăşească 9 găini ouătoare/m2 de zonă utilizabilă. Cu toate acestea, când zona utilizabilă corespunde cu suprafaţa disponibilă a pardoselii, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate, până la data de 31 decembrie 2011, să autorizeze o densitate de cazare de 12 găini/m2 de zonă disponibilă, pentru acele exploataţii care aplică respectivul sistem.

5. (6) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va dispune aplicarea cerinţelor minime stabilite în prezentul art. pentru sistemele alternative până la data aderării României la Uniunea Europeană.

Art. 5 – Condiţii privind creşterea in sisteme de cuşti neimbunătăţite

1. (1) Toate sistemele de cuşti menţionate în prezentul art. trebuie să respecte cel puţin următoarele cerinţe:

   1. a) trebuie să se asigure pentru fiecare găină ouătoare cel puţin 550 cm2 din suprafaţa cuştii măsuraţi în plan orizontal, suprafaţă care poate fi folosită fără restricţie, în special fără să includă partea înclinată pentru evacuarea dejecţiilor, ca poate restricţiona aria disponibilă;

   2. b) trebuie să se asigure un jgheab de furajare care să poată fi utilizat fără restricţie de orice pasăre. Lungimea acestuia trebuie să fie de cel puţin 1O cm, înmulţiţi cu numărul de păsări din cuşcă;

   3. c) cu excepţia cazului în care cuştile sunt prevăzute cu cupe sau pipe de adăpare, fiecare cuşcă trebuie să aibă un jgheab continuu de adăpare de aceeaşi lungime ca jgheaburile de furajare menţionate la lit. b). Acolo unde punctele de adăpare sunt verticale, trebuie să existe în fiecare cuşcă cel puţin două cupe sau două pipe;

   4. d) cuştile trebuie să fie de cel puţin 40 cm înălţime pe o suprafaţă de cel puţin 65% din cuşcă şi nu mai puţin de 35 cm în orice punct al acesteia;

   5. e) pardoselile cuştilor trebuie să fie construite astfel încât să suporte adecvat ghearele din faţă ale fiecărui picior. Înclinaţia pardoselii nu trebuie să depăşească 14% sau 8°. În cazul pardoselilor care utilizează altfel de material decât plasa rectangulară de sârmă, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate permite înclinaţii mai mari ale pardoselilor;

   6. f) cuştile vor fi echipate cu dispozitive de scurtare a ghearelor.

2. (2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va dispune interzicerea creşterii în cuştile menţionate în prezentul art. începând cu data de 1 ianuarie 2012. Totodată, nu se va mai confecţiona sau nu se va pune

   în exploatare pentru prima dată nici o cuşcă cu parametrii menţionaţi în prezentul art. începând cu data aderării României la Uniunea Europeană.

   Art. 6 – Condiţii privind creşterea în cuşti îmbunătăţite.

   Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va dispune întreprinderea tuturor măsurilor ca toate cuştile menţionate în prezentul art. să se conformeze cel puţin următoarelor cerinţe:

   1. a) găinile ouătoare trebuie să aibă:

      1. (i) cel puţin 750 cm2 din suprafaţa cuştii pentru fiecare găină, din care 600 cm2 să fie suprafaţă utilizabilă;

      2. (ii) înălţimea cuştii, în afară de cea de deasupra suprafeţei utilizabile menţionate anterior, va fi de cel puţin 20 cm în orice punct;

      3. (iii) nici o cuşcă nu va avea o suprafaţă totală mai mică de 2.000 cm2;

      4. (iv) un cuib;

      5. (v) aşternut care să poată fi ciugulit şi zgâriat;

      6. (vi) stinghii adecvate care să asigure cel puţin 15cm/găină;

   2. b) Se va prevedea un jgheab de furajare care să poată fi folosit fără restricţie. Lungimea acestuia trebuie să fie de cel puţin 12 cm, înmulţiţi cu numărul găinilor din cuşcă;

   3. c) fiecare cuşcă trebuie să aibă un sistem de adăpare corespunzător cu mărimea grupului. Acolo unde sunt adăpători la pipă sau la cupă, cel puţin două adăpători pipă sau două adăpători cupă trebuie să fie accesibile fiecărei păsări;

   4. d) pentru a se facilita inspecţia, introducerea şi depopularea găinilor, trebuie să existe un coridor de minimum 90 cm între rândurile de cuşti şi un spaţiu de cel puţin 35 cm se va prevedea între pardoseala clădirii şi partea inferioară a cuştilor;

   5. e) cuştile trebuie să fie echipate cu dispozitive de scurtare a ghearelor.

Art. 7 – Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va dispune ca exploataţiile menţionate în prezenta normă sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor să fie înregistrate de către autoritatea

ANEXĂ

la norma sanitară veterinară

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește