NORMA SANITARĂ VETERINARA din 14 septembrie 2001

Redacția Lex24
Publicat in Repertoriu legislativ, 15/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Emitent: MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PADURILOR
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 750 din 23 noiembrie 2001
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Actiuni suferite de acest act:

SECTIUNE ACTTIP OPERATIUNEACT NORMATIV
ActulABROGAT DEORDIN 14 27/01/2006
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ANEXA 5REFERIRE LALEGE (R) 60 29/10/1974
Acte care fac referire la acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulABROGAT DEORDIN 14 27/01/2006
ActulREFERIT DEORDIN 33 16/02/2006
ActulREFERIT DENORMA 16/02/2006
ActulREFERIT DEHG 955 18/08/2005
ActulREFERIT DEREGULI 18/08/2005
ActulREFERIT DEHG 954 18/08/2005
ActulREFERIT DEREGULI 18/08/2005
ActulREFERIT DEORDIN 85 30/08/2005
ActulREFERIT DENORMA 30/08/2005
ActulREFERIT DEORDIN 69 04/08/2005
ActulREFERIT DENORMA 04/08/2005
ActulREFERIT DEORDIN 110 17/11/2004
ActulREFERIT DENORMA 17/11/2004
ActulREFERIT DEORDIN 71 03/02/2003
ActulREFERIT DENORMA 15/01/2003
ActulREFERIT DEORDIN 195 10/03/2003
ActulREFERIT DENORMA 03/02/2003
ActulREFERIT DEORDIN 214 19/03/2003
ActulREFERIT DENORMA 19/03/2003
ActulREFERIT DENORMA 10/03/2003
ActulREFERIT DEORDIN 402 05/09/2002
ActulREFERIT DENORMA 05/09/2002
ActulAPROBAT DEORDIN 357 14/09/2001
ART. 14REFERIT DEHG 925 11/08/2005
ART. 14REFERIT DEREGULI 11/08/2005
ART. 15REFERIT DEORDIN 214 19/03/2003
ART. 15REFERIT DENORMA 19/03/2003

privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele lor



 + 
Capitolul 1Dispoziţii generale + 
Articolul 1Prezenta norma sanitară veterinara stabileşte măsurile de supraveghere şi control al reziduurilor chimice din lichide biologice, produse de origine animala, apa şi furaje.
 + 
Articolul 2În sensul prezentei norme sanitare veterinare, prin următorii termeni se înţelege:a) reziduu – orice substanţa având o acţiune farmacologica, precum şi alte substanţe, inclusiv derivatii şi metabolitii lor, care, în mod natural, nu se găsesc în organismul animal sau în produsele de origine animala, dar care pot fi regasite ca urmare a incorporarii lor în mod constient sau accidental în produsele de origine animala şi care, prin depăşirea limitelor admise, pot constitui un factor de risc pentru sănătatea umană;b) substanţe sau produse neautorizate – substantele sau produsele a căror administrare la animale este interzisă prin prevederile legale în vigoare;c) tratament ilegal – utilizarea substanţelor sau produselor neautorizate ori utilizarea de substanţe sau produse autorizate de legislaţia naţionala în alte scopuri ori în alte condiţii decât cele prevăzute de legislaţie;d) autoritate veterinara competenţa – autoritatea veterinara centrala a unui stat, competenţa în materie de medicina veterinara, sau autoritatea căreia i-a fost delegată această competenţă;e) proba (esantion) oficială – proba recoltata de autoritatea veterinara competenţa pentru a fi supusă examenului în vederea determinării unui/unor anumit/anumite reziduu/reziduuri de către un laborator autorizat şi care se identifica prin specia de la care provine, natura ei, cantitatea şi metoda de prelevare, originea animalului sau a produsului de la care provine;f) laborator autorizat – laboratorul autorizat de autoritatea veterinara competenţa pentru executarea examenelor în vederea decelarii substanţelor şi reziduurilor din produsele de origine animala, apa şi furaje;g) animale de exploatare – animale domestice din speciile: bovine, porcine, ovine, caprine, cabaline, păsările şi iepurii de casa, precum şi animalele sălbatice din speciile sus-menţionate şi rumegatoarele sălbatice, dacă au fost crescute într-o ferma;h) lot de animale – grup de animale din aceeaşi specie şi vârsta, crescute în aceeaşi ferma şi în condiţii similare;i) lot de produs – cantitate de produse din acelaşi sortiment, cu aceeaşi origine şi data de fabricaţie;j) stilbene, derivati de stilbene – substanţe anabolizante de sinteza de tip fenolitic (de exemplu: dietilstilbestrol (DES), dienoestrol, hexoestrol);k) substanţe antitiroidiene – compuşi de sinteza, inhibitori ai activităţii tiroidiene (de exemplu: metil-thiouracil, 2-thiouracil, propiltiouracil);l) steroizi – substanţe anabolizante naturale sau de sinteza din grupa steroizilor C18 (de exemplu: estradiol), C19 (de exemplu: nortestosteron, trenbolon, testosteron) şi C21 (de exemplu: progesteron, melengestrol);m) betaagoniste – substanţe â-adrenoreceptoare agoniste (de exemplu: clenbuterol);n) substanţe inhibitoare – substanţe antimicrobiene, antibiotice, sulfamide şi alte substanţe antimicrobiene, utilizate în practica veterinara şi zootehnica în scopuri terapeutice sau de stimulare a creşterii;o) substanţe endo- şi ectoparazitare – compuşi de sinteza folosiţi în terapia veterinara a ecto- şi endoparazitozelor;p) substanţe tranchilizante – substanţe de tip neuroleptic, cu rol antistres;r) substanţe betablocante – substanţe care blocheaza receptorii cardiaci;s) contaminanti prezenţi în furaje, apa şi mediu – substanţe chimice cu potenţial nociv ajunse în furaje, apa şi mediu ca urmare a folosirii lor în practica agricolă şi zooveterinară sau provenite din emanatiile industriale. În această categorie de contaminanti sunt cuprinse metalele grele, pesticidele şi PCB;t) limita de detectie – cantitatea minima a unui reziduu dintr-o proba, care poate fi pusă în evidenta cu un grad acceptabil de certitudine prin metoda respectiva;u) tratament terapeutic – administrarea unor substanţe autorizate în mod individual unui animal de exploatare după examinarea animalului de către medicul veterinar.
 + 
Capitolul 2Planul de supraveghere pentru controlul reziduurilor sau substanţelor + 
Articolul 3În vederea controlului reziduurilor şi al substanţelor enumerate în anexa nr. I supravegherea trebuie să fie efectuată în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, pornind pe filiera de la creşterea animalelor la produsele primare de origine animala, la animalele vii în excrementele şi în lichidele biologice, în tesuturile şi produsele animale, în furajele şi în apa de baut.
 + 
Articolul 4(1) Autoritatea veterinara, competenţa are sarcina sa coordoneze pe întregul teritoriu al tarii efectuarea depistarii reziduurilor şi a substanţelor enumerate în anexa nr. I.(2) Autoritatea veterinara competenţa are următoarele obligaţii:a) sa elaboreze planul anual pentru controlul reziduurilor şi să solicite serviciilor competente efectuarea cercetărilor prevăzute;b) sa coordoneze activităţile institutelor centrale şi ale direcţiilor sanitare veterinare judeţene însărcinate cu efectuarea supravegherii reziduurilor. Aceasta coordonare se extinde asupra tuturor serviciilor care participa la combaterea utilizării frauduloase de substanţe sau de produse interzise în creşterea animalelor;c) sa culeagă toate informaţiile necesare pentru evaluarea rezultatelor obţinute în urma aplicării măsurilor prevăzute în prezenta norma sanitară veterinara;d) sa transmită anual Comisiei Europene planul, rezultatele şi informaţiile prevăzute la lit. c), precum şi rezultatele anchetelor efectuate.
 + 
Articolul 5Planul menţionat la art. 4 trebuie:a) sa prevadă determinarea grupelor de reziduuri sau de substanţe pe specii de animale, în conformitate cu anexa nr. II;b) sa precizeze în particular modalităţile pentru depistarea prezentei:– substanţelor menţionate la lit. a) la animale, în apele utilizate pentru adapare, în furaje, precum şi în locurile unde sunt crescute sau întreţinute;– reziduurilor substanţelor menţionate mai sus la animalele vii, în excrementele şi lichidele biologice, precum şi în tesuturile şi în produsele de origine animala, cum ar fi: laptele, carnea, ouăle şi mierea.
 + 
Articolul 6(1) Planul pentru controlul reziduurilor trebuie să respecte frecventa şi nivelurile de prelevare a probelor prevăzute în anexele nr. III şi IV.(2) Examinarea grupelor de reziduuri care trebuie detectate în conformitate cu prevederile anexei nr. II şi fixarea frecvenţei de recoltare a probelor referitoare la animalele şi la produsele menţionate în anexele nr. III şi IV.
 + 
Articolul 7Planul pentru controlul reziduurilor trebuie să ţină seama de prevederile legale în vigoare şi sa precizeze în mod special:a) legislaţia referitoare la utilizarea substanţelor enumerate în anexa nr. I, în particular reglementările existente, referitoare la interzicerea, autorizarea, distribuirea lor, punerea lor pe piaţa şi modul de administrare;b) infrastructura serviciilor (în special referitor la felul şi la importanţa serviciilor participante la realizarea planului);c) lista cuprinzând laboratoarele agreate, indicandu-se posibilităţile de prelucrare a probelor;d) limitele de toleranta naţionale aprobate pentru substantele autorizate;e) lista cuprinzând substantele care se identifica, metodele de analiza, precum şi normele pentru interpretarea rezultatelor, iar pentru substantele cuprinse în anexa nr. I, numărul de prelevări efectuate şi justificarea acestui număr;f) numărul esantioanelor oficiale care se recolteaza, corelat cu numărul animalelor sacrificate din speciile care interesează în anii precedenti, conform frecventelor prevăzute în anexele nr. III şi IV;g) regulile care trebuie urmate la recoltarea esantioanelor oficiale şi, în special, cele care se referă la indicaţiile care trebuie să figureze pe esantioanele oficiale;h) natura măsurilor prevăzute de autorităţile veterinare competente în ceea ce priveşte animalele sau produsele la care au fost depistate reziduuri.
 + 
Articolul 8(1) Autoritatea veterinara competenţa comunică Comisiei Europene Planul de control al reziduurilor, aprobat pentru anul în curs, precum şi rezultatele planului şi activităţilor desfăşurate în anul precedent.(2) Autoritatea veterinara competenţa comunică direcţiilor sanitare veterinare judeţene Planul de control al reziduurilor, aprobat pe anul în curs şi primeşte informaţii despre rezultatele şi acţiunile desfăşurate în anul precedent.
 + 
Capitolul 3Autocontrolul şi coresponsabilitatea operatorilor + 
Articolul 9(A) Autoritatea veterinara competenţa veghează ca:1. toate fermele care pun pe piaţa animale de exploatare şi toate persoanele fizice şi juridice care comercializează aceste animale să facă obiectul înregistrării pe lângă autoritatea veterinara competenţa şi să se angajeze ca vor respecta reglementările naţionale existente;2. proprietarii sau responsabilii unităţilor de prelucrare primara a produselor de origine animala trebuie să ia, în special prin autocontrol, toate măsurile necesare pentru ca:a) sa nu accepte în cursul livrărilor directe sau prin intermediari decât animale pentru care producătorul este în măsura sa garanteze ca au fost respectati timpii de asteptare;b) să se asigure ca animalele de exploatare sau produsele introduse în unitate nu prezintă depăşiri ale limitelor maxime de reziduuri admise şi că nu prezintă nici o urma de substanţe sau de produse interzise;3. a) producătorii sau responsabilii vizati la pct. 1 şi 2 sa nu pună în vânzare decât:– animale la care nu s-au administrat substanţe sau produse neautorizate ori care nu au făcut obiectul unui tratament ilegal în sensul prezentei norme sanitare veterinare;– animale la care a fost respectat timpul de asteptare prescris în cazul administrării de produse sau de substanţe autorizate;– produse care provin de la animalele menţionate la alineatele precedente;b) în cazul în care un animal este dus la o unitate de transformare primara de către o persoană fizica sau juridică, alta decât proprietarul, obligaţiile enunţate la lit. a) revin acestuia din urma.(B) În scopul aplicării prevederilor menţionate la lit. (A) autoritatea veterinara competenţa veghează la respectarea reglementărilor prevăzute în legislaţia referitoare la punerea pe piaţa a diferitelor produse prin:a) stabilirea în legislaţie a principiului supravegherii calităţii pe filiera prin diferiţi parteneri interesaţi;b) întărirea măsurilor de autosupraveghere, care se introduc în caietul de sarcini pentru mărci şi etichete.
 + 
Articolul 10(1) Autoritatea veterinara competenţa veghează ca responsabilitatea şi competentele medicilor veterinari care asigura supravegherea creşterii animalelor să fie înţelese în sensul controlului condiţiilor de creştere şi de tratament prevăzute de prezenta norma sanitară veterinara.(2) În acest cadru medicul veterinar menţionează într-un registru ţinut la ferma data şi felul tratamentelor prescrise sau administrate, identificarea animalelor tratate, precum şi timpii de asteptare corespunzatori.(3) Crescatorul, în ceea ce îl priveşte, menţionează în acest registru data şi natura tratamentelor folosite. El se asigura de respectarea timpilor de asteptare şi păstrează retetele timp de 5 ani.(4) Crescatorii şi medicii veterinari sunt obligaţi sa furnizeze autorităţii veterinare competente, la cererea acesteia, şi, în special, medicului veterinar oficial din abatoare toate informaţiile referitoare la respectarea exigenţelor în exploatare, conform prezentei norme sanitare veterinare.
 + 
Capitolul 4 + 
Articolul 11(1) Fără a afecta controlul efectuat în cadrul planului de supraveghere a reziduurilor şi cel prevăzut în normele specifice, autorităţile veterinare competente pot proceda la controale oficiale prin sondaj:a) în stadiul de fabricaţie a substanţelor prevăzute în anexa nr. I, grupa A, precum şi în stadiul de manipulare, depozitare, transport, distribuţie, vânzare sau achizitionare;b) pe parcursul producţiei şi distribuţiei hranei pentru animale;c) de-a lungul filierei producţiei de animale şi de produse primare de origine animala, cuprinse în prezenta norma sanitară veterinara.(2) Controlul prevăzut la alin. (1) trebuie efectuat mai ales în vederea decelarii, deţinerii sau prezentei de substanţe ori de produse interzise, administrate animalelor la sfârşitul ingrasarii sau în cadrul tratamentelor ilegale.(3) În cazul suspiciunii de frauda sau în cazul rezultatelor pozitive în urma unuia dintre controalele prevăzute la alin. (1) se aplică prevederile art. 16-19, precum şi măsurile prevăzute la cap. V.
 + 
Articolul 12(1) Controlul prevăzut de prezenta norma sanitară veterinara trebuie efectuat de autoritatea veterinara competenţa fără a fi anuntat în prealabil.(2) Proprietarul, persoana abilitata sa dispună de animale sau reprezentantul acestuia este obligat sa faciliteze operaţiunile de inspecţie înaintea sacrificarii şi sa asiste medicul veterinar sau personalul auxiliar la toate operaţiunile considerate utile.
 + 
Articolul 13Autoritatea veterinara competenţa are obligaţia ca:a) în cazul în care exista suspiciunea ca s-a aplicat un tratament ilegal să solicite proprietarului sau deţinătorului de animale ori medicului veterinar însărcinat cu exploatarea sa îi furnizeze toate detaliile care să justifice natura tratamentului;b) în cazul în care aceasta ancheta confirma un tratament ilegal sau în cazul utilizării ori al existenţei unei suspiciuni motivate ca s-au utilizat substanţe sau produse neautorizate, să efectueze sau sa dispună:– controale prin sondaj pe animale în exploatarea de origine sau de provenienţă, în vederea detectarii modului de utilizare şi, în special, a eventualelor urme de implant. Aceste controale pot include prelevări oficiale de probe;– controale având ca scop decelarea prezentei de substanţe a căror utilizare este interzisă sau de substanţe ori de produse neautorizate în exploatările agricole în care animalele sunt crescute, deţinute sau ingrasate ori în exploatările de origine sau de provenienţă a acestor animale;– controale prin sondaj ale furajelor şi ale apei potabile în exploatările de origine sau de provenienţă, precum şi ale apei de captare, în cazul animalelor de acvacultura;– controalele prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. a);– controalele necesare pentru clarificarea originii substanţelor sau produselor neautorizate.
 + 
Articolul 14(1) Autoritatea veterinara competenţa desemnează minimum un laborator naţional de referinţa, fiecare reziduu sau grupa de reziduuri fiind atribuită unui singur laborator naţional de referinţa.(2) Aceste laboratoare sunt obligate:a) sa coordoneze activitatea laboratoarelor naţionale însărcinate cu analizarea reziduurilor, în particular sa coordoneze normele şi metodele de analiza pentru fiecare reziduu sau grupa de reziduuri în cauza;b) sa asiste autoritatea veterinara competenţa la elaborarea planului de supraveghere a reziduurilor;c) sa organizeze periodic teste comparative pentru fiecare reziduu sau grupa de reziduuri pentru care au fost desemnate;d) să asigure difuzarea de informaţii furnizate de laboratoarele comunitare de referinţa;e) să asigure personalului posibilitatea de a participa la cursurile de perfecţionare organizate de laboratoarele comunitare de referinţa.
 + 
Articolul 15(1) Prelevarea oficială de probe, pentru a fi examinate în laboratoarele autorizate, trebuie efectuată în conformitate cu prevederile cuprinse în anexa nr. V.(2) Modalităţile de prelevare a probelor oficiale sunt prevăzute în anexa nr. VI.(3) Metodele uzuale sau de referinţa pentru analizarea probelor oficiale sunt cuprinse în anexa nr. VII.(4) Laboratoarele autorizate pentru decelarea substanţelor şi reziduurilor acestora la animalele vii şi produsele lor, condiţiile minimale de funcţionare, sarcinile, răspunderile şi competentele acestora sunt prevăzute în anexa nr. VIII.(5) Arondarea judeţelor la laboratoarele autorizate va fi stabilită prin dispoziţii ale autorităţii veterinare competente.(6) Înaintea eliberării unei autorizaţii de valorificare pe piaţa pentru un medicament veterinar destinat administrării la o specie de la care carnea sau produsele sunt destinate consumului uman, autoritatea veterinara competenţa transmite laboratoarelor naţionale de referinţa pentru depistarea reziduurilor metodele de analiza uzuale.(7) Pentru substantele cuprinse în grupa A toate rezultatele pozitive obţinute în urma aplicării unei metode uzuale în locul unei metode de referinţa trebuie confirmate cu ajutorul metodei de referinţa stabilite de laboratorul naţional de referinţa agreat.(8) Pentru toate substantele, în cazul contestarii pe baza unei analize contradictorii, rezultatele trebuie confirmate de laboratorul naţional de referinţa desemnat pentru substanţa sau reziduul în cauza. Aceasta ultima confirmare trebuie efectuată pe cheltuiala reclamantului, în caz de confirmare.(9) Atunci când examinarea unei probe oficiale releva un tratament ilegal se aplică prevederile art. 16 şi 17, precum şi măsurile cuprinse în cap. V.(10) Atunci când examenul releva prezenta reziduurilor de substanţe autorizate sau de contaminanti care depăşesc nivelurile maxime admise de reglementările naţionale se aplică prevederile art. 18 şi 19.
 + 
Articolul 16(1) Autoritatea veterinara competenţa veghează ca în momentul obţinerii de rezultate pozitive, în condiţiile prevăzute la art. 151. să obţină într-un interval cat mai scurt:a) toate elementele necesare în vederea identificarii animalului sau crescatoriei de origine sau de provenienţă;b) datele necesare cu privire la examen şi la rezultatele acestuia;2. sa dispună efectuarea sau să efectueze:a) o ancheta în crescatoria de origine sau de provenienţă, în funcţie de caz, pentru determinarea cauzei prezentei reziduurilor;b) în cazul unui tratament ilegal, o ancheta referitoare la substantele sau produsele în cauza, în funcţie de caz, la nivelul fabricării, manipulării, depozitarii, transportului, administrării, distribuţiei sau vânzării;c) toate celelalte anchete care se estimeaza a fi necesare.(2) Animalele la care au fost efectuate prelevări de probe trebuie identificate cu precizie. Ele nu pot părăsi în nici un caz crescatoria înaintea eliberării rezultatelor analizelor efectuate.
 + 
Articolul 17În cazul constatării unui tratament ilegal autoritatea veterinara competenţa trebuie să asigure punerea sub control oficial a crescatoriei în cauza, anchetele vizate trebuie să se asigure ca toate animalele în cauza sunt prevăzute cu o marca sau o identificare oficială şi ca prelevarea unei probe oficiale este efectuată în primul rând pe un esantion statistic, respectiv fondat pe baze ştiinţifice internaţional recunoscute.
 + 
Articolul 18(1) În momentul punerii în evidenta a reziduurilor de substanţe sau de produse autorizate la un nivel care depăşeşte limitele maxime admise de reziduuri, autoritatea veterinara competenţa efectuează o ancheta în crescatoria de origine sau de provenienţă, în funcţie de caz, pentru determinarea cauzelor care au condus la depăşirea limitelor.(2) În funcţie de rezultatele acestei anchete autoritatea veterinara competenţa ia toate măsurile necesare în vederea asigurării sănătăţii publice, având competenţa, după caz, de a interzice sacrificarea animalelor din crescatoria în cauza sau valorificarea produselor provenite din crescatorie pe o perioadă determinata.(3) În cazul infracţiunilor repetate de depasire a limitelor maxime de reziduuri, în momentul comercializării pe piaţa a animalelor de către un crescator sau a produselor de către un crescator ori de o fabrica de preparate, autoritatea veterinara competenţa va efectua un supracontrol al animalelor şi al produselor crescatoriei şi (sau) al fabricii în cauza pe o perioadă de minimum 6 luni, cu interdicţia valorificării produselor sau a carcaselor până la obţinerea rezultatelor analizelor pentru probele prelevate.(4) Toate rezultatele care pun în evidenta o depasire a limitelor maxime de reziduuri conduc la retragerea din consumul uman a carcaselor sau a produselor respective.
 + 
Articolul 19(1) Costul anchetelor şi al controalelor prevăzute la art. 16 intră în sarcina proprietarului sau a deţinătorului de animale.(2) În cazul în care ancheta confirma suspiciunea costul analizelor efectuate având ca obiect prevederile art. 17 şi 18 intră în sarcina proprietarului sau a deţinătorului de animale.(3) Distrugerea animalelor depistate pozitive conform prevederilor art. 21 se face pe cheltuiala proprietarului de animale şi fără indemnizaţii sau compensaţii.
 + 
Capitolul 5Măsurile ce trebuie luate în cazul constatării unei infracţiuni + 
Articolul 20În cazul descoperirii de substanţe sau de produse neautorizate ori de substanţe care sunt cuprinse în anexa nr. I, grupele A, B1 şi B2, la persoane neautorizate, aceste substanţe sau produse neautorizate vor fi supuse controlului oficial până când vor fi luate deciziile care se impun de către autoritatea veterinara competenţa, fără a afecta eventualele sancţiuni faţă de contravenienti.
 + 
Articolul 21(1) În perioada de interdicţie pentru animalele prevăzute la art. 17 animalele din crescatoria în cauza nu pot părăsi crescatoria de origine sau nu pot fi cedate unei alte persoane, dacă aceasta nu se afla sub control oficial. Autoritatea veterinara competenţa va lua aceste măsuri restrictive în funcţie de natura substanţelor identificate.(2) În urma recoltarii de probe efectuate conform art. 17, în cazul confirmării unui tratament ilegal, animalele depistate pozitive vor fi sacrificate pe loc fără întârziere sau trimise la un abator dotat cu instalaţiile şi echipamentele necesare în vederea ecarisarii, în baza unui certificat veterinar oficial care să justifice sacrificarea. În cazul în care abatorul nu dispune de dotările necesare animalele astfel sacrificate sunt trimise unei fabrici de transformare cu grad înalt de siguranţă. Recoltarea probelor trebuie efectuată, pe cheltuiala cumpărătorului, pe ansamblul loturilor de animale aparţinând crescatoriei controlate, care sunt suspecte.(3) Totodată, dacă jumătate sau mai mult din totalul recoltarilor efectuate pe probe reprezentative, în conformitate cu art. 17, este pozitiva, crescatorul poate opta fie pentru efectuarea unui control de ansamblu la animalele suspecte din crescatorie, fie pentru ecarisarea acestora.(4) Într-o perioadă ulterioară de minimum 20 de luni crescatoriile aparţinând aceluiaşi proprietar vor face obiectul unui control amănunţit în vederea depistarii reziduurilor descoperite iniţial.(5) Crescatoriile sau întreprinderile care aprovizioneaza respectivele crescatorii sunt supuse, ţinând seama de infracţiunea constatată la un control suplimentar celui prevăzut la art. 11 alin. (1), destinat decelarii substanţei în cauza. Acest lucru este valabil pentru toate crescatoriile sau întreprinderile aparţinând aceleiaşi filiere de aprovizionare cu animale sau cu hrana pentru animalele din crescatoria de origine sau de provenienţă.
 + 
Articolul 22Medicul veterinar oficial dintr-un abator are următoarele obligaţii:1. în cazul în care suspecteaza sau deţine dovezi ca animalele aduse spre tăiere au făcut obiectul unui tratament ilegal sau ca le-au fost administrate substanţe ori produse neautorizate:a) sa dispună ca animalele respective să fie sacrificate separat de celelalte loturi de animale;b) sa retina carcasele şi organele şi sa procedeze la prelevarile de probe necesare pentru punerea în evidenta a respectivelor substanţe;c) în cazul obţinerii de rezultate pozitive sa trimită carnea şi organele la o fabrica de transformare cu grad înalt de siguranţă, fără indemnizaţie sau compensaţie;2. în cazul în care suspecteaza sau deţine dovezi ca animalele aduse spre tăiere au făcut obiectul unui tratament autorizat, dar că nu a fost respectata perioada de asteptare, amana sacrificarea până când este sigur ca reziduurile nu depăşesc nivelurile maxime admise. Aceasta perioada nu poate în nici un caz să fie mai scurta decât termenul de asteptare prevăzut pentru substantele în cauza sau termenul de asteptare prevăzut în autorizaţia de punere în vânzare pe piaţa a produsului respectiv. Cu toate acestea, în cazuri de urgenta sau dacă starea de sănătate a animalelor o cere ori dacă infrastructurile sau echipamentele din dotarea abatorului nu permit amânarea sacrificarii animalelor, acestea pot fi sacrificate înaintea perioadei de interdicţie sau de amânare. Carnea şi organele sunt reţinute până la sosirea rezultatelor controalelor oficiale solicitate laboratorului de către medicul veterinar. Numai carnea şi organele la care cantitatea de reziduuri nu depăşeşte nivelurile maxime admise sunt oferite consumului public;3. sa retragă din consumul uman carcasele şi produsele pentru care nivelul reziduurilor depăşeşte nivelurile maxime admise prin reglementările naţionale.
 + 
Articolul 23În cazul confirmării deţinerii, utilizării sau fabricării de substanţe ori de produse neautorizate într-o unitate de producţie, autorizaţiile oficiale de care beneficiază întreprinderea în cauza sunt suspendate pe perioada în care întreprinderea face obiectul unui control amănunţit. În cazul recidivei aceste autorizaţii sau agreari sunt retrase definitiv.
 + 
Articolul 24Trebuie luate măsuri administrative corespunzătoare în aceeaşi măsura faţă de toate persoanele care, în funcţie de caz, se fac responsabile de distribuirea sau de administrarea de substanţe ori de produse autorizate care au alta calitate decât cea prevăzută de legislaţia existenta.
 + 
Articolul 25Toate formele de necooperare cu autoritatea veterinara competenţa sau toate formele de obstructionare din partea personalului ori a responsabilului unui abator, chiar dacă este vorba de o întreprindere privată, în momentul executării de inspecţii şi de recoltari de probe necesare aplicării planurilor naţionale de supraveghere a reziduurilor, precum şi în momentul derulării anchetelor sau controalelor prevăzute prin prezenta norma sanitară veterinara, atrag din partea autorităţii veterinare competente sancţiuni penale şi/sau administrative corespunzătoare.
 + 
Capitolul 6Importuri provenind din alte tari + 
Articolul 26Admiterea sau menţinerea autorizaţiei de import pentru animale, produse de origine animala şi furaje, provenind din alte tari, este condiţionată de aplicarea de către ţara respectiva a unui plan care să precizeze garanţiile oferite, referitoare la supravegherea reziduurilor şi substanţelor enumerate în anexa nr. I.
 + 
Articolul 27(1) În cazul în care controalele efectuate la animale, produse de origine animala şi furaje importate conduc la concluzia ca au fost utilizate produse sau substanţe neautorizate pentru tratarea animalelor, autoritatea veterinara competenţa ia următoarele măsuri:a) informează ţara de provenienţă despre natura produselor utilizate şi despre lotul în cauza;b) intareste controlul la toate loturile de animale, produse de origine animala şi furaje având aceeaşi origine;c) în cazul în care aceste noi controale pun în evidenta prezenta substanţelor sau produselor neautorizate ori a reziduurilor acestor substanţe sau produse:– lotul sau partea de lot în cauza trebuie reexpediata în ţara de origine pe cheltuiala expeditorului sau mandatarului, cu înscrierea pe certificat a motivelor respingerii lotului;– în funcţie de natura infracţiunii constatate şi a riscurilor asociate acestei infracţiuni, alegerea trebuie lăsată expeditorului în ceea ce priveşte reexpedierea lotului sau a părţii de lot în cauza, distrugerea acesteia sau utilizarea altor cai autorizate de legislaţie, fără acordarea de indemnizaţii sau compensaţii.(2) În cazul în care controalele prevăzute pun în evidenta depăşirea limitei maxime de reziduuri se recurge la măsurile prevăzute la alin. (1) lit. b).
 + 
Capitolul 7Dispoziţii finale + 
Articolul 28Anexele nr. I-VIII pot fi modificate sau completate, după caz, ori de câte ori autoritatea veterinara competenţa considera necesar.În particular, aceste anexe pot fi modificate avându-se în vedere evaluarea riscurilor, ce va ţine seama de următoarele aspecte:– potenţialul toxicologic al reziduurilor din produsele de origine animala;– prezenta reziduurilor în produsele de origine animala.
 + 
Articolul 29Anexele nr. I-VIII fac parte integrantă din prezenta norma sanitară veterinara.
 + 
Anexa 1────────la norma sanitară veterinara──────────────────────────────Grupa A: Substanţe cu efect anabolizant şi substanţe neautorizate1. Stilbene, derivati ai stilbenelor, precum şi sarurile sau esterii lor, de exemplu: Dietilstilbestrol (DES), Hexestrol, Dienoestrol2. Antitiroidiene, de exemplu: Metil-thiouracil, 2-thiouracil3. Steroizi, de exemplu: Estradiol, Nor-testosteron, Trenbolon, Testosteron, Melengestrol acetat4. Lactone ale acidului rezorcilic, de exemplu: Zeranol5. â-agoniste, de exemplu: Clenbuterol6. Substanţe incluse în anexa nr. V privind limitele maxime stabilite pentru reziduuri de pesticide, reziduuri de medicamente de uz veterinar şi pentru alţi contaminanti în produsele de origine animala, de exemplu: Cloramfenicol, Dimetridazol, NitrofuraniGrupa B: Medicamente veterinare şi contaminanti1. Substanţe antimicrobiene, de exemplu: antibiotice, sulfamide, quinolone.2. Alte medicamente veterinare:a) antihelmitice, de exemplu: Ivermectinb) anticoccidiene – nitroimidazoli, de exemplu: Nicarbazinac) carbamati şi piretroide;d) tranchilizante, de exemplu: Azaperon, Propiopromazinae) antiinflamatorii nesteroidine;f) alte substanţe cu acţiune farmacologica, de exemplu: betablocante-Carazolol3. Alte substanţe şi contaminanti din mediul înconjurător:a) organoclorurate – PCB, de exemplu: compuşi organoclorurati (izomeri HCH, izomeri şi metaboliti DDT, Heptaclor, Aldrin, Dieldrin etc.), bifenilipoliclorurati;b) organofosforice, de exemplu: compuşi organofosforici (Malation, Paration, Metil paration, Diazinon, Etion etc.);c) metale grele, de exemplu: mercur, plumb, cadmiu, arsen; d) micotoxine, de exemplu: aflatoxine (Aflatoxina B(1), B(2), G(1), G(2), M(1), M(2);e) coloranti;f) alte substanţe.
 + 
Anexa 2    ANEXA 2    ────────la norma sanitară veterinara──────────────────────────────                        GRUPELE DE REZIDUURI SAU SUBSTANŢE   ce se determina pe specii de animale şi tipuri de produse de origine animala

                     
  Grupa de substanţe Specia de animale şi tipul de produse de origine animală
  Bovine, ovine, caprine, porcine, cabaline Păsări Animale de acvacultură Lapte Ouă Carne de iepure de casă şi vânat de crescătorie, vânat împuşcat*) Miere
  A 1   X X X     X  
    2   X X       X  
    3   X X X     X  
    4   X X       X  
    5   X X       X  
    6   X X X X X X  
  B 1   X X X X X X X
    2 a X X X X   X  
      b X X     X X  
      c X X       X X
      d X            
      e X X   X   X  
      f              
    3 a X X X X X X X
      b X     X     X
      c X X X X   X X
      d X X X X      
      e     X        
      f              

Notă *) Pentru vanatul impuscat se fac numai determinări de elemente chimice. + 
Anexa 3────────la norma sanitară veterinara──────────────────────────────NIVELURILE ŞI FRECVENTAde recoltare a probelor de la animale

                   
  Nr. crt. Specia de animale Frecvenţa de recoltare Locul de recoltare Menţiuni
  Total probe Grupe şi subgrupe
  Grupa % Subgrupa %
  1. BOVINE 0,4% din numărul de animale tăiate în anul anterior A 0,25 1/2 fermă Prin derogare 25% din probele analizate pentru decelarea substanţelor din grupa A 5 pot fi recoltate din furaje şi din apa de adăpat.
              1/2 abator
                  Fiecare subgrupă din grupa A trebuie să fie verificată în fiecare an printr-un minim de 5% din numărul total de probe recoltate pentru grupa A.
        B 0,15 B1 30 abator Restul probelor trebuie atribuit în funcţie de situaţia existentă în fiecare judeţ.
            B2 30 abator
            B3 10 abator
  2. PORCINE 0,05% din numărul de animale tăiate în anul anterior A 0,02     abator Pentru cazul în care se efectuează prelevarea de probe din abatoare, analize complementare de apă potabilă, furaje, fecale sau alţi parametri potriviţi trebuie recoltate la nivelul fermelor.
                  În acest caz numărul minim de porci de crescătorie examinat în fiecare an trebuie să reprezinte cel puţin 1 la 100.000 din numărul porcilor tăiaţi în anul precedent. Fiecare subgrupă din grupa A trebuie să fie verificată în fiecare an printr-un minim de 5% din numărul total de probe recoltate pentru grupa A.
        B 0,03 B1 30 abator Restul probelor trebuie atribuit în funcţie de situaţia existentă în fiecare judeţ.
            B2 30 abator
            B3 10 abator
  3. OVINE şi CAPRINE 0,05% din numărul de animale (mai mari de 3 luni) tăiate în anul anterior A 0,01     abator Fiecare subgrupă din grupa A trebuie să fie verificată în fiecare an printr-un minim de 5% din numărul total de probe recoltate pentru grupa A.
        B 0,04 B1 30 abator Restul probelor trebuie atribuit în funcţie de situaţia existentă în fiecare judeţ.
            B2 30 abator
            B3 10 abator
  4. CABALINE             Numărul de probe trebuie să fie determinat de fiecare judeţ în funcţie de problemele identificate.
  5. PUI, GĂINI REFORMĂ, CURCANI, ALTE PĂSĂRI 1 probă la 200 tone de producţie anuală cu minimum 100 de probe pentru fiecare grupă de substanţe, dacă producţia anuală la fiecare categorie de păsări este superioară cantităţii de 5.000 tone A 50     abator/ fermă Echivalentul unei cincimi din aceste probe trebuie recoltat la nivelul fermei. Fiecare subgrupă din grupa A trebuie să fie verificată în fiecare an printr-un minim de 5% din numărul total de probe recoltate pentru grupa A.
      B 50 B1 30 abator Restul probelor trebuie atribuit în funcţie de situaţia existentă în fiecare judeţ.
          B2 30 abator
          B3 10 abator
  6. IEPURI DE CASĂ Numărul de probe recoltate trebuie să fie egal cu 10 la 300 tone din producţia anuală pentru primele 3.000 tone de producţie şi 1 probă pentru fiecare 300 tone adiţionale. A 30 A1-A5 A6 30 70 abator/ fermă Orice probe suplimentare de apă de băut şi de furaje pot fi luate la nivelul fermei pentru controlul utilizării ilegale de substanţe.
      B 70 B1 30 abator Restul probelor trebuie atribuit în funcţie de situaţia existentă în fiecare judeţ.
          B2 30 abator
          B3 10 abator
  7. VÂNAT DE CRESCĂTORIE Numărul de probe recoltate anual va trebui să fie de minimum 100. A 20     abator/ fermă Majoritatea probelor vor trebui să fie analizate pentru compuşi din grupele A5 şi A6.
      B 70 B1 30 abator Restul probelor trebuie atribuit în funcţie de situaţia existentă în fiecare judeţ.
          B2a-b 30 abator
          B2c-e 10 abator
          B3 30 abator
  8. VÂNAT ÎMPUŞCAT Numărul de probe recoltate trebuie să fie cel puţin egal cu 100. Aceste probe trebuie analizate din punct de vedere al reziduurilor chimice.     B3 100   Probele vor trebui să fie recoltate la nivelul unităţii de procesare sau la locul de vânătoare. Trebuie să fie posibilă stabilirea originii şi regiunii în care a fost vânat animalul.
  9. PEŞTE DE CRESCĂTORIE Numărul minim de probe recoltate în fiecare an trebuie să fie cel puţin egal cu 1 la 100 tone de producţie anuală. A 1/3     fermă Probele se recoltează în toate stadiile de dezvoltare a peştelui de crescătorie, inclusiv din peştii care urmează să fie puşi în vânzare pentru consum.
      B 2/3     fermă, unităţi de prelucrare, unităţi de comer- cializare Recoltarea probelor trebuie făcută:
              – de preferinţă din ferme, de la peştii care urmează să fie puşi în vânzare pentru consum;
              – de la unitatea de prelucrare sau de la nivelul vânzării en gros de peşte proaspăt, cu condiţia, în cazul unui rezultat pozitiv, să se poată reveni la ferma de origine a peştelui. În toate cazurile probele recoltate la nivelul fermei trebuie prelevate de la minimum 10% din locurile de producţie înregistrate.
  10. ALTE SPECII DE ACVACULTURĂ           fermă Dacă sunt suspiciuni asupra utilizării produselor veterinare sau a produselor chimice pentru alte specii acvatice sau dacă se incriminează o contaminare a mediului înconjurător, aceste specii trebuie să fie incluse în planul de recoltare, proporţional cu producţia, ca probe suplimentare celor recoltate pentru peşte.

 + 
Anexa 4────────la norma sanitară veterinara────────────────────────────NIVELURILE ŞI FRECVENTAde recoltare a probelor de produse de origine animala

                   
  Nr. crt. Produsul Frecvenţa de recoltare Locul de recoltare Menţiuni
  Total probe Grupe şi subgrupe
  Grupa % Subgrupa %
  1. LAPTE DE VACĂ Numărul anual de probe este de 1 la 1.500 tone de producţie anuală de lapte, dar nu mai puţin de 300 de probe.     A6 70 – fermă Fiecare probă va fi testată pentru cel puţin 4 compuşi de la 3 grupe, printre care grupele A6, B1, B2 (a) şi B2 (e).
        B1   – industria
          B2(a)-(e)   laptelui,
          B3 15 înainte de descărcare Diferenţa (15%) va fi examinată în conformitate cu situaţia existentă şi cu informaţiile de care dispune fiecare judeţ.
  2. LAPTE DE LA ALTE SPECII (bubaline, ovine, caprine, ecvine) Numărul de probe pentru aceste specii va fi determinat de fiecare judeţ în conformitate cu nivelul producţiei şi în funcţie de suspiciunile de contaminare.         – fermă Probele de lapte de la aceste specii vor fi incluse într-un plan de recoltare ca probe adiţionale faţă de cele recoltate de la bovine.
            – industria laptelui, înainte de descărcare
  3. OUĂ DE GĂINĂ Numărul anual de probe trebuie să fie cel puţin egal cu 1 la 1.000 tone producţie anuală de ouă de consum, dar nu mai puţin de 200 de probe.     A6 70 – fermă Minimum 30% din numărul probelor va fi recoltat din centrele de colectare şi ambalare, care
        B1   – centrul de
          B2 b   colectare şi reprezintă majoritatea semnificativă din
          B3 a 30 ambalare procentul de ouă pentru consumul uman.
  4. OUĂ DE LA ALTE SPECII DE PĂSĂRI Numărul de probe pentru aceste specii este determinat de nivelul producţiei şi de existenţa suspiciunilor de contaminare.           Ouăle de la aceste specii vor fi incluse într-un plan ca probe adiţionale faţă de cele de la găini.
  5. MIERE Numărul anual de probe trebuie să fie cel puţin de 10 la 300 tone din producţia anuală pentru primele 3.000 tone şi 1 probă pentru fiecare 300 tone suplimentare. B   B1, 50 Probele pot fi luate în orice punct al procesului, astfel încât să fie posibilă urmărirea producătorului primar. Diferenţa de 10% va trebui alocată în conformitate cu experienţa şi cu informaţiile de care dispune fiecare judeţ. În particular o atenţie specială trebuie acordată micotoxinelor.
          B2 c  
        B3 a, 3b, 3c 40

 + 
Anexa 5─────────la norma sanitară veterinara──────────────────────────────RECOLTAREA PROBELORReguli generale şi principii, mod de recoltare, identificare, proces-verbal de recoltare şi trimitere a probelorReguli privind procedurile oficiale de recoltare şi tratamentul oficial al probelor1. Responsabilităţi1.1. Inspectorii────────────Inspectorii oficiali vor fi desemnaţi de autoritatea veterinara competenţa pentru prelevarea, înregistrarea, pregătirea şi organizarea transportului probelor oficiale pentru control în condiţii adecvate.1.2. Laboratoare autorizate────────────────────────Analiza probelor va fi efectuată în mod exclusiv de către laboratoare autorizate pentru controlul oficial al reziduurilor de autoritatea veterinara competenţa.Participarea la programe internaţionale pentru recunoaşterea şi evaluarea controlului calitativ extern şi pentru acreditare constituie o cerinţa pentru laboratoarele autorizate.Aceste laboratoare îşi vor demonstra competenţa printr-o participare regulată şi cu rezultate bune în cadrul unor programe de testare a capabilităţii, programe recunoscute şi organizate de către laboratoarele naţionale de referinţa sau de laboratoarele comunitare de referinţa.2. Recoltarea probelor2.1. Condiţii de baza─────────────────În cazul prelevarii oficiale recoltarea se va face astfel încât sa nu fie fixată o anumită data sau o anumită zi din săptămâna. Autorităţile competente se vor asigura ca de fiecare data recoltarea de probe să fie efectuată inopinat.Recoltarea va fi efectuată la intervale variabile de timp de-a lungul întregului an, în cadrul unităţilor (întreprinderilor). În acest context se va ţine seama de faptul ca un anumit număr de substanţe este administrat doar în anumite perioade ale anului (anotimpuri).De asemenea, se va tine seama şi de alte informaţii interesante în cazul prelevarii probelor, ca de exemplu folosirea unor substanţe necunoscute în prezent, anumite boli apărute în mod neprevăzut în anumite regiuni, informaţii asupra unor activităţi frauduloase etc.2.2. Strategia de recoltare a probelor──────────────────────────────────Planul de control al reziduurilor are scopul:a) de a detecta tratamentele ilegale, după cum se defineste în art. 2 lit. c) din norma sanitară veterinara;b) de a controla încadrarea în limitele maxime admise pentru reziduurile unor medicamente de uz veterinar, limite fixate în anexele nr. III şi IV la Norma sanitară veterinara privind limitele maxime stabilite pentru reziduuri de pesticide, reziduuri de medicamente de uz veterinar şi alţi contaminanti în produsele de origine animala şi încadrarea în limitele maxime admise pentru reziduurile unor contaminanti, limite fixate în anexele nr. II şi VII la norma sanitară veterinara;c) de a supraveghea şi de a descrie motivele apariţiei reziduurilor în produsele de origine animala.2.3. Colectarea probelor────────────────────2.3.1. Definiţii2.3.1.1. Probe ţinta (probe de analizat)O proba ţinta reprezintă matricea sau substratul de analizat, prelevat în conformitate cu strategia de recoltare, asa cum este definită la pct. 2.2.2.3.1.2. Proba suspectaO proba este considerată suspecta atunci când este prelevata în următoarele condiţii:– ca o consecinţa a unor rezultate pozitive obţinute pentru o proba prelevata în conformitate cu reglementările art. 5 din prezenta norma sanitară veterinara;– ca o consecinţa a art. 11;– conform solicitărilor art. 22.2.3.1.3. Proba statisticaProba statistica reprezintă acea proba care este prelevata pe criterii statistice în scopul furnizarii unor date reprezentative.2.3.2. Recoltarea probelor ţinta de la ferme2.3.2.1. Criterii pentru selectarea probelor ţintaFermele de la care se fac aceste recoltari pot fi alese folosindu-se cunoştinţe (informaţii) locale sau orice alta informaţie relevanta, cum ar fi tipul sistemului de ingrasare sau sexul animalului.Medicul veterinar va face apoi o evaluare a întregului lot al fermei în scopul selectării animalelor care vor fi supuse verificării (controlului). La aceasta evaluare se vor aplica următoarele criterii:– indicaţii asupra folosirii unor substanţe farmacologic active;– caracteristici sexuale secundare;– schimbări (modificări) de comportament;– acelaşi nivel de dezvoltare într-un grup de animale de diferite categorii;– animale cu conformatie buna şi grasime putina.2.3.2.2. Tipurile de probe ţinta care vor fi recoltatePentru detectarea substanţelor farmacologic active probele vor fi recoltate în conformitate cu prevederile planului de control al reziduurilor.2.4. Cantitatea de probe recoltate──────────────────────────────Cantităţile minime de probe sunt specificate în anexa nr. VI pentru fiecare grupa de reziduuri. Aceste cantităţi trebuie să fie suficiente pentru a permite laboratoarelor autorizate să efectueze determinarile analitice necesare, atât prin metode screening, cat şi de confirmare.2.5. Ambalarea probelor──────────────────În scopul menţinerii integrităţii probelor acestea vor fi ambalate corespunzător (în anexa nr. VI sunt specificate modalităţile de ambalare pentru fiecare tip de proba sau matrice). Proba se introduce în punga de polietilena (sau recipiente din sticlă ori din plastic, în cazul lichidelor) care, după legarea la gura sau închidere, se introduce în a doua punga. Între cele doua pungi se introduce o eticheta (autoadeziva) cu identificarea probei. Modul de ambalare trebuie să prevină eventuala substituire, contaminare sau degradare a probelor. Ambalajele vor fi sigilate.2.6. Identificarea probelor────────────────────────Fiecare proba se identifica printr-o eticheta pe care se înscriu următoarele specificăţii:– pentru probele recoltate de la animalele vii: matricea recoltata, numele şi adresa fermei sau ale proprietarului, specia de animal, numărul matricol, vârsta şi sexul animalului, data recoltarii;– pentru probele recoltate de la animalele tăiate: matricea recoltata, numele şi adresa fermei sau ale proprietarului, numărul lotului de tăiere, specia, numărul matricol, vârsta şi sexul animalului, data recoltarii;– pentru probele de produse: numele şi adresa fabricii producătoare, denumirea produsului, lotul de fabricaţie (numărul de ordine), data de fabricaţie şi data recoltarii.2.7. Procesul-verbal de recoltare─────────────────────────────După fiecare procedura de recoltare a probelor se va întocmi un proces-verbal de recoltare (conform modelului de mai jos), în care medicul veterinar va menţiona cel puţin următoarele date:– denumirea şi adresa autorităţii veterinare competente care a efectuat recoltarea;– numele medicului veterinar sau codul de identificare;– codul (numărul) oficial al probei;– data recoltarii;– numele şi adresa proprietarului sau ale persoanei care are în păstrare animalele ori produsele animale;– numele şi adresa fermei de origine a animalelor (când recoltarea se face de la ferma);– numărul de înregistrare a unităţii/abatorului;– identificarea animalului (număr matricol) sau a produsului respectiv (numărul lotului/sarjei);– specia şi vârsta animalului;– proba (matrice/substrat) respectiva;– medicatia folosită pe o perioadă de 4 săptămâni înaintea recoltarii probelor (în cazul în care prelevarea se face de la ferma);– substantele sau grupele de substanţe solicitate pentru analiza;– menţiuni speciale – date suplimentare care ar putea fi utile laboratorului ce executa analizele (ca de exemplu: destinaţia produsului, condiţiile de păstrare a produsului până la primirea buletinului de analiza).Procesul-verbal de recoltare, precum şi copiile de pe acesta vor fi semnate şi stampilate cel puţin de către medicul veterinar oficial. Fermierul sau reprezentantul acestuia (în cazul recoltarii de probe din ferme) ori proprietarul produselor supuse controlului poate fi solicitat să semneze procesul-verbal de recoltare.Pentru probele recoltate în cadrul Programului de supraveghere sanitară veterinara se va menţiona expres în procesulverbal de recoltare "Probe recoltate în cadrul Programului de supraveghere sanitară veterinara", sub semnatura şi ştampila.Un exemplar al procesului-verbal de recoltare rămâne la autoritatea veterinara competenţa, care va trebui sa garanteze faptul ca persoanele neautorizate nu pot avea acces la acesta.Un exemplar al procesului-verbal de recoltare se trimite la laborator împreună cu probele respective.2.8. Transportul şi depozitarea probelor────────────────────────────────────În anexa nr. VII se specifică condiţiile corespunzătoare de transport, depozitare şi timpul de trimitere la laboratorul autorizat pentru fiecare tip de proba, în scopul asigurării stabilitatii compusilor chimici ce urmează să fie determinati şi a integrităţii probei. O atenţie deosebită se va acorda transportului cutiilor, temperaturii şi timpului de predare a probelor la laborator pentru analize.Gentile frigorifice sau cutiile în care se transporta probele vor fi sigilate de medicul veterinar pentru a preveni substituirea sau atentarea la integritatea probelor pe timpul transportului.În cazul neconcordantei cu reglementările din prezenta norma sanitară veterinara laboratorul va refuza primirea probelor şi va informa fără întârziere autoritatea veterinara competenţa.┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│ ││ Direcţia sanitară veterinara …………………………. ││ Circumscripţia sanitară veterinara ……………………. ││ Nr. ……………… /data …………………………. ││ ││ PROCES – VERBAL ││ de recoltare a probelor de produse de origine animala pentru examen ││ de laborator ││ ││ Astăzi …../(data de mai sus)/.., la ora …., subsemnatul ………….., ││ medic veterinar oficial, am prelevat, în conformitate cu Legea nr. 60/1974│ şi cu normele sanitare veterinare, de la ………………………… din ││ localitatea ………….., următoarele probe de produse de origine animala: ││ (adresa) ││ ┌───────────────────┬─────────────┬────────────────────────┬─────────────┐ ││ │ Natura probei │ Cantitatea │ Probele recoltate │ Examenele de│ ││ │ Matrice/substrat │ totală a │ ──────────┬───────── │ laborator │ ││ │ │ lotului │ Nr. probei│ Cantitatea │ solicitate │ ││ ├───────────────────┼─────────────┼───────────┼────────────┼─────────────┤ ││ ├───────────────────┼─────────────┼───────────┼────────────┼─────────────┤ ││ └───────────────────┴─────────────┴───────────┴────────────┴─────────────┘ ││ ││ ││ Probele au fost ambalate şi etichetate (individualizate) şi sigilate în faţa ││ noastră, conform instrucţiunilor în vigoare, şi se vor expedia imediat ││ Laboratorului sanitar veterinar ………….. prin grija ……………. . │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘                                                                       verso┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│ ││ Contraprobe identice sigilate şi un exemplar al prezentului proces-verbal ││ s-au lăsat în păstrare la ……………….., care îndeplineşte funcţia ││ de ……………., având actul de identitate seria …….. nr. ……., ││ eliberat de poliţia ……….. cu nr. ……….. din …………….. . ││ ││ Până la sosirea rezultatelor examenelor de laborator lotul de alimente din ││ care s-au recoltat probele mai sus menţionate se supune următoarelor ││ restrictii: ………………………….. . ││ ││ Prezentul proces-verbal s-a încheiat în 3 exemplare, dintre care unul ││ însoţeşte probele ce se trimit la laborator, unul rămâne la organul de ││ control, iar un exemplar rămâne la proprietar (unitate). ││ ││ Medic veterinar oficial, Martor, Gestionar, ││ L.S. Semnatura şi parafa (proprietar) ││ │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
 + 
Anexa 6──────────la norma sanitară veterinara─────────────────────────────MODUL DE RECOLTARE A PROBELOR

                 
  Nr. crt. Felul probei (matricea) Locul de recoltare Grupa de reziduuri Mărimea probei Precizări tehnice
  Modul de recoltare Condiţiile de expediere la laboratorul autorizat
  Temperatura Timpul
  1. Sânge (ser) fermă A3 50 ml Se recoltează prin puncţia venei jugulare sau, în cazul porcilor, a venei auriculare refrigerare 48 de ore
      abator A3 50 ml Se recoltează în timpul sângerării refrigerare 48 de ore
            Se recoltează 100-150 ml sânge în flacoane de sticlă sterilizate sau, în cazul în care nu este posibil, în flacoane bine spălate, clătite cu apă distilată şi complet uscate    
            Se va evita formarea spumei în timpul recoltării. În acest scop jetul de sânge se va dirija pe peretele flaconului. Flaconul de sânge se aşază imediat în poziţie înclinată la 45°, se păstrează la temperatura ambiantă în timpul verii sau, în anotimpurile reci, într-o încăpere încălzită până a doua zi, pentru coagularea şi exprimarea serului, în locuri ferite de lumină.    
            Serul exprimat se decantează în flacoane brune, bine închise (cu dop rodat sau dopuri din cauciuc).    
            Fiecare probă etichetată corespunzător se introduce imediat la temperatura de refrigerare.    
  2. Urina fermă A1, A3, A4, A5 50- 100 ml Se recoltează cu ajutorul sondelor sau în timpul micţiunii în pungi ori în flacoane de polietilenă la prima folosire, se etichetează şi se supun congelării congelare 48 de ore
      abator A1, A3, A4, A5 50- 100 ml Se recoltează direct din vezica urinară în pungi sau flacoane de polietilenă la prima folosire, se etichetează şi se supun congelării. congelare 48 de ore
  3. Bila abator A1, A3, A4 3 vezici (100 ml) O probă este constituită din 3 vezici biliare (sau 100 ml conţinut biliar) de la animalele din acelaşi lot de tăiere. Vezicile biliare se leagă şi se ambalează în pungi de polietilenă la prima folosire, se etichetează şi se supun congelării. congelare 48 de ore
  4. Glanda tiroidă abator A2 5-19 glande Glanda se recoltează în întregime, fără secţionări. Se introduce în pungă de polietilenă bine legată, se etichetează şi se congelează imediat. De la un lot de animale o probă este compusă din 5-10 glande. congelare 48 de ore
            În cazul glandelor care depăşesc greutăţile normale, de la acelaşi animal se recoltează şi probe complementare de ţesut muscular. Proba se introduce în pungă de polietilenă la prima folosire, care, după legarea la gură, se introduce în a doua pungă. Între cele două pungi se introduce eticheta cu identificarea probei. Proba se congelează imediat.    
  5. Ţesut gras abator A3 100 g Se recoltează de la acelaşi animal ţesut perirenal şi mezenteric (pe cât posibil în proporţie de 1/1). congelare 48 de ore
        B2a 100 g    
        B3a 250 g    
        B3b 250 g În cazul animalelor mici proba se constituie din grăsime de la mai multe animale din acelaşi lot. De la păsări se trimite o carcasă întreagă. Proba se introduce în pungă de polietilenă la prima folosire, care, după legarea la gură, se introduce în a doua pungă. Între cele două pungi se introduce eticheta cu identificarea probei. Proba se congelează imediat.    
  6. Ţesut muscular, ţesut hepatic, ţesut renal abator B1a 200 g 200 g 1 buc. de la animalele mici şi mijlocii sau 1/2 buc. de la animalele mari Probele se recoltează pe cât posibil în condiţii aseptice. Probele de ţesut muscular şi de ficat se constituie din bucăţi unitare, de formă cubică, în greutate de 200 grame, cea de rinichi dintr-un rinichi întreg de la animalele mici şi mijlocii sau 1/2 din rinichi de la animalele mari, nesecţionat şi nedecapsulat. Fiecare probă de ţesut se introduce separat în pungă de polietilenă la prima folosire, care, după legarea la gură, se introduce într-o pungă comună împreună cu eticheta de identificare a probelor. Probele se congelează imediat. congelare 48 de ore
  7. Ţesut muscular abator A2 100 g Se recoltează de la acelaşi animal, în cazul animalelor mari. În cazul animalelor mici proba se constituie din ţesut muscular de la mai multe animale din acelaşi lot. De la păsări se trimite o carcasă întreagă. congelare 48 de ore
        A6 3 x 150 g    
        B1b 150 g    
        B2b, c, d, f 4 x 150 g    
        B3c 200 g    
        B3d 200 g Proba se introduce în pungă de polietilenă la prima folosire, care, după legarea la gură, se introduce în a doua pungă. Între cele două pungi se introduce eticheta cu identificarea probei. Proba se congelează imediat.    
  8. Ţesut hepatic abator A1 150 g Se recoltează de la acelaşi animal, în cazul animalelor mari. În cazul animalelor mici se recoltează probe de la mai multe animale din acelaşi lot. Proba se introduce în pungă de polietilenă la prima folosire, care, după legarea la gură, se introduce în a doua pungă. Între cele două pungi se introduce eticheta cu identificarea probei. Proba se congelează imediat. congelare 48 de ore
        A5 150 g    
        A6 3 x 150 g    
        B1b 150 g    
        B2a, b, c, d, f 5 x 150 g    
        B3b 250 g    
        B3c 200 g    
        B3d 200 g    
  9. Ţesut renal abator A6 3 x 1 buc. 3 x 150 g Proba va consta dintr-un rinichi întreg, de la animalele mici şi mijlocii, sau cantitatea specificată pentru fiecare grupă de reziduuri de la animalele mari, nesecţionat şi nedecapsulat. Proba se introduce în pungă de polietilenă la prima folosire, care, după legarea la gură, se introduce în a doua pungă. Între cele două pungi se introduce eticheta cu identificarea probei. Proba se congelează imediat. congelare 48 de ore
        B1b 1 buc. 150 g    
        B2c, d, f 3 x 1 buc. 3 x 150 g    
        B3c, d 2 x 1 buc 2 x 200 g    
  10. Preparate din carne unitatea de producţie B3a 500 g Din fiecare lot supus controlului se recoltează probe de produs în cantităţile specificate pentru fiecare grupă de reziduuri solicitată. Proba se introduce în pungă de polietilenă la prima folosire, care, după legarea la gură, se introduce în a doua pungă. Între cele două pungi se introduce eticheta cu identificarea probei. Proba se păstrează în condiţii de refrigerare. refrigerare 48 de ore
    B3b 500 g    
        B3c 200 g    
        B3d 200 g    
  11. Conserve alimentare în recipiente închise ermetic unitatea de producţie B3a 3 recipiente Din fiecare lot supus controlului se recoltează cantităţile specificate pentru fiecare grupă de reziduuri solicitată (în cazul recipientelor de până la 500 g; în cazul recipientelor mai mari se va avea în vedere cantitatea necesară, dar nu mai puţin de un recipient pentru o determinare). Proba se introduce în pungă de polietilenă la prima folosire, în care se introduce eticheta cu identificarea probei. Proba se păstrează în condiţii de depozitare. depozitare 48 de ore
      B3c 1 recipient    
      B3d 1 recipient    
  12. Semiconserve de carne în cutii sau în ambalaje vacuumate unitatea B3a 500 g Din fiecare lot supus controlului se recoltează cantităţile specificate pentru fiecare grupă de reziduuri solicitată (în cazul recipientelor de până la 500 g; în cazul recipientelor mai mari se va avea în vedere cantitatea necesară). refrigerare 48 de ore
    de producţie B3b 500 g    
      B3c 250 g    
      B3d 250 g    
          Proba se introduce în pungă de polietilenă la prima folosire, care, după legarea la gură, se introduce în a doua pungă. Între cele două pungi se introduce eticheta cu identificarea probei. Proba se păstrează în condiţii de refrigerare.    
  13. Peşte ferma de recoltare, unitatea de prelucrare sau unitatea de comercia- lizare A6 3 x 200 g În funcţie de mărimea peştelui recoltat congelare 48 de ore
      B1a, b 2 x 200 g o probă este compusă din unul sau    
      B2a 200 g mai mulţi peşti. Proba se introduce în    
      B3a 500 g pungă de polietilenă la prima folosire,    
      B3b 500 g care, după legarea la gură, se introduce    
      B3c 200 g în a doua pungă. Între cele două pungi    
      B3d 200 g se introduce eticheta cu identificarea    
      B3a 500 g probei. Proba se congelează imediat.    
  14. Produse de pescărie unitatea de prelucrare sau unitatea de comercia- lizare B3b 500 g Proba se recoltează pe lot de producţie şi producător. Proba de produse din pescuit se recoltează în cantităţile specificate pentru fiecare grupă de reziduuri solicitată. Proba de conserve sau semiconserve este formată din două recipiente a 200-400 grame. Proba se introduce în pungă de polietilenă la prima folosire, care, după legarea la gură, se introduce în a doua pungă. Între cele două pungi se introduce eticheta cu identificarea probei. depozitare 48 de ore
    B3c 200 g    
    B3d 200 g    
  15. Lapte fermă sau la nivelul unităţii de prelucrare, înainte de descărcare A6 3 x 200 ml Proba se recoltează în vase – la prima folosinţă – din sticlă sau plastic, de capacitate adecvată. Mărimea probei va fi în funcţie de cantităţile specificate pentru fiecare determinare solicitată. refrigerare 24 de ore
      B1a, b 2 x 200 ml    
      B2a 200 ml    
      B3a 1.000 ml    
      B3b 1.000 ml    
      B3c 200 ml    
      B3d 200 ml Probele, ferite de lumină, se identifică şi se trimit la laborator.    
  16. Brânzeturi unitatea de prelucrare a laptelui B3a 500 g Proba se recoltează din loturile de produse fabricate de un producător. refrigerare 48 de ore
      B3b 500 g    
      B3c 200 g Proba se introduce în pungă de polietilenă la prima folosire, care, după legarea la gură, se introduce în a doua pungă. Între cele două pungi se introduce eticheta cu identificarea probei.    
      B3d 200 g    
  17. Ouă în coajă (întregi) ferma producătoare A6 3 x 5 buc. Din fiecare lot se recoltează cantităţile specificate pentru fiecare determinare solicitată. Se ambalează şi se etichetează. de depozitare 48 de ore
    B1a, b 2 x 5 buc    
    B3a 5 buc.    
  18. Produse lichide, congelate sau deshidratate din ouă unitatea de prelucrare B1a 200 g Din lotul supus controlului se recoltează cantităţile specificate pentru fiecare determinare solicitată şi se introduc în pungă de polietilenă la prima folosire, care, după legarea la gură, se introduce în a doua pungă. Între cele două pungi se introduce eticheta cu identificarea probei. de depozitare 48 de ore
    B3a 200 g    
    B3c 200 g    
    B3d 200 g    
  19. Miere producător, unitatea de colectare sau prelucrare B1a, b 2 x 100 g Din lotul supus controlului se recoltează o probă medie în cantităţile specificate pentru fiecare determinare solicitată şi se introduce în borcane cu capac sau în alte recipiente adecvate, la prima folosire, care, după închidere, se introduce într-o pungă. În pungă se introduce eticheta cu identificarea probei. Eticheta autoadezivă poate fi pusă şi direct pe borcan. de depozitare 48 de ore
      B2c 100 g    
      B3a 250 g    
      B3b 250 g    
      B3c 200 g    
      B3d 200 g    
  20. Furaje (care se administrează la speciile respective) ferma sau unitatea de producere B3a 150 g Probele de furaje se recoltează din fermele de unde provin animalele supuse controlului. Dacă se suspectează introducerea în furaje a unor substanţe sau medicamente veterinare interzise, se recoltează probe şi pentru aceste reziduuri. Proba, în cantităţile specificate pentru fiecare determinare solicitată, omogenizată prin metoda sferturilor, se constituie din vrac, din mai multe ambalaje sau din jgheaburile de furaje. Se introduce în pungă de polietilenă la prima folosire, care, după legarea la gură, se introduce în a doua pungă. Între cele două pungi se introduce eticheta cu identificarea probei. În fermele care îşi prepară singure nutreţul combinat se recoltează probe şi din materiile prime, în aceleaşi condiţii de depozitare 48 de ore
    B3b 150 g    
    B3c 150 g    
    B3d 150 g    
  21. Apă potabilă fermă B3a 500 ml Probele se recoltează din fermele de unde provin animalele supuse controlului. Dacă se suspectează introducerea în apă a unor substanţe sau medicamente veterinare interzise, se recoltează probe şi pentru aceste reziduuri. Proba, în cantităţile specificate pentru fiecare determinare solicitată, se recoltează în recipiente adecvate din sticlă sau din plastic, la prima folosire, care, după închidere, se introduc într-o pungă. În pungă se introduce eticheta cu identificarea probei. Eticheta autoadezivă poate fi pusă şi direct pe recipient. ambiantă 48 de ore
        B3b 500 ml    
        B3d 200 ml    

 + 
Anexa 7––-la norma sanitară veterinara–––––––––-METODE DE ANALIZAadmise şi limite de detectie

           
  Cod Grupa de reziduuri Compuşii Metoda de analiză Limita de detecţie
  A1 Stilbene, derivaţi ai stilbenelor, precum şi sărurile sau esterii lor DES ELISA 0,2 ppb
    Hexestrol GLC-ECD 1 ppb
    Dienestrol GLC-MS HPLC 1 ppb
  A2 Antitiroidiene Metil-thiouracil 2-thiouracil Gravimetrică CSS 50 ppb
  A3 Steroizi Estradiol ELISA 0,02 ppb
      Testosteron GLC-ECD 1 ppb
        GLC-MS 1 ppb
      Nor-testosteron ELISA 0,8 ppb
        GLC-ECD 1 ppb
        GLC-MS 1 ppb
      Trenbolon ELISA 0,1 ppb
        GLC-ECD 1 ppb
        GLC-MS 1 ppb
      Melengestrol acetat ELISA 0,1 ppb
        GLC-ECD 1 ppb
        GLC-MS 1 ppb
  A4 Lactone ale acidului rezorcilic Zeranol ELISA 0,2 ppb
        GLC-ECD 1 ppb
        GLC-MS 1 ppb
  A5 Betaagoniste Clenbuterol ELISA 0,6 ppb
        GLC-ECD 1 ppb
        GLC-MS 0,5 ppb
  A6 Substanţe incluse în anexa nr. V la Norma sanitară veterinară privind limitele maxime stabilite pentru reziduuri de pesticide, reziduuri de medicamente de uz veterinar şi pentru alţi contaminanţi în produsele de origine animală Cloramfenicol GLC-ECD 5 ppb
      GLC-MS 5 ppb
    Dimetridazol Spectrofotometrie UV – 310 nm, HPLC 10 ppb
    Nitrofurani Spectrofotometrie UV; HPLC 50 ppb
  B1 Substanţe antimicrobiene: Penicilina G Microtest (test screening) identificare şi determinare cantitativă 0,0125 ppm
    a) Antibiotice, sulfamide, alţi inhibitori (prin metode microbiologice) Streptomicină 0,25 ppm
    Dihidrostreptomicină 0,25 ppm
    Tetraciclină 0,025 ppm
      Clortetraciclină 0,01 ppm
      Oxitetraciclină   0,025 ppm
      Tilozină   0,10 ppm
      Neomicină sulfat   0,10 ppm
      Eritromicină   0,025 ppm
      Streptomicină ELISA 0,020 ppm
        HPLC 0,010 ppm
  B1 b) Sulfamide (prin metode fizico-chimice) Sulfametazină CSS 0,05 ppm
    Sulfametină HPLC 0,025 ppm
      Sulfatiazol    
      Sulfaquinoxalină    
      Sulfametoxină    
  B2a Alte medicamente veterinare Substanţe antihelmintice GLC-ECD 10 ppb
      Ivermectin GLC-MS 5 ppb
        HPLC  
  B2b   Anticoccidiene CSS 50 ppb
        HPLC 50 ppb
  B2c   Carbamaţi şi piretroizi GLC 50 ppb
        HPLC 50 ppb
  B2d   Tranchilizante CSS 50 ppb
      Azaperon HPLC 10 ppb
      Propiopromazina    
  B2f   Alte substanţe CSS 5 ppb
      Betablocante HPLC 5 ppb
      Carazolol    
  B3a Alte substanţe şi contaminanţi din mediul înconjurător Aldrin GLC-ECD 0,01 ppm
    alfa HCH   0,005 ppm
    Pesticide organoclorurate şi PCB beta HCH   0,01 ppm
      Clordan   0,04 ppm
      Dieldrin   0,01 ppm
      DDT total   0,04 ppm
      Endrin   0,03 ppm
      Heptaclor   0,04 ppm
      HCB   0,04 ppm
      Lindan   0,002 ppm
      Metoxiclor   0,125 ppm
      Mirex   0,04 ppm
      Toxafen   0,50 ppm
      PCB   0,05 ppm
  B3b Pesticide organofosforice Cumafos GLC-NPD 0,05 ppm
      Diclorfos   0,01 ppm
      Diazinon   0,01 ppm
      Disyston   0,01 ppm
      Etion   0,01 ppm
      Malation   0,01 ppm
      Metil paration   0,01 ppm
      Paration   0,01 ppm
      Ronnel   0,01 ppm
  B3c Metale grele – Pb Spectrofotometrie de absorbţie atomică 0,20 ppm
      – Cd 0,01 ppm
      – Hg   0,02 ppm
      – As   0,30 ppm
      – Zn   0,02 ppm
      – Cu   0,02 ppm
      – Sn   0,5 ppm
  B3d   Micotoxine aflatoxine CSS, ELISA 0,5 ppb

 + 
Anexa 8––-la norma sanitară veterinara–––––––––-LABORATOARELE AUTORIZATECondiţii minime de funcţionare, sarcinile, răspunderile şi competentele1. Laboratoare autorizate:– Institutul de Igiena şi Sănătate Publică Veterinara, Bucureşti – determinări de reziduuri de: substanţe hormonale, substanţe tireostatice, substanţe betaagoniste, substanţe antimicrobiene, medicamente de uz veterinar (cloramfenicol, dimetridazol, nitrofurani, sulfamide, ivermectin, substanţe tranchilizante şi betablocante), pesticide organoclorurate şi bifenilipoliclorurati (PCB), organofosforice, carbamice şi piretroizi, metale grele, arsen şi micotoxine;– Secţia sanitară veterinara zonala pentru controlul reziduurilor din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare Constanta – determinări de reziduuri de: substanţe hormonale (DES), substanţe tireostatice, substanţe antimicrobiene, medicamente de uz veterinar (cloramfenicol, dimetridazol, sulfamide), pesticide organoclorurate şi bifenilipoliclorurati (PCB), organofosforice, metale grele, arsen şi micotoxine;– Secţia sanitară veterinara zonala pentru controlul reziduurilor din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare Dolj – determinări de reziduuri de: substanţe hormonale (DES), substanţe tireostatice, substanţe antimicrobiene, medicamente de uz veterinar (cloramfenicol, dimetridazol, sulfamide, ivermectin), pesticide organoclorurate şi bifenilipoliclorurati (PCB), organofosforice şi micotoxine;– Secţia sanitară veterinara zonala pentru controlul reziduurilor din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare Galaţi – determinări de reziduuri de: substanţe hormonale (DES), substanţe tireostatice, substanţe antimicrobiene, medicamente de uz veterinar (cloramfenicol, dimetridazol, sulfamide), pesticide organoclorurate şi bifenilipoliclorurati (PCB), organofosforice, metale grele, arsen şi micotoxine;– Secţia sanitară veterinara zonala pentru controlul reziduurilor din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare Iaşi – determinări de reziduuri de: substanţe hormonale (DES), substanţe tireostatice, substanţe betaagoniste, substanţe antimicrobiene, medicamente de uz veterinar (cloramfenicol, dimetridazol, sulfamide, ivermectin, substanţe tranchilizante şi betablocante), pesticide organoclorurate şi bifenilipoliclorurati (PCB), organofosforice şi micotoxine;– Secţia sanitară veterinara zonala pentru controlul reziduurilor din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare Suceava – determinări de reziduuri de: substanţe hormonale (DES), substanţe tireostatice, substanţe antimicrobiene, medicamente de uz veterinar (cloramfenicol, dimetridazol, sulfamide), pesticide organoclorurate şi bifenilipoliclorurati (PCB), organofosforice, metale grele, arsen şi micotoxine;– Secţia sanitară veterinara zonala pentru controlul reziduurilor din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare Timiş – determinări de reziduuri de: substanţe hormonale, substanţe tireostatice, substanţe betaagoniste, substanţe antimicrobiene, medicamente de uz veterinar (cloramfenicol, dimetridazol, sulfamide, ivermectin, substanţe tranchilizante şi betablocante), pesticide organoclorurate şi bifenilipoliclorurati (PCB), organofosforice, metale grele, arsen şi micotoxine.2. Condiţii minimale de funcţionareLaboratoarele autorizate trebuie să îndeplinească cel puţin următoarele condiţii:– sa dispună de personal calificat care să posede cunoştinţe teoretice şi tehnice aplicabile pentru analizele specifice;– sa dispună de dotarea necesară (aparatura, sticlarie, substanţe) pentru efectuarea analizelor;– sa dispună de o infrastructura administrativă adecvată;– sa dispună de lista actualizată cuprinzând substantele de referinţa, substantele aprobate pentru utilizare în practica veterinara, zootehnica şi agricolă, precum şi fabricantii şi comercianţii acestor substanţe, sa cunoască reglementările actuale privind utilizarea lor;– sa cunoască normele şi practicile internaţionale în domeniu.Pentru cunoaşterea şi aplicarea corecta a metodelor şi tehnicilor de lucru şi pentru asigurarea acuratetei rezultatelor analizelor personalul de specialitate şi laboratoarele autorizate sunt supuse periodic testarilor intra- şi interlaboratoare, conform metodologiei elaborate de autoritatea competentă.3. Sarcini, raspunderi şi competente3.1. Institutul de Igiena şi Sănătate Publică Veterinara Bucureşti este laboratorul de referinţa pentru cercetarea substanţelor şi reziduurilor acestora şi are următoarele competente:– întocmeşte programul anual de supraveghere şi control al substanţelor şi reziduurilor acestora, îl supune spre aprobare autorităţii veterinare competente, urmăreşte şi informează periodic asupra realizării acestuia;– executa toată gama de analize pentru decelarea reziduurilor şi substanţelor prevăzute în reglementările oficiale;– asimilează şi promovează metode şi tehnici noi de analiza;– instruieste şi atesta personalul din secţiile sanitare veterinare zonale pentru controlul reziduurilor, în vederea însuşirii şi aplicării corecte a metodelor de analiza;– efectuează controale trimestriale şi ori de câte ori este necesar în secţiile sanitare veterinare zonale pentru controlul reziduurilor privind organizarea, dotarea, încadrarea lor cu personal, aplicarea corecta a metodelor şi acuratetea rezultatelor;– organizează şi controlează teste intra- şi interlaboratoare;– propune autorităţii veterinare competente organizarea de anchete şi participa la acestea pentru stabilirea surselor de contaminare cu substanţe şi reziduuri interzise la animale şi la produsele acestora;– consiliaza secţiile sanitare veterinare zonale pentru controlul reziduurilor în domeniul aprovizionarii cu aparatura şi materiale necesare acestei activităţi;– colaborează cu laboratoarele naţionale de referinţa ale statelor membre în domeniul specific de activitate.3.2. Direcţiile sanitare veterinare judeţene care dispun de secţii sanitare veterinare zonale pentru controlul reziduurilor au următoarele competente:– repartizează pe obiective numărul de probe din planul de probe al judeţului;– urmăresc şi asigura recoltarea şi trimiterea probelor către laboratoarele autorizate;– efectuează anchete la obiectivele la care s-au constatat probe pozitive şi informează laboratorul autorizat asupra constatărilor şi măsurilor dispuse;– executa gama de analize din prezenta norma sanitară veterinara, conform competentei stabilite;– în situaţiile în care în probele de produse de origine animala şi furaje s-au depistat reziduuri chimice peste limitele maxime admise informează de urgenta Institutul de Igiena şi Sănătate Publică Veterinara Bucureşti cu date referitoare la: natura produsului, lotul, originea, proprietarul (deţinătorul) şi valoarea parametrului depăşit;– solicita judeţelor arondate efectuarea de anchete în fermele de animale şi la obiectivele din judeţ şi efectuează anchete în fermele de animale şi la obiectivele din judeţul propriu, la care s-au constatat probe pozitive, informand autoritatea veterinara competenţa şi Institutul de Igiena şi Sănătate Publică Veterinara Bucureşti asupra constatărilor şi măsurilor dispuse;– urmăresc executarea analizelor la timp şi emiterea buletinelor de analiza fără întârziere;– organizează testele intralaborator pentru verificarea aplicării corecte a metodelor de analiza;– în situaţiile în care asimilează sau promovează metode ori tehnici noi de analiza înaintează Institutului de Igiena şi Sănătate Publică Veterinara Bucureşti spre omologare, metoda de analiza care va cuprinde pe lângă descrierea completa a metodei şi datele privind validarea acesteia (limita de detectie a metodei, procentul de recuperare, liniaritatea, repetabilitatea şi reproductibilitatea);– întocmesc şi transmit periodic Institutului de Igiena şi Sănătate Publică Veterinara Bucureşti situaţiile privind decelarea substanţelor şi reziduurilor acestora la animale şi produse;– colaborează cu direcţiile sanitare veterinare din judeţele arondate în activitatea de decelare a substanţelor şi reziduurilor;– executa orice alte activităţi în aplicarea prezentei norme sanitare veterinare.3.3. Direcţiile sanitare veterinare judeţene care nu dispun de secţii sanitare veterinare zonale pentru controlul reziduurilor au următoarele competente:– repartizează pe obiective numărul de probe din planul cifric al judeţului;– urmăresc şi asigura recoltarea şi trimiterea probelor către laboratoarele autorizate;– efectuează anchete la obiectivele la care s-au constatat probe pozitive şi informează autoritatea veterinara competenţa şi Institutul de Igiena şi Sănătate Publică Veterinara Bucureşti asupra constatărilor şi măsurilor dispuse;– executa orice alte activităţi în aplicarea prezentei norme sanitare veterinare.––––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x