NORMA din 19 mai 2003

cu privire la metodele de analiza pentru testarea unor zaharuri destinate consumului uman



 + 
Capitolul IDispoziţii generale + 
Articolul 1(1) Prezentele norme cuprind metodele de analiza pentru testarea unor zaharuri destinate consumului uman, şi anume: zahăr semialb, zahăr sau zahăr alb, zahăr extraalb, soluţie de zahăr, soluţie de zahăr invertit, sirop de zahăr invertit, sirop de glucoza, sirop de glucoza concentrat, dextroza monohidrata, dextroza anhidra. … (2) Metodele de analiza pentru produsele enumerate în alin. (1) sunt recomandate şi descrise în anexele nr. 1 şi 2 care fac parte integrantă din prezentele norme. …  + 
Capitolul IIDomeniu de aplicare + 
Articolul 2Analizele necesare pentru verificarea criteriilor stabilite în anexa nr. 1 sunt realizate în conformitate cu metodele descrise în anexa nr. 2 la prezentele norme. + 
Articolul 3(1) Metoda Luff-Schoorl din anexa nr. 2, metoda 6, este utilizata la determinarea zaharurilor reducatoare din următoarele zaharuri: … a) soluţie de zahăr; … b) soluţie de zahăr alb; … c) soluţie de zahăr invertit; … d) soluţie de zahăr invertit alb; … e) sirop de zahăr invertit; … f) sirop de glucoza; … g) sirop de glucoza concentrat; … h) dextroza monohidrata; … i) dextroza anhidra. … (2) România în comerţul cu ţările din Comunitatea Europeană, la cererea acestora, utilizează metoda Lane şi Eynon din anexa nr. 2, metoda 7 şi/sau 8, după caz, pentru determinarea zaharurilor reducatoare din unul sau mai multe dintre zaharurile prevăzute la alin. (1). …  + 
Capitolul IIIDispoziţii finale + 
Articolul 4Prezentele norme sunt compatibile cu reglementările comunitare în domeniu şi sunt armonizate cu prevederile Directivei 79/796/1979. + 
Anexa 1───────la norme─────────OBIECTULmetodelor de analiza pentru unele zaharuridestinate consumului uman

 + 
Anexa 2──────la norme────────METODE DE ANALIZAprivind controlul compoziţiei unor zaharuridestinate consumului uman + 
INTRODUCERE1. Pregătirea probei pentru analizaSe amesteca bine proba primită de la laborator.Se preleveaza o subproba de cel puţin 200 g şi se introduce imediat într-un recipient curat, uscat, etans la aer şi umiditate.2. Reactivi şi aparaturaLa descrierea aparaturii sunt precizate numai instrumentele şi aparatura specială sau cele care necesita standarde speciale.Când se menţionează apa, se face referire la apa distilata sau apa demineralizata de puritate cel puţin echivalenta.Toţi reactivii trebuie să fie de calitate analitica, cu excepţia altor specificaţii.Când se menţionează o soluţie reactiva fără alte specificaţii, se face referire la o soluţie apoasa.3. Prezentarea rezultatelorRezultatul prezentat în buletinul de analiza reprezintă valoarea medie obţinută din cel puţin două determinări a căror reproductibilitate este satisfăcătoare.Cu excepţia unor prevederi speciale, rezultatele sunt exprimate în procente de proba originala sub forma primită de laborator.Rezultatul comporta un număr de cifre semnificative în funcţie de precizia metodei. + 
METODA 1Determinarea pierderii de masa la uscare1. Obiectul şi domeniul de aplicareMetoda permite determinarea pierderii de masa la uscare din:● zahăr semialb;● zahăr sau zahăr alb;● zahăr alb rafinat.2. DefiniţieValoarea pierderii de masa la uscare se determina prin metoda descrisă mai jos.3. PrincipiuPierderea de masa la uscare se determina prin uscare la o temperatura de 103±2°C.4. Aparatura4.1. Balanţa analitica, cu o precizie de 0,1 mg4.2. Cuptor ventilat în mod corespunzător, controlat termostatic la o temperatura de 103±2°C4.3. Platan de cantarire din metal, cu fund plat, rezistent la atacul probelor sau în condiţii de testare, cu diametrul de cel puţin 100 mm şi înălţimea de cel puţin 30 mm4.4. Exsicator conţinând silicagel proaspăt activat sau un deshidratant echivalent cu un indicator de umiditate.5. Mod de operareN.B.: Operaţiile descrise la pct. 5.3-5.7 trebuie efectuate imediat după deschiderea recipientului care conţine proba.5.1. Se usucă platanul (4.3) în cuptor (4.2) la 103±2°C până la greutate constanta.5.2. Se lasă platanul la racit în exsicator (4.4) cel puţin 30-35 de minute şi apoi se cantareste cu o precizie de 0,1 mg.5.3. Se cantaresc cu o precizie de 0,1 mg aproximativ 20-30 g de proba în platan.5.4. Se introduce platanul în cuptor (4.2) la o temperatura de 103±2°C timp de 3 ore.5.5. Se raceste platanul într-un exsicator (4.4) şi se cantareste cu o precizie de 0,1 mg.5.6. Se reintroduce platanul în cuptor la 103±2°C timp de 30 de minute.Se lasă la racit în exsicator (4.4) şi se cantareste cu o precizie de 0,1 mg. Se repeta operatia dacă diferenţa între doua cantariri succesive este mai mare de 1 mg. Dacă are loc o creştere a masei, se utilizează pentru calcul valoarea cea mai mica înregistrată.5.7. Timpul total de uscare nu trebuie să depăşească 4 ore.6. Prezentarea rezultatelor6.1. Formula şi modul de calculPierderea de masa la uscare, exprimată în procent de proba, este data de următoarea formula:          m(0) – m(1)          ─────────── x 100,             m(0)în care:m(0) = masa iniţială a probei prelevate, exprimată în grame;m(1) = masa părţii de proba după uscare, exprimată în grame.6.2. RepetabilitateDiferenţa dintre rezultatele celor două determinări ale aceleiaşi probe, efectuate simultan sau în succesiune rapida, în aceleaşi condiţii, de către acelaşi analist, nu trebuie să depăşească 0,02 g pentru 100 g proba. + 
METODA 2Determinarea substanţei uscate(prin uscare în vid)1. Obiectul şi domeniul de aplicareMetoda permite determinarea conţinutului de substanţa uscata din:● sirop de glucoza;● sirop de glucoza concentrat;● dextroza monohidrata;● dextroza anhidra.2. DefiniţieConţinutul de substanţa uscata se determina prin metoda specificată mai jos.3. PrincipiuSubstanţa uscata se determina la o temperatura de 70±1°C, utilizând un cuptor în vid cu o presiune care să nu depăşească 3,3 kPa (34 mbar). Probele de testare în cazul siropului de glucoza sau al siropurilor de glucoza concentrate sunt preparate prin diluare şi amestecare cu diatomit înainte de uscare.4. Reactivi4.1. Diatomit: se introduce într-o palnie Buchner şi se purifica prin spalari repetate cu acid clorhidric diluat (1 ml acid concentrat, densitate la 20°C = 1,19 g/ml pentru un litru de apa). Tratarea este completa când spalarile rămân definitiv acide. Se spala cu apa până ce pH-ul apei filtrate depăşeşte valoarea 4. Se usucă într-un cuptor la 103±2°C şi se păstrează într-un recipient etans la aer.5. Aparatura5.1. Cuptor de uscare în vid, etans, controlat termostatic şi prevăzut cu un termometru şi un manometru în vid. Cuptorul este conceput astfel încât să asigure transferul rapid al caldurii spre platanele de cantarire aşezate pe suporturi.5.2. Tren de uscare cu aer constând dintr-un turn de sticlă umplut cu gel de siliciu uscat proaspăt activat sau un deshidratant echivalent cu un indicator de umiditate. Acest turn este montat în serie cu un epurator de gaze conţinând acid sulfuric concentrat, racordat la intrarea aerului în cuptor.5.3. Pompa de vid capabilă sa menţină presiunea din cuptor la cel mult 3,3 kPa (34 mbar)5.4. Platan de cantarire din metal, cu fundul plat, rezistent la atacul probei şi în condiţiile testului, cu diametrul de cel puţin 100 mm şi înălţimea de cel puţin 300 mm5.5. Tija de sticlă cu lungimea mai mare decât înălţimea recipientului5.6. Exsicator conţinând gel de siliciu uscat proaspăt activat sau un deshidratant echivalent, cu un indicator de umiditate5.7. Balanţa analitica, cu o precizie de 0,1 mg.6. Mod de operare6.1. Se pun aproximativ 30 g diatomit (4.1) într-un platan de cantarire (5.4) prevăzut cu o tija de sticlă (5.5).Se introduc în cuptor (5.1) la 70±1°C şi se reduce presiunea la 3,3 kPa (34 mbar) sau mai puţin.Se usucă cel puţin 5 ore, lăsând sa pătrundă un uşor curent de aer în cuptor prin trenul de uscare. Se verifica presiunea din când în când şi se corecteaza dacă este cazul.6.2. Se restabileste presiunea atmosferica în cuptor, marind cu atenţie debitul curentului de aer uscat. Platanul se introduce imediat cu tija de sticlă în exsicator (5.6). Se lasă la racit şi apoi se cantareste.6.3. Se cantaresc cu o precizie de 1 mg aproximativ 10 g de proba de analizat într-un pahar de laborator de 100 ml.6.4. Se dilueaza portia de testare cu 10 ml de apa calda şi se transfera cantitativ soluţia în platanul de cantarire, utilizând tija de sticlă (5.5).6.5. Se introduce platanul ce conţine proba şi tija de sticlă în cuptor şi se reduce presiunea la 3,3 kPa (34 mbar) sau mai puţin. Se usucă la 70±1°C, lăsând sa pătrundă un uşor curent de aer uscat prin cuptor. Uscarea trebuie să aibă loc timp de 20 de ore, astfel încât să fie deja foarte avansată până la sfârşitul primei zile. Trebuie să se menţină pompa de vid la o presiune prestabilita, lăsând sa pătrundă un uşor curent de aer uscat în cuptor, astfel încât să se menţină o presiune de aproximativ 3,3 kPa (34 mbar) sau mai puţin în timpul nopţii.6.6. Se restabileste presiunea atmosferica în cuptor marind cu atenţie debitul curentului de aer uscat. Platanul se introduce imediat cu tija de sticlă în exsicator (5.6). Se lasă la racit şi apoi se cantareste cu o precizie de 1 mg.6.7. Se continua operatia (6.5) încă 4 ore. Se restabileste presiunea atmosferica în cuptor şi se introduce imediat platanul în exsicator. Se raceste şi se cantareste. Se verifica constanta masei obţinute. Aceasta se considera satisfăcătoare dacă diferenţa dintre cele doua cantariri ale aceluiaşi platan nu depăşeşte 2 mg. Dacă diferenţa este mai mare, se repeta operatia.6.8. Pentru determinarea conţinutului de substanţa uscata din probele de dextroza anhidra sau dextroza monohidrata nu este necesară utilizarea diatomitului şi a apei.7. Prezentarea rezultatelor7.1. Formula şi modul de calculConţinutul de substanţa uscata, exprimat în procent din masa probei, este dat de următoarea formula:                      ┌ ┐                      │100 │      [m(1) – m(2)] x │──── │,                      │m(0) │                      └ ┘în care:m(0) = masa iniţială a probei prelevate, exprimată în grame;m(1) = masa platanului de cantarire, exprimată în grame, plus diatomit, tija din sticlă şi reziduul probei după uscare;m(2) = masa platanului de cantarire, exprimată în grame, plus diatomit şi tija de sticlă.7.2. RepetabilitateDiferenţa dintre rezultatele celor două determinări ale aceleiaşi probe, efectuate simultan sau în succesiune rapida, în aceleaşi condiţii, de către acelaşi analist, nu trebuie să depăşească 0,12 g pentru 100 g proba. + 
METODA 3Determinarea substanţei uscate totalMetoda refractometrica1. Obiectul şi domeniul de aplicareMetoda permite determinarea conţinutului de substanţa uscata din:● soluţie de zahăr;● soluţie de zahăr alb;● soluţie de zahăr invertit;● soluţie de zahăr invertit alb;● sirop de zahăr invertit;● sirop de zahăr invertit alb.2. DefiniţieConţinutul de substanţa uscata se determina prin metoda specificată mai jos.3. PrincipiuIndicele de refractie al probei se determina la 20°C şi se transforma în substanţa uscata cu ajutorul tabelelor ce indica concentraţia în funcţie de indicele de refractie.4. Aparatura4.1. Refractometru ce permite citirea indicelui de refractie cu 4 zecimale şi este prevăzut cu un termometru şi o pompa de circulaţie a apei racordata la o baie controlată termostatic la 20±0,5°C.4.2. Sursa de lumina constând dintr-o lampa cu vapori de sodiu.5. Mod de operare5.1. Dacă sunt prezente cristale în proba, se redizolva prin diluarea probei în raport de 1:1 (m/m).5.2. Se măsoară indicele de refractie al probei la 20°C cu refractometrul (4.1).6. Prezentarea şi calcularea rezultatelor6.1. Se calculează conţinutul de substanţa uscata utilizând indicii de refractie ai soluţiilor de zaharoza la 20°C prezentaţi în tabelul de mai jos şi se corecteaza prezenta zaharurilor invertite prin adăugarea la rezultatul obţinut din tabele a valorii de 0,022 pentru fiecare cota de 1% zahăr invertit prezent în proba.6.2. Dacă proba a fost diluata cu apa în raport de 1:1 (m/m), conţinutul de substanţa uscata calculat se înmulţeşte cu 2.6.3. RepetabilitateDiferenţa dintre rezultatele celor două determinări ale aceleiaşi probe, efectuate simultan sau în succesiune rapida, în aceleiaşi condiţii, de către acelaşi analist, nu trebuie să depăşească 0,2 g substanţa uscata pentru 100 g proba.                       TABELE DE REFERINŢA*)             Indici de refractie (n) ai soluţiilor de zaharoza la 20°C*1)

 + 
METODA 4Măsurarea zaharurilor reducatoare exprimate ca zaharuri invertite(metoda Institutului Berlin)1. Obiectul şi domeniul de aplicareMetoda permite determinarea conţinutului de zaharuri reducatoare exprimate ca zaharuri invertite în zahăr semialb.2. DefiniţieConţinutul de zaharuri reducatoare exprimate ca zaharuri invertite se determina prin metoda descrisă mai jos.3. PrincipiuSoluţia de zaharuri reducatoare este utilizata pentru reducerea unei soluţii de complexe de cupru II. Oxidul de cupru I format se oxideaza cu o soluţie etalon de iod al carei exces se determina prin titrare inversa cu soluţie etalonata de tiosulfat de sodiu.4. Reactivi4.1. Soluţie de cupru II (soluţia lui Muller)4.1.1. Se dizolva 35 g sulfat de cupru II pentahidrat [CuSO(4)5H(2)O] în 400 ml apa fiarta. Se lasă la racit.4.1.2. Se dizolva 173 g tartrat de potasiu şi sodiu tetrahidrat (sare de Rochelle sau sare de Seignette, KNaC(4)H(4)O(6)4H(2)O) şi 68 g carbonat de sodiu anhidru în 500 ml apa fiarta. Se lasă la racit.4.1.3. Se transfera ambele soluţii (4.1.1 şi 4.1.2) într-un balon gradat de un litru şi se completează cu apa până la un litru. Se adauga 2 g carbon activ, se agita, se lasă în repaus câteva ore şi se filtreaza printr-o hârtie de filtru groasa sau printr-o membrana filtranta.Dacă în timpul conservării apar mici cantităţi de oxid de cupru I, soluţia trebuie refiltrata.4.2. Soluţie de acid acetic 5 mol/l4.3. Soluţie de iod 0,016665 mol/l (de exemplu: 0,0333 N, 4,2258 g/l)4.4. Soluţie de tiosulfat de sodiu 0,0333 mol/l4.5. Soluţie de amidon: se adauga un amestec de 5 g amidon solubil în 30 ml apa la un litru de apa fiarta. Se fierbe timp de 3 minute, se lasă la racit şi se adauga eventual 10 mg iodura de mercur II ca agent de conservare.5. Aparatura5.1. Balon conic cu capacitatea de 300 ml; biurete şi pipete de precizie5.2. Baie de apa fierbinte.6. Mod de operare6.1. Se cantareste într-un balon conic de 300 ml o parte de proba (10 g sau mai puţin) conţinând cel mult 30 mg zahăr invertit şi se dizolva în aproximativ 100 ml apa.Se introduc 10 ml soluţie de cupru II (4.1) cu ajutorul unei pipete în balonul ce conţine proba. Se amesteca conţinutul balonului prin agitare şi se introduce în baia de apa fierbinte (5.2) exact 10 minute.Nivelul soluţiei din balonul conic trebuie să fie de cel puţin 20 mm sub nivelul apei din baia de apa. Se raceste rapid balonul într-un jet de apa rece. În timpul acestei operaţii soluţia nu trebuie agitata deoarece oxigenul atmosferic va reoxida o parte din precipitatul de oxid de cupru I.Se adauga o soluţie de 5 ml acid acetic 5 mol/l (4.2) cu ajutorul unei pipete, fără a agita, şi se adauga imediat un exces (între 20 şi 40 ml) de soluţie de iod 0,016665 mol/l (4.3) cu ajutorul unei biurete.Se agita precipitatul de cupru până se dizolva. Se titreaza excesul de iod cu soluţia de tiosulfat de sodiu 0,0333 mol/l (4.4) utilizând ca indicator soluţia de amidon (4.5) ce se adauga spre finalul titrarii.6.2. Se efectuează testarea oarba cu apa. Aceasta corectie se efectuează cu orice noua soluţie de cupru II (4.1). Titrarea nu trebuie să depăşească 0,1 ml.6.3. Se efectuează un test de control la rece cu soluţie de zahăr. Se lasă în repaus la temperatura ambianta timp de 10 minute pentru a permite producerea unei reactii a agenţilor reducatori, eventual prezenţi, cum ar fi dioxidul de sulf.7. Prezentarea rezultatelor7.1. Formula şi modul de calculVolumul de iod utilizat = ml soluţie de iod 0,016665 mol/l adăugată în exces minus soluţie de tiosulfat de sodiu 0,0333 mol/l utilizata la titrare.Volumul (exprimat în ml) soluţiei de iod 0,016665 mol/l utilizat este corectat scăzând:7.1.1. numărul de ml utilizaţi la testarea oarba efectuată cu apa (6.2);7.1.2. numărul de ml utilizaţi la testarea la rece cu soluţia de zahăr (6.3);7.1.3. 2 ml pentru fiecare 10 g zaharoza prezenta în proba utilizata sau o cantitate proporţională, dacă proba conţine cel mult 10 g zaharoza (corectare pentru zaharoza).După efectuarea acestor corectii fiecare ml soluţie de iod (4.3) consumată corespunde unui mg de zahăr invertit. Conţinutul de zahăr invertit, exprimat în procent din proba, este dat de următoarea formula:    V(1)───────── ,  10 x m(0)în care: V(1) = numărul de ml soluţie de iod (4.3) după corectare;m(0) = masa probei prelevate, exprimată în grame.7.2. RepetabilitateDiferenţa dintre rezultatele celor două determinări ale aceleiaşi probe, efectuate simultan sau în succesiune rapida, în aceleaşi condiţii, de către acelaşi analist, nu trebuie să depăşească 0,02 g pentru 100 g proba. + 
METODA 5Determinarea zaharurilor reducatoare exprimate ca zaharuri invertite(metoda Knight şi Allen)1. Obiectul şi domeniul de aplicareMetoda permite determinarea conţinutului de zaharuri invertite din:● zahăr sau zahăr alb;● zahăr alb rafinat.2. DefiniţieZaharurile reducatoare exprimate ca zaharuri invertite se determina prin metoda descrisă mai jos.3. PrincipiuReactivul de cupru II se adauga în exces la soluţia de proba, redusă; cantitatea care nu a fost redusă se titreaza invers cu soluţie de EDTA.4. Reactivi4.1. Soluţie acid de etilenă-diamina-tetra-acetică (sare disodica) (EDTA) 0,0025 mol/l: se dizolva 0,930 g soluţie de EDTA în apa şi se completează cu apa până la un litru.4.2. Soluţie de indicator murexid: se adauga 0,25 g murexid la 50 ml apa şi se amesteca cu 20 ml soluţie apoasa de albastru de metil 0,2 g/100 l.4.3. Reactiv alcalin de cupru: se dizolva 25 g carbonat de sodiu anhidru şi 25 g tartrat de sodiu şi potasiu tetrahidrat în aproximativ 600 ml apa conţinând 40 ml hidroxid de sodiu 1 mol/l. Se dizolva 6 g sulfat de cupru II pentahidrat [CuSO(4) 5H(2)O] în aproximativ 100 ml apa şi se adauga la soluţia de tartrat. Se dilueaza cu apa până la un litru.N.B. Soluţia are o durată de conservare limitată (o săptămâna).4.4. Soluţie etalon de zahăr invertit: se dizolva 23,750 g zaharoza pura (4.5) în aproximativ 120 ml apa, într-un balon gradat cu capacitatea de 250 ml, la care se adauga 9 ml acid clorhidric(Xi = 1,16)*) şi se lasă în repaus 8 zile la temperatura ambianta. Se completează soluţia cu 250 ml şi se verifica finalizarea hidrolizei cu un polarimetru sau zaharimetru într-o eprubeta de 20 mm. Valoarea trebuie să fie următoarea: 11,80° ± 0,05°S (vezi nota de la pct. 8). Se introduc cu pipeta din aceasta soluţie 200 ml într-un balon gradat de 2.000 ml. Se dilueaza cu apa şi în timpul agitarii (pentru a se evita producerea alcalinitatii locale excesive) se adauga 71,4 ml soluţie hidroxid de sodiu (1 mol/l) în care s-au dizolvat 4 g acid benzoic. Se completează până la 2.000 ml pentru a se obţine o soluţie de zahăr invertit 1 g/100 ml. pH-ul soluţiei trebuie să fie aproximativ 3.───────────Notă …
*) Am notat cu Xi litera greceasca cu acest numeAceasta soluţie concentrata stabilă trebuie diluata imediat înainte de utilizare.4.5. Zaharoza pura: o proba de zaharoza pura cu un conţinut de zahăr invertit mai mic de 0,001 g/100 g.5. Aparatura5.1. Eprubete, 150 x 20 mm5.2. Platan de portelan alb5.3. Balanţa analitica, cu o precizie de 0,1 mg.6. Mod de operare6.1. Se dizolva în eprubeta (5.1) 5 g proba de zahăr în 5 ml apa rece. Se adauga 2 ml reactiv de cupru (4.3) şi se amesteca. Se introduce eprubeta într-o baie de apa fierbinte timp de 5 minute şi apoi se raceste în apa rece.6.2. Se transfera cantitativ soluţia din eprubeta în platanul de portelan alb (5.2) clatind eprubeta cu cativa ml apa. Se adauga trei picaturi de indicator (4.2) şi se titreaza cu soluţie de EDTA (4.1). V(0) reprezintă numărul de ml soluţie de EDTA utilizaţi pentru titrare.Înainte de punctul final soluţia trece din verde în cenusiu, având culoarea purpurie la punctul final. Culoarea purpurie dispare lent deoarece se produce oxidarea oxidului de cupru I în oxid de cupru II la o viteză dependenta de concentraţia cuprului redus prezent. Punctul final al titrarii trebuie atins rapid.6.3. Se traseaza o curba de etalonare prin adăugarea cantităţilor cunoscute de zahăr invertit (soluţia 4.4 diluata în mod corespunzător) la 5 g zaharoza pura (4.5) şi se adauga apa suficient de rece astfel încât să se adauge în total 5 ml soluţie. Se traseaza valorile de titrare (în ml) în funcţie de procentul de zahăr invertit adăugat la 5 g zaharoza: graficul rezultat reprezintă o linie dreapta ce corespunde intervalului 0,001-0,019 g/100 g zahăr invertit pentru 100 g proba.7. Prezentarea rezultatelor7.1. Metoda de calculSe citeşte pe curba de etalonare procentul de zahăr invertit ce corespunde valorii V(0) ml soluţie de EDTA determinata la analizarea probei.7.2. Pentru concentratii de zahăr invertit mai mari de 0,017 g la 100 g proba, dimensiunea probei prelevate la secţiunea "Mod de operare" (6.1) trebuie să se reducă în mod corespunzător; totuşi proba de analizat trebuie completată cu 5 g zaharoza pura (4.5).7.3. RepetabilitateDiferenţa dintre rezultatele celor două determinări ale aceleiaşi probe, efectuate simultan sau în succesiune rapida, în aceleaşi condiţii, de către acelaşi analist, nu trebuie să depăşească 0,005 g pentru 100 g proba.8. Notă:Pentru transformarea °S în grade polarimetrice de arc, se împarte la 2,889 (eprubete cu precizia de 200 mm; sursa de lumina consta dintr-o lampa cu vapori de sodiu; aparatul trebuie instalat într-o încăpere unde temperatura trebuie menţinută în jur de 20°C). + 
METODA 6Determinarea zaharurilor reducatoare în zahăr invertit sau echivalent dextroza(metoda Luff-Schoorl)1. Obiectul şi domeniul de aplicareMetoda permite determinarea:1.1. conţinutului de zaharuri reducatoare exprimate în zahăr invertit din:● soluţie de zahăr;● soluţie de zahăr alb;● soluţie de zahăr invertit;● soluţie de zahăr invertit alb;● sirop de zahăr invertit;● sirop de zahăr invertit alb;1.2. conţinutului de zaharuri reducatoare, exprimat şi calculat (pe bază de substanţa uscata) în echivalent dextroza din:● sirop de glucoza;● sirop de glucoza concentrat;1.3. conţinutului de zaharuri reducatoare exprimat în D-glucoza din:● dextroza monohidrata;● dextroza anhidra.2. DefiniţieConţinutul de zaharuri reducatoare exprimate sau calculate în zahăr invertit, D-glucoza sau echivalent dextroza se determina prin metoda de mai jos.3. PrincipiuZaharurile reducatoare din proba (se limpezeste eventual) se incalzesc până la punctul de fierbere în condiţii standardizate în prezenta unei soluţii de cupru II, parţial redusă în cupru I. Excesul de cupru II se determina ulterior prin iodometrie.4. Reactivi4.1. Soluţie Carrez I: se dizolva în apa 21,95 g acetat de zinc dihidrat (Zn[CH(3)COO](2) 2H(2)O) sau 24 g acetat de zinc trihidrat (Zn[CH(3)COO](2) 3H(2)O) şi 3 ml acid acetic glacial şi se completează cu apa până la 100 ml.4.2. Soluţie Carrez II: se dizolva în apa 10,6 g hexacianoferat II de potasiu trihidrat K(4) (Fe[CN(6)]) 3H(2) O şi se completează cu apa până la 100 ml.4.3. Reactiv Luff-Schoorl: se prepara următoarele soluţii:4.3.1. Soluţie sulfat de cupru II: se dizolva 25 g sulfat de cupru II pentahidrat [CuSO(4) 5H(2)O] neferos în 100 ml apa.4.3.2. Soluţie de acid citric: se dizolva 50 g acid citric monohidrat [C(6)H(8)O(7)H(2)O] în 50 ml apa.4.3.3. Soluţie carbonat de sodiu: se dizolva 143,8 g soluţie de carbonat de sodiu anhidru în aproximativ 300 ml apa calda şi se lasă la racit.4.3.4. Se adauga soluţie de acid citric (4.3.2) în soluţie de carbonat de sodiu (4.3.3) într-un balon gradat cu capacitatea de un litru, agitand incet până la dispariţia degajarilor gazoase şi apoi se adauga soluţie de sulfat de cupru II (4.3.1) şi se completează cu apa până la 1.000 ml. Se lasă soluţia în repaus peste noapte şi apoi se filtreaza dacă este necesar. Se verifica molaritatea reactivului astfel obţinut prin metoda descrisă la pct. 6.1 (0,1 mol/l Cu; Na(2)CO(3) 1 mol/l).4.4. Soluţie tiosulfat de sodiu, 0,1 mol/l4.5. Soluţie de amidon: la un litru de apa fiarta se adauga un amestec de 5 g soluţie de amidon solubil în 30 ml apa. Se fierbe timp de 3 minute, se lasă la racit şi se adauga eventual 10 mg iodura de mercur II ca agent de conservare.4.6. Acid sulfuric, 3 mol/l4.7. Soluţie iodura de potasiu, 30% (m/v)4.8. Granule de piatra ponce fierte în acid clorhidric, spalate până la dispariţia aciditatii cu apa şi apoi uscate4.9. Izopentanol4.10. Hidroxid de sodiu, 0,1 mol/l4.11. Acid clorhidric, 0,1 mol/l4.12. Soluţie de fenolftaleina, 1% (m/v) în etanol.5. Aparatura5.1. Balon conic, 300 ml, prevăzut cu un condensator cu reflux5.2. Cronometru.6. Mod de operare6.1. Controlul reactivului Luff-Schoorl (4.3)6.1.1. Se adauga la 25 ml reactiv Luff-Schoorl (4.3) 3 g iodura de potasiu şi 25 ml acid sulfuric 3 mol/l (4.6).Se titreaza cu tiosulfat de sodiu 0,1 mol/l (4.4) utilizând soluţie de amidon (4.5) ca indicator adăugat spre finalul titrarii. Dacă cantitatea de tiosulfat de sodiu 0,1 mol/l utilizata nu este de 25 ml, trebuie preparat un reactiv nou.6.1.2. Se introduc cu pipeta 10 ml reactiv într-un balon gradat de 1.000 ml şi se completează cu apa.Se introduc cu pipeta 10 ml reactiv diluat în 25 ml acid clorhidric 0,1 mol/l (4.11) într-un balon conic şi se incalzeste timp de o ora într-o baie de apa fierbinte. Se raceste, se completează până la volumul iniţial cu apa proaspăt fiarta şi se titreaza cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/l (4.10) utilizând fenolftaleina (4.12) ca indicator. Volumul de hidroxid de sodiu 0,1 mol/l (4.10) utilizat trebuie să fie între 5,5 şi 6,5 ml.6.1.3. Se titreaza 10 ml reactiv diluat (6.1.2) cu acid clorhidric 0,1 mol/l (4.11) utilizând fenolftaleina (4.12) ca indicator. Punctul final se caracterizează prin dispariţia culorii violet.Volumul de acid clorhidric 0,1 mol/l (4.11) utilizat trebuie să fie între 6 şi 7,5 ml.6.1.4. pH-ul reactivului Luff-Schoorl trebuie să fie între 9,3 şi 9,4 la 20°C.6.2. Prepararea soluţiei6.2.1. Se măsoară cu o precizie de 1 mg, 5 g proba şi se transfera cantitativ într-un balon gradat de 250 ml, se adauga 200 ml apa. Se limpezeste optional prin adăugarea a 5 ml soluţie Carrez I (4.1), 5 m soluţie Carrez II (4.2). Se agita după fiecare adaugare. Se completează până la 250 ml cu apa. Se amesteca bine. Optional se filtreaza.6.2.2. Se dilueaza o soluţie (6.2.1) astfel încât 25 ml soluţie sa conţină cel puţin 15 mg şi cel mult 60 mg zaharuri reducatoare exprimate ca glucoza.6.3. Titrare prin metoda Luff-SchoorlSe introduc cu pipeta 25 ml reactiv Luff-Schoorl (4.3) într-un balon conic de 300 ml (5.1). Se adauga cu pipeta 25 ml soluţie de zahăr (6.2.2) în balonul conic şi se introduc doua granule de piatra ponce (4.8). Se potriveste un condensator cu reflux la balonul conic (5.1) şi se plaseaza imediat aparatul pe o panza de sarma prevăzută cu o placa de azbest deasupra unei flacari Bunsen. Panza va avea o deschidere în partea de azbest al carei diametru corespunde diametrului părţii inferioare a balonului conic. Se incalzeste fluidul până la atingerea punctului de fierbere timp de aproximativ doua minute şi începând din acel moment se fierbe uşor exact 10 minute. Se raceste imediat în apa rece şi după 5 minute se titreaza după cum urmează:Se adauga 10 ml soluţie iodura de potasiu (4.7) apoi se adauga imediat, cu atenţie (datorită riscului formării unei spume abundente), 25 ml acid sulfuric 3 mol/l (4.6). Se titreaza cu soluţie de tiosulfat de sodiu 0,1 mol/l (4.4) până când soluţia devine aproape incolora, apoi se adauga cativa ml soluţie de amidon (4.5) ca indicator şi se continua titrarea până la dispariţia culorii albastre.Se efectuează un test de control utilizând 25 ml apa în loc de 25 ml soluţie de zahăr (6.2.2).7. Prezentarea rezultatelor7.1. Formula şi modul de calculDin tabelul de mai jos se stabileşte (optional) cantitatea de glucoza sau zahăr invertit în mg, corespunzând diferenţei dintre valorile a doua titrari succesive, exprimate în ml de tiosulfat de sodiu 0,1 mol/l.Se exprima rezultatul în procent (m/m) de zahăr invertit sau D-glucoza în raport cu substanţa uscata.7.2. RepetabilitateDiferenţa dintre rezultatele celor două determinări ale aceleiaşi probe, efectuate simultan sau în succesiune rapida, în aceleaşi condiţii, de către acelaşi analist, nu trebuie să depăşească 0,2 ml.8. Notă:Este recomandabila adăugarea, înainte de acidifiere cu acid sulfuric, a aproximativ 1 ml izopentanol (4.9) pentru evitarea formării spumei.      Tabel de valori în funcţie de reactivul Luff-Schoorl

 + 
METODA 7Determinarea zaharurilor reducatoare exprimate ca zahar invertit(modificarea volumului constant Lane şi Eynon)1. Obiectul şi domeniul de aplicareMetoda permite determinarea zaharurilor reducatoare, exprimate ca zahăr invertit, din:● soluţie de zahăr;● soluţie de zahăr alb;● soluţie de zahăr invertit;● soluţie de zahăr invertit alb;● sirop de zahăr invertit;● sirop de zahăr invertit alb.2. DefiniţieConţinutul de zaharuri reducatoare exprimate ca zahăr invertit se determina prin metoda descrisă mai jos.3. PrincipiuProba se titreaza la punctul de fierbere în funcţie de un volum specificat din soluţia Fehling, utilizând albastru de metil ca indicator intern.4. Reactivi4.1. Soluţia Fehling:4.1.1. Soluţie A:Se dizolva 69,3 g sulfat de cupru II pentahidrat [CuSO(4) 5H(2)O] în apa şi se completează cu apa până la 1.000 ml.4.1.2. Soluţie B:Se dizolva 346 g tartrat dublu de potasiu şi sodiu tetrahidrat [KNaC(4)H(4)O(6) 4H(2)O] cu 100 g hidroxid de sodiu în apa şi se completează cu apa până la 1.000 ml. Soluţia limpede trebuie decantata de sedimentele care se pot forma din când în când.NOTĂ:Aceste doua soluţii trebuie păstrate în sticle de culoare bruna sau portocalie.4.2. Soluţie de hidroxid de sodiu, 1 mol/l.4.3. Soluţie etalon de zahăr invertit: se dizolva 23,750 g zaharoza pura în aproximativ 120 ml apa într-un balon gradat de 250 ml, la care se adauga 9 ml acid clorhidric (Xi = 1,16), şi se lasă în repaus 8 zile la temperatura ambianta. Se completează soluţia cu 250 ml şi se verifica finalizarea hidrolizei cu un polarimetru sau zaharimetru într-o eprubeta de 200 mm. Valoarea trebuie să fie următoarea: 11,80°±0,05°S (vezi nota de la pct. 8). Se introduc cu ajutorul pipetei 200 ml din aceasta soluţie într-un balon gradat de 2.000 ml. Se dilueaza cu apa şi în timpul agitarii (pentru a se evita producerea alcalinitatii locale excesive) se adauga 71,4 ml soluţie hidroxid de sodiu (1 mol/l) în care s-au dizolvat 4 g acid benzoic. Se completează cu apa până la 2.000 ml pentru a se obţine o soluţie de zahăr invertit 1 g/100 ml. pH-ul soluţiei trebuie să fie aproximativ 3.───────────Notă …
*) Am notat cu Xi litera greceasca cu acest numeAceasta soluţie concentrata stabilă ar trebui diluata chiar înainte de utilizare.Pentru obţinerea unei soluţii de zahăr invertit de 0,25 g/100 ml se umple un balon gradat de 250 ml până la reper cu o soluţie invertita de 1 g/100 ml la 20°C. Se spala conţinutul balonului, se vărsa într-un balon gradat de 1.000 ml şi se dilueaza din nou până la reper cu apa la 20°C.4.4. Soluţie albastru de metil, 1 g/100 ml.5. Aparatura5.1. Baloane de fierbere cu gatul ingust, 500 ml5.2. Biureta de 50 ml cu robinet, gradata la 0,05 ml5.3. Pipete gradate la 20, 25 şi 50 ml5.4. Baloane gradate cu un reper de 250, 1.000 şi 2.000 ml5.5. Un dispozitiv de încălzire care permite menţinerea fierberii conform condiţiilor descrise la pct. 6.1, permitand observarea modificării culorii la punctul final fără a necesita îndepărtarea balonului de fierbere (5.1) de la sursa de căldură.5.6. Cronometru.6. Mod de operare6.1. Standardizarea soluţiei Fehling6.1.1. Se introduc cu pipeta 50 ml soluţie B (4.1.2) şi apoi 50 ml soluţie A (4.1.1) într-un pahar de laborator curat şi se amesteca bine.6.1.2. Se clateste biureta şi se umple cu 0,25% (0,25 g/100 ml) soluţie etalon de zahăr invertit (4.3).6.1.3. Se introduce cu pipeta cotata de 20 ml amestec de soluţii A şi B (6.1.1) într-un balon de fierbere de 500 ml (5.1). Se adauga 15 ml apa în balon. Se vărsa din biureta 39 ml soluţie de zahăr invertit, se adauga o cantitate mica de granule de piatra ponce şi se amesteca conţinutul balonului agitand uşor.6.1.4. Se incalzesc balonul şi conţinutul până la fierbere şi se lasă sa fiarba exact doua minute; balonul nu trebuie îndepărtat de la sursa de căldură până la finalul operaţiei şi nici fierberea nu trebuie oprită.Se adauga 3 sau 4 picaturi de soluţie de albastru de metil (4.4) la finalul celor 2-3 minute din perioada de fierbere; soluţia trebuie să aibă o culoare albastra definită.6.1.5. Se continua standardizarea golind din biureta o soluţie etalon de zahăr invertit în picaturi mici, iniţial de 0,2 ml, apoi de 0,1 ml şi în final în picaturi, până se atinge punctul final, adică până la dispariţia culorii rosiatice asociate unei suspensii de oxid de cupru I.6.1.6. Punctul final trebuie atins după 3 minute de la începerea fierberii soluţiei. Titrul final V(0) se va situa între 39 şi 41 ml. Dacă V(0) depăşeşte aceste limite, se ajusteaza concentraţia de cupru a soluţiei A (4.1.1) şi se repeta procesul de standardizare.6.2. Prepararea probeiProba trebuie concentrata astfel încât sa conţină între 250 şi 400 mg zaharuri invertite la 100 ml.6.3. Test preliminar6.3.1. Trebuie efectuat un test preliminar astfel încât cantitatea de apa ce trebuie adăugată la 20 ml amestec de soluţii A şi B să fie suficienta pentru obţinerea volumului final de 75 ml după titrare.Se efectuează aceeaşi procedura descrisă la pct. 6.1.4, cu condiţia ca proba să fie utilizata în locul soluţiei etalon de zahăr invertit, de exemplu se introduc 25 ml de proba din biureta în balon, se adauga 15 ml apa şi soluţia se lasă sa fiarba exact doua minute, apoi se titreaza până ce se atinge punctul final conform pct. 6.1.5.6.3.2. Dacă persista culoarea rosiatica după adăugarea soluţiei albastru de metil, proba devine prea concentrata. În acest caz se abandoneaza testul şi se începe unul nou, utilizând o proba mai puţin concentrata.Dacă sunt necesari mai mult de 50 ml soluţie de analizat pentru obţinerea culorii rosiatice, trebuie utilizata o soluţie mai concentrata.Se calculează cantitatea de apa ce trebuie adăugată, scăzând din 75 ml volumele de soluţie Fehling amestecate (20 ml) şi cele de proba.6.4. Analiza finala a probei6.4.1. Se introduc cu ajutorul unei pipete într-un balon de fierbere 20 ml soluţie Fehling amestecata şi o cantitate de apa determinata conform pct. 6.3.6.4.2. Se adauga din biureta titrul observat al probei (conform pct. 6.3), mai puţin 1 ml. Se adauga câteva granule de piatra ponce, se amesteca conţinutul balonului prin agitare, se fierb balonul şi conţinutul sau şi se titreaza conform descrierii de la pct. 6.3. Punctul final trebuie atins într-un minut din momentul adaugarii soluţiei de albastru de metil. Titrul final = V(1).7. Prezentarea rezultatelor7.1. Formula şi modul de calculConţinutul de zaharuri reducatoare exprimate ca zahăr invertit este dat de următoarea formula:    % zaharuri reducatoare V(0) x 25 x f   (exprimate ca zahar invertit) = ──────────────── ,                                    C(0) x V(1)în care:C(0) = concentraţia probei exprimată în g/100 ml;V(0) = volumul exprimat în ml al soluţiei titrate de zaharuri invertite, utilizata în etalonare;V(1) = volumul exprimat în ml al soluţiei de proba, utilizata pentru analiza precisa descrisă la pct. 6.4.2;f = factorul de corectie utilizat la stabilirea concentratiei de zaharoza din soluţia de proba.Valorile sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Corectiile pentru diferite continuturi de zaharoza din soluţia de proba pot fi calculate din tabel prin interpolare.NOTĂ:Concentraţia aproximativă de zaharoza poate fi determinata prin scăderea concentratiei de solide dizolvate datorită zahărului invertit (se estimeaza pentru acest calcul ca f = 1) din concentraţia totală de solide dizolvate, exprimată ca zaharoza, obţinută din indicele de refractie al soluţiei cu ajutorul metodei 3.7.2. RepetabilitateDiferenţa dintre rezultatele celor două determinări ale aceleiaşi probe, efectuate simultan sau în succesiune rapida, în aceleaşi condiţii, de către acelaşi analist, nu trebuie să depăşească 1,0% din media lor aritmetica.8. Notă:Pentru transformarea °S în grade polarimetrice de arc, se împarte la 2,889 (eprubete cu precizia de 200 mm; sursa de lumina consta dintr-o lampa cu vapori de sodiu; aparatul trebuie instalat într-o încăpere unde temperatura trebuie menţinută în jur de 20°C). + 
METODA 8Determinarea echivalentului în dextroza(constanta Lane şi Eynon)1. Obiectul şi domeniul de aplicareMetoda permite determinarea echivalentului în dextroza din:● sirop de glucoza;● sirop de glucoza concentrat;● dextroza monohidrata;● dextroza anhidra.2. Definiţie2.1. Puterea reducatoare – conţinutul de zaharuri reducatoare exprimate ca dextroza anhidra (D-glucoza) şi calculate în procent din masa probei se obţine prin metoda descrisă mai jos.2.2. Echivalent în dextroza – puterea reducatoare calculată în procent raportat la masa substanţei uscate.3. PrincipiuSoluţia de analizat se titreaza la punctul de fierbere în raport cu un volum determinat de soluţie Fehling, utilizând albastru de metil ca indicator intern.4. Reactivi4.1. Soluţia Fehling:4.1.1. Soluţia A:Se dizolva 69,3 g sulfat de cupru II pentahidrat [CuSO(4) 5H(2)O] în apa şi se completează cu apa până la 1.000 ml într-un balon gradat.4.1.2. Soluţie B:Se dizolva 346 g tartrat dublu de potasiu şi sodiu tetrahidrat [KNaC(4)H(4)O(6) 4H(2)O] cu 100 g hidroxid de sodiu în apa şi se completează cu apa până la 1.000 ml. Soluţia limpede trebuie decantata de toate sedimentele care se pot forma din când în când.NOTĂ:Cele doua soluţii (4.1.1 şi 4.1.2) trebuie conservate în sticle de culoare bruna sau portocalie.4.1.3. Prepararea soluţiei FehlingSe introduc cu pipeta 50 ml soluţie B (4.1.2) şi apoi 50 ml soluţie A (4.1.1) într-un pahar de laborator curat şi se amesteca bine.NOTĂ:Soluţia Fehling nu se conserva, ci se improspateaza zilnic şi se etaloneaza conform pct. 6.1.4.2. Dextroza anhidra (D-glucoza) [C(6)H(12)O(6)]Înainte de utilizare produsul se va usca într-un cuptor în vid timp de 4 ore la 100±1°C sau mai puţin şi la o presiune interna de aproximativ 10 kPa (103 mbar).4.3. Soluţie etalon de dextroza, 0,600 g/100 mlSe cantaresc cu o precizie de 0,1 mg 0,6 g dextroza anhidra (4.2), se dizolva în apa, se transfera soluţia cantitativ într-un balon gradat de 100 ml (5.4), se dilueaza până la reper şi se amesteca.Soluţia trebuie să fie proaspăt preparata în fiecare zi de utilizare.4.4. Soluţie albastru de metil, 0,1 g/100 mlSe dizolva 0,1 g albastru de metil în 100 ml apa.5. Aparatura5.1. Baloane de fierbere cu gatul ingust, 250 ml5.2. Biureta de 50 ml cu robinet, gradata la 0,05 ml5.3. Pipete gradate de 25 şi 50 ml5.4. Baloane gradate de 100 ml şi 500 ml5.5. Un dispozitiv de încălzire care permite menţinerea fierberii conform condiţiilor descrise la pct. 6.1, permitand observarea modificării culorii la punctul final fără necesitatea indepartarii balonului de fierbere (5.1) de la sursa de căldură (vezi pct. 6.1, nota 3).5.6. Cronometru.6. Mod de operare6.1. Etalonarea soluţiei Fehling6.1.1. Se introduc cu ajutorul unei pipete 25 ml soluţie Fehling (4.1.3) într-un balon de fierbere curat şi uscat (5.1).6.1.2. Se umple biureta (5.2) cu soluţie etalon de dextroza (4.3) şi se regleaza meniscul la diviziunea zero.6.1.3. Se transfera din biureta în balonul de fierbere (5.1) 18 ml soluţie etalon de dextroza (4.3). Se agita balonul până se amesteca conţinutul.6.1.4. Se plaseaza balonul de fierbere pe dispozitivul de încălzire (5.5), în prealabil reglat astfel încât fierberea sa înceapă în 120±15 secunde.Dispozitivul de încălzire nu trebuie reglat în timpul întregului proces de titrare (vezi nota 1).6.1.5. La începerea fierberii se porneşte cronometrul de la zero.6.1.6. Se fierbe conţinutul balonului timp de 120 de secunde, urmărind cronometrul.Se adauga 1 ml soluţie albastru de metil (4.4) spre finalul acestei perioade.6.1.7. După continuarea fierberii timp de 120 de secunde (după cronometru) se adauga soluţia etalon de dextroza din biureta (6.1.2) în balonul de fierbere (5.1), în picaturi de 0,5 ml, până ce dispare culoarea soluţiei albastru de metil (vezi notele 2 şi 3). Se noteaza volumul total al soluţiei etalon de dextroza adăugate, inclusiv adaosul anterior de 0,5 ml picaturi (X ml).6.1.8. Se repeta operaţiile de la pct. 6.1.1 şi 6.1.2.6.1.9. Se introduce din biureta într-un balon de fierbere (5.1) un volum de soluţie etalon de dextroza egal cu (X-0,3) ml.6.1.10. Se repeta operaţiile de la pct. 6.1.4, 6.1.5 şi 6.1.6.6.1.11. După continuarea fierberii timp de 120 de secunde (după cronometru) se adauga soluţia etalon de dextroza din biureta în balonul de fierbere (5.1), iniţial în 0,2 ml picaturi şi în final picatura cu picatura, până dispare culoarea soluţiei albastru de metil.Spre finalul acestui proces timpul dintre doua adaugari succesive de soluţie etalon de dextroza trebuie să fie între 10 şi 15 secunde.Aceste adaugari se efectuează în 60 de secunde, astfel încât timpul total de fierbere sa nu depăşească 180 de secunde. Poate fi necesară o a treia titrare cu un adaos iniţial de soluţie etalon de dextroza (6.1.9) în cantitate puţin mai mare şi stabilită în mod corespunzător pentru obţinerea rezultatului dorit.6.1.12. Se noteaza volumul (V(0) ml) soluţiei etalon de dextroza utilizat până la punctul final al titrarii (vezi nota 4).6.1.13. V(0) trebuie să aibă valoarea cuprinsă între 9 şi 21 ml soluţie etalon de dextroza (4.3).Dacă V(0) depăşeşte aceste limite, se stabileşte concentraţia soluţiei Fehling A (4.1.1) în mod corespunzător şi se repeta procesul de titrare.6.1.14. Pentru titrarea zilnica a soluţiei Fehling, dat fiind ca volumul V(0) se cunoaşte cu precizie, este necesară o singura titrare, utilizând un adaos iniţial de (V(0) -0,5) ml soluţie etalon de dextroza.NOTA 1:Este necesar ca o dată începută fierberea, degajarea vaporilor să fie vie şi continua în timpul întregului proces de titrare, ceea ce permite evitarea pe cat posibil a patrunderii aerului în balonul de titrare, având drept consecinţa reoxidarea conţinutului sau.NOTA 2:Trecerea culorii albastru de metil în alta culoare este mai uşor de observat în straturile superioare şi în meniscul conţinutului balonului de titrare, care sunt relativ fără precipitat de oxid de cupru I roşu. Trecerea din aceasta culoare este mai vizibila la lumina indirecta. Este utila plasarea unui ecran alb în spatele balonului de titrare.NOTA 3:Biureta gradata trebuie izolata cat mai mult posibil de sursa de căldură în timpul procesului de determinare.NOTA 4:Având în vedere ca întotdeauna trebuie ţinut cont de factorul individual, fiecare operator va efectua propria titrare de standardizare şi va utiliza propria valoare V(0) în calcul (7.1).6.2. Examinarea preliminară a probei preparate6.2.1. Cu excepţia cazului în care puterea reducatoare (2.1) a probei preparate se cunoaşte cu aproximatie, este necesară efectuarea unei operaţii preliminare în vederea obţinerii valorii sale aproximative pentru calcularea masei părţii de proba (6.3).Aceasta operaţie se efectuează după cum urmează:6.2.2. Se prepara o soluţie de 2% m/v, Z având o valoare estimativă.6.2.3. Se repeta operatia de la pct. 6.1.2, utilizând soluţia proba (6.2.2) în locul soluţiei etalon de dextroza.6.2.4. Se repeta operatia de la pct. 6.1.1.6.2.5. Se repeta operatia de la pct. 6.1.3, utilizând 10 ml soluţie proba în loc de 18 ml soluţie etalon de dextroza.6.2.6. Se repeta operatia de la pct. 6.1.4.6.2.7. Se incalzeste conţinutul balonului până la fierbere. Se adauga 1 ml soluţie albastru de metil (4.4).6.2.8. Imediat după începerea fierberii, se porneşte cronometrul (5.6) de la zero şi se începe adăugarea unui ml de soluţie proba la intervale de aproximativ 10 secunde din biureta în balon până la dispariţia culorii de albastru de metil.Se noteaza volumul total al soluţiei proba adăugate, inclusiv adaosul anterior (Y ml).6.2.9. Y nu trebuie să depăşească 50 ml. Dacă depăşeşte valoarea respectiva, se măreşte concentraţia soluţiei proba şi se repeta procesul de titrare.6.2.10. Puterea reducatoare aproximativă a probei preparate, exprimată în procent raportat la masa, este data de următoarea formula:    60 x V(0)    ────────     Y x Z6.3. ProbaSe cantareste cu o precizie de 0,1 mg o cantitate de proba preparata (mg) care conţine între 2,85 şi 3,15 g zaharuri reducatoare, exprimate ca dextroza anhidra (D-glucoza), utilizând în calcul fie cifra aproximativ cunoscută pentru puterea reducatoare (2.1), fie cifra aproximativă obţinută la pct. 6.2.10.6.4. Soluţia probeiSe dizolva proba în apa şi se completează cu apa până la 500 ml într-un balon gradat.6.5. Determinare6.5.1. Se repeta operatia de la pct. 6.1.1.6.5.2. Se umple biureta (5.2) cu soluţia proba (6.4) şi se regleaza meniscul până la diviziunea zero.6.5.3. Se introduc 18,5 ml proba din biureta în balonul de fierbere. Se agita balonul pentru amestecarea conţinutului.6.5.4. Se repeta operatia de la pct. 6.1.4.6.5.5. Se repeta operatia de la pct. 6.1.5.6.5.6. Se repeta operatia de la pct. 6.1.6.6.5.7. Se repeta operatia de la pct. 6.1.7, utilizând proba în locul soluţiei etalon de dextroza.6.5.8. Se repeta operatia de la pct. 6.1.8.6.5.9. Se repeta operatia de la pct. 6.1.9, utilizând proba în locul soluţiei etalon de dextroza.6.5.10. Se repeta operatia de la pct. 6.1.10.6.5.11. Se repeta operatia de la pct. 6.1.11, utilizând proba în locul soluţiei etalon de dextroza.6.5.12. Se noteaza volumul [V(1)] probei utilizate la punctul final al titrarii.6.5.13. V(1) trebuie să aibă valorile cuprinse între 19 şi 21 ml soluţie proba.Dacă V(1) depăşeşte aceste limite, se stabileşte concentraţia probei în mod corespunzător şi se repeta operatia de la pct. 6.5.1-6.5.12.6.5.14. Se efectuează doua determinări ale aceleiaşi probe.6.6. Conţinutul de substanţa uscataSe determina conţinutul de substanţa uscata al probei, utilizând metoda 2.7. Prezentarea rezultatelor7.1. Formula şi modul de calcul7.1.1. Puterea reducatoarePuterea reducatoare, exprimată în procent în raport cu masa probei, este data de următoarea formula:    300 x V(0)    ────────── ,    M x V(1)în care:V(0) = volumul exprimat în ml al soluţiei etalon de dextroza (4.3) utilizate în titrarea de standardizare (6.1);V(1) = volumul exprimat în ml al soluţiei proba utilizate în titrare (6.5);M = masa exprimată în grame a părţii de proba (6.3) utilizate în formarea unei soluţii de 500 ml.7.1.2. Echivalent în dextrozaEchivalentul în dextroza, calculat în procent în raport cu masa substanţei uscate din proba preparata, este dat de următoarea formula:    RP x 100    ──────── ,      Dîn care:RP = puterea reducatoare, calculată în procent în raport cu masa probei preparate (7.1.1);D = conţinutul de substanţa uscata al probei preparate, exprimat în procent în raport cu masa.7.1.3. Se ia ca rezultat media aritmetica a doua determinări succesive, astfel încât să fie satisfăcătoare cerinţele privind repetabilitatea (7.2).7.2. RepetabilitateDiferenţa dintre rezultatele celor două determinări ale aceleiaşi probe, efectuate simultan sau în succesiune rapida, în aceleaşi condiţii, de către acelaşi analist, nu trebuie să depăşească 1,0% din media lor aritmetica. + 
METODA 9Determinarea cenusii sulfatate1. Obiectul şi domeniul de aplicareMetoda permite determinarea conţinutului de cenusa sulfatata din:● sirop de glucoza;● sirop de glucoza concentrat;● dextroza monohidrata;● dextroza anhidra.2. DefiniţieConţinutul de cenusa sulfatata se determina prin aplicarea metodei de mai jos.3. PrincipiuMasa reziduala a probei se determina în mediu oxidant după incinerare la 525°C în prezenta acidului sulfuric şi se exprima în procent de masa.4. Reactivi4.1. Acid sulfuric, soluţie diluata: se adauga incet şi cu precautie 100 ml acid sulfuric concentrat (densitate la 20°C = 1,84 g/ml; 96% m/m) la 300 ml apa prin agitare şi răcire.5. Aparatura5.1. Cuptor electric cu retorta, prevăzut cu un pirometru şi capabil sa funcţioneze la o temperatura de 525 ± 25°C5.2. Balanţa analitica, cu o precizie de 0,1 mg5.3. Creuzete de incinerare, din platina cu cuart, cu un volum corespunzător.5.4. Exsicator conţinând gel de siliciu proaspăt activat sau un deshidratant echivalent cu un indicator de umiditate.6. Mod de operareSe incalzeste un creuzet (5.3) la temperatura de incinerare, se raceste într-un exsicator şi se cantareste. Se măsoară cu o precizie de 0,1 mg 5 g sirop de glucoza sau sirop de glucoza concentrat ori aproximativ 10 g dextroza monohidrata sau anhidra în creuzet.Se adauga 5 ml soluţie de acid sulfuric (4.1) (vezi pct. 8.1) şi se incalzeste cu grija proba din creuzet la o flacara sau pe o placa fierbinte până se carbonizeaza complet. Acest proces de carbonizare, în cursul căruia vaporii sunt eliminati prin ardere din proba (vezi pct. 8.2), trebuie efectuat într-o hota de tiraj.Se introduce creuzetul (5.3) în cuptorul cu retorta (5.1) încălzit la 525 ± 25°C până se obţine cenusa sulfatata. În mod normal sunt necesare doua ore pentru efectuarea operaţiei (vezi pct. 8.3).Se lasă proba la racit într-un exsicator (5.4) timp de 30 de minute şi apoi se cantareste.7. Prezentarea rezultatelor7.1. Formula şi modul de calculConţinutul de cenusa sulfatata, exprimat în procente din masa probei, este dat de următoarea formula:         m(1)    S = ───── x 100,         m(0)în care:m(1) = masa cenusii sulfatate, exprimată în grame;m(0) = masa probei, exprimată în grame.7.2. RepetabilitateDiferenţa dintre rezultatele celor două determinări ale aceleiaşi probe, efectuate simultan sau în succesiune rapida, în aceleaşi condiţii, de către acelaşi analist, nu trebuie să depăşească 2,0% din media lor aritmetica.8. Observaţii8.1. Acidul sulfuric se adauga în cantităţi mici pentru prevenirea formării spumei în mod excesiv.8.2. Trebuie luate măsuri de precautie în timpul primei carbonizari pentru prevenirea pierderilor de proba sau ale cenusii prin umflarea excesiva a masei probei.8.3. Dacă este dificila transformarea în totalitate a probei în cenusa (de exemplu, rămân particule negre), trebuie îndepărtat creuzetul din cuptorul cu retorta şi reziduul umezit, după răcire, cu câteva picaturi de apa înainte de a fi reintrodus în cuptor. + 
METODA 10Determinarea polarizatiei1. Obiectul şi domeniul de aplicareMetoda permite determinarea polarizatiei din:● zahăr semialb;● zahăr sau zahăr alb;● zahăr alb rafinat.2. DefiniţiePolarizatia reprezintă rotatia planului de lumina polarizata printr-o soluţie de zahăr ce conţine 26 g zahăr/100 ml, aflată într-o eprubeta de 200 mm lungime.3. PrincipiuPolarizatia se determina cu ajutorul zaharimetrului sau al polarimetrului, conform condiţiilor descrise în metoda de mai jos.4. Reactivi4.1. Agent de limpezire: soluţie acetat de plumb bazicSe adauga 560 g acetat de plumb bazic uscat în aproximativ 1.000 ml apa proaspăt fiarta. Se fierbe amestecul timp de 30 de minute şi apoi se lasă în repaus peste noapte.Se decanteaza lichidul de deasupra şi se dilueaza cu apa proaspăt fiarta pentru obţinerea unei soluţii cu o densitate de 1,25 g/ml, la 20°C.Se fereste soluţia de contactul cu aerul.4.2. Eter dietilic.5. Aparatura5.1. Zaharimetru gradat pentru greutate normală de 26 g zaharoza sau polarimetruAcest aparat trebuie instalat într-o încăpere unde temperatura trebuie menţinută în jur de 20°C. Se etaloneaza aparatul cu ajutorul unor plăci etalon de cuart.5.2. Sursa de lumina constând dintr-o lampa cu vapori de sodiu5.3. Tuburi de precizie pentru polarimetru, cu lungimea de 200 mm şi eroare care să nu depăşească ± 0,02 mm5.4. Balanţa analitica, cu o precizie de 0,1 mg5.5. Baloane gradate cu închidere şi cu o capacitate de 100 ml calibrate individual. Baloanele a căror capacitate reală se situeaza între 100 ± 0,01 ml pot fi utilizate fără corectie. Baloanele a căror capacitate se situeaza în afară acestor limite trebuie utilizate printr-o corectie corespunzătoare pentru ajustarea capacităţii până la 100 ml.5.6. Baie de apa prevăzută cu un termostat reglat la 20 ± 0,1°C.6. Mod de operare6.1. Prepararea soluţieiSe cantaresc 26 ± 0,002 g proba cat mai repede posibil şi se transfera cantitativ într-un balon gradat de 100 ml (5.5) cu aproximativ 60 ml apa.Se dizolva prin agitare fără a se incalzi.Dacă este necesară limpezirea, se adauga 0,5 ml reactiv cu acetat de plumb (4.1).Se amesteca soluţia rotind balonul şi se spala pereţii balonului aducând volumul la aproximativ 10 mm sub reperul de etalonare.Se introduce balonul în baia de apa controlată (5.6) la o temperatura de 20 ± 0,1°C până ce temperatura soluţiei de zahăr devine constanta.Se elimina bulele care se formează la suprafaţa lichidului cu o picatura de eter dietilic (4.2).Se completează cu apa până la reper.Se amesteca cu atenţie, rasturnand balonul de cel puţin 3 ori.Se lasă în repaus timp de 5 minute.6.2. PolarizareSe menţine temperatura de 20 ± 0,1°C pentru toate operaţiile ulterioare.6.2.1. Se verifica dacă aparatul este la punctul zero.6.2.2. Se filtreaza soluţia printr-o hârtie de filtru. Se elimina primii 10 ml de filtrat. Se aduna următorii 50 ml de filtrat.6.2.3. Se spala tubul polarimetric clatind de doua ori cu soluţia proba ce trebuie examinata (6.2.2).6.2.4. Se umple tubul cu atenţie cu soluţia de zaharoza ce trebuie examinata la 20 ± 0,1°C.Se elimina toate bulele de aer în momentul în care obturatorul gliseaza. Se introduce tubul plin în jgheabul sustinator al aparatului.6.2.5. Se citeşte rotatia în jur de 0,05°S sau 0,02 grade unghiulare. Se efectuează 5 determinări. Se calculează media celor 5 determinări.7. Prezentarea rezultatelor7.1. Formula şi modul de calculRezultatele sunt exprimate în °S cu o precizie de 0,1°S. Transformarea gradelor polarimetrice în grade zaharimetrice se realizează cu ajutorul următoarei formule:°S = grad arc x 2,8897.2. RepetabilitateDiferenţa dintre rezultatele celor două determinări ale aceleiaşi probe, efectuate simultan sau în succesiune rapida, în aceleaşi condiţii, de către acelaşi analist, nu trebuie să depăşească 0,1°S.────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește