METODOLOGIE din 5 decembrie 2006

privind evaluarea în vederea obţinerii atestatului de persoană/familie aptă să adopte



I. IntroducereEvaluarea persoanei/familiei potenţial adoptatoare este un proces complex, planificat, prin care se urmăresc istoricul persoanei/familiei, evoluţia, dinamica şi funcţionarea acesteia în timp, interacţiunile din cadrul familiei şi în comunitate, capacităţile parentale ale persoanei/familiei care solicită obţinerea atestatului.Evaluarea persoanei/familiei potenţial adoptatoare se face de către profesioniştii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, denumită în continuare DGASPC, sau ai unui organism privat acreditat, denumit în continuare OPA, care a obţinut licenţa de funcţionare; este o activitate care începe odată cu primul contact, atunci când familia/persoana depune cerere în vederea obţinerii atestatului de familie/persoană aptă să adopte, şi continuă printr-o serie de întâlniri cu familia/persoana solicitantă.Procesul de evaluare include trei componente:– evaluarea socială a persoanei/familiei potenţial adoptatoare;– evaluarea psihologică a persoanei/familiei potenţial adoptatoare;– pregătirea pentru asumarea în cunoştinţă de cauză a rolului de părinte a persoanei/familiei potenţial adoptatoare.Familia care doreşte să adopte un copil trebuie să depună la DGASPC din judeţul/sectorul de domiciliu o cerere scrisă în vederea evaluării condiţiilor morale şi materiale. La cerere se vor anexa actele prevăzute de lege (art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.435/2004).Profesionistul (asistentul social/psihologul) care înregistrează cererea persoanei/familiei realizează o informare administrativă preliminară a solicitantului/ solicitanţilor, oferind informaţii despre actele solicitate de lege pentru întocmirea dosarului în vederea atestării şi etapele procesului de adopţie. Informaţiile vor fi oferite într-o întâlnire de cel puţin 30 de minute.Profesionistul care participă la această întâlnire va oferi solicitantului/solicitanţilor un material informativ despre procedura adopţiei interne, care trebuie să conţină informaţii referitoare la:– cadrul legal care reglementează adopţia în România;– definiţia şi efectele adopţiei;– condiţiile de fond ale adopţiei;– actele care trebuie anexate la cererea de evaluare (art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.435/2004);– termenul de soluţionare a cererii privind evaluarea, precum şi modalităţile şi termenele de contestare a rezultatelor evaluării;– procedura de evaluare şi pregătire în vederea obţinerii atestatului;– potrivirea dintre copil şi persoana/familia adoptatoare (potrivirea teoretică şi practică), cu menţionarea explicită a faptului că aceasta are drept scop identificarea celei mai potrivite familii pentru fiecare copil adoptabil şi nu invers (identificarea unui copil pentru o familie care doreşte să adopte);– perioada de încredinţare în vederea adopţiei;– încuviinţarea adopţiei de către instanţa de judecată;– serviciile/grupurile de sprijin care activează în comunitate;– monitorizarea postadopţie.Aceste informaţii trebuie să fie oferite persoanelor/ familiilor potenţial adoptatoare prin intermediul unui material scris, accesibil acestora din punctul de vedere al limbajului utilizat. Solicitanţii vor fi încurajaţi să adreseze profesioniştilor din cadrul serviciului de adopţie orice întrebări suplimentare legate de informaţiile scrise care le sunt oferite.II. Realizarea întâlnirilor în cadrul procesului de evaluareAsistentul social/psihologul va avea întâlniri cu persoanele/familiile potenţial adoptatoare, întâlniri care vor avea loc în grup, în cuplu şi individual. Întâlnirile vor avea loc la domiciliul solicitanţilor şi la sediul DGASPC. În procesul de evaluare sunt incluse şi discuţii cu alţi profesionişti şi orice alte investigaţii suplimentare considerate utile de către responsabilul de caz/profesionişti.Între profesionişti şi persoanele/familiile potenţial adoptatoare au loc mai multe întâlniri (conform legislaţiei în vigoare fiind stabilite obligatoriu minimum 6 întâlniri) care trebuie să fie realizate cu respectarea confidenţialităţii. Profesionistul implicat în realizarea întâlnirilor va fi deschis în atitudine şi comportament, astfel încât să îi inducă şi partenerului de discuţie o atitudine deschisă, sinceră, cu efecte benefice pentru ambele părţi.Pe parcursul întâlnirilor, profesionistul va proceda la:– informarea familiei potenţial adoptatoare despre:– copiii adoptabili;– rolurile şi responsabilităţile familiei potenţial adoptatoare;– procedura de urmat pentru a deveni familie adoptatoare (cerinţele/criteriile de îndeplinit, caracteristicile pentru a deveni familie adoptatoare);– încurajarea solicitanţilor în conştientizarea punctelor slabe şi punctelor tari (resurselor) şi în analizarea acestora;– sprijinirea solicitantului în vederea dezvoltării capacităţii de reflecţie asupra propriei persoane, exprimării emoţiilor/sentimentelor şi mobilizării resurselor proprii pentru a lua decizia de a continua sau de a se retrage din procedura adopţiei;– angajarea în discuţii fără a emite păreri sau opinii critice.Întâlnirile în grupExperienţa a arătat că cei care doresc să adopte un copil se simt în largul lor când îşi exprimă sentimentele, dar şi îngrijorările, împreună cu alţi potenţiali părinţi adoptivi, aflaţi în situaţii similare.Informarea şi pregătirea potenţialilor părinţi adoptivi prin discuţii în grup, moderate de asistentul social sau de psiholog, includ atât vizionare de casete video-filme, cât şi scenarii, exerciţii imaginative care sunt rezolvate de potenţialii părinţi adoptivi, anticipând astfel ipostaze concrete în care s-ar putea afla.Întâlnirile de grup le permit potenţialilor părinţi adoptivi să dezbată ei înşişi unele aspecte fundamentale, să pună în practică, în mod concret, unele dintre calităţile care le sunt cerute, ceea ce le va permite profesioniştilor să aprecieze obiectiv dacă acestea există sau nu.Se recomandă să fie invitate cel mult 8 cupluri/ 16 persoane la întâlnirile de grup şi se vor organiza 4 întâlniri (o întâlnire de informare şi 3 de pregătire) pe parcursul procesului de evaluare şi pregătire pentru acestea.Întâlnirile individualeDesfăşurându-se şi într-un cadru mai intim, întâlnirile individuale oferă mai repede posibilitatea realizării unei relaţii sincere şi deschise între profesionist şi solicitant. În cadrul acestor întâlniri se va discuta pe larg despre istoria personală, relaţiile în cadrul familiei, motivaţia pentru a adopta etc.Întâlnirile individuale pot alterna cu cele de grup, scopul comun fiind acelaşi – de a evalua cuplurile care doresc să adopte.III. Întâlnirea de informareScopul întâlnirii este informarea cât mai corectă a familiilor/persoanelor potenţial adoptatoare despre particularităţile parentalităţii adoptive la diferite nivele legal, administrativ şi sociopsihomedical -, astfel încât să fie cât mai bine pregătite pentru a face demersurile necesare în acest sens.Această întâlnire se realizează la sediul DGASPC/OPA. Este recomandat să fie o întâlnire de grup moderată de unul sau de 2 asistenţi sociali/psihologi. De asemenea, se recomandă ca la această întâlnire să participe cel mult 8 cupluri/16 persoane, care au solicitat la DGASPC evaluarea garanţiilor morale şi condiţiilor materiale şi care au depus la dosar actele prevăzute de lege.Organizarea unei astfel de întâlniri în grup permite participanţilor să se distanţeze de propria lor experienţă de viaţă, determină un schimb de experienţă şi de cunoştinţe, pune bazele unei dinamici de gândire al cărei scop este să valorizeze şi să dezvolte abilităţi parentale de care potenţialii părinţi adoptivi vor avea mare nevoie.În cadrul unor astfel de întâlniri, participanţii trebuie să fie informaţi nu numai despre dificultăţile pe care le pot întâmpina, ci, mai ales, despre soluţiile care pot fi folosite, despre atitudinile adecvate pe care să le adopte pentru a favoriza dezvoltarea copiilor.Întâlnirea de informare, apoi întâlnirile de pregătire îi ajută pe potenţialii părinţi adoptivi să-şi clarifice percepţia/imaginea iniţială asupra adopţiei (prejudecăţile) prin dobândirea unor informaţii şi a unor cunoştinţe fundamentate pe experienţa şi pe expertiza ştiinţifică.Timpul recomandat pentru desfăşurarea acestei întâlniri este de 4 ore.Profesioniştii din domeniul adopţiei trebuie să acorde o atenţie deosebită adulţilor care doresc să adopte, în măsura în care aceştia din urmă îşi vor asuma răspunderea protejării copiilor care le vor fi încredinţaţi.Această misiune parentală constă în a garanta satisfacerea nevoilor esenţiale ale copiilor, atât din punct de vedere fizic, cât şi afectiv, în a le oferi condiţii de dezvoltare a capacităţilor şi a aspiraţiilor lor, în a-i ajuta să devină treptat autonomi.Prin urmare, prima sarcină a profesioniştilor va fi să le ofere solicitanţilor un exemplu pentru atitudinea pe care ar dori ca aceştia din urmă să o aibă faţă de copilul care le va fi încredinţat, o atitudine de respect, empatie şi de încredere reciprocă.IV. Evaluarea socială a persoanei/familiei potenţial adoptatoareAsistentul social responsabil de caz realizează ancheta socială în urma vizitelor la domiciliul solicitantului/familiei, verificării referinţelor de la locurile de muncă, vizitelor în comunitate sau la domiciliul membrilor relevanţi ai familiei extinse (care pot deveni persoane de sprijin pentru familie după momentul adopţiei). În urma fiecărei întâlniri, asistentul social întocmeşte rapoarte de vizită/întâlnire, pe baza cărora va completa ancheta socială.Prima vizită la domiciliul solicitanţilor se va realiza de asistentul social împreună cu psihologul. Astfel, se stabileşte primul contact între profesioniştii care se vor ocupa de caz şi persoana/familia potenţial adoptatoare.Asistentul social şi psihologul vor face primele observaţii cu privire la persoana/familia potenţial adoptatoare.Ca urmare a acestei vizite, profesioniştii vor completa Fişa de evaluare iniţială, urmând ca toate informaţiile necesare completării Anchetei sociale să fie obţinute de asistentul social pe parcursul următoarelor vizite la domiciliul solicitanţilor, la locurile de muncă ale acestora, la membrii familiei extinse sau în comunitate.Psihologul va consemna în Fişa de evaluare psihologică primele informaţii relevante, urmând a finaliza evaluarea psihologică pe parcursul mai multor întâlniri.Este important ca solicitanţii să nu resimtă această primă vizită ca pe o inspecţie şi pentru aceasta asistentul social trebuie să îi informeze cu claritate asupra scopului vizitei: să verifice dacă copilul va intra într-un mediu familial sigur şi sănătos şi dacă familia prezintă condiţii pentru creşterea şi îngrijirea corespunzătoare a unui copil.Solicitanţilor li se va preciza că este de dorit să fie deschişi şi oneşti pe întreaga durată a procesului de adopţie, să ofere toate informaţiile necesare corect şi cu acurateţe şi să participe activ la evaluare şi la sesiunile de pregătire.Solicitanţii vor fi ajutaţi să înţeleagă că adopţia este un angajament al întregii familii şi de aceea trebuie să faciliteze întâlnirile sau discuţiile asistentului social şi psihologului cu membrii familiei extinse, în funcţie de particularităţile fiecărui caz. La finalul acestei vizite se stabileşte, de comun acord, un calendar al următoarelor întâlniri ale familiei cu echipa de profesionişti care realizează evaluarea.Asistentul social, prin intervievarea cuplului sau a soţilor individual, în mediul acestora de viaţă, explorează istoria şi funcţionalitatea familiei, caracteristicile şi resursele ei pentru a putea deveni cu succes familie adoptatoare, credinţe, convingeri, atitudini, opinii, obiective, realizări, deprinderi de viaţă, şi observă interacţiunea în cuplu.O atenţie deosebită se acordă de către asistentul social locuinţei şi condiţiilor materiale de care familia dispune şi acesta îşi formulează primele recomandări referitoare la amenajarea şi funcţionalitatea locuinţei.Asistentul social trebuie să aloce timp suficient pentru realizarea interviurilor cu toate persoanele care locuiesc la acelaşi domiciliu şi pentru a discuta cu angajatorii persoanelor solicitante, cu rudele acestora sau cu persoanele importante din comunitate.Evaluarea socială vizează următoarele aspecte:– date privind persoana/familia potenţial adoptatoare:– date generale despre solicitanţi: structura familiei, cu detalii generale despre data şi locul naşterii, domiciliul solicitanţilor, studiile şi domeniul în care profesează, locul de muncă şi venitul obţinut, etnia, religia şi limba vorbită în familie, dacă au avut antecedente penale;– date despre copiii biologici/adoptaţi/în plasament (dacă este cazul): cum se văd ei înşişi, relaţiile semnificative cu alte persoane şi cu părinţii; identitatea etnică, temperamentul, talentele şi nevoile speciale; atitudinea faţă de potenţiala adopţie; modul în care au fost implicaţi în procesul de pregătire a adopţiei;– informaţii despre alte persoane care locuiesc la acelaşi domiciliu: relaţia cu solicitanţii, dacă vor locui în continuare în aceeaşi locuinţă, atitudinea lor faţă de adopţia unui copil, cât de important este acordul lor pentru solicitanţi;– profilul solicitanţilor (temperament; atitudini faţă de alte etnii, culturi; percepţia faţă de societatea actuală; relaţiile de familie; pasiuni, talente);– climatul intrafamilial (relaţii anterioare semnificative; relaţia prezentă: evoluţia relaţiei, rezolvarea conflictelor, comunicare, domenii de interes, sentimente, roluri şi aşteptări; stilul de viaţă; capacitatea parentală);– motivul adopţiei;– situaţia financiară (inclusiv atitudinea faţă de bani şi probleme financiare);– date despre familia extinsă (structura familiei, cu detalii despre părinţii şi fraţii solicitanţilor, detalii semnificative despre membrii familiei, relaţiile trecute şi prezente ale familiei);– date despre reţeaua de sprijin (relaţiile/sistemele cele mai semnificative şi importanţa acestora pentru solicitanţi în legătură cu adopţia);– informaţii de la locul de muncă (experienţa de lucru, serviciul actual sau viitor; importanţa muncii; atitudinea faţă de muncă, modul în care afectează aceasta viaţa de familie şi rolurile din familie; satisfacţia în muncă).V. Evaluarea psihologică a persoanei/familiei potenţial adoptatoarePsihologul va folosi metoda interviului în vederea obţinerii tuturor informaţiilor necesare completării Fişei de evaluare psihologică a persoanei/familiei potenţial adoptatoare.Dacă pe parcursul interviului, în funcţie de răspunsurile primite la întrebări şi/sau de comportamentul neadecvat al persoanei evaluate, există suspiciunea anumitor tulburări psihologice sau suspiciunea că persoana nu înţelege întrebările care îi sunt adresate, psihologul va folosi în evaluare şi teste psihologice.Evaluarea psihologică se va efectua la sediul DGASPC/OPA pe parcursul mai multor şedinţe (minimum 3), individual şi în cuplu, dintre care una este destinată consilierii persoanei/cuplului în vederea asumării în cunoştinţă de cauză a rolului de potenţial părinte/potenţiali părinţi. Şedinţele de evaluare psihologică vor avea loc într-un spaţiu special amenajat destinat activităţilor derulate de psiholog. Spaţiul trebuie să asigure intimitatea şi siguranţa persoanelor/familiilor adoptatoare. Durata unei şedinţe de evaluare/consiliere va fi de 45-50 de minute.Pe parcursul evaluării, psihologul va fi ghidat atât de etica profesională, cât şi de drepturile persoanei, de standardele morale, valorile individuale şi culturale specifice acestuia. Psihologul trebuie să fie onest, integru şi obiectiv în relaţia sa cu persoana/familia adoptatoare.Evaluarea psihologică vizează următoarele aspecte:– anamneza persoanei adoptatoare sau a fiecărui membru al cuplului conjugal (antecedente psihiatrice; evenimente psihotraumatizante; autoadministrare excesivă de tranchilizante, sedative; consum de alcool, droguri, alte substanţe; alte dependenţe; stabilitate emoţională, capacitate de autocontrol; capacitate de exprimare a emoţiilor şi sentimentelor; rezistenţă la stres; experienţa personală privind separarea/pierderea; capacitatea de a depăşi eşecuri şi neîmpliniri; gândire pozitivă; idealuri în viaţă; concepţie despre viaţă; autocaracterizare; caracterizarea partenerului; atenţie şi disponibilitate la nevoile celorlalţi; empatie, răbdare, compasiune);– istoria maritală şi relaţia de cuplu (relaţia de cuplu dinainte de căsătorie; modul de construire a rolurilor maritale; stabilitatea afectivă a cuplului; nivelul şi calitatea comunicării în cadrul cuplului; împărţirea rolurilor maritale; proiecte de viitor; domenii de tensiune/conflict; modalităţi de rezolvare a problemelor/conflictelor; modalităţi de împărtăşire a problemelor; aşteptări ale soţilor unul faţă de celălalt; mod de împărtăşire a iubirii, tandreţei; concordanţa părerilor şi convingerilor;– relaţia cu propriii părinţi (relaţia cu mama; relaţia cu tatăl; propria copilărie: cum a perceput experienţele pozitive şi negative; cum apreciază abilităţile parentale ale propriilor părinţi/persoane de îngrijire; ce ar face în aceleaşi situaţii în calitate de părinte: ce ar schimba în raport cu propriii copii şi cum ar face acest lucru, ce consideră că a fost greşit în comportamentul părinţilor);– relaţiile cu ceilalţi (relaţia cu familia extinsă; relaţia cu prietenii; relaţia cu comunitatea; frecvenţa şi calitatea contactelor cu aceştia; eventuale conflicte; disponibilitatea familiei, prietenilor, vecinilor ca reţea de sprijin; atitudinea acestora faţă de adopţie; relaţia cu alţi copii: proprii, din familie, din comunitate);– stilul de viaţă al familiei (sistemul de valori, convingeri şi norme; atitudinea faţă de viaţă; programul zilnic, săptămânal, lunar, anual al familiei; modul de petrecere a vacanţelor; gestionarea timpului liber; sărbătorirea evenimentelor importante; reguli în familie, atitudinea faţă de educaţia copiilor);– motivaţia de a adopta (acceptarea propriei sterilităţi; iniţierea proiectului adopţiei; experienţa adopţiei; avantaje şi dezavantaje ale adopţiei; motivul pentru care doresc să adopte; speranţe legate de evenimentul adopţiei; ce anume i-ar împiedica să finalizeze adopţia);– aşteptările în legătură cu adopţia (cunoaşterea nevoilor copilului adoptabil; aşteptări referitoare la copilul adoptat; temeri, anxietăţi, incertitudini; "copilul imaginar": vârstă, sex, etnie, religie, probleme medicale şi psihologice versus "copilul real"; modalităţi de informare a copilului despre adopţie şi despre familia sa de origine; modelul educaţional pentru copil; proiecte de viitor pentru copiii);– capacităţi parentale (reprezentarea ca familie; modul în care îşi percep rolul de viitori părinţi; experienţa îngrijirii copiilor sau lucrului cu copiii; capacitatea de a-şi împărţi rolurile şi responsabilităţile creşterii copilului adoptat; gestionarea sentimentelor şi emoţiilor în relaţie cu copiii; gestionarea situaţiilor dificile; disponibilitatea la schimbare; capacitatea de a înţelege schimbările care se impun în stilul de viaţă al familiei odată cu adopţia; acceptarea individualităţii copilului; înţelegerea etapelor de dezvoltare a copiilor şi a modului în care dezvoltarea este influenţată de experienţele timpurii ale copilului adoptat; protejarea copilului împotriva oricăror forme de abuz; flexibilitatea în ceea ce priveşte aşteptările, atitudini şi comportamente conform vârstei, nevoilor şi particularităţilor copiilor; stabilirea limitelor, regulilor de disciplină; sistemul de pedeapsă-recompensă; atitudinea faţă de dezvăluirea secretului adopţiei; înţelegerea motivelor separării copiilor de părinţii lor, capacitatea de a înţelege relaţia copilului cu familia sa de origine).Pe parcursul întregului proces de evaluare psihologică, profesionistul va urmări cu prioritate existenţa capacităţilor parentale ale solicitanţilor, va identifica împreună cu aceştia resursele pe care le au în vederea dezvoltării capacităţilor parentale insuficient dezvoltate şi îi va consilia în legătură cu dobândirea/dezvoltarea acestora. Psihologul va urmări, prin participare la sesiunile de pregătire sau prin discuţiile cu profesionistul care va susţine sesiunile de pregătire, evoluţia solicitanţilor din punctul de vedere al dezvoltării capacităţilor parentale.VI. Pregătirea persoanelor/familiilor potenţial adoptatoarePregătirea persoanelor/familiilor potenţial adoptatoare se va structura în 3 întâlniri/sesiuni. De preferat este organizarea sesiunilor la un interval de minimum 5 zile pentru a le da posibilitate participanţilor să reflecteze asupra subiectelor discutate în timpul sesiunii şi să aibă timp suficient pentru a rezolva diverse teme pentru acasă.Sesiunile de pregătire vor fi organizate la sediul DGASPC/OPA, în săli de curs corespunzătoare.Se recomandă realizarea pregătirii în grupuri de minimum 3 cupluri/6 persoane – maximum 8 cupluri/16 persoane, dar în situaţia în care nu sunt suficiente persoane pentru a constitui un grup, pregătirea se poate realiza şi individual/în cuplu. În mod obligatoriu la grup vor participa atât soţul, cât şi soţia. Locul desfăşurării, ziua şi ora vor fi stabilite de comun acord cu participanţii la grup.Pregătirea persoanelor/familiilor potenţial adoptatoare este organizată şi susţinută de către un profesionist (asistent social/psiholog) sau 2 profesionişti, angajaţi ai serviciului de adopţie.Se recomandă ca fiecare sesiune din cele 3 sesiuni de pregătire să se deruleze pe o perioadă de 4-6 ore, în funcţie de numărul participanţilor şi de problematica abordată. Profesionistul va completa, la finalul fiecărei zile de pregătire, informaţiile relevante cuprinse în Fişa de observaţie pe parcursul pregătirii.Pregătirea persoanelor/familiilor potenţial adoptatoare are drept scop dezvoltarea capacităţilor parentale necesare creşterii şi îngrijirii unui "copil adoptabil", sensibilizarea acestora în legătură cu particularităţile copiilor adoptabili şi înţelegerea importanţei acceptării copilului "real".În cadrul sesiunilor de pregătire, moderatorul (asistent social/psiholog) are următoarele responsabilităţi:– crearea cadrului întâlnirilor de grup;– încurajarea participanţilor să-şi exprime liber opiniile, sentimentele, experienţele personale;– facilitarea schimburilor informaţionale între participanţi;– stabilirea unor relaţii de încredere şi de durată cu participanţii;– identificarea dificultăţilor, obstacolelor şi soluţiilor;– exprimarea lucrurilor importante care sunt dificil de verbalizat de către participanţi;– evaluarea rezultatelor şi a impactului grupului asupra participanţilor;– solicitarea permanentă a feed-back-ului de la participanţi;– evaluarea progreselor şi a impactului sesiunilor de pregătire asupra participanţilor.Metodele de lucru care vor fi folosite în cadrul sesiunilor sunt: prezentarea, brainstormingul, demonstraţia, exerciţii în grupuri mici, discuţii de grup în plen, studii de caz.Tematica celor trei sesiuni de pregătire este prezentată în continuare:Prima sesiune de pregătire:1. Caracteristicile copilului adoptabil1.1. Motivele instituţionalizării copilului1.2. Caracteristicile biologice şi psihologice specifice copilului instituţionalizat1.3. Consecinţele instituţionalizării copilului la diferite vârste1.4. Efectele traumei abandonului asupra copilului1.5. Tulburările psihologice frecvent întâlnite la copilul adoptabil/adoptatA 2-a sesiune de pregătire:2. Sterilitatea/Infertilitatea2.1. Fazele durerii şi pierderii2.2. Necesitatea parcurgerii acestor faze2.3. Propria atitudine faţă de sterilitate2.4. Efectele neacceptării propriei sterilităţi asupra adopţiei3. Relaţia cu propriii părinţi3.1. Modalităţile de relaţionare cu propriii părinţi3.2. Analizarea propriilor emoţii şi sentimente referitoare la relaţia cu părinţii şi efectele acestora asupra vieţii de adult4. Capacitatea de relaţionare şi de comunicare cu ceilalţi, familia extinsă, vecini etc.4.1. Necesitatea informării membrilor familiei extinse despre intenţia de a adopta, efectele adopţiei asupra familiei, modul de derulare a procesului de adopţie4.2. Identificarea persoanelor de sprijin în cadrul familiei şi anturajului; serviciile de sprijin în adopţie5. Capacitatea de a gestiona diferenţele de opinie, conflictele, dezacordurile5.1. Posibile reacţii ale familiei lărgite, anturajului şi comunităţii faţă de adopţie5.2. Modalităţi de gestionare a diferenţelor de opinie faţă de adopţie5.3. Posibilitatea apariţiei conflictelor odată cu intrarea copilului în familie5.4. Posibile conflicte în propria familie extinsă/propriul anturaj5.5. Modalităţi de gestionare a conflictelor6. Capacitatea de a se adapta la situaţii noi6.1. Etapele procesului de mutare a copilului în familia adoptatoare6.2. Descrierea modului de organizare a mediului fizic din propria casă (stimulativ şi securizant), pregătit pentru momentul mutării6.3. Descrierea modului de organizare a programului personal de viaţă modificat în vederea primirii copilului6.4. Principalele manifestări fizice şi psihologice care pot apărea la copilul adoptat şi la familia adoptatoare în momentul mutării6.5. Modalităţi de gestionare şi remediere a acestor manifestări7. Capacitatea cuplului de a funcţiona în echipa parentală7.1. Rolurile şi responsabilităţile membrilor cuplului7.2. Identificarea momentelor critice ale dinamicii cuplului şi a modalităţilor de gestionare a situaţiilor criticeA 3-a sesiune de pregătire:8. Motivaţia pentru adopţie8.1. Motivaţia participanţilor pentru adopţie9. Aşteptările familiilor potenţial adoptatoare faţă de copilul pe care ar dori să îl adopte9.1. Imaginea copilului ideal9.2. Necesitatea adaptării imaginii copilului ideal la copilul real adoptabil10. Etapele dezvoltării copilului10.1. Prezentarea etapelor de dezvoltare a copilului (caracteristicile fiecărei etape) şi factorii care le influenţează10.2. Necesitatea individualizării îngrijirii la particularităţile fiecărui copil10.3. Definirea ataşamentului, tipurile de ataşament10.4. Efectele lipsei de ataşament10.5. Factorii care conduc la tulburările de ataşament (separarea, instituţionalizarea şi consecinţele acesteia)10.6. Rolul mediului familial în dezvoltarea personalităţii copilului11. Reprezentările despre familia biologică a copilului adoptabil şi ale motivelor abandonului11.1. Cauzele abandonării copiilor11.2. Situaţii de abandon al copilului11.3. Necesitatea dezvăluirii adopţiei şi a originii copilului adoptat11.4. Modalităţi de explicare a adopţiei pentru diferite categorii de vârstă a copiilor11.5. Necesitatea conturării unei imagini adecvate despre familia biologică pe care o vor transmite copilului11.6. Necesitatea cunoaşterii de către copil a propriei istorii11.7. Elementele conţinute în "Cartea vieţii" şi beneficiile utilizării acesteia12. Rolul parental12.1. Posibile dificultăţi de relaţionare a cuplului cu copilul adoptat12.2. Rolul familiei în dezvoltarea copilului (rolul emoţiilor şi al stimulării cognitive pentru dezvoltarea copilului, calităţi şi comportamente ale adultului care stimulează dezvoltarea copilului, situaţii de abuz în educaţia copiilor, stabilirea limitelor etc.)VII. Întâlnirea echipei multidisciplinare pentru elaborarea raportului finalRaportul final va conţine sinteza informaţiilor psiho-sociale, concluziile fiecărui profesionist (asistent social, psiholog) pe baza evaluării sociale şi psihologice, evaluarea aptitudinilor parentale şi recomandarea în vederea eliberării sau neeliberării atestatului de persoană/familie aptă să adopte.La această întâlnire este convocată persoana/familia pentru a i se comunică concluziile evaluării şi recomandarea echipei de profesionişti care a instrumentat cazul privind eliberarea sau neeliberarea atestatului de persoană/familie aptă să adopte.__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește