recomandate pentru anumite sortimente de lapte conservat parţial sau total deshidratat
I. Prevederi generaleII. Determinarea substanţei uscate în:a) lapte concentrat neindulcit, cu conţinut ridicat de grasime, conform metodei nr. 1 descrise în anexa nr. 3; … b) lapte concentrat neindulcit, conform metodei nr. 1 descrise în anexa nr. 3; … c) lapte concentrat neindulcit, parţial degresat, conform metodei nr. 1 descrise în anexa nr. 3; … d) lapte concentrat neindulcit, degresat, conform metodei nr. 1 descrise în anexa nr. 3; … e) lapte concentrat indulcit, conform metodei nr. 1 descrise în anexa nr. 3; … f) lapte concentrat indulcit, parţial degresat, conform metodei nr. 1 descrise în anexa nr. 3; … g) lapte concentrat indulcit, degresat, conform metodei nr. 1 descrise în anexa nr. 3. … III. Determinarea umiditatii în:a) lapte deshidratat cu conţinut ridicat de grasime sau lapte praf cu conţinut ridicat de grasime, conform metodei nr. 2 descrise în anexa nr. 3; … b) lapte deshidratat integral sau lapte praf integral, conform metodei nr. 2 descrise în anexa nr. 3; … c) lapte deshidratat parţial degresat sau lapte praf parţial degresat, conform metodei nr. 2 descrise în anexa nr. 3; … d) lapte deshidratat degresat sau lapte praf degresat, conform metodei nr. 2 descrise în anexa nr. 3. … IV. Determinarea grasimii în:a) lapte concentrat neindulcit, cu conţinut ridicat de grasime, conform metodei nr. 3 descrise în anexa nr. 3; … b) lapte concentrat neindulcit, conform metodei nr. 3 descrise în anexa nr. 3; … c) lapte concentrat neindulcit, parţial degresat, conform metodei nr. 3 descrise în anexa nr. 3; … d) lapte concentrat neindulcit, degresat, conform metodei nr. 3 descrise în anexa nr. 3; … e) lapte concentrat indulcit, conform metodei nr. 3 descrise în anexa nr. 3; … f) lapte concentrat indulcit, parţial degresat, conform metodei nr. 3 descrise în anexa nr. 3; … g) lapte concentrat indulcit, degresat, conform metodei nr. 3 descrise în anexa nr. 3; … h) lapte deshidratat cu conţinut ridicat de grasime sau lapte praf cu conţinut ridicat de grasime, conform metodei nr. 4 descrise în anexa nr. 3; … i) lapte deshidratat integral sau lapte praf integral, conform metodei nr. 4 descrise în anexa nr. 3; … j) lapte deshidratat parţial degresat sau lapte praf parţial degresat, conform metodei nr. 4 descrise în anexa nr. 3; … k) lapte deshidratat degresat sau lapte praf degresat, conform metodei nr. 4 descrise în anexa nr. 3. … V. Determinarea zaharozei din:a) lapte concentrat indulcit, conform metodei nr. 5 descrise în anexa nr. 3; … b) laptele concentrat indulcit, parţial degresat, conform metodei nr. 5 descrise în anexa nr. 3; … c) laptele concentrat indulcit, degresat, conform metodei nr. 5 descrise în anexa nr. 3. … VI. Determinarea acidului lactic şi lactatilor din:a) lapte deshidratat cu conţinut ridicat de grasime sau lapte praf cu conţinut ridicat de grasime, conform metodei nr. 6 descrise în anexa nr. 3; … b) lapte deshidratat integral sau lapte praf integral, conform metodei nr. 6 descrise în anexa nr. 3; … c) lapte deshidratat parţial degresat sau lapte praf parţial degresat, conform metodei nr. 6 descrise în anexa nr. 3; … d) lapte deshidratat degresat sau lapte praf degresat, conform metodei nr. 6 descrise în anexa nr. 3. … VII. Determinarea activităţii fosfatazei în:a) lapte deshidratat cu conţinut ridicat de grasime sau lapte praf cu conţinut ridicat de grasime, conform metodelor nr. 7 sau 8 descrise în anexa nr. 3; … b) lapte deshidratat integral sau lapte praf integral, conform metodelor nr. 7 sau 8 descrise în anexa nr. 3; … c) lapte deshidratat parţial degresat sau lapte praf parţial degresat, conform metodelor nr. 7 sau 8 descrise în anexa nr. 3. … d) lapte deshidratat degresat sau lapte praf degresat, conform metodelor nr. 7 sau 8 descrise în anexa nr. 3. … +
Anexa 3DESCRIEREA METODELOR DE ANALIZApentru anumite sortimente de lapte conservat,parţial sau total deshidratat, destinate consumului uman +
PREVEDERI GENERALE1. Prepararea probei pentru analiza chimica1.1. Lapte concentrat neindulcit cu conţinut ridicat de grasimeLapte concentrat neindulcitLapte concentrat neindulcit, parţial degresatLapte concentrat neindulcit, degresatRecipientul închis se agita şi se rastoarna. Se deschide recipientul şi se transvazeaza incet laptele în al doilea recipient care poate fi închis ermetic, omogenizand prin transfer repetat. Se asigura omogenizarea grasimii rămase şi a laptelui, care au aderat la pereţii şi la capacul recipientului. Se închide recipientul. În cazul în care conţinutul nu este omogen, se incalzeste recipientul într-o baie de apa la temperatura de 40°C. Se agita puternic la fiecare 15 minute. După doua ore recipientul se scoate din baia de apa şi se lasă la racit la temperatura camerei. Se scoate capacul şi se amesteca bine conţinutul recipientului cu o lingura sau cu o spatula (dacă s-a separat grasimea, proba nu trebuie verificata). Se păstrează la loc rece.1.2. Lapte concentrat indulcitLaptele concentrat indulcit, parţial degresatLaptele concentrat indulcit, degresatCutii de conserve: Cutia de conserve închisă se incalzeste într-o baie de apa la temperatura de 30-40°C timp de aproximativ 30 de minute. Se deschide cutia şi se amesteca bine conţinutul cu o lingura sau cu o spatula, cu miscari ascendente, descendente şi circulare, până se obţine un amestec omogen al straturilor superioare şi inferioare cu tot conţinutul. Se asigura încorporarea în proba a laptelui rămas pe pereţii şi pe baza cutiei. În măsura posibilităţilor se vărsa conţinutul într-un al doilea recipient prevăzut cu un capac ermetic. Se închide recipientul şi se păstrează la loc rece.Tuburi: Se taie capatul şi se vărsa conţinutul într-un recipient prevăzut cu capac ermetic. Apoi tubul se taie longitudinal. Se razuieste conţinutul care s-a lipit pe interior şi se amesteca cu grija cu restul conţinutului. Recipientul se păstrează la loc rece.1.3. Lapte deshidratat cu conţinut ridicat de grasime sau lapte praf cu conţinut ridicat de grasimeLapte deshidratat integral sau lapte praf integralLapte deshidratat parţial degresat sau lapte praf parţial degresatLapte deshidratat degresat sau lapte praf degresatLaptele praf se transfera într-un recipient curat şi uscat (cu capac ermetic), cu o capacitate de doua ori mai mare decât volumul laptelui praf. Se închide imediat recipientul şi se amesteca bine laptele praf prin agitarea continua şi răsturnarea recipientului. În timpul pregătirii probei trebuie evitata, pe cat posibil, expunerea laptelui praf la condiţiile atmosferice pentru a se minimiza absorbtia de umiditate.2. Reactivi2.1. Apa2.1.1. În cazurile în care se menţionează apa pentru dizolvare, diluare sau spalare, se va utiliza apa distilata sau demineralizata ori un tip de apa cu puritate cel puţin echivalenta.2.1.2. În cazul în care se face referire la "dizolvare", "soluţie" sau "diluare" fără alte indicaţii, se face în fapt referire la "soluţia în apa" şi "diluarea în apa".2.2. Reactivi chimiciToţi reactivii chimici utilizaţi trebuie să aibă calitatea analitica recunoscută reactivilor, cu excepţia stipularilor contrare.3. Echipamentea) Listele de echipamente … Listele de echipamente conţin doar acele aparate cu utilizări specializate şi aparatele cu specificăţii proprii.b) Balanţa analitica … Balanţa analitica reprezintă balanţa care poate cantari cu o precizie de cel puţin 0,1 mg.4. Exprimarea rezultatelorc) Calcularea procentelor … Cu excepţia stipularilor contrare, rezultatele vor fi calculate ca procent raportat la masa probei sub forma primită în laborator.d) Numărul cifrelor semnificative … Rezultatul nu va conţine mai multe cifre semnificative decât cele care sunt justificate de precizia metodei de analiza utilizate.5. Raportul testului– Raportul testului va identifica metoda de analiza utilizata şi rezultatele obţinute. În plus, acesta va menţiona toate detaliile procedurii nespecificate în metoda de analiza sau cele opţionale, precum şi orice circumstanţe care ar fi putut influenţa rezultatele obţinute.– Raportul testului va furniza toate informaţiile necesare pentru identificarea completa a probei. +
METODA Nr. 1: DETERMINAREA CONŢINUTULUI DE SUBSTANŢĂ USCATĂ(etuva la temperatura de 99°C)1. Obiect şi domeniu de aplicareAceasta metoda determina conţinutul de substanţa uscata din:a) laptele concentrat neindulcit, cu conţinut ridicat de grăsimi; … b) laptele concentrat neindulcit; … c) laptele concentrat neindulcit, parţial degresat; … d) laptele concentrat neindulcit, degresat; … e) laptele concentrat indulcit; … f) laptele concentrat indulcit, parţial degresat; … g) laptele concentrat indulcit, degresat. … 2. DefiniţieConţinutul de substanţa uscata a tipurilor de lapte concentrat – conţinutul de substanţa uscata determinat prin metoda specificată.3. PrincipiuO cantitate determinata de proba se dilueaza în apa, se amesteca cu nisip şi se usucă la o temperatura de 99°C±1°C. Masa după uscare reprezintă masa de substanţa uscata şi se calculează ca procent raportat la masa probei.4. ReactiviNisip de cuart sau nisip de mare, tratat cu acid clorhidric (dimensiunea grauntelor: 0,18-0,5 mm, care sunt trecute printr-o sita de 500 microni şi reţinute cu o sita de 180 microni).Nisipul trebuie să respecte următorul test de control: se incalzesc aproximativ 25 g de nisip timp de doua ore în etuva (pct. 5.3), conform celor descrise la pct. 6.1.-6.3. Se adauga 5 ml de apa, se incalzeste iar în etuva timp de doua ore, se raceste şi se recantareste. Diferenţa dintre cele doua mase nu trebuie să depăşească 0,5 mg.Dacă este nevoie, se tratează nisipul cu o soluţie de acid clorhidric 25% timp de 3 zile, amestecandu-se din când în când. Se spala cu apa până dispare reactia acida sau până când apa de spalare nu mai conţine clor. Se usucă la temperatura de 160°C şi se testeaza din nou, conform celor descrise mai sus.5. Aparatura5.1. Balanţa analitica5.2. Capsule metalice, preferabil din nichel, aluminiu sau oţel inoxidabil. Capsulele trebuie să fie prevăzute cu capace care se inchid foarte bine, dar care se scot uşor. Dimensiunile adecvate sunt: diametrul 60-80 mm şi adâncimea aproximativ 25 mm.5.3. Etuva la presiune atmosferica, bine aerisita, prevăzută cu dispozitiv de termoreglare, cu o temperatura fixată la 99°C±1°C. Temperatura în etuva trebuie să fie uniforma.5.4. Exicator, prevăzut cu silicagel proaspăt uscat, tratat cu un indicator higrometric sau cu un agent deshidratant echivalent.5.5. Baghete din sticlă, aplatizate la un capăt, astfel încât să poată fi introduse în interiorul capsulelor metalice (pct. 5.2.).5.6. Baie de apa fierbinte.6. Procedura6.1. În capsula se introduc 25 g de nisip (pct. 4) şi o bagheta scurta din sticlă (pct. 5.5).6.2. Fără a acoperi capsula şi conţinutul sau cu capacul, capsula, conţinutul şi capacul se introduc în etuva (pct. 5.3) şi se incalzesc timp de doua ore.6.3. Se pune capacul şi se transfera capsula în exicator (pct. 5.4.). Se raceste la temperatura camerei şi se cantareste cu o precizie de 0,1 mg (M0).6.4. Se pune nisipul într-o parte a capsulei. În spaţiul rămas liber se introduc aproximativ 1,5 g proba de lapte concentrat indulcit sau 3,0 g lapte concentrat neindulcit. Se pune capacul şi se cantareste cu o precizie de 0,1 mg (M1).6.5. Se ia capacul, se adauga 5 ml de apa şi, cu ajutorul unei tije din sticlă, se amesteca lichidele şi apoi nisipul cu porţiunea ocupată de lichide. Bagheta se lasă în amestec.6.6. Se pune capsula într-o baie de apa la temperatura de fierbere (pct. 5.6) până la evaporarea apei, care durează de obicei 20 de minute. Din când în când se agita amestecul cu bagheta, pentru ca masa să fie astfel aerisita şi sa nu se compacteze în momentul uscarii. Bagheta se lasă în interiorul capsulei.6.7. Se introduce capsula împreună cu capacul în etuva (pct. 5.3) şi se lasă o ora şi jumătate.6.8. Se pune capacul, se transfera capsula în exicator (pct. 5.4) şi se lasă la racit la temperatura camerei, apoi se cantareste cu o precizie de 0,1 mg.6.9. Se introduce din nou în etuva capsula cu capac, se ia capacul de pe capsula şi se incalzeste împreună cu capacul timp de încă o ora.6.10. Se repeta procesul descris la pct. 6.8.6.11. Se repeta procesele descrise la pct. 6.9 şi 6.10 până în momentul în care diferenţa dintre cele doua mase cantarite succesiv este mai mica de 0,5 mg sau până când masa creşte. Dacă apare o creştere a masei, se va utiliza cea mai mica masa obţinută prin calcul (pct. 7.1) Ultima greutate înregistrată trebuie să fie M2 g.7. Exprimarea rezultatelor7.1. Metoda de calculConţinutul de substanţa uscata, calculat ca procent raportat la masa probei, este dat de formula:M2 – M0––– x 100,M1 – M0în care:M0 – masa exprimată în grame a capsulei, capacului şi nisipului după procesul descris la pct. 6.3;M1 – masa exprimată în grame a capsulei, capacului, nisipului şi probei după procesul descris la pct. 6.4;M2 – masa exprimată în grame a capsulei, capacului, nisipului şi probei uscate după procesul descris la pct. 6.11.7.2. RepetabilitateDiferenţa dintre rezultatele celor două determinări efectuate simultan sau într-o succesiune rapida pe aceeaşi proba, de acelaşi analist, în aceleaşi condiţii, nu va depăşi 0,2 g de substanţa uscata/100 g de produs.8. Calculul substanţei uscate totale şi al substanţei uscate negrase a laptelui8.1. Conţinutul de substanţa uscata totală lactata din lapte concentrat indulcit este dat de relaţia:Substanţa uscata totală (obţinută prin metoda nr. 1) – zaharoza (obţinută prin metoda nr. 5).8.2. Conţinutul de substanţa uscata negrasa a laptelui concentrat indulcit este dat de formula:Substanţa uscata totală (obţinută prin metoda nr. 1) – (conţinutul de zaharoza obţinut prin metoda nr. 5 şi conţinutul de grasime obţinut prin metoda nr. 3).8.3. Conţinutul de substanţa uscata negrasa a sortimentelor de lapte concentrat neindulcit este dat de formula:Substanţa uscata totală (obţinută prin metoda nr. 1) – conţinutul de grasime (obţinut prin metoda nr. 3). +
METODA Nr. 2: DETERMINAREA UMIDITATII(etuva la temperatura de 102°C)1. Obiect şi domeniu de aplicareAceasta metoda determina pierderea masei la uscarea:a) laptelui deshidratat cu conţinut ridicat de grasime sau a laptelui praf cu conţinut ridicat de grasime; … b) laptelui deshidratat integral sau a laptelui praf integral; … c) laptelui deshidratat parţial degresat sau a laptelui praf parţial degresat; … d) laptelui deshidratat degresat sau a laptelui praf degresat. … 2. DefiniţieConţinutul de umiditate: pierderea masei prin uscare, determinata prin metoda specificată.3. PrincipiuMasa reziduala a unei probe prelevate pentru testare este determinata după uscarea la presiunea atmosferica, într-o etuva la temperatura de 102°C±1°C, până la obţinerea unei mase constante. Pierderea de masa va fi calculată ca procent raportat la masa probei.4. Aparatura4.1. Balanţa analitica4.2. Capsule, preferabil din nichel, aluminiu, oţel inoxidabil sau sticlă. Capsulele trebuie să fie prevăzute cu capace care se inchid foarte bine, dar care se scot uşor. Dimensiunile adecvate sunt: diametrul 60-80 mm şi adâncimea aproximativ 25 mm.4.3. Etuva la presiune atmosferica, bine aerisita, prevăzută cu dispozitiv de termoreglare, cu o temperatura fixată la temperatura de 102°C±1°C. Temperatura în etuva trebuie să fie uniforma.4.4. Exicator care conţine silicagel proaspăt uscat, tratat cu un indicator higrometric sau cu un agent deshidratant echivalent.5. Procedura5.1. Se ia capacul de pe capsula (pct. 4.2), se asaza împreună cu acesta în etuva (pct. 4.3) şi se incalzeste timp de aproximativ o ora.5.2. Se acoperă capsula cu capacul şi se transfera în exicator (pct. 4.4). Se lasă la racit la temperatura camerei şi se cantareste cu o precizie de 0,1 mg (MO).5.3. În capsula se introduc aproximativ 2g proba de lapte deshidratat, se acoperă capsula cu capacul, iar capsula astfel acoperită se cantareste imediat, cu o precizie de 0,1 mg (M1).5.4. Se ia capacul de pe capsula şi se introduce capsula descoperită împreună cu capacul în etuva unde se lasă doua ore.5.5. Se pune capacul, se transfera în exicator capsula acoperită, se lasă la racit la temperatura camerei şi se cantareste imediat cu o precizie de 0,1 mg.5.6. Se ia capacul de pe capsula şi se incalzeste capsula descoperită în etuva împreună cu capacul timp de o ora.5.7. Se repeta procedura descrisă la pct. 5.5.5.8. Se repeta procedurile descrise la pct. 5.5 şi 5.6 până în momentul în care micşorarea masei dintre cantaririle succesive nu depăşeşte valoarea de 0,5 mg sau până în momentul în care se măreşte masa. În cazul în care apare o creştere a masei, se va utiliza cea mai mica masa obţinută prin calcul (pct. 6.1). Ultima greutate înregistrată trebuie să fie M2g.6. Exprimarea rezultatelor6.1. Metoda de calculPierderea masei prin uscarea probei, exprimată ca procent raportat la masa, se calculează cu formula:M1 – M2––– x 100,M1 – M0în care:M0 – masa exprimată în grame a capsulei şi capacului după procedura descrisă la pct. 5.2;M1 – masa exprimată în grame a capsulei, capacului şi probei după procedura descrisă la pct. 5.3;M2 – masa exprimată în grame a capsulei, capacului şi probei finale după procedura descrisă la pct. 5.5.6.2. RepetabilitateaDiferenţa dintre rezultatele a doua determinări efectuate simultan sau într-o succesiune rapida pe aceeaşi proba, de către acelaşi analist, în aceleaşi condiţii, nu va depăşi 0,1 g umiditate/100 g de produs. +
METODA Nr. 3: DETERMINAREA CONŢINUTULUI DE GRĂSIME DIN SORTIMENTELE DE LAPTE CONCENTRAT(METODA ROSE – GOTTLIEB)1. Obiect şi domeniu de aplicareMetoda determina conţinutul de grasime din:a) lapte concentrat neindulcit, cu conţinut ridicat de grasime; … b) lapte concentrat neindulcit; … c) lapte concentrat neindulcit, parţial degresat; … d) lapte concentrat neindulcit, degresat; … e) lapte concentrat indulcit; … f) lapte concentrat indulcit, parţial degresat; … g) lapte concentrat indulcit degresat. … 2. DefiniţieConţinutul de grasime al sortimentelor de lapte concentrat – conţinutul de grasime determinat prin metoda specificată.3. PrincipiuConţinutul de grasime se determina prin extragerea grasimii cu eter etilic şi eter de petrol dintr-o soluţie alcoolică amoniacala a probei, urmată de evaporarea solventilor, cantarirea reziduului, calcularea ca procent din masa probei, conform principiului Rose – Gottlieb.4. ReactiviToţi reactivii trebuie să respecte cerinţele specificate pentru proba martor (pct. 6.1.). Dacă este necesar, reactivii pot fi redistilati în prezenta unui gram de grasime de unt pentru 100 ml de solvent.4.1. Soluţia amoniacala, aproximativ 25% (m/m) NH(3) (densitatea la temperatura de 20°C este de aproximativ 0,91 g/ml) sau o soluţie amoniacala de concentraţie cunoscută.4.2. Alcool etilic, 96±2% (v/v), sau, dacă nu este disponibil alcool etilic denaturat cu metanol, etil-metil-cetona sau eter de petrol.4.3. Eter etilic, fără peroxizi.Nota 1: Pentru testarea peroxizilor se adauga până la 10 ml de eter într-un cilindru mic de sticlă cu dop, clatit înainte cu eter, 1 ml soluţie proaspăt pregatita de iodura de potasiu 10% Se agita şi se lasă în repaus timp de un minut. În nici unul dintre straturi nu trebuie să apară culoarea galbena.Nota 2: Eterul etilic poate fi menţinut fără peroxizi, prin adăugarea unei folii ude de zinc care a fost complet introdusă în soluţie diluata de sulfat de cupru acidificata timp de un minut şi ulterior a fost spalata cu apa. Se utilizează aproximativ 8.000 mmp folie de zinc pe litru; se taie în benzi suficient de lungi pentru a ajunge cel puţin la jumătatea recipientului.4.4. Eter de petrol, cu intervalul de distilare între 30°C şi 60°C.4.5. Amestec solvent, preparat cu puţin timp înainte de utilizare prin amestecarea unor volume egale de eter etilic (pct. 4.3) şi de eter de petrol (pct. 4.4) (în cazul în care se indica utilizarea amestecului solvent, el poate fi înlocuit cu eter etilic sau cu eter de petrol, singure).5. Aparatura5.1. Balanţa analitica5.2. Tuburi sau baloane adecvate de extracţie, prevăzute cu dopuri slefuite sau cu alte dispozitive de închidere care nu sunt afectate de solventii utilizaţi.5.3. Baloane cu pereţi subtiri şi cu fund plat, cu capacitatea între 150-250 ml.5.4. Etuva la presiune atmosferica, bine aerisita şi prevăzută cu dispozitiv de termoreglare (reglat pentru operarea la temperatura de 102°C ± 1°C).5.5. Granule care împiedica clocotirea, degresate, neporoase, nefriabile, de exemplu granulele de sticlă sau bucăţile de carbura de siliciu (utilizarea acestui material este opţională; vezi pct. 6.2.1).5.6. Sifon pentru tuburile de extracţie.5.7. Centrifuga (optional).6. Procedura6.1. Proba oarbaÎn acelaşi timp cu determinarea conţinutului de grasime din proba se efectuează o proba oarba, pe 10 ml de apa, utilizându-se acelaşi tip de aparatura de extracţie, aceiaşi reactivi, în aceleaşi cantităţi şi cu ajutorul aceleiaşi proceduri, conform celor descrise mai jos, cu excepţia pct. 6.2.2. În cazul în care rezultatul probei oarbe depăşeşte 0,5 mg, trebuie verificaţi reactivii, iar reactivii impuri trebuie purificati sau înlocuiţi.6.2. Determinarea6.2.1. Se usucă un balon (pct. 5.3), dacă este necesar împreună cu nişte granule care împiedica clocotirea (pct. 5.5), pentru a se efectua o fierbere uşoară în timpul eliminării ulterioare a solventilor în etuva (pct. 5.4) timp de jumătate de ora – o ora. Se lasă balonul să se raceasca la temperatura camerei în care se efectuează cantarirea şi apoi se cantareste corespunzător balonul racit, cu o precizie de 0,1 mg.6.2.2. Se agita proba preparata şi se cantaresc imediat, cu o precizie de 1 mg, 2-2,5 g de proba, dacă este indulcita, sau 4-5 g de proba dacă este neindulcita, direct în aparatura de extracţie (pct. 5.2). Se adauga apa până la 10,5 ml şi se agita uşor, incalzindu-se puţin proba (la temperatura de 40°C-50°C) până când produsul este complet dispersat. Proba trebuie dispersata complet pentru ca altfel determinarea trebuie repetată.6.2.3. Se adauga 1,5 ml de amoniac (25%) (pct. 4.1) sau un volum corespunzător dintr-o soluţie mai puternica şi se amesteca bine.6.2.4. Se adauga 10 ml alcool etilic (pct. 4.2) şi se amesteca lichidele în aparatul menţinut deschis.6.2.5. Se adauga 25 ml eter etilic (pct. 4.3). Se raceste sub jet de apa. Se închide aparatul, se agita puternic şi se întoarce de mai multe ori timp de un minut.6.2.6. Se scoate cu atenţie dopul şi se adauga 25 ml eter de petrol, utilizându-se primii mililitri pentru clatirea dopului şi a interiorului gatului aparatului, lăsând soluţia cu care s-a clatit sa pătrundă în interiorul aparatului. Se închide cu dopul, se agita şi se întoarce de mai multe ori timp de 30 de secunde. Nu se agita prea tare dacă nu se foloseşte centrifuga în cazul descris la pct. 6.2.7.6.2.7. Se lasă aparatul în repaus până când se limpezeste stratul superior de lichid şi se separa distinct de stratul apos inferior. Alternativ se efectuează o separare prin utilizarea unei centrifuge adecvate (pct. 5.7).Notă: În cazul în care se foloseşte o centrifuga ce nu este actionata de un motor în 3 faze, se pot produce scantei şi de aceea trebuie să se evite cu foarte multă atenţie explozia sau focul care poate fi declansat de vaporii de eter provenind, de exemplu, dintr-un tub spart.6.2.8. Se scoate dopul, se clateste dopul şi interiorul gatului aparatului cu cativa mililitri de solvent amestecat (pct. 4.5) şi se lasă soluţia cu care s-a clatit să curgă în interiorul aparatului. Se transfera cu foarte multă atenţie un volum cat mai mare din stratul supernatant, prin decantare sau cu ajutorul unui sifon (pct. 5.6), în balonul pregătit (pct. 6.2.1).Notă: Dacă transferul nu se efectuează cu ajutorul unui sifon, poate fi necesar să se adauge putina apa pentru ridicarea interfetei dintre cele doua straturi, astfel ajutandu-se decantarea.6.2.9. Se clateste interiorul şi exteriorul gatului aparatului sau vârful şi stratul inferior al sifonului cu cativa mililitri de solvent amestecat (pct. 4.5). Se lasă soluţia cu care s-a clatit partea exterioară a aparatului să curgă în balon, iar pe cea cu care s-a clatit interiorul gatului şi sifonul în interiorul aparatului de extracţie.6.2.10. Se efectuează o a doua extracţie prin repetarea procedurii descrise la pct. 6.2.5-6.2.9 inclusiv, dar folosind 15 ml eter etilic şi 15 ml eter de petrol.6.2.11. Se efectuează o a treia extracţie prin repetarea procedurii menţionate la pct. 6.2.10, dar se omite clatirea finala (pct. 6.2.9).Notă: Nu este obligatoriu să se efectueze aceasta a treia extracţie la analizarea probelor de lapte concentrat neindulcit, degresat, şi de lapte concentrat indulcit, degresat.6.2.12. Se evapora sau se distileaza cu atenţie o cantitate cat mai mare de solvent (inclusiv etanol). Dacă balonul este de capacitate mica, va fi nevoie ca după fiecare extracţie să se scoată o anumită cantitate de solvent.6.2.13. Dacă solventul nu emana un miros puternic, se asaza balonul în etuva şi se incalzeste o ora.6.2.14. Se scoate balonul din etuva, se lasă să se raceasca la temperatura camerei în care se va efectua cantarirea şi se va cantari cu o precizie de 0,1 mg.6.2.15. Se repeta procedurile descrise la pct. 6.2.12 şi 6.2.14 pentru perioade de încălzire de 30-60 de minute până când diferenţa dintre cele doua mase cantarite succesiv este mai mica de 0,5 mg sau până în momentul în care creşte masa. Dacă apare o creştere a masei, se va utiliza cea mai mica masa obţinută prin calcul (pct. 7.1). Greutatea finala înregistrată va fi M1g.6.2.16. Se adauga 15-25 ml eter de petrol pentru a se confirma ca substanţa extrasa este total solubila. Se incalzeste uşor şi se agita solventul până la dizolvarea totală a grasimii.6.2.16.1. Dacă substanţa extrasa este total solubila în eterul de petrol, masa grasimii va reprezenta diferenţa dintre greutatile determinate la procedurile descrise la pct. 6.2.1 şi 6.2.15.6.2.16.2. Dacă se remarca prezenta unei anumite cantităţi de substanţa insolubila sau în caz ca exista dubii, grasimea se va extrage complet din baloane, prin spalare repetată cu eter de petrol cald, lăsând materialul nedizolvat să se aseze după fiecare decantare. Se clateste de 3 ori exteriorul gatului balonului. Se incalzeste balonul, se introduce în etuva şi se lasă timp de o ora, se lasă apoi să se raceasca la temperatura camerei în care se va efectua cantarirea (pct. 6.2.1) şi se va cantari cu o precizie de 0,1 mg. Masa grasimii va reprezenta diferenţa dintre masa obţinută potrivit pct. 6.2.15 şi aceasta masa finala.7. Exprimarea rezultatelor7.1. Metoda de calculMasa exprimată în grame de extras de grasime este:(M1 – M2) – (B1 – B2),iar conţinutul de grasime al probei, exprimat sub forma de procent, este:(M1 – M2) – (B1 – B2)––––––– x 100, Sîn care:M1 – masa exprimată în grame a balonului M cu grasime după etapa descrisă la pct. 6.2.15;M2 – masa exprimată în grame a balonului M după procedura descrisă la pct. 6.2.1 sau, în caz de substanţe nedizolvate ori de neclaritati, după etapa descrisă la pct. 6.2.16.2;B1 – masa exprimată în grame a balonului B al probei martor după etapa descrisă la pct. 6.2.15;B2 – masa exprimată în grame a balonului B după etapa descrisă la pct. 6.2.1 sau, în caz de substanţe nedizolvate ori de dubii, după etapa descrisă la pct. 6.2.16.2;S – masa exprimată în grame a probei utilizate.7.2. RepetabilitateaDiferenţa dintre rezultatele a doua determinări obţinute simultan sau într-o succesiune rapida pe aceeaşi proba, de către acelaşi analist, în aceleaşi condiţii, nu va depăşi 0,05 g grasime / 100 g de produs. +
METODA Nr. 4: DETERMINAREA CONŢINUTULUI DE GRĂSIME DIN SORTIMENTELE DE LAPTE DESHIDRATAT(METODA ROSE – GOTTLIEB)1. Obiect şi domeniu de aplicareAceasta metoda determina conţinutul de grasime din:a) laptele deshidratat cu conţinut ridicat de grasime sau laptele praf cu conţinut ridicat de grasime; … b) laptele deshidratat integral sau laptele praf integral; … c) laptele deshidratat parţial degresat sau laptele praf parţial degresat; … d) laptele deshidratat degresat sau laptele praf degresat. … 2. DefiniţieConţinutul de grasime din sortimentele de lapte deshidratat – conţinutul de grasime determinat prin metoda specificată.3. PrincipiuConţinutul de grasime se determina prin extragerea grasimii cu eter etilic şi eter de petrol dintr-o soluţie alcoolică amoniacala a probei, urmată de evaporarea solventilor, cantarirea reziduului şi calcularea ca procent din masa probei, conform principiului Rose-Gottlieb.4. ReactiviToţi reactivii trebuie să respecte cerinţele specificate pentru proba oarba (pct. 6.1). Dacă este necesar, reactivii pot fi redistilati în prezenta unui gram de grasime de unt pe 100 ml de solvent.4.1. Soluţie amoniacala, aproximativ 25% (m/m) NH(3) (densitatea la temperatura de 20°C este de aproximativ 0,91 g/ml) sau o soluţie mai puternica de concentraţie cunoscută4.2. Alcool etilic, 96 ± 2% (v/v), sau, dacă nu este disponibil, alcool etilic denaturat cu metanol, etil-metil-cetona sau eter de petrol4.3. Eter etilic, fără peroxiziNota 1: Pentru testarea peroxizilor se adauga până la 10 ml de eter într-un cilindru mic de sticlă cu dop, clatit înainte cu eter, 1 ml soluţie proaspăt pregatita de iodura de potasiu 10%. Se agita şi se lasă în repaus timp de un minut. În nici unul dintre straturi nu trebuie să apară culoarea galbena.Nota 2: Eterul etilic poate fi menţinut fără peroxizi, prin adăugarea unei folii umede de zinc care a fost complet introdusă în soluţie diluata de sulfat de cupru acidificata, timp de un minut şi ulterior a fost spalata cu apa. Se utilizează aproximativ 8.000 mmp folie de zinc/litru; se taie în benzi suficient de lungi pentru a ajunge cel puţin la jumătatea recipientului.4.4. Eterul de petrol, cu domeniul de distilare între 30°C şi 60°C4.5. Amestecul solvent, preparat cu puţin timp înainte de utilizare, prin amestecarea unor volume egale de eter etilic (pct. 4.3) şi de eter de petrol (pct. 4.4) (în cazul în care se indica utilizarea amestecului solvent, acesta se poate înlocui cu eter etilic sau cu eter de petrol, singure).5. Aparatura5.1. Balanţa analitica5.2. Eprubete sau baloane adecvate de extracţie, prevăzute cu dopuri slefuite sau alte dispozitive de închidere neafectate de solventii utilizaţi5.3. Baloane cu pereţi subtiri şi cu fund plat, cu capacitatea între 150-250 ml5.4. Etuva la presiune atmosferica, bine aerisita şi prevăzută cu dispozitiv de termoreglare (reglat pentru operarea la temperatura de 102°C ± 1°C)5.5. Granule împotriva clocotirii, degresate, neporoase, nefriabile la utilizare, de exemplu granule de sticlă sau bucăţi de carbura de siliciu (utilizarea acestui material este opţională; pct. 6.2.1)5.6. Baie de apa la temperatura de 60°C-70°C5.7. Sifon pentru tuburile de extracţie5.8. Centrifuga (optional).6. Procedura6.1. Proba oarbaÎn acelaşi timp cu determinarea conţinutului de grasime din proba, se efectuează o determinare blanc pe 10 ml de apa, utilizându-se acelaşi tip de aparat de extracţie, aceiaşi reactivi, în aceleaşi cantităţi şi cu ajutorul aceleiaşi proceduri, conform celor descrise mai jos, cu excepţia pct. 6.2.2. În cazul în care testul blanc depăşeşte 0,5 mg, reactivii trebuie verificaţi, iar reactivii impuri trebuie purificati sau înlocuiţi.6.2. Determinarea6.2.1. Se usucă în etuva (pct. 5.4.) un balon (pct. 5.3) şi, dacă este necesar, nişte granule împotriva clocotirii (pct. 5.5), pentru a se susţine o fierbere uşoară în timpul eliminării ulterioare a solventilor timp de jumătate de ora-o ora. Se lasă balonul să se raceasca la temperatura camerei în care se efectuează cantarirea şi apoi se cantareste corespunzător balonul racit, cu o precizie de 0,1 mg.6.2.2. Se cantareste cu o precizie de 1 mg, direct în aparatul de extracţie (pct. 5.2) sau prin diferenţa, aproximativ 1 g de lapte praf integral sau aproximativ 1,5 g lapte praf degresat ori parţial degresat. Se adauga 10 ml de apa şi se agita uşor, până când se amesteca complet tot laptele praf (pentru anumite probe s-ar putea să fie nevoie de căldură).6.2.3. Se adauga 1,5 ml de amoniac (25%) (pct. 4.1) sau un volum corespunzător dintr-o soluţie mai puternica şi se incalzeste într-o baie de apa (pct. 5.6) timp de 15 minute la o temperatura de 60°C-70°C, agitandu-se din când în când. Se raceste, de exemplu, sub jet de apa.6.2.4. Se adauga 10 ml etanol (pct. 4.2) şi se amesteca lichidele în aparatul menţinut deschis.6.2.5. Se adauga 25 ml eter etilic (pct. 4.3). Se raceste sub jet de apa. Se închide aparatul, se agita puternic şi se întoarce de mai multe ori timp de un minut.6.2.6. Se scoate cu atenţie dopul şi se adauga 25 ml eter de petrol (pct. 4.4), utilizându-se primii mililitri pentru clatirea dopului şi a interiorului gatului aparatului, lăsând soluţia cu care s-a clatit sa pătrundă în aparat. Se închide cu dopul, se agita şi se întoarce de mai multe ori timp de 30 de secunde. Nu se agita prea tare dacă nu se va folosi centrifugarea în cazul descris la pct. 6.2.7.6.2.7. Se lasă aparatul în repaus până când se limpezeste stratul superior de lichid şi se separa distinct de stratul apos inferior. Alternativ se efectuează separarea prin utilizarea unei centrifugi adecvate (pct. 5.8).Notă: În cazul în care se foloseşte o centrifuga ce nu este actionata de un motor în 3 faze, se pot produce scantei şi de aceea trebuie să se evite cu foarte multă atenţie explozia sau focul care pot fi declansate de vaporii de eter provenind, de exemplu, dintr-o eprubeta sparta.6.2.8. Se scoate dopul, se clateste dopul şi interiorul gatului aparatului cu cativa mililitri de solvent amestecat (pct. 4.5) şi se lasă soluţia cu care s-a clatit să curgă în interiorul aparatului. Se transfera cu foarte multă atenţie în balonul pregătit (pct. 6.2.1) un volum cat mai mare din stratul supernatant, prin decantare sau cu ajutorul unui sifon (pct. 5.7).Notă: Dacă transferul nu se efectuează cu ajutorul unui sifon, poate fi necesar să se adauge putina apa pentru ridicarea interfetei dintre cele doua straturi, astfel sustinandu-se decantarea.6.2.9. Se clateste interiorul şi exteriorul gatului aparatului sau vârful şi partea inferioară a sifonului cu cativa mililitri de solvent amestecat. Se lasă soluţia cu care s-a clatit partea exterioară a aparatului să curgă în balon, iar pe cea cu care s-a clatit interiorul gatului şi sifonul, în interiorul aparatului de extracţie.6.2.10. Se efectuează o a doua extracţie prin repetarea procedurii descrise la pct. 6.2.5-6.2.9 inclusiv, dar folosindu-se doar 15 ml eter etilic şi 15 ml de eter de petrol.6.2.11. Se efectuează o a treia extracţie prin repetarea procedurii menţionate la pct. 6.2.10, dar se omite clatirea finala (pct. 6.2.9).Notă: Nu este obligatoriu să se efectueze aceasta a treia extracţie la analizarea probelor de lapte deshidratat degresat.6.2.12. Se evapora sau se distileaza cu atenţie o cantitate cat mai mare de solvent (inclusiv etanol). Dacă balonul este de capacitate mica, este nevoie ca după fiecare extracţie să se îndepărteze o anumită cantitate de solvent.6.2.13. Dacă solventul nu emana un miros puternic, se asaza balonul în etuva şi se incalzeste timp de o ora.6.2.14. Se scoate balonul din etuva, se lasă să se raceasca la temperatura camerei în care se efectuează cantarirea (pct. 6.2.1) şi se cantareste cu o precizie de 0,1 mg.6.2.15. Se repeta procedurile descrise la pct. 6.2.13 şi 6.2.14 cu perioade de încălzire de 30-60 de minute până când diferenţa dintre cele doua mase cantarite succesiv este mai mica de 0,5 mg sau până în momentul în care creşte masa. Dacă apare o creştere a masei, se va utiliza cea mai mica masa obţinută prin calcul (pct. 7.1). Greutatea finala înregistrată va fi M1g.6.2.16. Se adauga 15-25 ml eter de petrol pentru a se confirma ca substanţa extrasa este total solubila. Se incalzeste uşor şi se agita solventul până la dizolvarea totală a grasimii.6.2.16.1. Dacă substanţa extrasa este total solubila în eter de petrol, masa grasimii reprezintă diferenţa dintre greutatile determinate la procedurile descrise la pct. 6.2.1 şi 6.2.15.6.2.16.2. Dacă se remarca prezenta unei anumite cantităţi de substanţa insolubila sau în caz ca exista dubii, grasimea se extrage complet din balon prin spalare repetată cu eter de petrol cald, lăsând materialul nedizolvat să se aseze după fiecare decantare. Se clateste de 3 ori exteriorul gatului balonului.Se incalzeste balonul în etuva timp de o ora, se lasă apoi să se raceasca la temperatura camerei în care se va efectua cantarirea (pct. 6.2.1) şi se cantareste cu o precizie de 0,1 mg. Masa grasimii reprezintă diferenţa dintre masa obţinută potrivit pct. 6.2.15 şi aceasta masa finala.7. Exprimarea rezultatelor7.1. Metoda de calculMasa exprimată în grame de grasime extrasa este:(M1 – M2) – (B1 – B2),iar conţinutul de grasime al probei, exprimat sub forma de procent, este:(M1 – M2) – (B1 – B2)––––––– x 100, Sîn care:M1 – masa exprimată în grame a balonului M cu grasime după etapa descrisă la pct. 6.2.15;M2 – masa exprimată în grame a balonului M după procedura descrisă la pct. 6.2.1 sau, în caz de substanţe nedizolvate ori dacă apar neclaritati, după etapa descrisă la pct. 6.2.16.2;B1 – masa exprimată în grame a balonului B al testului blanc după etapa descrisă la pct. 6.2.15;B2 – masa exprimată în grame a balonului B după etapa descrisă la pct. 6.2.1 sau, în caz de substanţe nedizolvate ori dacă apar neclaritati, după etapa descrisă la pct. 6.2.16.2;S – masa exprimată în grame a probei utilizate.8. RepetabilitateaDiferenţa dintre rezultatele a doua determinări efectuate simultan sau într-o succesiune rapida pe aceeaşi proba, de către acelaşi analist, în aceleaşi condiţii, nu va depăşi 0,2 g grasime/100 g de produs, cu excepţia laptelui praf degresat în cazul căruia diferenţa nu trebuie să depăşească 0,1 g grasime/100 g produs. +
METODA Nr. 5: DETERMINAREA CONŢINUTULUI DE ZAHAROZĂ(METODA POLARIMETRICA)1. Obiect şi domeniu de aplicareAceasta metoda determina conţinutul de zaharoza din:a) laptele concentrat indulcit; … b) laptele concentrat indulcit, parţial degresat; … c) laptele concentrat indulcit, degresat. … Probele nu trebuie să conţină zahăr invertit.2. DefiniţieConţinutul de zaharoza din sortimentele de lapte condensat indulcit – conţinutul de zaharoza determinat prin metoda specificată.3. PrincipiuMetoda se bazează pe principiul inversiunii Clerget, care consta în tratarea blanda a probei cu acid, care produce hidroliza completa a zaharozei, dar nu şi a lactozei sau a altor zaharuri. Conţinutul de zaharoza se obţine prin schimbarea puterii de rotaţie a soluţiei. Soluţia limpede filtrata a probei, fără mutarotatie prin lactoza, se pregăteşte prin tratarea soluţiei cu amoniac, urmată de neutralizare şi limpezire, efectuate prin adăugarea succesiva a soluţiilor de acetat de zinc şi ferocianura de potasiu.Într-o porţiune a filtratului zaharoza este hidrolizata într-un mod specific.Conţinutul de zaharoza se calculează cu ajutorul formulei corespunzătoare din rotatia filtratului înainte şi după inversiune.4. Reactivi4.1. Soluţie de acetat de zinc, 1M: se dizolva 21,9 g acetat de zinc cristalizat Zn [C(2)H(3)O(2)](2). 2H(2)O şi 3 ml acid acetic glacial în apa şi se completează până la 100 ml cu apa.4.2. Soluţie ferocianura de potasiu, 0,25 M: se dizolva 10,6 g trihidrat (II) hexacianoferat de potasiu cristalizat K(4)[Fe(CN)(6)]. 3H(2)O în apa şi se completează până la 100 ml cu apa.4.3. Soluţie de acid clorhidric, 6,35±0,20 M(20 la 22%) sau 5,0±0,2 M(16 la 18%)4.4. Soluţie de amoniac, 2,0±0,2 M (3,5%)4.5. Soluţie de acid acetic, 2,0±0,2 M(12%)4.6. Indicator albastru bromotimol, 1% (m/v) soluţie în etanol.5. Aparatura5.1. Balanţa cu o precizie de 10 mg5.2. Tub polarimetric, 2 dm, de o lungime exact calibrata5.3. Polarimetru sau zaharimetru:a) polarimetru cu lumina de sodiu sau cu lumina verde pentru mercur (lampa cu vapori de mercur cu prisma sau ecranul special Wratten nr. 77A), care va inregistra cu o precizie de cel puţin 0,05 grade unghiulare; … b) zaharimetru cu scala internationala a zaharurilor, care foloseşte lumina alba ce trece printr-un filtru de 15 mm de soluţie de bicromat de potasiu 6% sau lumina de sodiu, care va inregistra cu o precizie de cel puţin 0,1° pe scala internationala a zaharurilor. … 5.4. Baie de apa, reglata la temperatura de 60°C±1°C.6. Procedura6.1. Determinarea de controlPentru standardizarea procedurii, reactivilor şi a aparatului se efectuează o determinare de control în duplicat, conform celor descrise mai jos, utilizându-se un amestec de 100 g de lapte şi 18 g zaharoza pura sau un amestec de 110 g de lapte degresat şi 18 g zaharoza pura, fiecare fiind corespondentul a 40 g de lapte condensat care conţine 45% zaharoza. Conţinutul de zaharuri se calculează cu ajutorul formulei specificate la pct. 7, substituind M, F şi, respectiv, P din formula 1 cu cantitatea de lapte luată şi grasimea şi conţinutul de proteine din aceasta cantitate de lapte, iar în formula 2, M se înlocuieşte cu valoarea 40,00. Media valorilor găsite nu va reprezenta mai mult de 0,2% din 45,0%.6.2. Determinare6.2.1. Se cantaresc cu o precizie de 10 mg aproximativ 40 g de proba bine amestecata, într-un pahar de laborator de 100 ml. Se adauga 50 ml de apa fierbinte (la temperatura de 80-90°C) şi se amesteca bine.6.2.2. Se transfera amestecul cantitativ într-un balon cotat de 200 ml, clatind paharul cu mai multe cantităţi succesive de apa la temperatura de 60°C, până când volumul total va fi între 120 ml şi 150 ml. Se amesteca şi se lasă să se raceasca la temperatura camerei.6.2.3. Se adauga 5 ml de soluţie de amoniac diluata (pct. 4.4): se amesteca din nou şi apoi se lasă în repaus 15 minute.6.2.4. Se neutralizeaza amoniacul prin adăugarea unei cantităţi echivalente de soluţie diluata de acid acetic (pct. 4.5). Se determina exact numărul anterior de mililitri prin titrarea soluţiei de amoniac cu indicatorul albastru bromotimol (pct. 4.6). Se amesteca.6.2.5. Se adauga 12,5 ml de soluţie de acetat de zinc (pct. 4.1) amestecand uşor prin rotirea balonului înclinat.6.2.6. Se adauga 12,5 ml de soluţie ferocianura de potasiu (pct. 4.2) în acelaşi mod în care a fost adăugată soluţia de acetat.6.2.7. Se aduce conţinutul balonului la o temperatura de 20°C şi se completează până la semnul de 200 ml cu apa la temperatura de 20°C.Notă: În timpul tuturor etapelor descrise până acum toate adaugarile de apa sau de reactivi trebuie efectuate astfel încât să se evite formarea bulelor de aer şi, în acelaşi scop, toate amestecarile trebuie efectuate prin rotirea balonului şi nu prin agitare. Dacă până la completarea volumului de 200 ml se găsesc bule de aer, ele vor putea fi eliminate prin conectarea temporară a balonului la o pompa de vid şi prin rotirea balonului.6.2.8. Se acoperă balonul cu un dop uscat şi se amesteca bine prin agitare puternica.6.2.9. Se lasă în repaus câteva minute şi apoi se filtreaza printr-o hârtie de filtru uscata, respingandu-se primii 25 ml de filtrat.6.2.10. Polarizarea directa: se determina rotatia optica a filtratului la temperatura de 20°C±1°C.6.2.11. Inversiunea: se picura cu pipeta 40 ml de filtrat obţinut anterior într-un balon cotat de 50 ml. Se adauga 6,0 ml de 6,35 M acid clorhidric sau 7,5 ml de 5,0 M acid clorhidric (pct. 4.3). Se introduce balonul într-o baie de apa la temperatura de 60°C, timp de 15 minute, asigurându-se ca întregul balon este acoperit de apa. Se amesteca prin miscari rotative în decursul primelor 5 minute, timp în care conţinutul balonului va trebui sa atinga temperatura baii de apa. Se raceste la temperatura de 20°C şi se completează volumul cu apa la temperatura de 20°C. Se amesteca şi se lasă în repaus o ora la aceasta temperatura.6.2.12. Polarizarea inversaSe determina rotatia soluţiei invertite la temperatura de 20°C±0,2°C. (Cu toate acestea, dacă temperatura T a lichidului din eprubeta de polarizare este diferita cu mai mult de 0,2°C în timpul masuratorii, va trebui aplicată corecţia de temperatura menţionată la punctul 7.2.).7. Exprimarea rezultatelor7.1. Metoda de calculConţinutul de zaharoza se determina cu ajutorul formulei de mai jos: M(1) v = ––(1,08 F + 1,55 P); … 100 D – 1,25 l V – v V(2) S = –––- x ––- x –– %, … Q V L x Mîn care:S – conţinutul de zaharoza;M – masa probei cantarite, în grame;F – procentul de grasime din proba;P – procentul de proteine (N x 6,38) din proba;V – volumul în ml la care a fost diluata proba înainte de filtrare;v – corectarea, în ml, a volumului precipitatului format în timpul limpezirii;D – afisajul direct al polarimetrului (polarizarea înainte de inversiune);l – afisajul polarimetrului după inversiune;L – lungimea, în dm, a tubului polarimetrului;Q – factorul de inversiune, ale cărui valori sunt date mai jos.Observaţii:a) Când se cantaresc exact 40,00 g de lapte concentrat şi se utilizează un polarimetru cu lampa pentru sodiu, grade unghiulare şi un tub de polarimetru de 2 dm, la temperatura de 20°C ± 1°C, conţinutul de zaharoza a laptelui concentrat normal (C = 9) poate fi calculat după următoarea formula: … S = (D – 1,25 l) x (2,833 – 0,00612 F – 0,00878 P)b) Dacă polarizarea inversa se măsoară la o temperatura diferita de 20°C, numerele se inmultesc cu: … 1 + 0,0037 (T – 20)7.2. Valoarea factorului de inversiune QPrin formula de mai jos se obţin valorile precise ale Q, pentru surse variate de lumina, cu corectarile necesare ale concentratiei şi temperaturii:Lumina pentru sodiu şi polarimetrul cu grade unghiulare:Q = 0,8825 + 0,0006 (C – 9) – 0,0033 (T – 20)Lumina verde pentru mercur şi polarimetrul cu grade unghiulare:Q = 1,0392 + 0,0007 (C – 9) – 0,0039 (T – 20)Lumina alba cu filtru dicromat şi zaharimetru cu scala internationala a zahărului:Q = 2,549 + 0,0017 (C – 9) – 0,0095 (T – 20)În cadrul formulelor de mai sus:C – procentul zaharurilor totale din soluţia invertita polarizata;T – temperatura soluţiei invertite de pe afisajul polarimetrului.Nota 1: Procentul zaharurilor totale C din soluţia invertita poate fi calculat cu ajutorul afisajului direct şi al modificării inversiunii, în mod obişnuit, prin utilizarea valorilor uzuale pentru rotatia specifică a zaharozei, lactozei şi zahărului invertit.Corecţia 0,0006 (C – 9) este precisa doar în cazul în care C este aproximativ 9; pentru laptele concentrat normal, aceasta corectie poate fi neglijata, C fiind foarte aproape de 9.Nota 2: Variatia de temperatura de la 20°C la 1°C nu are o mare influenţa asupra afişării directe a rezultatului, dar variatia de peste 0,2°C în afisajul substanţei invertite va necesita o corectie. Corecţia – 0,0033 (T – 20) este precisa doar în cazul temperaturilor cuprinse între 18°C şi 22°C.7.3. RepetabilitateaDiferenţa dintre rezultatele celor două determinări efectuate simultan sau într-o succesiune rapida pe aceeaşi proba, de către acelaşi analist, în aceleaşi condiţii, nu va depăşi 0,3 g de zaharoza pe 100 g lapte concentrat. +
METODA Nr. 6: DETERMINAREA ACIDULUI LACTIC ŞI A CONŢINUTULUI DE LACTAŢI1. Obiect şi domeniu de aplicareAceasta metoda determina conţinutul de acid lactic şi lactati, exprimati ca acid lactic, din:a) lapte deshidratat cu conţinut ridicat de grasime sau lapte praf cu conţinut ridicat de grasime; … b) lapte deshidratat integral sau lapte praf integral; … c) lapte deshidratat parţial degresat sau lapte praf parţial degresat; … d) lapte deshidratat degresat sau lapte praf degresat. … 2. DefiniţieConţinutul de acid lactic şi lactati din sortimentele de lapte deshidratat – acidul lactic şi lactatii, exprimati sub forma de conţinut de acid lactic, determinat prin metoda specificată.3. PrincipiuGrasimile, proteinele şi lactoza sunt simultan eliminate dintr-o soluţie de proba prin adăugarea sulfatului de cupru şi a hidroxidului de calciu, urmată de filtrare.Acidul lactic şi lactatii din filtrat sunt convertiti în acetaldehida prin acţiunea acidului sulfuric concentrat în prezenta sulfatului (II) de cupru.Conţinutul de acid lactic se determina colorimetric prin adăugarea de p-hidroxi-di-fenil.Conţinutul de acid lactic şi lactati se exprima ca mg de acid lactic pe 100 g substanţa uscata negrasa.4. Reactivi4.1. Soluţie de sulfat de cupru (II): se dizolva 250 g de sulfat (II) de cupru [CuSO(4). 5H(2)O] în apa şi se dilueaza până la 1.000 ml cu apa.4.2. Suspensie de hidroxid de calciu4.2.1. Se sfarama 300 g hidroxid de calciu [Ca(OH)2] într-un mojar cu apa, utilizându-se în total 900 ml.Suspensia trebuie preparata imediat înainte de utilizare.4.2.2. Suspensie de hidroxid de calciu: se sfarama 300 g de hidroxid de calciu [Ca(OH)2] într-un mojar cu apa, utilizându-se în total 1.400 ml. Suspensia trebuie preparata imediat înainte de utilizare.4.3. Soluţie de acid sulfuric – sulfat (II) de cupru: se adauga până la 300 ml acid sulfuric, 95,9 la 97,0 % (m/m) de H(2)SO(4),(0), 5 ml de soluţie de sulfat (II) de cupru (4.1).4.4. Soluţie de p-hidroxi-di-fenil [C(6)H(5)C(6)H(4)OH)]: se dizolva prin agitarea şi încălzirea uşoară a 0,75 g de p-hidroxi-di-fenil în 5 ml de soluţie apoasa a hidroxidului de sodiu, care conţine 5 g de NaOH pe 100 ml. Se dilueaza până la 50 ml în apa, într-un balon cotat. Soluţia se păstrează într-o sticlă de culoare maro, într-un loc intunecat şi rece. Stabilitatea maxima la depozitare este de 72 de ore.4.5. Soluţie etalon de acid lactic: se dizolva cu puţin timp înainte de utilizare 0,1067 g de lactat de litiu (CH(3)CHOHCOOLi) în apa şi se dilueaza până la 100 ml într-un balon cotat. 1 ml din aceasta soluţie corespunde cu 0,1 mg de acid lactic.4.6. Laptele reconstituit etalon: se analizează înainte câteva probe de lapte deshidratat de calitate superioară. Pentru pregătirea curbei de calibrare se selecteaza proba care are cel mai mic conţinut de acid lactic, care nu conţine mai mult de 30 mg de acid lactic pe 100 g de substanţa uscata negrasa. Se respecta procedura descrisă la pct. 6.2.1 şi 6.2.2 de mai jos.5. Aparatura5.1. Balanţa analitica5.2. Spectrofotometru adecvat pentru indicarea la o lungime de unda de 570 nm5.3. Baie de apa la temperatura de 30°C ± 2°C5.4. Mojar şi pistil5.5. Hârtie de filtru (Schleicher şi Schull 595, Whatman 1 sau un echivalent)5.6. Eprubete din pirex sau echivalent (dimensiune 25 x 150 mm)Notă: Toate materialele din sticlă trebuie să fie perfect curate şi destinate utilizării exclusive pentru aceasta aplicaţie. Materialele din sticlă care conţin reziduuri precipitate se clatesc, înainte de spalare, cu acid clorhidric concentrat.6. Procedura6.1. Proba oarbaProba oarba se obţine prin introducerea a 30 ml de apa într-o eprubeta gradata de 50 ml şi tratarea acestei eprubete conform celor descrise la pct. 6.2.4-6.2.11. inclusiv. Dacă proba masurata în comparatie cu apa depăşeşte un echivalent de 20 mg de acid lactic/100 g substanţa uscata negrasa, atunci trebuie verificaţi reactivii, iar reactivii sau reactantul impur trebuie înlocuiţi. Proba oarba se efectuează în acelaşi timp cu analiza probei.6.2. DeterminareaNotă: Se va evita contaminarea cu impuritati, în special cu saliva sau transpiratie.6.2.1. Se determina conţinutul de substanţa uscata negrasa (a)g de proba prin îndepărtarea conţinutului de grasime (determinat prin metoda nr. 4) şi a conţinutului de umiditate (determinat prin metoda nr. 2) din 100. 1.0006.2.2. Se cantaresc –– g de proba cu o precizie (a-10)de 0,1 g. Aceasta cantitate de proba se adauga la 100 ml de apa şi se amesteca bine.6.2.3. Se picura cu pipeta 5 ml de soluţie obţinută într-o eprubeta gradata de 50 ml şi se dilueaza cu apa până la aproximativ 30 ml.6.2.4. În timpul agitarii se adauga incet 5 ml de soluţie de sulfat (II) de cupru (pct. 4.1) şi se lasă în repaus timp de 10 minute.6.2.5. În timpul agitarii se adauga incet 5 ml de suspensie de hidroxid de calciu (pct. 4.2.1) sau 10 ml de suspensie de hidroxid de calciu (pct. 4.2.2).6.2.6. Se dilueaza cu apa până la 50 ml, se agita puternic, se lasă în repaus timp de 10 minute şi apoi se filtreaza. Se iau primele rezultate.6.2.7. Se pune cu pipeta 1 ml de filtrat într-o eprubeta (pct. 5.6).6.2.8. În eprubeta se adauga, cu ajutorul unei biurete sau a unei pipete gradate, 6,0 ml de soluţie de acid sulfuric – soluţie de sulfat (II) de cupru (pct. 4.3). Se amesteca.6.2.9. Se incalzeste în baia de apa timp de 5 minute. Se raceste la temperatura camerei, sub jet de apa.6.2.10. Se adauga doua picaturi de reactant p-hidroxidi-fenil (pct. 4.4) şi se agita puternic, astfel încât reactantul să se imprastie uniform în lichid. Se asaza eprubeta în baia de apa la temperatura de 30°C ± 2°C; se lasă în repaus timp de 15 minute, agitandu-se din când în când.6.2.11. Se introduce eprubeta într-o baie de apa şi se tine 90 de secunde. Se raceste la temperatura camerei, sub jet de apa.6.2.12. Se măsoară densitatea optica comparativ cu proba martor (pct. 6.1) în 3 ore, la lungimea de unda specificată la pct. 5.2.6.2.13. Dacă densitatea optica depăşeşte densitatea celui mai înalt punct de pe curba de etalonare, se va repeta testul, diluandu-se corespunzător filtratul obţinut conform pct. 6.2.6.6.3. Prepararea curbei de etalonare6.3.1. Se picura cu pipeta 5 ml de lapte reconstituit (pct. 4.6) în 5 eprubete gradate de 50 ml. În aceste eprubete se picura cu pipeta 0, 1, 2, 3 şi, respectiv, 4 ml de soluţie etalon (pct. 4.5), astfel încât să se obţină o serie de soluţii etalon care să corespundă cu 0, 20, 40, 60 şi 80 mg de acid lactic adăugat pe 100 g de substanţa uscata negrasa a laptelui deshidratat.6.3.2. Se dilueaza cu apa până la aproximativ 30 ml şi se tratează conform celor descrise la pct. 6.2.4-6.2.11.6.3.3. Se măsoară densitatile optice ale soluţiilor etalon (pct. 6.3.1), comparativ cu proba oarba (pct. 6.1) la lungimea de unda specificată la pct. 5.2. Densitatile optice se introduc într-o diagrama, cu cantităţile de acid lactic enumerate la pct. 6.3.1, adică 0 mg, 20 mg, 40 mg, 60 mg şi 80 mg/100 g de substanţa uscata negrasa. Se deseneaza cea mai potrivita linie dreapta care uneste punctele şi se pregăteşte curba standard prin miscarea acestei linii paralel cu ea însăşi, astfel încât sa treacă prin originea sa.7. Exprimarea rezultatelor7.1. Metoda de calculDensitatea optica masurata conform pct. 6.2.12 sau 6.2.13 se transforma în mg de acid lactic/100 g de substanţa uscata negrasa din proba, făcându-se referire la curba de etalonare. Acest rezultat se înmulţeşte cu factorul de diluare, dacă filtrul a fost diluat în conformitate cu pct. 6.2.13.7.2. RepetabilitateaDiferenţa dintre rezultatele celor două determinări efectuate simultan sau într-o succesiune rapida, pe aceeaşi proba, de către acelaşi analist şi în aceleaşi condiţii, nu va depăşi 8 mg de acid lactic/100 g substanţa uscata negrasa pentru un conţinut de până la 8 mg. Pentru valori mai mari aceasta diferenţa nu va trebui să depăşească 10% din cea mai mica valoare. +
METODA Nr. 7: DETERMINAREA ACTIVITĂŢII FOSFATAZEI(PROCEDURA SANDERS ŞI SAGER MODIFICATĂ)1. Obiect şi domeniu de aplicareAceasta metoda descrie modul de determinare a activităţii fosfatazei din:a) lapte deshidratat cu conţinut ridicat de grasime sau lapte praf cu conţinut ridicat de grasime; … b) lapte deshidratat integral sau lapte praf integral; … c) lapte deshidratat parţial degresat sau lapte praf parţial degresat; … d) lapte deshidratat degresat sau lapte praf degresat. … 2. DefiniţieActivitatea fosfatazica a tipurilor de lapte deshidratat reprezintă cantitatea de fosfataza alcalina activa prezenta. Se exprima prin cantitatea de fenol în μg eliberata de 1 ml de lapte reconstituit, determinat prin procedura descrisă mai jos.3. PrincipiuActivitatea fosfatazei din sortimentele de lapte deshidratat este determinata prin posibilitatea fosfatazei de a elibera fenolul din fenilfosfat disodic. Cantitatea de fenol eliberata în condiţiile stabilite este determinata printr-o măsurare spectrofotometrica a culorii obţinute cu reactantul Gibb.4. Reactivi4.1. Soluţia ASoluţie tampon de borat hidroxid de bariu: ph 10,6 ± 0,1 la 20°CSe dizolva 25,0 g de hidroxid de bariu [Ba(OH)2.8H2O] în apa şi se dilueaza până la 500 ml.Se dizolva 11,0 g acid boric (H3BO3) în apa şi se dilueaza până la 500 ml.Se incalzesc cele doua soluţii la 50°C şi se amesteca. Amestecul se agita şi se raceste la temperatura camerei.Se regleaza pH-ul la 10,6 ± 0,1 cu soluţia de hidroxid de bariu şi se filtreaza.Soluţia se păstrează într-un recipient bine închis cu dop.Înainte de utilizare soluţia tampon se dilueaza cu o cantitate egala de apa.4.2. Soluţia BSoluţie tampon pentru dezvoltarea culoriiSe dizolva 6,0 g de metaborat de sodiu (NaBO2) (sau 12,6 g de NaBO2.4H2O) şi 20,0 g de clorura de sodiu (NaCl) în apa şi se dilueaza până la 1.000 ml cu apa.4.3. Soluţia CSoluţie tampon de substrat4.3.1. Se dizolva 0,5 g de fenilfosfat disodic (Na2C6H5PO4.2H2O) în 4,5 ml de soluţie B (pct. 4.2). Se adauga doua picaturi din soluţia E (pct. 4.5) şi se lasă în repaus timp de 30 de minute. Culoarea se extrage cu ajutorul a 2,5 ml de butanol (pct. 4.10). Dacă este nevoie, extractia culorii se repeta. După separare butanolul se elimina. Aceasta soluţie trebuie păstrată câteva zile la frigider. Înainte de utilizare culoarea se dezvolta şi se elimina încă o dată.4.3.2. Se picura cu pipeta 1 ml din aceasta soluţie într-un balon cotat de 100 ml şi se completează volumul rămas cu soluţia A. Soluţia tampon se prepara imediat înainte de utilizare.4.4. Soluţia DPrecipitantSe dizolva 3,0 g sulfat de zinc (ZnSO4.7H2O) şi 0,6 g de sulfat (II) de cupru (CuSO4.5H2O) în apa şi se completează până la 100 ml cu apa.4.5. Soluţia EReactivul GibbsSe dizolva 0,040 g de 2,6-dibromchinona 1,4 clorimida (O.C6H2Br2. NCl) în 10 ml etanol 96%.Soluţia se păstrează în frigider, într-o sticlă de culoare închisă. Reactivul se arunca dacă s-a decolorat.4.6. Soluţie tampon de diluare a culoriiSe dilueaza 10 ml de soluţie B (pct. 4.2), soluţie tampon pentru dezvoltarea culorii, până la 100 ml cu apa.4.7. Soluţie de sulfat de cupruSe dizolva 0,05 g de sulfat (II) de cupru (CuSO4. 5H2O) în apa şi se completează până la 100 ml cu apa.4.8. Soluţie etalon de fenolSe dizolva 0,200 ± 0,001 g de fenol pur în apa şi se completează până la 100 ml într-un balon cotat cu apa. Aceasta soluţie poate fi păstrată la frigider mai multe luni. 10 ml din aceasta soluţie se dilueaza până la 100 ml cu apa. Soluţia diluata conţine 200 μg de fenol într-un ml şi va putea fi utilizata la pregătirea mai multor soluţii diluate.4.9. Apa distilata fiarta4.10. n. – Butanol5. Aparatura:5.1. Balanţa analitica5.2. Baie de apa, reglata termostatic la temperatura de 37°C ± 1°C5.3. Spectrofotometru adecvat pentru indicarea la o lungime de unda de 610 nm;5.4. Hârtie de filtru (Schleicher şi Schull 597, Whatman 42 sau o hârtie de filtru echivalenta);5.5. Baie de apa, fierbator;5.6. Folie de aluminiu.6. ProceduraMăsuri de precautie:– Se evita expunerea directa la soare.– Toate materialele din sticlă, dopurile şi produsele pentru curatare trebuie să fie impecabil de curate. Se recomanda să fie clatite şi fierte cu apa sau tratate cu abur.– Se va evita utilizarea materialelor din plastic (dopurile din plastic), deoarece pot conţine fenoli.– Saliva conţine fosfataza; de aceea trebuie evitate cu foarte mare grija contaminarile cu saliva.6.1. Pregătirea probei6.1.1. Se cantaresc, cu o precizie de 0,1 g, 10 g de proba şi se dizolva în 90 ml de apa. Temperatura pentru dizolvarea probei nu va depăşi în nici un caz 35°C.6.2. Determinarea6.2.1. În doua eprubete se introduce câte 1 ml de lapte reconstituit, pregătit conform celor descrise la pct. 6.1.1.6.2.2. Una dintre cele doua eprubete se incalzeste în apa timp de doua minute. Se acoperă eprubeta şi baia de apa (pct. 5.5) sau, de exemplu, paharul de laborator cu o folie de aluminiu (pct. 5.6), pentru a se asigura încălzirea suprafeţei totale a eprubetei. Se raceste în apa rece la temperatura camerei. Pentru proba martor se foloseşte aceasta eprubeta. Pentru toate operaţiunile ulterioare cele doua eprubete vor fi tratate identic.6.2.3. Se adauga 10 ml de soluţie C (pct. 4.3.2). Se amesteca şi se introduc eprubetele în baia de apa la temperatura de 37°C (pct. 5.2).6.2.4. Se lasă la încălzit în baia de apa, agitandu-se din când în când.6.2.5. Eprubetele se transfera imediat într-o baie de apa (pct. 5.5) în fierbere şi se incalzesc timp de doua minute; se racesc la temperatura camerei în apa rece.6.2.6. Se adauga 1 ml de soluţie D (pct. 4.4), se amesteca şi se filtreaza printr-o hârtie de filtru; se elimina primele picaturi filtrate până se obţine o soluţie clara.6.2.7. Se iau 5 ml din fiecare filtrat în eprubete, se adauga 5 ml de soluţie B (pct. 4.2) şi 0,1 de soluţie E (pct. 4.5). Se amesteca.6.2.8. Se lasă să se dezvolte culoarea la temperatura camerei timp de 30 de minute, departe de căldură soarelui.6.2.9. Se măsoară densitatea optica a soluţiei probei, comparativ cu proba oarba, la lungimea de unda indicată la pct. 5.3.6.2.10. Determinarea se repeta dacă densitatea optica a soluţiei este mai mare decât cea a probei etalon cu 20 μg de fenol preparat în conformitate cu pct. 7.Dacă se depăşeşte aceasta limita, se dilueaza un volum corespunzător de lapte reconstituit, conform pct. 6.1.1, cu un volum corespunzător din acest tip de lapte fiert, conform celor indicate la pct. 6.2.2, pentru a inactiva fosfataza prezenta.7. Pregătirea curbei de etalonare7.1. În 4 baloane cotate de 100 ml se picura cu pipeta 1, 3, 5 şi 10 ml de soluţie etalon diluata conform pct. 4.8 şi se completează volumul cu apa; aceste soluţii diluate vor conţine respectiv 2, 6, 10 şi 20 μg de fenol/ml.7.2. Se picura cu pipeta 1 ml de apa, 1 ml din fiecare soluţie etalon (pct. 7.1) în eprubete, pentru a se obţine o serie de probe care conţin o (valoarea martor obţinută prin utilizarea unui ml de apa) -2-6-10 şi 20 μg de fenol.7.3. Se picura succesiv cu pipeta în fiecare eprubeta 1 ml de soluţie de sulfat (II) de cupru (pct. 4.7), 5 ml de soluţie tampon pentru diluarea culorii (pct. 4.6), 3 ml de apa şi 0,1 ml de soluţie E (pct. 4.5). Se amesteca.7.4. Se lasă eprubetele timp de 30 de minute la temperatura camerei, ferite de lumina directa a soarelui.7.5. Se măsoară absorbanta soluţiilor din fiecare dintre eprubete, comparativ cu valoarea martor, la lungimea de unda indicată la pct. 5.3.7.6. Curba de etalonare se obţine prin trasarea valorilor absorbantei, comparativ cu cantităţile de fenol în μg, conform celor indicate la pct. 7.2.8. Exprimarea rezultatelor8.1. Metoda de calcul8.1.1. Rezultatele determinate conform pct. 6.2.9 se transforma în μg de fenol, prin referinţa la curba standard.8.1.2. Activitatea fosfatazei exprimată ca μg de fenol pe ml de lapte reconstituit se calculează cu ajutorul următoarei formule:Activitatea fosfatazei = 2,4 x P,unde P = cantitatea de fenol în μg, conform 8.1.1.8.1.3. Dacă a fost necesară diluarea, conform pct. 6.2.10, se înmulţeşte rezultatul obţinut la pct. 8.1.2 cu factorul de dilutie.8.2. RepetabilitateaDiferenţa dintre rezultatele a doua determinări efectuate simultan sau într-o succesiune rapida pe aceeaşi proba, de către acelaşi analist şi în aceleaşi condiţii, nu va depăşi 2 μg de fenol eliberat de 1 ml de lapte reconstituit. +
METODA Nr. 8: DETERMINAREA ACTIVITĂŢII FOSFATAZEI(PROCEDURA ASCHAFFENBURG ŞI MULLEN)1. Obiect şi domeniu de aplicareAceasta metoda descrie modul de determinare a activităţii fosfatazei din:a) lapte deshidratat cu conţinut ridicat de grasime sau lapte praf cu conţinut ridicat de grasime; … b) lapte deshidratat integral sau lapte praf integral; … c) lapte deshidratat parţial degresat sau lapte praf parţial degresat; … d) lapte deshidratat degresat sau lapte praf degresat. … 2. DefiniţieActivitatea fosfatazica a sortimentelor de lapte deshidratat reprezintă cantitatea de fosfataza alcalina activa prezenta. Se exprima prin cantitatea de p-nitrofenol în μg eliberata de 1 ml de proba reconstituita, determinata prin procedura descrisă mai jos.3. PrincipiuProba reconstituita este diluata cu un substrat tampon cu pH 10,2 şi se lasă la incubare, la o temperatura de 37°C, timp de doua ore. Orice cantitate de fosfataza alcalina prezenta în proba va elibera, în acest caz, p-nitrofenolul din p-nitrofenil fosfat disodic adăugat. P-nitrofenolul eliberat se determina prin compararea directa cu sticlă colorata standard într-un colorimetru simplu care utilizează reflectia luminii.4. Reactivi4.1. Soluţia tampon de carbonat – bicarbonat de sodiuSe dizolva 3,5 g de carbonat de sodiu anhidru şi 1,5 g de bicarbonat de sodiu în apa şi se dilueaza cu apa până la 1.000 ml într-un balon cotat.4.2. Substratul tamponSe dizolva 1,5 p-nitro-fenilfosfat disodic în soluţia tampon de carbonat de sodiu – bicarbonat de sodiu (pct. 4.1) şi se dilueaza cu apa până la 1.000 ml într-un balon cotat.Aceasta soluţie va rămâne stabilă dacă se păstrează în frigider (≤ 4°C) timp de o luna, dar pe aceasta soluţie va trebui efectuat un test de control al culorii (pct. 6 – măsura de precautie nr. 3 de mai jos).4.3. Soluţii de limpezire4.3.1. Soluţie de sulfat de zincSe dizolva 30,0 g de sulfat de zinc (ZnSO4) în apa şi se dilueaza cu apa până la 100 ml într-un balon cotat.4.3.2. Soluţie (II) de hexacianoferat de potasiuSe dizolva 17,2 g de trihidrat (II) de hexacianoferat de potasiu [K4Fe(CN)6.3H2O] şi se dilueaza cu apa până la 100 ml într-un balon cotat.5. Aparatura5.1. Balanţa analitica5.2. Baie de apa, reglata termostatic la temperatura de 37°C ± 1°C.5.3. Colorimetru, cu un disc special care conţine sticle colorate standard calibrat în μg p-nitrofenol pe ml de lapte şi cu cuve de 2 x 25 mm.6. ProceduraMăsuri de precautie:– După utilizare eprubetele vor fi golite, clatite cu apa, spalate cu apa fierbinte care conţine un detergent alcalin, după care vor fi clatite cu apa calda, curata, de la robinet. În final, trebuie clatite cu apa şi uscate înainte de utilizare.Pipetele trebuie clatite bine cu apa rece, curata, de la robinet, imediat după utilizare, după care vor fi iar clatite cu apa şi uscate înainte de utilizare.– Dopurile eprubetelor trebuie clatite bine cu apa calda de la robinet, imediat după utilizare, după care vor fi fierte doua minute în apa.– Soluţia substrat tampon (pct. 4.2) trebuie să rămână stabilă cel puţin o luna, dacă este păstrată într-un frigider, la temperatura de 4°C sau mai mica. Toate formele de instabilitate se vad prin apariţia culorii galbene. Deoarece rezultatele testului sunt întotdeauna obţinute prin comparatia cu produsul fiert care conţine aceeaşi soluţie substrat tampon, se recomanda ca soluţia respectiva sa nu fie utilizata dacă da o indicaţie a culorii mai mare de 10 μg, atunci când este citită într-o cuva de 25 mm din colorimetru, utilizându-se apa distilata din cealaltă cuva de 25 mm.– Pentru fiecare proba se utilizează o pipeta separată şi se evita contaminarea pipetei cu saliva.– Testul trebuie ferit în permanenta de lumina directa a razelor solare.6.1. Pregătirea probeiSe dizolva 10 g de lapte praf în 90 ml de apa. Temperatura de dizolvare a laptelui praf nu trebuie să depăşească temperatura de 35°C.6.2. Determinarea6.2.1. Într-o eprubeta curata şi uscata se picura cu pipeta 15 ml de soluţie substrat tampon (pct. 4.2), după care se vor testa 2 ml de proba reconstituita (pct. 6.1). Se pune un dop la eprubeta, se amesteca prin întoarcere şi se introduce într-o baie de apa la temperatura de 37°C (pct. 5.2).6.2.2. În acelaşi timp se introduce în baia de apa o eprubeta conţinând 15 ml de soluţie substrat tampon şi 2 ml de proba fiarta reconstituita, similară celei supuse testarii.6.2.3. După doua ore se scot ambele eprubete din baia de apa, se adauga 0,5 ml de soluţie de sulfat de zinc (pct. 4.3.1), se pune dopul, se agita puternic şi se lasă în repaus timp de 3 minute. Se adauga 0,5 ml de soluţie (II) hexacianoferat de potasiu (pct. 4.3.2), se amesteca bine şi se filtreaza prin hârtie de filtru cutata (pct. 5.4), iar filtratul colectat se aduna într-o eprubeta curata.6.2.4. Se transfera filtratul într-o cuva de 25 mm şi se compara cu filtratul probei fierte de control din colorimetru, utilizându-se discul special al colorimetrului (pct. 5.3).7. Exprimarea rezultatelor7.1. Metoda de calculIndicaţia directa obţinută conform pct. 6.2.4 va fi înregistrată ca μg p-nitrofenol pe ml de proba sau pe ml de proba reconstituita.7.2. RepetabilitateaDiferenţa dintre rezultatele celor două determinări efectuate simultan sau în succesiune rapida pe aceeaşi proba, de către acelaşi analist, în aceleaşi condiţii, nu va depăşi 2 μg de p-nitrofenol eliberat de 1 ml de lapte reconstituit.––––
