INSTRUCŢIUNI din 5 august 2010

privind definirea pieţei relevante



În temeiul art. 27 alin. (1) şi (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,Consiliul Concurenţei adoptă prezentele instrucţiuni.I. Introducere1. Prezentele instrucţiuni urmăresc o abordare similară cu cea din Comunicarea Comisiei privind definirea pieţei relevante în sensul dreptului comunitar al concurenţei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C nr. 372 din 9 decembrie 1997, şi oferă un cadru conceptual privind definirea pieţei relevante.2. Prezentele instrucţiuni reprezintă recomandări şi au rolul de a oferi instrumente utile în activitatea de aplicare a legislaţiei în domeniul concurenţei. Îndrumările menţionate în cele ce urmează sunt doar o bază de plecare în identificarea pieţei relevante, iar în analizele sale Consiliul Concurentei nu va urma în mod mecanic fiecare etapă descrisă în prezentele instrucţiuni, ci va analiza doar acele elemente care sunt relevante pentru fiecare caz. Analiza poate fi completată cu alte elemente de fapt şi va fi întotdeauna circumscrisă fiecărui caz.3. Scopul prezentelor instrucţiuni este de a explica modul în care Consiliul Concurenţei utilizează conceptele de piaţă relevantă a produsului şi piaţă relevantă geografică în aplicarea legislaţiei în domeniul concurenţei.4. Definirea pieţei relevante este un instrument de identificare şi de delimitare a cadrului în interiorul căruia se exercită concurenţa între întreprinderi*1). Scopul principal al definirii pieţei relevante este acela de a identifica în mod sistematic constrângerile concurenţiale cu care se confruntă întreprinderile în cauză*2. Definirea pieţei relevante, atât la nivelul produsului, cât şi la nivel geografic, trebuie să permită identificarea concurenţilor reali ai întreprinderilor în cauză, care sunt capabili să influenţeze comportamentul respectivelor întreprinderi şi să le împiedice să acţioneze independent de presiunile unei concurenţe efective. Definirea pieţei relevante permite, printre altele, calcularea cotelor de piaţă, care pot oferi informaţii relevante privind puterea de piaţă, în vederea aplicării art. 5 şi 6 din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Lege, respectiv a art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (denumit în continuare TFUE)*3), precum şi a art. 15 şi a altor dispoziţii din Lege.––––*1) Prin întreprindere se înţelege orice entitate angajată într-o activitate economică, adică o activitate constând în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piaţă dată, independent de statutul său juridic şi de modul de finanţare.*2) În sensul prezentelor instrucţiuni, întreprinderile în cauză sunt, în cazul unei concentrări, părţile care participă la concentrare; în cadrul investigaţiilor realizate în temeiul art. 6 din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Lege, acestea sunt întreprinderile investigate sau reclamanţii; în cazul investigaţiilor realizate în sensul art. 5 din Lege, întreprinderile în cauză sunt părţile la înţelegere.*3) Pe parcursul prezentelor instrucţiuni, referirile la art. 5 şi 6 din Lege se vor interpreta în mod corespunzător şi ca referiri la art. 101 şi 102 din TFUE.5. Conceptul de piaţă relevantă este diferit de alte definiţii ale pieţei utilizate frecvent în alte contexte. De exemplu, întreprinderile utilizează deseori termenul "piaţă" pentru a desemna zona în care îşi vând produsele sau pentru a se referi, în sens larg, la sectorul economic în care activează. Este posibil ca termenul de piaţă utilizat în mod uzual de către o întreprindere şi piaţa relevantă să se suprapună. Cu toate acestea, este necesară întotdeauna efectuarea unei analize a pieţei relevante din punctul de vedere al concurenţei, conform indicaţiilor furnizate în cele ce urmează.6. Definirea pieţei relevante, atât la nivelul produsului, cât şi la nivel geografic, are o influenţă decisivă asupra evaluării unui caz de concurenţă. Prin elaborarea prezentelor instrucţiuni, Consiliul Concurenţei urmăreşte să indice elementele pe care se bazează în procesul de definire a pieţei relevante, în vederea creşterii calităţii informaţiilor prezentate de către părţi şi a nivelului de transparenţă a politicii sale în domeniul concurenţei.7. Totodată, întreprinderile vor putea să anticipeze într-o mai mare măsură posibilitatea stabilirii de către Consiliul Concurenţei a faptului că un anumit caz ridică probleme de concurenţă. În consecinţă, întreprinderile vor putea să ia în considerare acest aspect în procesul decizional intern, atunci când planifică, de exemplu, o achiziţie, înfiinţarea unei societăţi în comun sau încheierea anumitor înţelegeri. De asemenea, întreprinderile pot înţelege mai bine ce tip de informaţii sunt considerate relevante de către Consiliul Concurenţei, în vederea definirii pieţei relevante.II. Definirea pieţei relevanteDefinirea pieţei relevante a produsului şi a pieţei relevante geografice8. Piaţa relevantă a produsului cuprinde toate produsele şi/sau serviciile pe care consumatorul le consideră interschimbabile sau substituibile, datorită caracteristicilor, preţurilor şi utilizării acestora.9. Piaţa relevantă geografică cuprinde zona în care întreprinderile în cauză sunt implicate în cererea şi oferta de produse sau servicii, în care condiţiile de concurenţă sunt suficient de omogene şi care poate fi delimitată de zonele geografice învecinate, deoarece condiţiile de concurenţă diferă în mod apreciabil în respectivele zone.10. Prin urmare, piaţa relevantă în cadrul căreia trebuie evaluată o anumită problemă de concurenţă se determină prin analiza atât a pieţei relevante a produsului, cât şi a pieţei relevante geografice.Principii fundamentale de definire a pieţei relevanteA. Constrângerile concurenţiale11. Întreprinderile se confruntă cu 3 mari surse de constrângeri concurenţiale:– substituibilitatea la nivelul cererii;– substituibilitatea la nivelul ofertei;– concurenţa potenţială.Din punct de vedere economic, pentru definirea pieţei relevante, substituibilitatea la nivelul cererii reprezintă cel mai rapid şi eficace element disciplinar care acţionează asupra furnizorilor unui anumit produs, în special în ceea ce priveşte deciziile acestora în materie de preţuri. O întreprindere sau o asociaţie de întreprinderi nu poate avea un impact semnificativ asupra condiţiilor de vânzare existente, de exemplu, asupra preţurilor, atunci când clienţii săi sunt în măsură să se orienteze fără dificultate spre produse substituibile sau spre furnizori situaţi în altă parte. De aceea, procesul de definire a pieţei relevante constă, în principal, în identificarea surselor alternative reale de aprovizionare la care clienţii întreprinderilor în cauză pot apela, atât sub aspectul produselor/serviciilor propuse de ceilalţi furnizori, cât şi sub aspectul localizării geografice a acestora.12. Constrângerile concurenţiale care decurg din substituibilitatea la nivelul ofertei, altele decât cele descrise la pct. 18-21, şi din concurenţa potenţială nu sunt, în general, imediate şi necesită întotdeauna analizarea unor factori suplimentari. Astfel de constrângeri nu sunt în general luate în considerare în definirea pieţei relevante.B. Substituibilitatea la nivelul cererii13. Evaluarea substituibilităţii la nivelul cererii presupune determinarea gamei de produse considerate de către consumator ca fiind substituibile. Pentru a realiza acest lucru, se poate utiliza testul SSNIP*4). Testul SSNIP încearcă să identifice cea mai restrânsă piaţă relevantă în care un monopolist ipotetic ar putea practica în mod profitabil o creştere mică, dar semnificativă (de obicei, se ia în considerare o creştere a preţului între 5% şi 10%) şi de durată a preţului prin evaluarea reacţiilor clienţilor la această creştere. Acest test poate furniza indicaţii cu privire la elementele de fapt necesare definirii pieţei relevante.––––*4) Testul monopolistului ipotetic (testul SSNIP – creşterea mică, dar semnificativă şi de durată a preţurilor), utilizat pentru prima dată de Comisia Europeană în cazul Nestle/Perrier din 1992.14. Prin urmare, punctul de plecare în definirea pieţei relevante constă în identificarea tipului de produse pe care întreprinderile implicate le comercializează, precum şi a zonei geografice în cauză. Ulterior, se va testa dacă alte produse şi zone geografice au capacitatea de a exercita o presiune concurenţială suficientă asupra politicii de preţ a întreprinderilor implicate şi cu rezultate imediate, pentru a putea fi incluse în piaţa relevantă.15. La nivel conceptual, testul monopolistului ipotetic explorează dacă clienţii ar fi în măsură să se orienteze spre produse substitute, uşor accesibile sau spre furnizori situaţi într-o zonă geografică diferită în cazul în care un monopolist ipotetic ar practica, în acea zonă geografică, pentru produsul (produsele) respectiv (respective), o creştere a preţului mică, dar semnificativă şi de durată. Dacă substituibilitatea la nivelul cererii este suficientă, pentru a face neprofitabilă, din cauza scăderii vânzărilor, creşterea preţului monopolistului ipotetic, se va include cel mai apropiat produs substitut, respectiv o altă zonă geografică în piaţa relevantă. Procedeul se va repeta până când produsele şi zonele geografice în cauză vor fi de aşa natură încât o creştere mică, dar semnificativă şi de durată a preţului practicată de un monopolistul ipotetic ar deveni profitabilă. Setul de produse sau de zone geografice astfel determinate vor constitui piaţa relevantă. O analiză echivalentă este aplicabilă în cazurile privind concentrarea puterii de cumpărare, unde punctul de plecare al analizei este furnizorul, iar testul la nivelul preţurilor permite identificarea canalelor alternative de distribuţie pentru produsele respectivului furnizor. În aplicarea acestor principii, anumite situaţii particulare, astfel cum sunt cele descrise la pct. 52 şi 54, trebuie să fie examinate cu mai multă atenţie.16. O concentrare economică între îmbuteliatori de băuturi răcoritoare poate fi oferită drept exemplu de analiză a substituibilităţii la nivelul cererii prin aplicarea testului SSNIP. În acest caz, se pune problema dacă diferitele arome de băuturi răcoritoare aparţin sau nu aceleiaşi pieţe relevante a produsului. În practică, întrebarea care se pune este dacă consumatorii aromei "A" ar alege alte arome, în cazul în care aroma "A" ar suferi o creştere definitivă a preţului, între 5% şi 10%. În cazul în care numărul consumatorilor care ar alege aroma "B", de exemplu, ar fi suficient pentru a face neprofitabilă, din cauza scăderii vânzărilor, creşterea de preţ a aromei "A", atunci piaţa relevantă a produsului ar cuprinde cel puţin ambele arome "A" şi "B". Testul ar trebui extins în acest caz şi pentru celelalte arome disponibile, până când se identifică un ansamblu de produse pentru care o creştere de preţ nu ar atrage o substituibilitate suficientă la nivelul cererii, iar creşterea de preţ ar deveni profitabilă.17. În cazul în care pieţele implicate în analiză nu prezintă un grad ridicat de concentrare, preţul care va fi luat în considerare, în general, va fi preţul pieţei. Situaţia ar putea fi diferită în cazul în care preţul pieţei a fost determinat în absenţa manifestării unei concurenţe suficiente. În special în cazul investigaţiilor privind abuzul de poziţie dominantă, este posibil ca preţul pieţei să fi fost supus deja unei creşteri ca urmare a existenţei puterii de piaţă.C. Substituibilitatea la nivelul ofertei18. În definirea pieţei relevante s-ar putea, de asemenea, ţine seama de substituibilitatea la nivelul ofertei, în cazurile în care aceasta ar avea efecte echivalente celor ale substituibilităţii la nivelul cererii, în ceea ce priveşte eficacitatea şi obţinerea unor rezultate imediate. Aceasta înseamnă că, în cazul în care un monopolist ipotetic ar practica, în acea zonă geografică, pentru produsul respectiv, o creştere a preţului mică, dar semnificativă şi de durată, furnizorii care nu produc în mod curent produsul respectiv ar trebui să fie în măsură să îşi reorienteze producţia spre acesta şi să îl comercializeze în termen scurt*5) fără a suporta costuri sau riscuri suplimentare semnificative. Atunci când aceste condiţii sunt îndeplinite, producţia suplimentară introdusă pe piaţa relevantă va avea un efect disciplinar asupra comportamentului concurenţial al întreprinderilor implicate. Un astfel de efect este echivalent, sub aspectul eficacităţii şi al rezultatelor imediate, cu cel al substituibilităţii la nivelul cererii.–––*5) Adică acea perioadă pentru care o ajustare semnificativă a activelor corporale şi necorporale nu este necesară.19. Situaţiile menţionate anterior apar, de obicei, atunci când întreprinderile comercializează produse de diferite clase de calitate. Chiar dacă în viziunea unui anumit client final sau al unui grup de consumatori diferitele clase de calitate ale unui anumit produs nu sunt substituibile, acestea vor fi grupate într-o singură piaţă relevantă a produsului, cu condiţia ca majoritatea furnizorilor să fie în măsură să ofere aceste produse de calitate diferită imediat şi fără să înregistreze costuri suplimentare semnificative. În aceste cazuri, piaţa relevantă a produsului va cuprinde toate produsele substituibile la nivelul cererii şi al ofertei, iar vânzările de astfel de produse vor fi însumate pentru a se calcula valoarea şi volumul total al pieţei. Acelaşi raţionament poate conduce la gruparea unor zone geografice diferite.20. Un exemplu practic de analiză a substituibilităţii la nivelul ofertei în vederea definirii pieţei relevante a produsului poate fi găsit în sectorul hârtiei. În general, există diferite clase de calitate a hârtiei, de la hârtia standard de imprimare la hârtia de calitate superioară utilizată, de exemplu, pentru publicarea cărţilor de artă. În ceea ce priveşte cererea, fiecărui nivel de calitate a hârtiei i se asociază o anumită utilizare, de exemplu, o carte de artă sau o publicaţie de lux nu se va imprima pe hârtie de calitate inferioară. Cu toate acestea, fabricile de hârtie pot fabrica diferite tipuri de hârtie, iar producţia poate fi adaptată în termen scurt şi cu costuri neglijabile. În consecinţă, în absenţa unor dificultăţi de distribuţie specifice, producătorii de hârtie pot concura pentru comenzi de diferite tipuri de hârtie, în special în cazul în care respectivele comenzi sunt făcute cu suficient timp înainte pentru a permite modificarea planurilor de producţie. În aceste condiţii, nu se defineşte o piaţă relevantă a produsului distinctă pentru fiecare nivel de calitate a hârtiei şi fiecare utilizare asociată acestuia. Prin urmare, diversele niveluri de calitate a hârtiei sunt incluse într-o singură piaţă relevantă a produsului, iar vânzările vor fi însumate pentru a estima valoarea şi volumul total ale pieţei.21. Substituibilitatea la nivelul ofertei nu poate fi luată în considerare în etapa de definire a pieţei relevante atunci când necesită modificări semnificative ale activelor corporale şi necorporale existente, investiţii suplimentare, decizii strategice sau întârzieri importante. Exemple în care substituibilitatea la nivelul ofertei nu conduce la lărgirea pieţei relevante pot fi întâlnite în sectorul bunurilor de consum, în special în cel al băuturilor care sunt mărci înregistrate. Cu toate că fabricile de îmbuteliere pot, în principiu, să îmbutelieze tipuri diferite de băuturi, în realitate, produsele nu se pot vinde decât cu preţul unor costuri şi întârzieri importante (legate de publicitate, de testarea produselor şi de distribuţie). În aceste condiţii, efectele substituibilităţii la nivelul ofertei şi ale altor forme de concurenţă potenţială vor fi examinate într-o etapă ulterioară a analizei.D. Concurenţa potenţială22. Concurenţa potenţială, a treia sursă de constrângere concurenţială, nu este luată în considerare în definirea pieţei relevante, întrucât condiţiile în care concurenţa potenţială reprezintă efectiv o constrângere concurenţială depind de analiza factorilor şi împrejurărilor specifice referitoare la condiţiile de intrare pe piaţă. Dacă este cazul, această analiză va fi realizată doar într-o etapă ulterioară, în general atunci când poziţia pe piaţa relevantă a întreprinderilor implicate a fost deja determinată şi când această poziţie ridică probleme de concurenţă.III. Elementele de fapt care pot fi luate în considerare în definirea pieţelor relevanteA. Procesul de definire a pieţei relevante23. Pe baza informaţiilor preliminare disponibile sau a informaţiilor comunicate de întreprinderile în cauză, Consiliul Concurenţei este, în principiu, în măsură să determine, la nivel general, posibilele pieţe relevante în cadrul cărora, de exemplu, o concentrare economică sau o restrângere a concurenţei trebuie să fie evaluată. În general şi din motive de ordin practic, atunci când analizează cazuri individuale, Consiliul Concurenţei trebuie să decidă între câteva posibile alternative de pieţe relevante.B. Piaţa relevantă a produsului24. Problema care se pune de obicei în procesul de definire a pieţe relevante a produsului este de a stabili, într-o primă etapă, pe baza informaţiilor preliminare disponibile sau a informaţiilor comunicate de întreprinderile în cauză, dacă produsul A şi produsul B aparţin sau nu aceleiaşi pieţe relevante a produsului.25. Ulterior vor fi luate în considerare o serie de elemente de fapt care permit evaluarea măsurii în care substituţia între produse ar putea avea loc. Astfel, în anumite cazuri, în funcţie de caracteristicile şi de specificitatea sectoarelor din economie şi a produselor şi serviciilor care sunt analizate, anumite elemente de fapt pot fi decisive, în timp ce, în alte cazuri, aceleaşi elemente de fapt ar putea fi irelevante. În majoritatea cazurilor, evaluarea trebuie să se bazeze pe examinarea mai multor elemente de fapt. Acesta este un mod de abordare deschis, cu scopul de a exploata în mod eficace toate informaţiile disponibile care ar putea fi relevante în evaluarea cazurilor individuale. Din acest motiv, nu se utilizează o ierarhie strictă a diferitelor surse de informaţii sau a diferitelor tipuri de elemente de fapt pentru stabilirea existenţei substituibilităţii.26. În numeroase cazuri, includerea celui mai apropiat produs substitut în piaţa relevantă a produsului ar putea fi suficientă pentru a elimina orice probleme de concurenţă. În astfel de situaţii, nu este necesar să se determine dacă piaţa relevantă a produsului include sau nu produse suplimentare sau să se delimiteze precis piaţa relevantă a produsului. Atunci când, luând în considerare diferitele pieţe relevante posibile, operaţiunea în cauză nu ridică probleme de concurenţă, problema definirii pieţei relevante a produsului rămâne deschisă.C. Piaţa relevantă geografică27. Procesul de definire a pieţei relevante geografice debutează cu elaborarea unei ipoteze preliminare de lucru cu privire la dimensiunea pieţei geografice, pe baza unor indicii generale privind cotele de piaţă deţinute de părţi şi de concurenţii lor, precum şi pe baza unei analize preliminare a modului de stabilire a preţurilor şi a diferenţelor de preţ. Această ipoteză iniţială de lucru permite Consiliului Concurenţei să îşi concentreze cercetările în scopul determinării exacte a pieţei relevante geografice.28. Este necesar să fie analizate motivele care se află la originea oricărei configuraţii date a preţurilor şi a cotelor de piaţă. Din acest motiv, ipoteza iniţială de lucru se va verifica cu ajutorul unei analize a caracteristicilor cererii (importanţa preferinţelor naţionale sau locale, comportamentul de cumpărare al clienţilor, diferenţierea produselor, mărcile etc.), pentru a stabili dacă întreprinderile situate în alte zone constituie, în mod real, o sursă alternativă de aprovizionare pentru consumatori. În acest caz, experimentul teoretic se bazează, de asemenea, pe substituţia care rezultă în urma unor variaţii ale preţurilor, iar întrebarea care se pune este dacă clienţii părţilor şi-ar transfera comenzile altor întreprinderi situate în alte zone, în termen scurt şi cu costuri neglijabile.29. În cazul în care este necesar, factorii care influenţează oferta vor fi, de asemenea, analizaţi, pentru a verifica dacă întreprinderile situate în alte zone geografice nu se confruntă cu obstacole în extinderea vânzărilor în condiţii competitive pe întreaga piaţă geografică. Respectiva analiză include o examinare a condiţiilor necesare pentru ca o întreprindere să aibă o prezenţă locală în vederea desfăşurării activităţii de vânzare în zona respectivă, a condiţiilor de acces la canalele de distribuţie, a costurilor de dezvoltare a unei reţele de distribuţie, precum şi a eventualelor bariere de natură legislativă, tehnică sau administrativă. Acestea din urmă pot fi legate de achiziţiile publice, de preţuri, de cote şi tarife vamale care limitează comerţul sau producţia, de standarde tehnice, de existenţa unor monopoluri, de libertatea de stabilire şi de condiţiile de obţinere a autorizaţiilor administrative, de reglementările privind ambalajele etc. Consiliul Concurenţei identifică eventualele obstacole şi bariere care izolează întreprinderile situate într-o anumită zonă geografică de presiunea concurenţială a întreprinderilor situate în afara acelei zone geografice, astfel încât să determine cu precizie gradul de întrepătrundere a pieţelor la nivel local, naţional, comunitar european sau global.30. Structura efectivă şi evoluţia fluxurilor comerciale oferă indicaţii suplimentare utile, referitoare atât la importanţa economică a fiecărui factor menţionat anterior care influenţează cererea sau oferta, cât şi la măsura în care aceste fluxuri pot constitui sau nu bariere reale care conduc la crearea unor pieţe relevante geografice distincte. În general, analiza fluxurilor comerciale abordează problema costurilor de transport şi a măsurii în care acestea pot reprezenta un obstacol în calea comerţului între zone geografice diferite, luând în considerare amplasamentul unităţii de producţie, costurile de producţie şi nivelurile preţurilor. Piaţa geografică nu se suprapune în mod necesar unităţilor administrativ-teritoriale – judeţe, oraşe – , o piaţă locală putând fi mai mică decât o astfel de unitate sau, dimpotrivă, să cuprindă mai multe localităţi ori judeţe sau părţi din acestea, conform condiţiilor concrete.D. Procesul de culegere a datelor şi informaţiilor necesare31. Atunci când consideră necesară definirea precisă a pieţei, Consiliul Concurenţei poate contacta clienţii şi întreprinderile importante din sectorul economic respectiv pentru a cunoaşte punctul de vedere al acestora asupra limitelor pieţei relevante a produsului, respectiv a pieţei relevante geografice şi pentru a obţine elementele de fapt necesare formulării unei concluzii privind piaţa relevantă. De asemenea, Consiliul Concurenţei poate contacta asociaţiile profesionale din domeniu şi întreprinderile care activează pe piaţa din amonte, astfel încât să poată defini, în măsura în care acest lucru este necesar, pieţe relevante ale produsului şi pieţe relevante geografice distincte pentru diferite niveluri de producţie sau de distribuţie a produselor/serviciilor în cauză. Totodată, Consiliul Concurenţei poate solicita întreprinderilor în cauză informaţii suplimentare care pot clarifica anumite elemente necesare definirii pieţei relevante.32. Consiliul Concurenţei solicită în scris informaţii celor prevăzuţi la pct. 31 atunci când consideră necesar acest lucru. Solicitările de informaţii includ, în mod normal, întrebări referitoare la reacţiile întreprinderilor la o eventuală creştere a preţurilor şi la opiniile acestora în ceea ce priveşte limitele pieţei relevante. De asemenea, Consiliul Concurenţei solicită şi elementele de fapt considerate necesare pentru a putea ajunge la o concluzie în ceea ce priveşte definirea pieţei relevante. Consiliul Concurenţei poate discuta şi cu factorii de decizie din cadrul acestor întreprinderi, pentru a înţelege mai bine procesul de negociere între furnizori şi clienţi, precum şi aspectele referitoare la definirea pieţei relevante. În cazul în care este necesar, Consiliul Concurenţei se poate deplasa la sediile părţilor, ale clienţilor şi/sau ale concurenţilor lor, pentru a înţelege mai bine procesul de fabricaţie şi de vânzare a produselor respective.33. Elementele de fapt care pot fi utilizate pentru definirea pieţei relevante pot fi clasificate după cum urmează:Elemente de fapt care pot fi utilizate pentru definirea pieţei relevante a produsului34. Analiza caracteristicilor produsului şi a utilizării acestuia permite Consiliului Concurenţei, într-o primă etapă, să limiteze sfera cercetărilor sale privind eventualele produse substituibile. Cu toate acestea, caracteristicile produsului şi utilizarea acestuia nu sunt suficiente pentru a demonstra că două produse sunt sau nu substituibile la nivelul cererii. Substituibilitatea funcţională sau similaritatea caracteristicilor nu pot reprezenta, ca atare, elemente de fapt suficiente, întrucât capacitatea de reacţie a clienţilor la variaţii ale preţurilor poate fi determinată şi de alte cauze. De exemplu, pot exista constrângeri concurenţiale diferite pe piaţa echipamentelor originale pentru componente de automobil şi pe piaţa pieselor de schimb, determinând astfel definirea a două pieţe relevante ale produsului. Nici existenţa unor caracteristici diferite ale produselor nu este suficientă, ca atare, pentru a putea exclude substituibilitatea la nivelul cererii, întrucât aceasta din urmă depinde în cea mai mare măsură de importanţa pe care clienţii o acordă acestor caracteristici diferite.35. Elementele de fapt pe care Consiliul Concurenţei le consideră relevante pentru aprecierea substituibilităţii între două produse la nivelul cererii pot fi clasificate după cum urmează:36. Date şi informaţii privind substituţia în trecutul apropiat. În anumite cazuri, este posibilă analiza datelor şi informaţiilor legate de evenimente sau dezechilibre bruşte produse de curând pe piaţă, care reprezintă exemple reale de substituţie între două produse. Atunci când este disponibilă, această informaţie este, în principiu, fundamentală pentru definirea pieţei relevante a produsului. În cazul în care în trecut au existat modificări ale preţurilor (toate celelalte condiţii ale pieţei fiind identice), reacţiile la nivelul cantităţilor cerute vor fi determinante pentru stabilirea existenţei substituibilităţii. De asemenea, lansările anterioare de produse noi pe piaţă pot oferi informaţii utile, în cazul în care se pot determina cu precizie produsele pentru care vânzările au scăzut în favoarea noului produs.37. Există un anumit număr de teste cantitative care au fost concepute tocmai pentru delimitarea pieţelor. Respectivele teste constau în diferite abordări econometrice şi statistice: estimarea elasticităţilor şi a elasticităţilor încrucişate*6) ale cererii unui produs, teste bazate pe similaritatea variaţiilor preţurilor în timp, analiza legăturilor de cauzalitate între serii de preţuri şi similitudinea nivelurilor preţului şi/sau convergenţa lor. Pentru a determina condiţiile în care s-a produs substituţia în trecut, Consiliul Concurenţei ia în considerare elementele cantitative disponibile, capabile să reziste unei examinări riguroase.––––*6) Elasticitatea cererii în funcţie de preţ pentru produsul X este o măsură a sensibilităţii cererii pentru produsul X la variaţiile propriului său preţ. Elasticitatea încrucişată între produsele X şi Y este sensibilitatea cererii pentru produsul X la variaţiile preţului produsului Y.38. Punctele de vedere ale clienţilor şi ale concurenţilor. În cadrul cercetărilor sale, Consiliul Concurenţei contactează adeseori principalii clienţi şi concurenţi ai întreprinderilor în cauză, pentru a cunoaşte punctele de vedere ale acestora cu privire la graniţele pieţei relevante a produsului, precum şi pentru a obţine cea mai mare parte a informaţiilor factuale de care are nevoie pentru a ajunge la o concluzie privind definirea pieţei relevante a produsului. Consiliul Concurenţei ţine seama de răspunsurile argumentate ale clienţilor şi ale concurenţilor în legătură cu reacţiile la creşteri mici ale preţurilor produselor relevante (de exemplu, între 5% şi 10%) în zona geografică în cauză, atunci când aceste răspunsuri sunt suficient susţinute de elemente de fapt.39. Preferinţele consumatorilor. În cazul bunurilor de consum, ar putea fi dificil pentru Consiliul Concurenţei să cunoască în mod direct opiniile consumatorilor finali în legătură cu produsele substituibile. Studiile de piaţă, comandate şi utilizate în trecut de întreprinderi în procesul decizional pentru stabilirea preţurilor şi/sau pentru planificarea acţiunilor comerciale, pot furniza Consiliului Concurenţei informaţii utile pentru delimitarea pieţei relevante, iar furnizarea lor ajută la soluţionarea mai rapidă şi eficientă a cazului. Prin urmare, sondajele de opinie ce au ca scop obţinerea unor informaţii cu privire la obiceiurile de consum şi comportamentul de cumpărare al consumatorilor, opiniile exprimate de comercianţii cu amănuntul şi, în general, studiile de piaţă prezentate de părţi şi de concurenţii lor sunt luate în considerare pentru a determina dacă o parte semnificativă din punct de vedere economic a consumatorilor consideră că două produse sunt substituibile, ţinându-se seama şi de importanţa mărcilor pentru produsele relevante. Metodologia urmată în studiile desfăşurate ad hoc de întreprinderile în cauză sau de către concurenţii lor în scopul unei proceduri de concentrare economică sau al altei proceduri în temeiul Legii este, în principiu, examinată cu cea mai mare precauţie, spre deosebire de studiile realizate în desfăşurarea normală a activităţilor întreprinderii pentru adoptarea unor decizii de afaceri.40. Barierele şi costurile asociate unui transfer al cererii către produse potenţial substituibile. Există un număr de bariere şi de costuri care ar putea împiedica Consiliul Concurenţei să considere că două produse, care la prima vedere par substituibile la nivelul cererii, aparţin aceleiaşi pieţe relevante a produsului. Este imposibilă realizarea unei liste exhaustive a costurilor de transfer sau a barierelor potenţiale susceptibile să împiedice substituţia. Cu titlu de exemplu, aceste bariere şi obstacole ar putea avea origini diverse, de exemplu: bariere de reglementare sau alte forme de intervenţii ale statului, constrângeri la nivelul pieţelor din aval, necesitatea realizării unor investiţii specifice de capital sau a suportării unei micşorări a producţiei curente pentru a utiliza bunuri intermediare alternative, localizarea clientelei, investiţii specifice în procesul de producţie, în formare şi în capitalul uman, cheltuieli aferente cumpărării de noi utilaje sau alte investiţii, incertitudine în legătură cu calitatea şi cu reputaţia furnizorilor necunoscuţi etc.41. Diferitele categorii de clienţi şi discriminarea prin preţ. Existenţa unor grupuri diferite de clienţi ar putea restrânge piaţa relevantă a produsului. Fiecare dintre aceste grupuri distincte de clienţi pentru produsul relevant poate constitui o piaţă relevantă a produsului distinctă atunci când acestea pot fi supuse unei discriminări prin preţ din partea unui monopolist ipotetic. În astfel de situaţii, piaţa relevantă a produsului ar putea să fie constituită din vânzările de produse relevante destinate unui anumit grup de clienţi în zona relevantă geografică. Acesta va fi, de cele mai multe ori, cazul în care sunt îndeplinite două condiţii: a) este posibilă identificarea cu precizie a grupului căruia îi aparţine un client la momentul la care îi sunt vândute produsele relevante; şi b) comerţul între clienţi sau arbitrajul de către terţi nu este posibil.Elementele de fapt care pot fi utilizate pentru definirea pieţei relevante geografice42. Elementele de fapt pe care Consiliul Concurenţei le consideră relevante pentru definirea pieţei relevante geografice pot fi clasificate după cum urmează:43. Date şi informaţii anterioare referitoare la reorientarea comenzilor către alte zone. În anumite cazuri, ar putea fi disponibile date şi informaţii referitoare la faptul că anumite variaţii de preţ între diferite zone au determinat reacţii din partea clienţilor. În general, testele cantitative utilizate pentru definirea pieţei relevante a produsului pot fi utilizate şi pentru definirea pieţei relevante geografice. Cu toate acestea, trebuie să se ţină seama de faptul că anumite comparaţii ale preţurilor între diferite zone pot fi mai complexe ca urmare a unor factori cum ar fi evoluţia cursurilor de schimb, fiscalitatea şi diferenţierea produselor.44. Caracteristicile fundamentale ale cererii. Natura cererii pentru produsul relevant poate determina dimensiunea pieţei relevante geografice. Anumiţi factori, cum ar fi loialitatea faţă de mărcile naţionale sau locale, cultura şi stilul de viaţă, precum şi necesitatea unei prezenţe locale, au un potenţial mare de a limita sfera geografică a concurenţei.45. Punctele de vedere ale clienţilor şi ale concurenţilor. Acolo unde este cazul, Consiliul Concurenţei va contacta principalii clienţi şi principalii concurenţi ai părţilor implicate în cercetările sale, pentru a cunoaşte opiniile acestora cu privire la graniţele pieţei relevante geografice, precum şi pentru a colecta cea mai mare parte a informaţiilor factuale de care are nevoie pentru a ajunge la o concluzie privind definirea pieţei relevante geografice, atunci când aceste opinii sunt suficient susţinute de elemente de fapt.46. Dimensiunea geografică a comportamentului de cumpărare al clienţilor. Analiza comportamentului de cumpărare al clienţilor la momentul desfăşurării cercetării permite obţinerea unor elemente de fapt utile în legătură cu posibilele dimensiuni ale pieţei relevante geografice. Atunci când clienţii cumpără, în condiţii similare, de la întreprinderi situate oriunde pe teritoriul României sau când se aprovizionează prin licitaţii la care ofertanţii sunt întreprinderi situate oriunde pe teritoriul României, se consideră, în general, că piaţa geografică relevantă este teritoriul României.47. Fluxurile comerciale. Atunci când numărul clienţilor este atât de mare încât informaţiile furnizate de aceştia nu permit formarea unei imagini clare cu privire la comportamentul de cumpărare al clienţilor, este posibilă utilizarea ca alternativă a informaţiilor despre fluxurile comerciale, cu condiţia existenţei unor statistici comerciale suficient de detaliate pentru produsele relevante. Analiza fluxurilor comerciale permite obţinerea unor informaţii utile pentru stabilirea dimensiunii pieţei relevante geografice, dar acestea nu sunt suficiente pentru a putea formula concluzii definitive în legătură cu acest aspect.48. Barierele şi costurile de transfer asociate reorientării comenzilor către întreprinderi situate în alte zone. Înainte de a concluziona că piaţa relevantă geografică este locală, trebuie identificate barierele care o izolează de alte zone. Obstacolul cel mai evident care va împiedica un client să îşi reorienteze comenzile spre alte zone este impactul costurilor de transport şi al restricţiilor în materie de transport prevăzute de legislaţie sau determinate de natura produselor relevante. Impactul costurilor de transport limitează, de obicei, sfera pieţei geografice pentru produsele voluminoase de valoare mică, ţinându-se cont însă de faptul că anumite inconveniente sub aspectul transportului ar putea fi compensate de costuri comparativ mai avantajoase în alte domenii (costuri salariale sau cu materiile prime). Accesul la reţeaua de distribuţie într-o zonă dată, barierele de reglementare care mai există încă în anumite sectoare ar putea, de asemenea, să constituie obstacole care izolează o zonă geografică dată de presiunea concurenţială a întreprinderilor situate în afara respectivei zone. Costurile de transfer semnificative, legate de aprovizionarea de la întreprinderi situate în alte zone, reprezintă obstacole suplimentare.49. Pe baza datelor şi informaţiilor obţinute, Consiliul Concurenţei defineşte piaţa relevantă geografică, care pentru unele bunuri şi servicii poate avea o dimensiune locală, naţională (România), iar pentru altele ar putea avea o dimensiune mai largă, care depăşeşte graniţele ţării (de exemplu, o parte a Comunităţii Europene incluzând România sau chiar internaţională).50. Pct. 34-49 prezintă diferiţii factori care ar putea fi relevanţi pentru definirea pieţei relevante. Acest fapt nu înseamnă că în fiecare caz individual va fi necesar să se obţină elemente de fapt şi să se evalueze fiecare dintre aceşti factori. În practică, elementele de fapt furnizate numai de un subansamblu al acestor factori pot fi suficiente pentru a ajunge la o concluzie cu privire la definirea pieţei relevante.IV. Calcularea cotelor de piaţă51. Definirea pieţei relevante, atât la nivelul produsului, cât şi la nivel geografic, permite identificarea furnizorilor şi a clienţilor/consumatorilor care acţionează pe respectiva piaţă. Pe această bază se pot calcula mărimea totală a pieţei şi cotele de piaţă ale furnizorilor, în funcţie de vânzările de produse relevante realizate de aceştia în zona în cauză. În practică, mărimea totală a pieţei şi cotele de piaţă deţinute de furnizori pot fi cunoscute consultând surse de informaţie cum ar fi previziunile întreprinderilor sau studiile comandate societăţilor de consultanţă şi/sau asociaţiilor profesionale. În absenţa unor astfel de surse de informaţie sau atunci când previziunile disponibile nu sunt credibile, Consiliul Concurenţei poate solicita fiecărui furnizor de pe piaţa relevantă să îi comunice propria cifră de afaceri, astfel încât să poată calcula mărimea totală a pieţei şi cotele de piaţă.52. În general, vânzările sunt punctul de referinţă pentru calculul cotelor de piaţă, dar există şi alte repere care, în funcţie de caracteristicile produselor specifice sau de sectorul economic în cauză, pot oferi informaţii utile, cum ar fi capacitatea, numărul actorilor pe pieţele de licitaţii, unităţile de flote în domeniul aerospaţial sau rezervele deţinute în cazul anumitor sectoare, precum cel minier.53. De regulă, atât volumul, cât şi valoarea vânzărilor reprezintă informaţii utile. În cazul produselor diferenţiate, se consideră, în general, că valoarea vânzărilor şi cota de piaţă corespunzătoare lor reflectă mai bine poziţia şi puterea relativă a fiecărui furnizor.V. Consideraţii suplimentare54. Există anumite domenii în care aplicarea principiilor menţionate anterior trebuie realizată cu precauţie. Este cazul în care se analizează pieţele primare şi secundare, în special atunci când comportamentul întreprinderilor la un moment dat trebuie analizat în temeiul art. 6 din Lege. Metoda de definire a pieţelor este aceeaşi, adică este necesară evaluarea reacţiilor clienţilor, bazate pe deciziile lor de cumpărare, la variaţiile preţurilor. În aceste cazuri se va ţine seama, în acelaşi timp, şi de eventualele constrângeri asupra substituibilităţii impuse de condiţiile de pe pieţele conexe. O definire restrânsă a pieţei produselor secundare, de exemplu, a pieţei pieselor de schimb, ar putea rezultă atunci când compatibilitatea produsului secundar cu produsul primar este importantă. Problemele de identificare a unor produse secundare compatibile, precum şi existenţa preţurilor ridicate şi un ciclu de viaţă lung al produselor primare ar putea face profitabile creşterile preţurilor produselor secundare. O definire mai largă a pieţei produselor secundare ar putea rezultă în cazul în care există o substituibilitate semnificativă între produsele secundare sau în cazul în care caracteristicile produselor primare pot determina reacţii rapide şi directe ale consumatorilor la creşterile preţurilor produselor secundare.55. În anumite cazuri, existenţa unor "lanţuri de substituţie" ar putea conduce la definirea unei pieţe relevante în care produsele sau zonele situate la limitele pieţei nu sunt substituibile în mod direct. Un exemplu îl constituie dimensiunea geografică a unui produs ale cărui costuri de transport sunt semnificative. În astfel de cazuri, livrările efectuate de o anumită întreprindere sunt limitate la un anumit perimetru din jurul acesteia, din cauza impactului costurilor de transport. În principiu, această zonă ar putea reprezenta piaţa relevantă geografică. Cu toate acestea, în cazul în care repartizarea întreprinderilor în teritoriu este de aşa natură încât există suprapuneri ale perimetrelor din jurul acestora, este posibil ca un efect de substituţie în lanţ să exercite constrângeri asupra preţurilor practicate pentru respectivele produse şi astfel să conducă la o definiţie mai largă a pieţei geografice relevante. Acelaşi raţionament se aplică în cazul în care produsul B este un produs substituibil la nivelul cererii pentru produsele A şi C. Chiar dacă produsele A şi C nu sunt substituibile în mod direct unul în raport cu celălalt, ele se pot afla pe aceeaşi piaţă relevantă a produsului, întrucât existenţa produsului substituibil B exercită influenţe asupra preţurilor lor.56. În practică, conceptul "lanţ de substituţie" trebuie coroborat cu elemente reale, legate, de exemplu, de interdependenţa la nivelul preţurilor existente la limitele lanţurilor de substituţie, pentru a putea defini, în cazuri individuale, o piaţă relevantă mai largă. De asemenea, nivelurile de preţ la limitele lanţurilor de substituţie trebuie să fie comparabile din punctul de vedere al caracteristicilor.––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește