INSTRUCTIUNI din 14 aprilie 2004

privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare, acordurilor de cooperare pe orizontala



În temeiul art. 28 alin. (1) şi (3) din Legea concurentei nr. 21/1996, Consiliul Concurentei adopta prezentele instrucţiuni. + 
Capitolul IINTRODUCERE1.1 Obiectul instructiunilor1. Prezentele instrucţiuni stabilesc principiile evaluării acordurilor de cooperare pe orizontala sub incidenţa art. 5 din Legea Concurentei nr. 21/1996, numita în continuare lege. Cooperarea este de tip „orizontal” dacă acordul sau practica concertata se realizează între agenti economici care opereaza la acelasi nivel pe piaţa, în majoritatea situaţiilor, cooperarea orizontala are ca finalitate cooperarea dintre agentii economici concurenti. Aceasta cooperare acopera domenii cum ar fi: cercetarea şi dezvoltarea, producţia, achiziţiile sau comercializarea.2. Acordurile de cooperare pe orizontala pot crea probleme privind concurenta pe pieţele afectate. Este cazul acordurilor prin care părţile convin sa fixeze preturile ori volumul productiei, să-şi imparta pieţele sau clientii, sau cazul acordurilor care conferă părţilor posibilitatea de a-şi menţine sau majoră puterea pe piaţa, cu efecte negative asupra preturilor, volumului productiei, inovatiei, diversificarii produselor şi calităţii acestora.3. Pe de altă parte, cooperarea pe orizontala poate duce la beneficii economice substantiale. Agentii economici reactioneaza la presiunea concurentiala din ce în ce mai mare, la efectele globalizarii pietelor, la progresele tehnologice rapide şi, în general, la natura din ce în ce mai dinamica a pietelor. Cooperarea poate fi un instrument pentru impartirea riscurilor, reducerea costurilor, utilizarea în comun a know-how-ulut şi aplicarea mai rapida a inovatiei. Pentru intreprinderile mici şi mijlocii cooperarea reprezinta un important mijloc de adaptare la evolutia pieţei.4. Consiliul Concurentei, recunoscand beneficiile economice care se pot crea prin cooperare, trebuie să fie sigur ca este mentinuta concurenta efectiva pe piaţa. Art. 5 alin. (2) din lege stabileste cadrul legal al unei evaluari complexe, luand în considerare atât efectele anticoncurentiale cat şi beneficiile economice.5. Pieţele în schimbare au generat o gama şi o utilizare din ce în ce mai diversificate ale cooperarii orizontale. Este nevoie de orientari mai complete şi actualizate pentru a se imbunatati claritatea şi transparenta în acest domeniu, cu privire la aplicabilitatea art. 5 din Legea concurentei. În scopul unei abordari cu accent pe evaluarea economica, pentru asigurarea unei protectii mai eficiente a concurentei şi pentru o mai mare siguranţa juridica a agentilor economici, s-a impus adoptarea de către Consiliul Concurentei a unor noi regulamente privind exceptarea categoriilor de acorduri de cercetare-dezvoltare şi de specializare, cu abrogarea corespunzătoare a vechilor regulamente.6. Obiectul prezentelor instrucţiuni este de a oferi un cadru analitic pentru tipurile cele mai frecvente de cooperare orizontala, inclusiv a celor două categorii de acorduri de cercetare-dezvoltare şi de specializare, care fac obiectul noilor regulamente adoptate de Consiliul Concurentei. Acest cadru se bazeaza, în primul rand, pe criteriile folosite la analiza contextului economic al unui acord de cooperare. Criteriile economice (cum ar fi puterea pe piaţa a părţilor şi alti factori referitori la structura pieţei) alcătuiesc un element cheie al evaluării impactului pe care îl poate genera cooperarea asupra pieţei. Având în vedere marea varietate a tipurilor şi combinatiilor de cooperari orizontale precum şi diversitatea condiţiilor de piaţa în care opereaza, este imposibil să se ofere raspunsuri specifice la toate situaţiile posibile.1. 2 Domeniul de aplicare a instructiunilor7. Prezentele instrucţiuni se referă la înţelegerile sau practicile concertate, numite în continuare "acorduri", care se realizează între doi sau mai mulţi agenti economici care opereaza la acelasi nivel pe piaţa, de exemplu la acelasi nivel al productiei sau ai distributiei. Termenul "concurenti", în sensul prezentelor instrucţiuni, cuprinde atât concurentii reali cat şi concurentii potentiali. Un agent economic este considerat concurent real, fie dacă acţionează pe aceeasi piaţa relevanta, fie dacă, în lipsa acordului, are capacitatea să-şi modifice rapid producţia pentru a intra pe piaţa relevanta, fără costuri sau riscuri suplimentare semnificative, ca răspuns la o crestere mica şi permanenta a preturilor pe aceasta piaţa, adica, dacă exista substituibilitate imediata din punct de vedere al furnizorului. Acelasi tip de rationament poate duce la gruparea diverselor zone geografice. Când substituibilitatea, din punct de vedere al furnizorului, poate atrage după sine necesitatea adaptarii semnificative a activelor corporale şi necorporale existente, efectuarea de investitii suplimentare, luarea de decizii strategice sau intarzierea adoptarii lor, agentul economic nu va fi considerat concurent real, ci un concurent potenţial. Un agent economic este considerat concurent potenţial dacă exista dovezi ca, în lipsa acordului, agentul economic respectiv ar putea face investiţiile suplimentare necesare, astfel încât sa patrunda pe piaţa relevanta ca răspuns la o crestere mica şi permanenta a preturilor pe aceasta piaţa.Prezentele instrucţiuni se referă numai la acele tipuri de cooperari care determina cresterea eficientei, adica la acordurile de cercetare-dezvoltare, de productie, de achizitii, de comercializare, privind standardele şi acordurile de mediu.8. Acordurile incheiate între agentii economici care opereaza la nivele diferite pe lantul de productie sau de distribuţie, adica acordurile verticale, nu sunt incluse, în principiu, în prezentele instrucţiuni, fiind cuprinse în Instrucţiunile privind aplicarea art 5 din Legea concurentei nr. 21/1996 în cazul înţelegerilor verticale.În cazul în care acordurile verticale, cum sunt acordurile de distribuţie, se incheie între concurenti, efectele lor asupra pieţei şi posibilele probleme de concurenta pot fi asemanatoare cu cele ale acordurilor orizontale. Prin urmare, acordurile trebuie evaluate conform principiilor descrise în prezentele instrucţiuni. Aceasta nu exclude aplicarea suplimentara a Instructiunilor privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996 în cazul înţelegerilor verticale, pentru a se evalua restrictiile verticale incluse în aceste acorduri.9. Acordurile pot combina diverse etape de cooperare, ca de exemplu, activitatea de cercetare-dezvoltare combinata cu aplicarea rezultatelor acesteia. Dacă nu cad sub incidenţa Regulamentului Consiliului Concurentei privind autorizarea concentrărilor economice, acordurile orizontale sunt evaluate conform prevederilor prezentelor instrucţiuni. În functie de obiectivele urmarite prin cooperare se stabileste capitolul corespunzător din prezentele instrucţiuni care se aplică acordului respectiv. La stabilirea obiectivelor, se iau în considerare mai ales doi factori: în primul rand, punctul de plecare al cooperarii şi, în al doilea rand, gradul de integrare a diferitelor functii care se combina. Cooperarea care presupune cercetare-dezvoltare în comun precum şi aplicarea în comun a rezultatelor este cuprinsa, la capitolul "Acorduri de cercetare-dezvoltare", deoarece producţia în comun va avea loc numai dacă cercetarea-dezvoltarea în comun a reusit.Aceasta implica faptul ca rezultatele cercetării-dezvoltării în comun sunt decisive pentru productie. Prin urmare, acordul de cercetare-dezvoltare poate fi considerat ca fiind punctul de plecare al cooperarii. Evaluarea se va schimba dacă acordul a prevăzut o integrare deplina în domeniul productiei şi doar o integrare parţială a unor activităţi de cercetare-dezvoltare. În acest caz, posibilele efecte anticoncurentiale şi beneficiile economice ale cooperarii se vor lega în mare măsura de producţia în comun, iar acordul va fi examinat în conformitate cu principiile stabilite la capitolul "Acordurile de productie", înţelegerile mai complexe cum ar fi alianţele strategice, care combina în diverse moduri o serie de domenii şi instrumente diferite de cooperare, nu fac obiectul prezentelor instrucţiuni.Evaluarea fiecarui domeniu de cooperare din cadrul unui acord se poate realiza cu ajutorul capitolului corespunzător din instrucţiuni, iar înţelegerile complexe vor fi analizate şi în integralitatea lor.10. Criteriile stabilite în prezentele instrucţiuni se aplică la cooperarea privind bunurile şi serviciile, numite colectiv "produse". Operaţiile care intra sub incidenţa Regulamentului privind autorizarea concentrărilor economice emis de către Consiliul Concurentei nu sunt analizate prin prisma principiilor continute în prezentele instrucţiuni.11. Evaluarea conform art. 5, asa cum este descrisa în prezentele instrucţiuni, nu va prejudicia posibila aplicare paralela a art. 6 din lege la acordurile de cooperare orizontala.1.3 Principiile de baza ale evaluării în baza art. 5 din lege1.3.1 Art. 5 alin, (1) din lege12. Art. 5 alin. (1) se aplică înţelegerilor de cooperare pe orizontala şi pe verticala, care au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei, numite în continuare "restrictionari ale concurentei", pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia.13. În unele cazuri, natura cooperarii indica de la inceput aplicabilitatea art. 5 alin. (1). Este cazul acordurilor care prin obiect, urmaresc restrictionarea concurentei prin intermediul fixarii preturilor, limitarii productiei sau impartirii pietelor ori clientilor. Aceste acorduri sunt considerate ca având efecte negative asupra concurentei pe piaţa, şi ca urmare, nu este necesar să se examineze efectele lor reale asupra concurentei şi a pieţei pentru a se stabili dacă se încadrează la art. 5 alin. (1).14. Multe acorduri de cooperare orizontala nu au ca obiect o restrictionare a concurentei. În acest caz, este necesară analizarea efectelor acordului. Pentru aceasta analiza, nu este suficient ca acordul sa limiteze concurenta dintre părţi.Concurenta de pe întreaga piaţa trebuie să fie afectată în asemenea măsura încât sa existe premizele unor efecte negative asupra pieţei din punctul de vedere al preturilor, productiei, inovatiei sau diversitatii ori calităţii bunurilor şi serviciilor.15. Faptul ca un acord poate provoca astfel de efecte negative depinde de contextul economic, tinindu-se cont atât de natura acordului cat şi de puterea combinata de pe piaţa a părţilor, care determina – împreună cu alti factori structurali capacitatea acordului de cooperare de a afecta concurenta intr-o măsura semnificativa.1.3.1.1 Natura acordului16. Natura unui acord se referă la factori cum ar fi domeniul şi obiectivul cooperarii, relaţia concurentiala dintre părţi şi gradul în care îşi combina activităţile.17. Este mica probabilitatea ca anumite tipuri de acorduri, de exemplu majoritatea acordurilor de cercetare-dezvoltare sau cooperarea în vederea fixarii standardelor sau a îmbunătăţirii condiţiilor de mediu, sa cuprindă restrictionari cu privire la preţuri şi productie. Dacă aceste tipuri de acorduri au totusi efecte negative, aceste efecte se referă la inovatie sau la varietatea produselor. Uneori, ele pot duce la închiderea pieţei.18. Alte tipuri de cooperare cum ar fi acordurile de productie sau de achizitii provoaca în mod tipic un anumit grad de combinare a costurilor totale. Dacă acest grad este semnificativ, părţile îşi pot coordona mai usor atât preturile pe piaţa cat şi producţia. Costurile în comun pot fi semnificative numai în anumite condiţii, în primul rand, domeniul de cooperare, de exemplu, productie şi achizitii, trebuie să reprezinte un procent ridicat din costurile totale pe o piaţa data. În al doilea rand, părţile trebuie să-şi combine în mare măsura activităţile în domeniul lor de cooperare. Este, de exemplu, cazul în care părţile produc sau achizitioneaza în comun un produs intermediar important sau un procent insemnat din totalul vanzarilor lor de un anumit produs finit,19. Datorita naturii lor, unele categorii de acorduri nu se încadrează la art. 5 alin. (1) din lege. Acest lucru este valabil în cazul cooperarii care nu presupune coordonarea comportamentului concurential al părţilor pe piaţa, cum ar fi:a) cooperarea între părţi neconcurente; … b) cooperarea între agenti economici concurenti care nu-şi pot realiza în mod independent proiectul sau activitatea la care se referă cooperarea; … c) cooperarea privind o activitate care nu influenţează parametrii relevanti ai concurentei. … Aceste categorii de cooperari se încadrează la art. 5 alin. (1) dacă implica agenti economici cu o putere pe piaţa semnificativa şi care pot genera probleme de inchidere a pieţei pentru terţe părţi.20. O alta categorie de acorduri care poate fi încadrată de la inceput la art. 5 alin. (1) din lege este cea a acordurilor de cooperare care au ca obiect restrictionarea concurentei prin fixarea preturilor, limitarea productiei sau impartirea pietelor ori a clientilor. Aceste restrictionati sunt considerate deosebit de dăunătoare, pentru ca afectează direct rezultatul procesului concurential. Fixarea preturilor şi limitarea productiei conduc direct la preţuri mai ridicate pentru clienti sau la oferte sub cantitatea ceruta. Impartirea pietelor ori a clientilor reduce posibilitatea de alegere a clientilor şi genereaza cresterea preturilor sau scaderea productiei. Se poate presupune deci ca aceste restrictionari au efecte negative asupra pieţei. Prin urmare, ele sunt interzise indiferent de cifrele de afaceri şi cotele de piaţa ale părţilor, fără sa beneficieze, conform prevederilor art. 8 din lege, de exceptarea pe criteriul "de minimis".21. Acordurile care nu apartin categoriilor menţionate mai sus necesita analize ulterioare pentru a se decide dacă se încadrează la art. 5 alin. (1). Analiza poate cuprinde criterii legate de piaţa cum ar fi pozitia pe piaţa a părţilor sau alti factori structurali.1.3.1.2 Puterea pe piaţa şi structura pieţei22. Punctul de plecare al analizei este pozitia părţilor pe pieţele afectate de cooperare. Aceasta permite să se stabileasca dacă părţile îşi vor pastra, vor dobandi sau îşi vor majoră puterea pe piaţa prin cooperare, adica măsura în care pot produce efecte negative pe piaţa în ceea ce priveste preturile, producţia, inovatia sau varietatea ori calitatea produselor sau serviciilor. Pentru a se efectua aceasta analiza, trebuie definite pieţele relevante, folosind metodologia din Instrucţiunile cu privire la definirea pieţei relevante, în scopul stabilirii părţii substantiale de piaţa. Dacă părţile au împreună o cota de piaţa combinata mica şi probabilitatea aparitiei vreunui efect restrictiv al cooperarii este şi ea redusa, nu este nevoie, în mod normal, de analize mai profunde, în cazul în care una din cele doua părţi ale unui acord are o cota de piaţa nesemnificativa şi nu poseda resurse importante, chiar şi o cota de piaţa combinata mare nu poate fi considerata ca indicand un efect restrictiv asupra concurentei pe piaţa. Dacă exista mai mult de doua părţi, cota cumulata a tuturor concurentilor aflati în cooperare trebuie să fie semnificativ mai mare decat cota celui mai mare concurent participant.23. Pe lângă pozitia pe piaţa a părţilor şi cotele tor de piaţa cumulate, un alt factor care poate fi luat în considerare la evaluarea impactului cooperarii asupra concurentei este concentrarea pieţei, adica pozitia şi numărul concurentilor de pe piaţa. Se poate folosi ca indicator Indicele Herfindahl-Hirschman (HHI), care reprezinta suma patratelor cotelor de piaţa separate ale tuturor concurentilor La un HHI sub 1000, concentrarea pieţei poate fi considerata redusa, între 1000 şi 1800 este medie, iar peste 1800 este mare. Indicele HHI obţinut după cooperare este important pentru evaluarea posibilelor efecte de piaţa ale unei cooperari. Un alt posibil indicator ar fi indicele de concentrare a marilor firme, care aduna patratele cotelor de piaţa individuale ale principalilor concurenti24. În functie de pozitia pe piaţa a părţilor şi de concentrarea pieţei, pot fi luati în considerare şi alti factori cum ar fi stabilitatea în timp a cotelor de piaţa, barierele la intrarea pe piaţa şi probabilitatea intrarii pe piaţa, puterea cumparatorilor/furnizorilor comparativ cu cea a părţilor sau natura produselor (de ex. omogenitate, maturitate). Dacă, din punct de vedere al inovatiei, exista probabilitatea unui impact asupra concurentei, care nu poate fi masurat corespunzător pe baza pietelor existente, pot fi luati în considerare factori specifici de analiza a acestor efecte.1.3.2 Art. 5 alin. (2) din lege25. Acordurile care se încadrează la art. 5 alin. (1) din lege pot fi exceptate dacă sunt indeplinite cumulativ condiţiile de la art. 5 alin. (2) din lege.1.3.2.1 Beneficii economice26. O condiţie importanţa pentru exceptare este ca acordul să contribuie la îmbunătăţirea productiei sau distributiei produselor, ori la promovarea progresului tehnic sau economic. Deoarece aceste beneficii sunt legate de eficienta statica sau dinamica, ele pot fi numite "beneficii economice". Beneficiile economice pot prevala asupra efectelor restrictive privind concurenta. De exemplu, o cooperare poate permite agentilor economici să ofere bunuri şi servicii de o calitate superioara, la preţuri mai mici, sau sa lanseze mai repede inovatii. Majoritatea cresterilor de eficienta sunt determinate de combinarea şi integrarea diverselor capacitati sau resurse. Părţile trebuie să demonstreze ca majorarea eficientei va fi probabil generata de cooperare şi ca aceasta nu poate fi realizata prin mijloace mai puţin restrictive. Declaratiile de crestere a eficientei trebuie să fie fundamentate. Speculatiile sau declaratiile cu caracter generat privitoare la reducerea costurilor nu sunt suficiente.27. Consiliul Concurentei nu ia în considerare reducerile de costuri, ca urmare a reducerii productiei, partajarii pieţei sau a simplei exercitari a puterii pe piaţa.1.3.2.2 Beneficii pentru consumatori28. Beneficiile economice trebuie să apară nu doar la părţile din acord ci şi la consumatori. În general, transmiterea beneficiilor către consumatori va depinde de intensitatea concurentei pe piaţa relevanta. Presiunile concurentiale vor asigura, de regula, transferul reducerilor de costuri către consumatori, prin intermediul scaderii preturilor sau prin stimularea agentilor economici de a introduce produse noi pe piaţa, cat mai repede posibil Prin urmare, dacă pe piaţa se menţine o concurenta suficienta pentru a motiva părţile din acord, procesul concurential va garanta de regula, transferul către consumatori a unei cote importante din beneficiile economice.1.3.2.3 Indispensabilitatea29. Restrangerea concurentei trebuie să fie necesară pentru realizarea beneficiilor economice. Dacă exista mijloace mai puţin restrictive prin care se obtin beneficii similare, cresterea declarata a eficientei nu poate fi folosita pentru a motiva restrictionari ale concurentei. Caracterul indispensabil ai unor astfel de restrictionari depinde de condiţiile pieţei şi de durata acordului. De exemplu, acordurile de exclusivitate pot rezolva problema "pasagerului clandestin" în sensul că pot proteja un participant la acord împotriva practicii unor cumpărători care, după ce obtin de la un agent economic toate informaţiile necesare deciziei de a cumpara un anumit produs, cumpara produsul respectiv de la un concurent al acestuia care, desi nu a facut cheltuieli cu promovarea produsului nu ofera reduceri de pret substantiale. Astfel, cel din urma obtine profituri fără efort. De aceea, acordurile de exclusivitate pot fi acceptate. În unele împrejurări însă, aceste acorduri nu sunt necesare şi pot amplifica efectul restrictiv.1.3.2.4 Menţinerea concurentei30. Criteriul eliminarii concurentei pentru o parte substantiala a pieţei produselor este legat de problema dominantei. Dacă un agent economic este intr-o pozitie dominantă sau care poate deveni dominantă, ca o consecinţa a acordului orizontal, acordul în cauza produce efecte anticoncurentiale în sensul art. 5 alin. (1) din lege şi nu poate fi, în principiu, exceptat.1.3.3 Art. 5 alin. (3) din lege31. În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din lege, beneficiul exceptarii prevăzut la alin. (2) al aceluiasi articol, se acordă prin decizie a Consiliului Concurentei, pentru cazuri individuale de înţelegeri, decizii luate de asociaţii de agenti economici sau practici concertate, şi se stabileste prin regulamente ale Consiliului Concurentei, pentru cazurile de exceptare pe categorii de înţelegeri, decizii ale asociaţiilor de agenti economici sau practici concertate.32. Prezentele instrucţiuni cuprind modul de abordare şi procedura care trebuie urmata de către agentii economici, în toate cazurile de înţelegeri de cooperare pe orizontala, indiferent dacă înţelegerea reprezinta un caz individual sau poate fi considerata a se incadra intr-o categorie exceptata.33. Cele mai frecvente forme de acorduri în domeniul productiei/specializarii până la un prag al cotei de piaţa de 20%, iar în domeniul cercetării-dezvoltării, până la un prag de 25% sunt exceptate de la aplicarea art. 5 alin. (1) din lege, în conformitate cu prevederile Regulamentului privind acordarea exceptarii acordurilor de specializare de la interdictia prevăzută la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 şi respectiv, ale Regulamentului privind acordarea exceptarii acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevăzută la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, dacă acordurile – considerate a se incadra în categoriile exceptate – indeplinesc condiţiile pentru aplicarea exceptarii categoriei şi nu conţin restrictionari grave, „clauze negre”, care să faca inaplicabila exceptarea respectivei categorii. Dacă exista una sau mai multe asemenea restrictionari, beneficiul exceptarii categoriei se pierde pentru intregul acord.34. Pentru exceptarile individuale ale acordurilor de cooperare pe orizontala, inclusiv ale acordurilor de specializare şi de cercetare-dezvoltare, care nu se încadrează în condiţiile de exceptare prevăzute în cefe doua regulamente mai sus menţionate, agentii economici vor proceda în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3), alin. (6) şi alin. (7) din lege, cu prevederile Regulamentului pentru aplicarea prevederilor art. 5 şi 6 din Legea concurentei nr. 21/1996 privind practicile anticoncurenţiale, cu prevederile Regulamentului privind forma, conţinutul şi alte detalii referitoare la notificarile prevăzute în Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 şi 6 privind practicile anticoncurentiale şi cu prevederile Regulamentului privind stabilirea şi perceperea tarifelor pentru procedurile şi serviciile prevăzute de Legea concurentei nr. 21/1996 şi de regulamentele emise în aplicarea acesteia. Analiza încadrării acestor acorduri în prevederile art. 5 din lege se va face în conformitate cu prevederile prezentelor instrucţiuni. + 
Capitolul IIACORDURILE DE CERCETARE-DEZVOLTARE2.1 Definiţie35. Acordurile de cercetare-dezvoltare pot fi diferite, ca forma şi domeniu afectat. Ele pot acoperi o gama larga de tipuri, începând cu subcontractarea anumitor activităţi de cercetare-dezvoltare, până la îmbunătăţirea în comun a tehnologiilor existente sau la cooperarea în domeniul cercetării-dezvoltării şi comercializarii de produse complet noi. Înţelegerile pot lua forma unui acord de cooperare sau a unei societăţi în comun de cooperare. Acest capitol are în vedere toate formele de acorduri de cercetare-dezvoltare, inclusiv acordurile legate de acestea, referitoare la producerea sau comercializarea rezultatelor cercetării-dezvoltării, cu condiţia ca obiectul principal al cooperarii să fie cercetarea-dezvoltarea. Sunt exceptate fuziunile şi societăţile în comun concentrative, care intra sub incidenţa Regulamentului privind autorizarea concentrărilor economice, emis de către Consiliul Concurentei.36. Cooperarea în domeniul cercetării-dezvoltării poate reduce paralelismele privind costurile, precum şi costurile inutile, generand un schimb de idei şi de experienta semnificativ şi având drept rezultat dezvoltarea mai rapida a produselor şi tehnologiilor. Ca regula generală, cooperarea în domeniul cercetării-dezvoltării tinde către globalizarea acestei activităţi.37. Intreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri) alcătuiesc o categorie dinamica şi eterogena, care se confrunta cu numeroase provocari, inclusiv cererea crescanda din partea marilor companii pentru care, adeseori, acestea lucreaza ca subcontractanti. În sectoarele în care activitatea de cercetare-dezvoltare este intensa, IMM-urile aflate în dezvoltare rapida, adeseori numite "întreprinderi incepatoare", au printre obiective, şi pe acela de a intră în top-ul firmelor active pe segmentele de piaţa care se dezvolta rapid. Pentru a face faţa acestor provocari şi pentru a rămâne competitive, IMM-urile trebuie să aibă, în mod constant, activitate de inovatie. Prin cooperarea în domeniul cercetării-dezvoltării se ofera posibilitatea cresterii volumului acestei activităţi, efectuata de către IMM-uri, astfel încât acestea să poată concura efectiv cu agentii economici mai puternici de pe piaţa.38. În anumite circumstanţe acordurile de cercetare-dezvoltare pot crea, totusi, probleme de concurenta cum ar fi efectele restrictive asupra preturilor, productiei, inovatiei, diversitatii sau calităţii produselor.2.2 Piete relevante39. Cheia definirii pieţei relevante, când se evalueaza efectele unui acord de cercetare-dezvoltare, este identificarea acelor produse, tehnologii sau eforturi, în directia cercetării-dezvoltării, care vor actiona ca o constrangere de competitivitate asupra părţilor. La un capat al spectrului de situaţii posibile, inovatia poate duce la realizarea unui produs sau a unei tehnologii, care să concureze pe o piaţa existenta a produselor sau a tehnologiilor. Este cazul cercetării-dezvoltării indreptate către micile imbunatatiri sau diversificari, cum ar fi noi modele ale unui anumit produs. În acest caz, efectele posibile privesc piaţa produselor existente. La celalalt capat, inovatia poate avea drept rezultat un produs complet nou, care îşi creează propria piaţa (de exemplu spectrul de actiune al unui vaccin nou în cazul unei boli anterior incurabile). În acest caz, pieţele existente sunt relevante numai dacă sunt într-un fel legate de inovatia respectiva. Totusi, majoritatea cazurilor privesc probabil situaţii între cele doua extreme, de ex. situaţii în care efortul de inovare poate crea produse sau tehnologii care, pe parcurs, le inlocuiesc pe cele existente (de ex. CD-urile care au inlocuit placile de pick-up). O analiza atenta a acestor situaţii poate necesita acoperirea, atât a pietelor existente cat şi a impactului acordului asupra inovatiei.Pieţele existente(a) Pieţele produselor40. În cazul în care cooperarea se referă la cercetarea-dezvoltarea pentru îmbunătăţirea produselor existente, aceste produse existente, inclusiv substitutele apropiate, formeaza piaţa relevanta vizata de cooperare. Acest fapt rezultă din prevederile Instructiunilor privind definirea pieţei relevante, în vederea stabilirii părţii substantiale de piaţa. Dacă eforturile în directia cercetării-dezvoltării au drept scop modificarea semnificativa a unui produs existent sau chiar realizarea unui produs nou care să-l inlocuiasca pe cel existent, substituirea cu produsul existent poate fi imperfecta sau poate necesita mult timp. În consecinţa, produsele vechi şi cele potenţial inlocuitoare nu ar putea aparţine aceleiasi piete relevante. Poate fi vizata totusi piaţa pentru produsele existente dacă exista probabilitatea ca unirea eforturilor de cercetare-dezvoltare sa duca la coordonarea comportamentului părţilor, ca furnizori ai produselor existente.Exploatarea puterii pe piaţa existenta este totusi posibila numai dacă părţile luate împreună au o pozitie puternica atât în ceea ce priveste piaţa produselor existente cat şi capacitatea de a efectua activităţi de cercetare-dezvoltare.41. Dacă cercetarea-dezvoltarea se referă la o componenta importanţa a produsului finit, nu numai piaţa pentru aceasta componenta poate fi relevanta pentru evaluare, dar şi piaţa existenta pentru produsul finit. De exemplu, dacă producătorii de automobile coopereaza unii cu altii în domeniul cercetării-dezvoltării pentru un nou tip de motor, piaţa automobilelor poate fi afectată de aceasta cooperare în cercetare-dezvoltare. Piaţa pentru produsele finite este totusi relevanta pentru evaluare, numai dacă componenta vizata de cercetare-dezvoltare reprezinta un element cheie, din punct de vedere economic şi tehnic, al acestor produse finite şi dacă părţile din acordul de cercetare-dezvoltare sunt concurenti importanti pentru produsele finite.(b) Pieţele tehnologiilor42. Cooperarea în cercetare-dezvoltare poate viza nu numai produsele, dar şi tehnologiile. Dacă drepturile de proprietate intelectuala sunt comercializate separat de produsele respective, piaţa relevanta a tehnologiilor trebuie şi ea definita. Pieţele tehnologiilor constau din proprietatea intelectuala acordată prin licenta şi substitutele sale apropiate, de ex. alte tehnologii pe care clientii le pot folosi ca inlocuitori.43. Metodologia de definire a pietelor tehnologiilor urmeaza aceleasi principii ca şi definirea pieţei produselor. Pornind de la tehnologia comercializata de către părţi, este nevoie să se identifice acele tehnologii către care se pot indrepta clientii, ca reactie la o crestere usoara, dar permanenta, a preturilor pe piaţa relevanta.După identificarea acestor tehnologii, se pot calcula cotele de piaţa, impartind venitul obţinut de părţi din licentiere, la venitul total din licentiere al tuturor vânzătorilor de tehnologii substituibile.44. Pozitia părţilor pe piaţa tehnologiilor existente este un criteriu relevant de evaluare atunci când cooperarea în cercetare-dezvoltare priveste îmbunătăţirea semnificativa a tehnologiilor existente sau realizarea unei tehnologii noi, care poate inlocui tehnologia existenta. Cota de piaţa a părţilor poate fi totusi luata ca punct de plecare pentru aceasta analiza. Pe piaţa tehnologiilor, trebuie pus un accent deosebit pe concurenta potentiala. Dacă agentii economici, care nu îşi licentiaza în mod curent tehnologiile, pot intra pe piaţa tehnologiilor, acestia ar putea restrange capacitatea părţilor de a creşte preţul tehnologiilor lor.Concurenta în domeniul inovatiei (eforturi de cercetare-dezvoltare)45. Cooperarea în cercetare-dezvoltare poate să nu afecteze doar concurenta pe pieţele existente, dar şi concurenta în domeniul inovatiei. Este cazul în care cooperarea priveste dezvoltarea unor produse/tehnologii noi care pot, fie să le inlocuiasca, candva pe cele existente – dacă sunt în curs de aparitie, fie sa urmareasca o utilizare noua care nu va duce la inlocuirea produselor existente, ci va crea o cerere complet noua.În aceste situaţii, efectele asupra concurentei în domeniul inovatiei sunt importante dar, în unele cazuri, nu pot fi suficient evaluate prin analiza concurentei actuale sau potentiale pe piaţa produselor sau tehnologiilor existente. În functie de natura procesului de inovatie, specific fiecarui sector industrial, se pot distinge doua situaţii.46. În prima situaţie, care se regaseste de exemplu în industria farmaceutica, procesul inovarii este structurat de asemenea maniera, încât este posibila identificarea timpurie a polilor cercetării-dezvoltării. Polii cercetării-dezvoltării sunt eforturile de cercetare-dezvoltare, indreptate către un produs sau o tehnologie noua, şi substitutele pentru acea cercetare-dezvoltare, adica situaţia în care cercetarea-dezvoltarea are drept scop realizarea de produse sau tehnologii substituibile celor realizate prin cooperare şi care beneficiaza de acces comparabil la resurse, precum şi de un grafic de timp similar. În acest caz, se poate analiza dacă, după acord, au mai ramas suficienti poli de cercetare-dezvoltare. Punctul de plecare al analizei este activitatea de cercetare-dezvoltare a părţilor. Apoi, trebuie identificaţi polii credibili de cercetare-dezvoltare, aflati în concurenta. Pentru a evalua credibilitatea polilor concurenti, trebuie luate în considerare urmatoarele aspecte: natura, domeniul şi dimensiunea altor posibile eforturi de cercetare-dezvoltare, accesul lor la resursele financiare şi umane, know-how/patente sau alte active specializate, precum şi viteza acestora de actiune şi capacitatea lor de a exploata posibilele rezultate. Un pol de cercetare-dezvoltare nu este un concurent credibil dacă nu poate fi privit ca inlocuitor apropiat al efortului de cercetare-dezvoltare al părţilor, din punctul de vedere, de exemplu, al accesului la resurse sau al timpului de reactie.47. În cea de a doua situaţie, eforturile inovatoare dintr-o ramura industriala nu sunt clar structurate pentru a face posibila identificarea polilor cercetării-dezvoltării. În aceasta situaţie, Consiliul Concurentei va incerca, doar în cazuri excepţionale, sa evalueze impactul unei anumite cooperari în cercetarea-dezvoltarea privind inovatia şi se va limita la evaluarea pietelor produselor/sau tehnologiilor, care sunt legate de cooperarea în cercetarea-dezvoltarea respectiva.Calcularea cotelor de piaţa48. Calcularea cotelor de piaţa, atât pentru exceptarea categoriei, în conformitate cu prevederile Regulamentului privind acordarea exceptarii acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevăzută la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, cat şi pentru evaluarea individuala a acestor acorduri, trebuie să reflecte distinctia dintre pieţele existente şi concurenta în domeniul inovatiei. La inceputul cooperarii, punctul de referinţa este piaţa produselor susceptibile de imbunatatire sau inlocuire prin produse în curs de schimbare. Dacă acordul de cercetare-dezvoltare are drept scop doar îmbunătăţirea sau modernizarea produselor existente, aceasta piaţa cuprinde produsele direct vizate de cercetare-dezvoltare.Cotele de piaţa pot fi astfel calculate pe baza valorii vanzarilor de produse existente. Dacă cercetarea-dezvoltarea are drept scop inlocuirea unui produs existent, noul produs, dacă va fi reusit, va deveni un substitut pentru produsele existente. Pentru a evalua pozitia concurentiala a părţilor, este şi în acest caz posibil să se calculeze cotele de piaţa pe baza valorii vanzarilor de produse existente. În consecinţa, prevederile regulamentului sus mentionat îşi bazeaza exceptarea, în aceste situaţii, pe cota de piaţa de pe "piaţa relevanta a produselor care pot fi îmbunătăţite sau inlocuite de produsele care fac obiectul contractului". Pentru exceptare, aceasta cota de piaţa nu poate depăşi 25%.49. Dacă cercetarea-dezvoltarea are drept scop punerea la punct a unui produs care va crea o cerere complet noua, cotele de piaţa bazate pe vanzari nu pot fi calculate. Este posibila doar o analiza a efectelor acordului asupra concurentei în domeniul inovatiei. În consecinţa, regulamentul sus mentionat exceptează aceste acorduri, indiferent de cota de piaţa, pentru o perioadă de sapte ani după introducerea produsului pe piaţa. Totusi, beneficiul exceptarii categoriei poate fi retras, dacă acordul elimina concurenta efectiva în domeniul inovatiei. După perioada de sapte ani, pot fi calculate cotele de piaţa pe baza vanzarilor, aplicandu-se pragul de cota de piaţa de 25%.2.3 Evaluarea conform art. 5 alin. (1) din lege2.3.1 Natura acordului50. Majoritatea acordurilor de cercetare-dezvoltare nu se încadrează în prevederile art. 5 alin. (1) din lege. Acest lucru este valabil în primul rand în cazul acordurilor de cooperare în cercetare-dezvoltare, aflate intr-o etapa mai mult teoretica, foarte indepartata de exploatarea posibilelor rezultate.51. De altfel, cooperarea în cercetare-dezvoltare între părţi neconcurente, în general, nu restrictioneaza concurenta. Un acord de cooperare incheiat între agenti economici neconcurenti poate avea totusi efecte de inchidere a pieţei care să-l incadreze în prevederile art. 5 alin. (1) din lege dacă se referă la exclusivitate în exploatarea rezultatelor şi dacă una din părţile la acord detine o cota semnificativa pe piaţa tehnologiei, fără de care nu se pot exploata rezultatele.Relaţia concurentiala dintre părţi trebuie analizata în contextul pietelor existente afectate şi/sau al inovatiei. Dacă părţile nu reusesc să efectueze în mod independent activitatea de cercetare-dezvoltare necesară, nu exista nici o concurenta care să poată fi restrictionata. Acest lucru este valabil, de exemplu, pentru agentii economici care îşi pun laolalta priceperea, tehnologiile şi alte resurse. Problema concurentei potentiale trebuie evaluata pe baze realiste. De exemplu, părţile nu pot fi definite ca potentiali concurenti pentru simplul motiv ca prin cooperare îşi pot permite sa desfasoare activităţi de cercetare-dezvoltare.Intrebarea decisiva este, dacă fiecare parte, separat, are mijloacele necesare, ca active, know-how şi alte resurse, pentru realizarea activităţii de cercetare-dezvoltare.52. Cooperarea prin subcontractarea activităţii de cercetare-dezvoltare pe care, anterior, agentul economic, care comanda aceasta activitate, o realizează cu forte proprii, activitate captiva, se realizează de agenti economici specializati, institute de cercetari sau centre universitare, care nu opereaza în sensul exploatarii rezultatelor. În mod tipic, aceste acorduri se combina cu un transfer de know-how şi/sau cu o clauza de livrare exclusiva a posibilelor rezultate. Datorita raporturilor de complementaritate în care se afla părţile aflate în cooperare, în aceste situaţii nu se aplică art. 5 alin. (1) din lege.53. Cooperarea în cercetare-dezvoltare, care nu cuprinde exploatarea în comun a posibilelor rezultate prin licentiere; productie şi/sau comercializare, rareori se încadrează la art. 5 alin. (1) din lege. Aceste acorduri de cercetare-dezvoltare "pure" pot sa genereze probleme de concurenta doar dacă, concurenta efectiva în domeniul inovatiei este semnificativ redusa.54. Dacă adevaratul obiect al acordului nu este cercetarea-dezvoltarea, ci crearea unui cartel deghizat care să urmareasca fixarea preturilor, limitarea productiei sau alocarea pietelor, acordul intra sub incidenţa art. 5 alin. (1) din lege. Cu toate acestea, un acord de cercetare-dezvoltare, care cuprinde exploatarea în comun a viitoarelor rezultate nu este neaparat restrictiv pentru concurenta.55. Acordurile de cercetare-dezvoltare, care nu pot fi evaluate de la bun inceput ca fiind clar nerestrictive pot intra sub incidenţa prevederilor art. 5 alin. (1) din lege şi trebuie analizate în contextul lor economic. Acest lucru este valabil pentru cooperarea în cercetare-dezvoltare, stabilita intr-o etapa foarte apropiata de lansarea pe piaţa şi care a fost convenita între agenti economici concurenti, fie pe pieţele produselor/tehnologiilor existente, fie pe pieţele inovarii.2.3.2 Puterea pe piaţa şi structura pietelor56. Cooperarea în cercetare-dezvoltare poate avea efecte negative pe piaţa în trei privinte: în primul rand, aceasta poate restrictiona inovatia, în al doilea rand poate genera coordonarea comportamentului părţilor pe pieţele existente şi, în al treilea rand, pot aparea probleme de inchidere a pieţei, la nivelul exploatarii rezultatelor.Exista probabilitatea aparitiei acestor tipuri de efecte negative pe piete, atunci când părţile din cooperare au o putere semnificativa pe pieţele existente şi/sau când concurenta în domeniul inovarii este semnificativ redusa. Fără putere pe piaţa, nu exista stimulentul coordonarii comportamentului pe pieţele existente sau al reducerii, ori incetinirii inovatiei. Probleme de inchidere a pieţei pot aparea numai în contextul cooperarii, care implica cel puţin un agent economic cu putere de piaţa semnificativa, în ceea ce priveste o tehnologie foarte importanţa sau exploatarea exclusiva a rezultatelor.57. Nu exista un prag absolut al cotei de piaţa care să indice faptul ca un acord de cercetare-dezvoltare creează un anumit grad de putere pe piaţa, incadrandu-se astfel la art. 5 alin. (1) Totusi, acordurile de cercetare-dezvoltare sunt exceptate dacă au fost incheiate între părţi cu o cota de piaţa combinata care nu depăşeşte 25% şi dacă indeplinesc celelalte condiţii de aplicare a prevederilor Regulamentului privind acordarea exceptarii acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevăzută la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996.Prin urmare, la majoritatea acordurilor de cercetare-dezvoltare, efectele restrictive trebuie analizate numai în cazul în care, cota de piaţa combinata a părţilor depăşeşte 25%.58. Acordurile care, datorita unei cote de piaţa cumulate a părţilor care depăşeşte pragul de 25%, nu sunt exceptate în baza regulamentului sus mentionat, nu restrictioneaza neaparat concurenta. Totusi, cu cat este mai puternica pozitia combinata a părţilor pe pieţele existente şi/sau cu cat concurenta în domeniul inovatiei este mai restrictionata, cu atât mai probabila este aplicarea art. 5 alin. (1) din lege, iar evaluarea necesita o analiza mai detaliata.59. În cazul în care cercetarea-dezvoltarea are ca obiect îmbunătăţirea sau modernizarea produselor/tehnologiilor existente, posibilele efecte privesc pieţele relevante ale acelor produse/tehnologii existente. Efectele asupra preturilor, productiei şi/sau inovatiei sunt totusi posibile numai dacă, părţile împreună au o pozitie puternica, intrarea pe piaţa respectiva este dificila şi sunt identificabile puţine alte activităţi de inovare. În plus, dacă cercetarea-dezvoltarea priveste numai un input relativ minor al produsului finit, efectele asupra concurentei la produsele finite, sunt limitate, în general, trebuie facuta deosebirea între acordurile de cercetare-dezvoltare pure şi cooperarea mai cuprinzatoare, care implica diferite etape de exploatare a rezultatelor, de exemplu licentiere, productie, comercializare. După cum s-a mentionat mai sus, acordurile de cercetare-dezvoltare pure se încadrează rareori la art. 5 alin. (1) din lege. Acest lucru este valabil mai ales pentru cercetarea-dezvoltarea indreptata spre îmbunătăţirea limitata a produselor/tehnologiilor existente. Dacă în aceasta situaţie cooperarea în cercetare-dezvoltare cuprinde exploatarea în comun numai prin licentiere, sunt puţin probabile efectele restrictive precum închiderea pieţei.Dacă sunt totusi incluse producţia şi/sau comercializarea în comun a produselor/tehnologiilor usor îmbunătăţite, cooperarea trebuie examinata mai indeaproape. În primul rand, aparitia efectelor negative asupra preturilor şi productiei pe pieţele existente este mai probabila, dacă în aceasta situaţie sunt implicati concurenti puternici. În al doilea rand, cooperarea se poate apropia mai mult de cazul acordului de productie pentru ca activităţile de cercetare-dezvoltare nu pot forma "de facto" centrul de greutate al unei asemenea colaborari.60. În cazul în care cercetarea-dezvoltarea este indreptata către un produs, sau o tehnologie complet noua, care îşi creeaza propria piaţa, efectele asupra pretului şi nivelului productiei pe pieţele existente sunt puţin probabile. Analiza trebuie să se axeze pe posibilele restrictionari asupra inovarii, privind, de exemplu, calitatea şi varietatea viitoarelor produse/tehnologii sau viteza de inovare. Aceste efecte restrictive pot aparea când doi sau mai mulţi agenti economici angajaţi în realizarea unui produs nou incep sa coopereze în etapa în care fiecare, separat, se afla aproape de lansarea produsului. În acest caz, inovatia poate fi restrictionata chiar şi de un acord de cercetare-dezvoltare pur. Totusi, în general, cooperarea în cercetare-dezvoltare, privind produsele complet noi este proconcurentiala. Acest principiu nu se modifica semnificativ dacă este vorba de exploatarea în comun a rezultatelor, nici chiar dacă este vorba de comercializarea în comun. Intr-adevar, aspectul exploatarii în comun a rezultatelor în aceste situaţii este relevant numai atunci când problema inchiderii accesului la tehnologiile de vârf este importanţa. Aceste probleme nu ar aparea totusi, dacă părţile ar acorda licente unei terţe părţi.61. Majoritatea acordurilor de cercetare-dezvoltare se vor situa undeva, între cele doua situaţii prevăzute la pct. 61 şi 62. Ele pot avea deci efecte asupra inovatiei, precum şi repercusiuni asupra pietelor existente. În consecinţa, atât piaţa existenta cat şi efectul asupra inovatiei pot avea relevanta pentru evaluarea cu privire la pozitia combinata a părţilor. Se vor avea în vedere: indicele de concentrare, numărul de agenti economici/inovatori şi condiţiile de intrare pe piaţa. În unele cazuri, pot aparea atât efecte restrictive asupra pretului/nivelului de productie pe pieţele existente, cat şi efecte negative asupra inovarii prin incetinirea vitezei de dezvoltare. De exemplu, dacă pe piaţa existenta a unei tehnologii, concurentii semnificativi coopereaza pentru a pune la punct o noua tehnologie care intr-o zi poate inlocui produsele existente, aceasta cooperare va avea probabil efecte restrictive, dacă părţile au o putere de piaţa semnificativa, ceea ce ar stimula exploatarea ei, şi dacă au şi o pozitie puternica în ce priveste cercetarea-dezvoltarea. Un efect similar poate aparea dacă un agent economic important de pe piaţa existenta coopereaza cu un concurent mult mai mic sau potenţial, care tocmai se pregăteşte sa lanseze pe piaţa un produs/tehnologie noua, care poate periclita pozitia agentului existent.62. Acordurile pot iesi din cadrul categoriei exceptate indiferent de puterea pe piaţa a părţilor. Acest lucru este valabil, de exemplu, pentru acordurile care restrictioneaza accesul unei părţi la rezultatele activităţii, pentru ca aceste acorduri, de regula, nu promovează progresul tehnic şi economic printr-o diseminare crescuta a cunoştinţelor tehnice între părţi. Regulamentului privind acordarea exceptarii acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevăzută la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 prevede o exceptare specifică de la aceasta regula generală, în cazul centrelor universitare, institutelor de cercetare sau firmelor specializate, care ofera activitatea de cercetare-dezvoltare ca serviciu şi care nu acţionează în vederea exploatarii industriale a rezultatelor cercetării şi dezvoltării. Acordurile care conţin drepturi de acces exclusiv pot îndeplini, dacă se încadrează la art. 5 alin. (1) din lege, criteriile de exceptare de la art. 5 alin. (2), mai ales dacă drepturile de acces exclusiv sunt indispensabile economic, având în vedere piaţa, riscurile şi nivelul investitiilor necesare pentru exploatarea rezultatelor cercetării şi dezvoltării2.4 Evaluarea conform art. 5 alin. (2) din lege2.4.1 Beneficiile economice63. Majoritatea acordurilor de cercetare-dezvoltare – cu sau fără exploatarea în comun a rezultatelor – aduc beneficii economice prin economisirea costurilor şi prin schimbul eficient de idei şi experienta, ceea ce conduce la aparitia de produse şi tehnologii îmbunătăţite sau noi care se realizează mai rapid decat de obicei. În aceste condiţii, este rezonabil să se prevada exceptarea acestor acorduri care duc la restrangerea concurentei până la un prag al cotei de piaţa sub care se poate presupune, în sensul aplicarii art. 5 alin. (2) din lege, ca, în general, efectele pozitive ale acordurilor de cercetare-dezvoltare vor prevala asupra oricăror efecte negative asupra concurentei.64. Dacă se creează o putere considerabila pe piaţa sau dacă aceasta creşte, ca urmare a cooperarii, părţile trebuie să demonstreze ca exista beneficii semnificative în urma realizării cooperarii, ca va avea loc o lansare mai rapida a noilor produse/tehnologii sau sa probeze alte dovezi de eficienta.2.4.2 Indispensabilitatea65. Un acord de cercetare-dezvoltare nu poate fi exceptat dacă impune restrictionari care nu sunt strict necesare atingerii beneficiilor scontate. Clauzele specifice, enumerate la art. 7 din Regulamentul privind acordarea exceptarii acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevăzută la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, vor face de obicei imposibila exceptarea, chiar şi în cazul unei evaluari individuale. Acestea pot fi considerate deci, un bun indicator al restrictionarilor care nu sunt indispensabile cooperarii.2.4.3 Menţinerea concurentei66. Nu va fi posibila exceptarea, dacă părţilor li se ofera posibilitatea eliminarii concurentei pe o parte substantiala a pieţei produselor/tehnologiilor respective. Dacă, în urma incheierii unui acord de cercetare-dezvoltare, un agent economic este dominant sau devine dominant, fie pe pieţele existente fie în ceea ce priveste inovatia, acordul în cauza produce efecte anticoncurentiale în sensul art. 5 din lege şi, în principiu, nu poate fi exceptat. Referitor la inovatie, acest lucru este valabil dacă, de exemplu, acordul combina singurii doi poli existenti ai cercetării.Momentul evaluării acordului şi durata exceptarii67. Acordurile de cercetare-dezvoltare, care se extind asupra productiei şi comercializarii în comun a produselor/tehnologiilor noi, necesita o atenţie deosebită în ceea ce priveste momentul efectuării evaluării.68. La inceputul cooperarii, nu se stie dacă aceasta va avea succes şi nu se cunosc o serie de factori cum ar fi viitoarea pozitie pe piaţa a părţilor şi dezvoltarea viitoare a pietelor produselor şi tehnologiilor. În consecinţa, evaluarea la momentul realizării cooperarii se limiteaza la pieţele de tehnologii şi produse existente şi/sau la pieţele de inovatie, conform descrierii din prezentul capitol.Dacă, pe baza analizei, nu este probabila eliminarea concurentei, acordul de cercetare-dezvoltare poate beneficia de exceptare. Aceasta exceptare va acoperi în mod normal durata etapei de cercetare-dezvoltare plus, în ceea ce priveste producerea şi comercializarea în comun a rezultatelor, o etapa suplimentara pentru posibila lansare şi introducere pe piaţa. Motivul pentru care se include aceasta etapa suplimentara de exceptare este acela ca, agentii economici, care ajung primii pe piaţa cu un produs sau o tehnologie noua vor beneficia initial de segmente mari de piaţa, iar cercetarea-dezvoltarea realizata cu succes este adeseori rasplatita prin protejarea proprietăţii intelectuale. Pozitia puternica pe piaţa, datorata acestui "avantaj al primului venit", nu poate fi, în mod normal, interpretata ca eliminare a concurentei. Prin urmare, categoria exceptata acopera acordurile de cercetare-dezvoltare pentru o perioadă suplimentara de sapte ani, adica dincolo de etapa cercetării-dezvoltării, indiferent dacă părţile obtin în această perioadă o cota de piaţa mare pentru produsele sau tehnologiile noi.Acest lucru este valabil şi în situaţia evaluării individuale a cazurilor, care nu se încadrează la Regulamentul privind acordarea exceptarii acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevăzută la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu condiţia indeplinirii criteriilor pentru celelalte aspecte ale acordului, prevăzute la art. 5 alin. (2) din lege. Aceasta nu exclude posibilitatea indeplinirii criteriilor de la art. 5 alin. (2) şi pe o perioadă mai mare de 7 ani, dacă se poate demonstra ca acea perioada reprezinta perioada minima necesară pentru a garanta o recuperare adecvata a investitiilor facute.69. Dacă după această perioadă se efectueaza o noua evaluare a cooperarii în cercetare-dezvoltare – de exemplu ca urmare a unei reclamatii – analiza trebuie să se bazeze pe situaţia existenta pe piaţa în momentul respectiv.Exceptarea pe categorii va continua să se aplice dacă, în acel moment, cota părţilor pe piaţa relevanta nu depăşeşte 25%. + 
Capitolul IIIACORDURILE DE PRODUCTIE (INCLUSIV ACORDURILE DE SPECIALIZARE)3.1 Definiţie70. Acordurile privind producţia sunt de mai multe tipuri, în functie de forma şi obiectul acestora. Ele pot avea forma productiei în comun în cadrul unei societăţi în comun, adica a unei societăţi controlate în comun care activeaza în unul sau mai multe sectoare de productie, sau pot fi acorduri de specializare sau de subcontractare prin care una din părţi se angajează sa fabrice un anumit produs.Aceste instrucţiuni nu se ocupa de societăţile în comun care fac obiectul Regulamentului privind autorizarea concentrarilor economice, emis de către Consiliul Concurentei.71. În general, se disting 3 categorii de acorduri privind producţia: acorduri privind producţia în comun, prin care părţile convin sa fabrice în comun anumite produse, acorduri de specializare, unilaterala sau reciproca, prin care părţile convin, unilateral sau reciproc, sa sisteze fabricarea unui produs pe care să-l cumpere de la cealalta parte şi acorduri de subcontractare prin care o parte, contractorul, incredinteaza celeilalte părţi, subcontractorul, fabricarea unui produs.72. Acordurile de subcontractare, incheiate între agenti economici concurenti fac obiectul acestor instrucţiuni, iar acordurile de subcontractare incheiate între agenti economici neconcurenti fac obiectul Instructiunilor privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996, în cazul înţelegerilor verticale.3.2. Pieţele relevante73. Pentru a evalua raporturile concurentiale dintre părţile acordului trebuie definita în primul rand piaţa sau pieţele relevante ale produsului şi pieţele geografice, afectate de cooperare, adica piaţa sau pieţele produsului care face obiectul acordului, în al doilea rand, un acord privind producţia mai poate afecta, pe lângă piaţa produsului care face obiectul acordului, şi comportamentul concurential al părţilor pe pieţele riverane acesteia, situate în amonte, în aval sau în vecinatatea lor pe acelasi nivel. Totusi, efectele pe pieţele riverane apar doar dacă, în urma cooperarii pe o piaţa, rezultă ca necesară coordonarea comportamentului concurential pe o alta piaţa, adica atunci când pieţele sunt interdependente şi când părţile deţin pozitii importante pe pieţele riverane.3.3. Evaluarea în baza art. 5, alin. (1) din lege3.3.1. Natura acordului74. Probleme privind concurenta pot aparea mai ales când părţile care îşi coordonează comportamentul concurential prin acordurile privind producţia, sunt furnizori. Astfel de probleme apar când părţile care coopereaza sunt concurenti actuali sau potentiali pe cel puţin una dintre aceste piete relevante, adica pe pieţele direct afectate de cooperare şi /sau pe pieţele riverane, după caz.75. Faptul ca părţile sunt concurente nu determina automat coordonarea comportamentului lor. În plus, cooperarea părţilor trebuie în mod normal sa acopere o parte semnificativa a activităţilor lor pentru a inregistra costuri în comun substantiale. Cu cat este mai mare volumul cheltuielilor în comun cu atât creşte potentialul unei limitari a concurentei prin pret, în special în cazul produselor omogene.76. Pe lângă problemele legate de cooperare, acordurile privind producţia pot avea de asemenea, efecte negative pentru terţe părţi, cum ar fi problemele privind închiderea pietelor pentru acestea. Ele nu sunt cauzate de o relaţie concurenţială între părţi, ci de o pozitie puternica pe piaţa, a cel puţin uneia dintre părţi, de exemplu pe o piaţa din amonte pentru un component cheie, care da posibilitatea părţilor sa majoreze costurile rivalilor lor pe o piaţa din aval, în contextul unei relatii mai mult pe verticala sau complementare între părţile cooperante. De aceea, în cazul fabricarii în comun a unui component important sau în cazul acordurilor de subcontractare, trebuie analizata în primul rand posibilitatea inchiderii pieţei.77. În afara cazului în care apare problema inchiderii pieţei, acordurile privind producţia incheiate între părţi care nu sunt concurenti nu intra, în mod normal, sub incidenţa art. 5, alin. (1) din lege, Nu intra sub incidenţa art. 5 din lege nici acordurile prin care input-urile sau componentele, care anterior erau fabricate pentru consumul propriu, producţia captiva, sunt cumparate de la un tert, în baza unui acord de subcontractare sau specializare unilaterala. Este exceptat cazul în care exista indicii ca agentul economic, care anterior a produs doar pentru consumul propriu, putea intra pe piaţa vanzarilor de produse finite către terti, piaţa productiei necaptive, fără sa inregistreze costuri sau riscuri suplimentare semnificative, ca răspuns fa modificările permanente, dar mici ale preturilor pe pieţele cu care are legaturi.78. Cooperarea dintre agentii economici, care sunt concurenti pe piete aflate în stransa legătură cu piaţa pe care are loc cooperarea, nu poate fi apreciata ca fiind anticoncurentiala dacă singura posibilitate, justificabila comercial, pentru intrarea pe o noua piaţa, în scopul lansarii unui nou produs sau serviciu sau pentru realizarea unui anumit proiect, este cooperarea.79. Dacă părţile la acord înregistrează în comun doar o mica parte din costurile lor totale, este mica probabilitatea de a aparea un efect asupra comportamentului concurential al părţilor, în calitate de furnizori. De exemplu, se poate presupune ca exista costuri în comun mici atunci când doi sau mai mulţi agenti economici convin sa coopereze printr-o specializare sau fabricare în comun a unui produs intermediar care reprezinta doar o mica parte din cheltuielile de productie pentru fabricarea unui produs finit şi, ca urmare, din cheltuielile totale. La fel se pune problema în cazul unui acord de subcontractare dintre concurenti, prin care input-ul cumparat de unul dintre concurenti de la celalalt, reprezinta doar o mica parte din costurile de productie aferente produsului finit. Se poate aprecia, de asemenea, ca exista costuri în comun reduse atunci când părţile fabrica în comun un produs finit, dar intr-o cantitate mica faţă de producţia lor totala de astfel de produse. Chiar în cazul în care se realizează în comun o cantitate semnificativa, cheltuielile în comun pot fi totusi reduse sau moderate dacă produsul care face obiectul cooperarii este eterogen şi implica un marketing costisitor.80. Acordurile de subcontractare dintre concurenti nu intra sub incidenţa art. 5 alin. (1) din lege, dacă se limiteaza la tranzactii ocazionale pe piaţa produselor finite, fără alte obligaţii suplimentare şi fără ca acestea sa faca parte dintr-un cadru mai larg de relatii comerciale între părţi.81. Acordurile prin care se fixeaza preturile de vanzare ale părţilor, se limiteaza producţia sau se impart pieţele sau grupurile de clienti restrictioneaza concurenta şi intra sub incidenţa art. 5 alin. (1) din lege, cu urmatoarele excepţii:a) când părţile convin asupra volumului productiei care face obiectul acordului privind producţia, de exemplu capacitatea de productie şi volumul productiei unei societăţi în comun sau volumul convenit de achizitii, sau … b) când o societate în comun de productie, care realizează şi distributia produselor sale, fixeaza preţul de vanzare ai acestor produse, cu condiţia ca fixarea pretului de către societatea în comun să fie efectul integrarii diferitelor functii, adica societatea în comun să fie considerata ca având functionare deplina, asa cum este definita functionarea deplina în Regulamentul privind autorizarea concentrarilor economice. … În ambele cazuri, acordul privind producţia sau preturile nu va fi evaluat separat ci în ansamblul efectelor pe care le are pe piaţa societatii în comun, pentru a determina incidenţa cu prevederile art. 5 alin. (1) din lege.82. Acordurile privind producţia care, pe baza principiilor menţionate, nu pot fi caracterizate în mod clar ca fiind restrictive sau nerestrictive, pot intra sub incidenţa art. 5 alin. (1) din lege şi trebuie analizate pe criterii economice.3.3.2. Puterea de piaţa şi structura pieţei.83. Punctul de plecare în analiza este pozitia părţilor pe piaţa în cauza deoarece, în absenta unei puteri semnificative pe piaţa, părţile la un acord privind producţia nu au interes să-şi coordoneze comportamentele concurentiale, în calitate de furnizori. În al doilea rand, nu este afectată concurenta pe o piaţa, dacă părţile nu au o putere semnificativa pe acea piaţa, chiar dacă părţile şi-ar coordona comportamentul.84. Acordurile de specializare unilaterala sau reciproca, precum şi cele de productie în comun sunt exceptate, dacă pe piaţa relevanta, cota de piaţa rezultata din combinarea cotelor de piaţa ale celor două părţi la acord nu depăşeşte 20% şi, dacă celelalte condiţii pentru aplicarea prevederilor Regulamentului privind acordarea exceptarii acordurilor de specializare de la interdictia prevăzută la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, sunt indeplinite. De aceea, efectele de restricţionare ale acordurilor care intră în categoria exceptata trebuie analizate doar în cazul în care cota de piaţa combinata a părţilor depăşeşte 20%.85. Acordurile care nu intră în categoria exceptata necesita o analiza detaliata. Punctul de plecare este pozitia părţilor pe piaţa. Urmeaza apoi, gradul de concentrare al pieţei, numărul de agenti economici de pe piaţa şi celelalte elemente descrise la cap.I.86. De obicei, analiza se referă doar la piaţa/pieţele relevante pe care are loc cooperarea. În anumite circumstanţe, cum ar fi situaţia în care părţile deţin împreună o cota de piaţa importanţa pe piaţa din amonte, din aval sau pe alte piete aflate în stransa legătură cu pieţele pe care are loc cooperarea, este necesar să fie analizate şi aceste piete riverane. Aceasta se aplică în special la cooperarile pe pieţele din amonte, realizate de agenti economici care deţin şi pe pieţele din aval cote de piaţa comune, semnificative. În mod similar, dacă părţile deţin, singure, cote de piaţa importante, ca furnizori sau cumpărători de un anumit input, poate să fie necesară şi analizarea problemelor de inchidere a pieţei.Pozitia părţilor pe piaţa, gradul de concentrare al pieţei, numărul de concurenti şi alte elemente de structura.87. În cazul în care cota de piaţa combinata a părţilor este mai mare de 20%, trebuie evaluate efectele acordului privind producţia pe piaţa. Pentru aceasta, gradul de concentrare al pietii şi cotele de piaţa sunt elemente esentiale. Cu cat cota de piaţa combinata a părţilor este mai mare, cu atât este mai mare gradul de concentrare pe piaţa pe care se incheie acordul. Totusi, o cota de piaţa comuna cu puţin peste pragul stabilit prin regulamentul sus mentionat nu implica intotdeauna un grad mare de concentrare a pietii. De exemplu, o cota de piaţa comuna cu puţin peste 20% poate aparea pe o piaţa cu un grad moderat al concentrarii, HHI situat sub 1800. Intr-un astfel de caz, este mica probabilitatea unor efecte de restrictionare a concurentei. Totusi, pe o piaţa cu un grad mai mare de concentrare, o cota comuna mai mare de 20% poate, împreună cu alte elemente, determina restrictionari ale concurentei (exemplul 1 din anexa la capitolul III). Situaţia se schimba, dacă piaţa este foarte dinamica, cu intrari frecvente pe piaţa şi cu o structura care se schimba, de asemenea, frecvent.88. În cazul acordurilor, având ca obiect producţia în comun, efectele de retea, adica legaturile existente între un numar semnificativ de concurenti, pot avea, de asemenea, un rol important. Pe o piaţa concentrata, crearea unei noi legaturi poate inclina balanta evaluării şi poate face posibila o înţelegere anticoncurentiala, chiar în cazul unei cote de piaţa comune semnificative a părţilor, dar în limite moderate (exemplul 2 din anexa la capitolul III).89. În anumite circumstanţe, un acord de cooperare incheiat între concurenti potentiali poate crea, de asemenea, probleme privind concurenta. Situaţia se limiteaza totusi, la cazurile în care un agent economic puternic pe o piaţa coopereaza cu un agent economic, a cărui intrare pe piaţa este aproape sigura, de exemplu, cu un furnizor puternic al aceluiasi produs sau serviciu, care acţionează pe o piaţa geografica invecinata. Reducerea concurentei potentiale creează probleme deosebite dacă la momentul respectiv concurenta pe piaţa este deja mica şi se manifesta în special prin teama faţă de noile intrari.Cooperarea pe pieţele din amonte90. Fabricarea în comun a unei componente de baza sau a unui alt input pentru realizarea produsului finit al părţilor, poate avea efecte negative pe piaţa, atunci când apar:a) probleme de inchidere a pietii (exemplul 3 din anexa la capitolul III), cu condiţia ca părţile să deţină o pozitie importanţa pe piaţa relevanta a inputurilor, când acestea sunt destinate tertilor, şi cu condiţia ca în cazul unei cresteri mici dar permanente a pretului produsului în cauza, sa nu se schimbe destinaţia input-urilor, de la varianta utilizarii pentru consumul propriu la varianta vanzarii lui către terti; … b) efecte legate de pieţele riverane (exemplul 4 din anexa la capitolul III), cu condiţia ca input-ul sa reprezinte un cost cu pondere semnificativa în costurile totale şi cu condiţia ca părţile să deţină o pozitie puternica pe piaţa din aval a produsului finit. … Acorduri de subcontractare între concurenti91. Probleme similare pot aparea atunci când, un agent economic comanda unui concurent al său, în baza unui acord de subcontractare, un component de baza sau un alt input pentru realizarea produsului sau final. Aceasta poate duce la:a) probleme de inchidere a pieţei, cu condiţia ca părţile să deţină o pozitie importanţa, ca furnizor sau cumparator, pe piaţa relevanta a input-urilor, care nu sunt destinate consumului propriu. Astfel, acordul de subcontractare îi va împiedica pe ceilalti concurenti să obţină respectivele input-uri la preţuri competitive sau, îi va împiedica pe ceilalti furnizori să livreze input-urile în condiţii concurentiale, pentru ca ei vor pierde un numar insemnat de clienti. … b) efecte legate de pieţele riverane (exemplul 4 din anexa la capitolul III), cu condiţia ca input-ul sa reprezinte un cost cu pondere semnificativa în costurile totale şi cu condiţia ca părţile să deţină o pozitie puternica pe piaţa din aval a produsului finit. … Acorduri de specializare92. Acordurile de specializare reciproca, incheiate între părţi care deţin împreună o cota de piaţa mai mare decat cea stabilita pentru incadrarea în categoria exceptata, intra sub incidenţa prevederilor art. 5 alin. (1) din lege şi vor fi analizate în detaliu, pentru ca exista probabilitatea impartirii pieţei (exemplul 5 din anexa la capitolul III).3.4 Evaluarea în baza art. 5 alin. (2) din lege3.4.1 Beneficii economice93. Se poate admite ca, majoritatea acordurilor privind producţia genereaza unele beneficii economice sub forma economiilor de scara sau de scop sau, sub forma unor tehnologii de productie îmbunătăţite, în afara cazului când aceste acorduri sunt instrumente pentru fixarea preturilor, limitarea productiei sau a distributiei şi alocarea clientilor. În aceste condiţii, este justificata exceptarea acordurilor, care au ca efect restrictionarea concurentei, ale caror părţi deţin un segment de piaţa comun, situat sub o limita, sub care se presupune ca, în generai, în aplicarea prevederilor art. 5, alin. (2), efectele pozitive ale acordurilor privind producţia prevaleaza asupra oricăror efecte negative asupra concurentei. De aceea, acordurile care privesc specializarile, unilaterale sau reciproce, precum şi acordurile care privesc producţia în comun sunt categorii exceptate cu condiţia sa nu conţină clauze care să le excluda de la exceptare, iar părţile la acord să deţină în comun o cota de piaţa care să nu depăşească 20% pe piaţa relevanta.94. Pentru acele acorduri, care nu se încadrează în condiţiile de exceptare, părţile trebuie să demonstreze ca exista efecte pozitive cum ar fi ameliorarea productiei, a distributiei sau de alta natură. Nu pot fi luate în considerare eficientizarile de care beneficiaza doar părţile, reducerile de costuri înregistrate prin diminuarea volumului productiei sau impartirea pietelor.3.4.2 Indispensabilitatea95. Restrictionarile care nu sunt strict necesare pentru atingerea beneficiilor economice descrise mai sus nu vor fi acceptate. De exemplu, părţile nu vor fi restrictionate în privinta comportamentului lor concurential, legat de producţia care nu face obiectul cooperarii,3.4.3 Menţinerea concurentei96. Nu va fi posibila nici o exceptare, dacă părţile acţionează în scopul eliminarii concurentei pe o parte substantiala a pieţei produsului. Atunci când, ca urmare a punerii în aplicare a acordului privind producţia, un agent economic este intr-o pozitie dominantă sau dobandeste o astfel de pozitie, acordul în cauza are efecte anticoncurentiale în sensul prevederilor art. 5 din lege şi nu poate fi, în principiu, exceptat. Aceasta analiza se va face pe piaţa relevanta a produsului, care face obiectul cooperarii şi pe pieţele riverane, după caz. + 
Capitolul IVACORDURILE DE CUMPARARE4.1 Definiţie97. Prezentul capitol se referă la acordurile care privesc cumpararea în comun a produselor. Cumpararea în comun se poate realiza de către un agent economic controlat în comun, de către o companie la care mai multe firme deţin un numar mic de acţiuni, printr-o înţelegere contractuala sau printr-o formă mai puţin stransa de cooperare.98. Acordurile de cumparare se incheie adeseori de către IMM-uri pentru a realiza volume şi discount-uri similare marilor competitori. Aceste acorduri între IMM-uri sunt deci, în mod normal, proconcurentiale. Chiar dacă se creează un nivel mediu de putere pe piaţa, aceasta situaţie poate fi contracarata de economiile de scara, realizate cu condiţia ca părţile să îşi puna volumele de achizitii laolalta, în mod real.99. Achiziţiile în comun pot implica acorduri pe orizontala, precum şi pe verticala. În aceste cazuri, este necesară o analiza în doua etape. Mai intii, acordurile pe orizontala trebuie evaluate în concordanta cu principiile descrise în prezentele instrucţiuni. Dacă evaluarea duce la concluzia ca o cooperare între concurenti în domeniul achizitiilor este acceptabila, va fi necesară inca o evaluare pentru a se examina acordurile pe verticala, incheiate cu furnizori sau vânzători individuali.Aceasta din urma evaluare va respecta regulile din Regulamentul privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996, modificata şi completata prin Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 121/2003, în cazul înţelegerilor verticale şi din Instrucţiunile privind aplicarea art. 5 din Legea 21/1996, modificata şi completata prin Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 121/2003, în cazul înţelegerilor verticale.100. Un exemplu poate fi asociaţia formata de un grup de detailisti pentru cumpararea în comun a produselor. Acordurile pe orizontala incheiate între membrii asociaţiei sau deciziile adoptate de către asociaţie trebuie mai intii evaluate ca acorduri pe orizontala, în conformitate cu prezentele instrucţiuni. Numai dacă aceasta evaluare este pozitiva, devine relevanta evaluarea acordurilor pe verticala, incheiate în consecinţa, între asociaţie şi membrii individuali sau între asociaţie şi furnizori. Acordurile sunt acoperite – în anumite limite – prin Regulamentul privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996, modificata şi completata prin Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 121/2003, în cazul înţelegerilor verticale.Acordurile care nu se încadrează la exceptarea pe verticala a categoriilor nu vor fi considerate ilegale, dar vor necesita examinare individuala.4.2 Pieţele relevante101. Pieţele care pot fi afectate de achiziţiile în comun sunt doua, şi anume: piaţa la care se referă direct cooperarea, adica piaţa de achizitii relevantă şi pieţele de vanzare, adica pieţele din aval pe care acţionează participantii la înţelegerea de achizitii în comun, ca vânzători.102. Definirea pietelor de achizitii relevante respecta principiile descrise în Instrucţiunile cu privire la definirea pieţei relevante, în scopul stabilirii părţii substantiale de piaţa, emise de către Consiliul Concurentei şi se bazeaza pe conceptul de substituibilitate în vederea identificarii restrictionarilor concurentiale.Singura diferenţa la definirea "pieţei de vanzari" este ca substituibilitatea trebuie definita din punctul de vedere al ofertei, nu din punctul de vedere al cererii. Cu alte cuvinte: alternativele la nivelul furnizorilor sunt decisive în identificarea constrangerilor concurentiale asupra cumparatorilor. Acestea pot fi analizate, de exemplu, prin examinarea reactiei furnizorilor la o scadere mica dar de durata a preturilor. Dacă se defineste piaţa, cota de piaţa poate fi calculată ca fiind procentul pe care îl reprezinta achiziţiile facute de părţi din totalul vanzarilor de produse sau servicii pe piaţa relevanta (vezi exemplul 1 din anexa la capitolul IV).103. Dacă părţile sunt şi concurente pe una sau mai multe piete de vanzare, aceste piete sunt şi ele relevante pentru evaluare. Restricţionările de concurenta pe aceste piete sunt mai probabile, dacă părţile vor castiga putere pe piaţa prin coordonarea comportamentului lor şi dacă părţile deţin în comun un procent semnificativ din totalul costurilor. Acesta este, de exemplu, cazul detailistilor care sunt activi pe aceeasi piaţa cu amanuntul relevanta şi achizitioneaza împreună o cantitate semnificativa din produsele pe care apoi, le ofera spre revanzare. Este de asemenea valabil când fabricantii şi vânzătorii concurenti ai unui produs finit achizitioneaza în comun un procent ridicat din inputurile lor.4.3 Evaluarea conform art. 5 alin. (1) din lege4.3.1 Natura acordului104. Prin insasi natura lor, acordurile de achizitii comune se incheie între agentii economici care concureaza pe piaţa de achizitii. Dacă, însă, este vorba de cooperarea între cumpărători concurenti care nu sunt activi pe aceeasi piaţa relevanta din aval (ex. detailistii care sunt activi pe piete geografice diferite şi care nu pot fi considerati concurenti potentiali în mod realist), art. 5 alin. (1) din lege se aplică foarte rar, cu excepţia situaţiei în care părţile au o pozitie puternica pe pieţele de achizitii, lucru care poate fi folosit pentru a afecta pozitia concurentiala a altor agenti economici pe pieţele lor de vanzare.105. Acordurile de cumparare se încadrează prin natura lor la art. 5 alin. (1) din lege, numai dacă cooperarea nu priveste în mod real achizitia comuna, ci serveste ca instrument de creare a unui cartel deghizat, care să urmareasca fixarea preturilor, limitarea nivelului productiei, impartirea pietelor sau alte practici ilegale.106. Majoritatea acordurilor de cumparare trebuie analizate în contextul lor juridic şi economic. Analiza trebuie să acopere atât pieţele de achizitii cat şi pieţele de vanzare.4.3.2 Puterea pe piaţa şi structura pieţei107. Punctul de plecare al analizei este examinarea puterii de cumparare a părţilor. Se poate considera ca exista putere de cumparare dacă un acord de cumparare reprezinta un procent suficient de mare din volumul total al pieţei de achizitii, astfel încât preturile să poată fi impinse sub nivelul concurentei ori accesul la piaţa să fie impiedicat pentru cumparatorii concurenti. Un nivel ridicat al puterii de cumparare asupra furnizorilor de pe piaţa poate genera ineficiente cum ar fi scaderea calităţii, diminuarea eforturilor de inovare, sau chiar oferta inacceptabila. Principalele preocupari în contextul puterii de cumparare trebuie să vizeze impiedicarea transmiterii către consumatorii din aval a preturilor mai scazute şi faptul ca acest lucru poate provoca cresteri ale costurilor la concurentii cumparatorului pe pieţele de vanzare, pentru ca furnizorii vor incerca sa recupereze reducerile de pret pentru un grup de clienti prin cresterea preturilor la alt grup de clienti sau concurentii vor avea acces mai scăzut, la furnizorii eficienti.În consecinţa, pieţele de achizitii şi pieţele de vanzare se caracterizeaza prin interdependenta, asa cum se prezinta în continuare:Interdependentele dintre pieţele de achizitii şi pieţele de vanzare108. Cooperarea dintre cumparatorii concurenti poate restrictiona considerabil concurenta prin crearea unei puteri de cumparare. În timp ce crearea unei puteri de cumparare poate duce la preţuri mai mici pentru consumatori, puterea de cumparare nu este totdeauna proconcurentiala şi, în anumite condiţii, poate chiar sa provoace efecte negative grave asupra concurentei.109. În primul rand, costurile mai mici de achizitii care deriva din exercitarea puterii de cumparare nu pot fi considerate proconcurentiale dacă cumpărători au împreună putere pe piaţa de vanzare. În acest caz, economiile înregistrate la costuri nu se vor transmite la consumatori. Cu cat părţile au o putere combinata mai mare pe pieţele lor de vanzare, cu atât creşte stimulentul ca ele să-şi coordoneze comportamentul ca vânzători. Acest lucru poate fi facilitat dacă părţile ajung la un nivel ridicat de partajare a costurilor prin achiziţiile în comun. De exemplu, dacă un grup de detailisti mari cumpara împreună un procent ridicat din achiziţiile lor, un procent ridicat din totalul costurilor lor, va fi comun. Efectele negative ale achizitiilor în comun pot fi deci similare productiei în comun.110. În al doilea rand, puterea pe pieţele de vanzare poate fi creata sau amplificata prin puterea de cumparare care este folosita pentru a obstructiona concurentii sau pentru a creşte costurile rivalilor. Detinerea unei puteri de cumparare semnificative de către un grup de clienţi poate duce la obstructionarea cumparatorilor concurenti prin limitarea accesului lor la furnizorii eficienti. De asemenea aceasta poate să produca cresteri ale costurilor concurentilor pentru ca furnizorii vor incerca să-şi recupereze reducerile de pret la un grup de consumatori prin cresteri de pret la alt grup de consumatori (de exemplu discriminarea detailistilor de către furnizori în ceea ce priveste rabatul acordat).Acest lucru este posibil numai dacă furnizorii de pe pieţele de achizitii au şi ei un anume grad de putere pe piaţa, în ambeie cazuri, concurenta pe pieţele de vanzare poate fi restransa în continuare prin puterea de cumparare.111. În majoritatea cazurilor, probabilitatea existentei unei puteri de piaţa este mica, atunci când părţile la acord au o cota comuna pe piaţa de achizitii mai mica de 15% sau o cota comuna pe piaţa de vanzari, de asemenea, sub 15%. La aceste nivele ale segmentelor de piaţa este foarte probabil să fie indeplinite condiţiile de exceptare de la art. 5 alin. (2) din lege, dar aceasta se va stabili doar în urma analizei cazului. Legea concurentei stabileste, la art. 8, ca prevederile art. 5 nu se aplică în cazul agentilor economici la care cifra de afaceri pentru exercitiul financiar precedent recurgerii la comportamente susceptibile a fi calificate practici anticoncurentiale nu depăşeşte un plafon stabilit anual de către Consiliul Concurentei, iar cota de piaţa deţinută de părţi nu depăşeşte 5%.112. O cota de piaţa situata peste 15% nu indica, în mod automat, ca acordul de cooperare poate avea efecte negative pe piaţa, dar implica o analiza mai atenta a impactului acordului de cumparare în comun asupra pieţei, care să cuprindă, între altele, analiza gradului de concentrare a pieţei şi posibilele reactii de contracarare ale furnizorilor puternici. Părţile trebuie să demonstreze ca efectele pozitive prevaleaza asupra restrictionarilor concurentei.4. 4 Evaluarea conform art. 5 alin. (2) din lege4.4.1 Beneficiile economice113. Acordurile de cumparare pot aduce beneficii economice, cum ar fi economiile de scara la comenzi şi transport, beneficii care pot prevala asupra efectelor restrictive. Dacă părţile au împreună o putere de cumparare sau de vanzare semnificativa, problema eficientelor trebuie examinata cu atenţie. Economiile înregistrate la costuri, generate de simpla exercitare a puterii şi de care nu beneficiaza şi consumatorii nu pot fi luate în considerare.4.4.2 Indispensabilitatea114. Acordurile de cumparare nu pot fi exceptate dacă impun restrictii care nu sunt strict necesare atingerii beneficiilor sus-menţionate. Obligativitatea de a cumpara exclusiv prin cooperare poate fi, în anumite circumstanţe, indispensabila pentru realizarea volumului necesar în vederea obtinerii de economii de scara. Aceasta obligativitate trebuie însă evaluata în contextul fiecarui caz în parte.4.4.3 Menţinerea concurentei115. Exceptarea nu este posibila, dacă părţilor li se da posibilitatea sa elimine concurenta pe o parte substantiala a pieţei produselor/tehnologiilor respective. Aceasta evaluare trebuie să acopere pieţele de achizitii şi de vanzare.Segmentele de piaţa combinate ale părţilor pot fi considerate ca punct de plecare. Trebuie apoi să se analizeze dacă aceste segmente de piaţa indica o pozitie dominantă şi dacă exista factori de atenuare, cum ar fi puterea furnizorilor pe pieţele de achizitii sau intrarea potentiala pe pieţele de vanzare. Dacă în urma incheierii unui acord de cumparare, un agent economic este sau devine dominant pe piaţa de achizitii sau de vanzari, acordul respectiv care produce efecte anticoncurentiale în sensul art. 5 din lege nu poate fi, în principiu, exceptat. + 
Capitolul VACORDURILE DE COMERCIALIZARE5.1. Definiţie116. Acordurile la care se referă prezentul capitol au ca obiect cooperarea dintre concurenti în domeniul vanzarii, distributiei, sau promovarii produselor lor. Aceste acorduri pot avea un domeniu foarte variat şi larg, depinzand de functiile de marketing care sunt vizate de cooperare. La un capat al spectrului, exista vanzarea în comun care duce la stabilirea în comun a tuturor aspectelor comerciale legate de vanzarea produsului, inclusiv preţul. La celalalt capat, exista acorduri mai limitate care se referă doar la o anumita functie de marketing, cum ar fi distributia, activitatea de service sau activitatea publicitara.117. Dintre aceste acorduri mai limitate, cel mai important pare să fie acordul de distribuţie. Acest tip de acorduri face, în general, obiectul Regulamentului privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996, modificata şi completata prin Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 121/2003, în cazul înţelegerilor verticale şi Instructiunilor privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996, modificata şi completata prin Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 121/2003, în cazul înţelegerilor verticale, exceptand situaţia în care părţile sunt concurenti reali sau potentiali. În acest caz, regulamentul de mai sus acopera numai acordurile pe verticala nereciproce dintre concurenti, dacă (a) cumparatorul, împreună cu agentii economici legati, are o cifra de afaceri anuală care nu depăşeşte 100 mld lei, sau (b) furnizorul este un fabricant sau distribuitor de produse, iar cumparatorul este un distribuitor, care nu este şi fabricant de produse care concureaza cu produsele contractuale, sau (c) furnizorul este un prestator de servicii la mai multe niveluri comerciale, în timp ce cumparatorul nu presteaza servicii concurente la nivelul comercial la care achizitioneaza serviciile contractuale. Dacă concurentii convin să-şi distribuie produsele pe bază de reciprocitate, exista posibilitatea ca acordurile să aibă ca obiect sau efect impartirea pietelor între părţi ori sa duca la înţelegeri secrete ilegale. Acest lucru este valabil şi pentru acordurile nereciproce dintre concurentii care depasesc o anumita marime. Aceste acorduri trebuie în primul rand evaluate conform principiilor expuse mai jos. Dacă evaluarea duce la concluzia ca o cooperare între concurenti în domeniul distributiei este, în principiu, acceptabila, va fi necesară o alta evaluare pentru a se examina restrictionarile pe verticala, incluse în aceste acorduri.118. Mai trebuie facuta o distinctie între acordurile în care părţile convin numai asupra comercializarii în comun şi acordurile în care comercializarea este în legătură cu o alta cooperare. Se poate da exemplul productiei sau achizitiei în comun. Aceste acorduri vor fi examinate conform evaluarilor pentru tipurile respective de acorduri.5.2. Piete relevante119. Pentru a evalua raporturile concurentiale dintre părţile aflate în cooperare, trebuie mai intii definite pieţele de produse şi pieţele geografice relevante la care se referă direct cooperarea, adica pieţele produselor care fac obiectul acordului. În al doilea rand, un acord de comercializare de pe o piaţa poate afecta şi comportamentul concurential al părţilor de pe o piaţa invecinata, strans legata de piaţa direct vizata de cooperare.5.3. Evaluarea conform art. 5 alin. (1) din lege5.3.1 Natura acordului120. Acordurile de comercializare la care se referă prezentul capitol intra sub incidenţa regulilor de concurenta numai dacă părţile acordului sunt concurente. Dacă, în mod clar, părţile nu concureaza între ele în ce priveste produsele sau serviciile vizate în acord, acordul nu poate crea probleme de concurenta de natura orizontala. Acordul se poate incadra însă la art. 5 alin. (1) din lege dacă contine restrictionari pe verticala, cum ar fi restrictionari asupra vanzarilor pasive, menţinerea preturilor la revanzare, etc. Acest lucru este valabil şi în cazul în care este obiectiv necesară o cooperare în comercializare pentru a permite unei părţi să între pe o piaţa pe care nu ar fi putut intra separat, de exemplu din cauza costurilor aferente. O aplicare specifică a acestui principiu o reprezinta înţelegerile de tip consortiu, care permite companiilor implicate sa vina cu o ofertă credibila pentru proiecte, pe care, în mod individual, nu ar fi putut să le realizeze sau să le oferteze. Pentru ca ele nu sunt concurenti potentiali la licitaţie, nu apar restrictionari ale concurentei.121. Principalele probleme de concurenta în ceea ce priveste acordurile de comercializare dintre concurenti sunt: fixarea preturilor şi tarifelor, impartirea pietelor şi trucarea licitaţiilor. Acordurile limitate doar la vanzarea în comun au de regula ca obiect şi efect coordonarea politicii de preţuri între fabricantii concurenti. În acest caz, acordurile nu numai ca elimina concurenta prin pret dintre părţi, dar restrang, de asemenea, şi volumul produselor livrate de participanti în cadrul sistemului de repartizare a comenzilor. Prin urmare, acordurile restrang concurenta dintre părţi în ce priveste oferta şi limiteaza optiunile cumparatorilor, intrand astfel sub incidenţa art. 5 alin. (1) din lege.122. Aceasta evaluare nu se modifica dacă acordul este neexclusiv. Art. 5 alin. (1) din lege se aplică în continuare chiar dacă părţile au libertatea de a face vanzari în afara acordului, atâta timp cat se presupune ca acordul va duce la o coordonare generală a preturilor practicate de către părţi.123. În cazul înţelegerilor de comercializare care nu reusesc sa realizeze vanzarea în comun, apar doua probleme majore. Prima este aceea ca o comercializare în comun ofera posibilitatea clara de a face un schimb de informaţii comerciale, mai ales în privinta strategiei de comercializare şi a stabilirii preturilor. A doua problema este ca, în functie de structura costurilor comercializarii, un input semnificativ pentru costurile finale poate fi suportat în comun de către părţi. În consecinţa, concurenta reala prin pret la nivelul vanzarilor finale poate fi astfel limitata. Acordurile de comercializare în comun se încadrează deci la art. 5 alin. (1) din lege, fie pentru ca permit schimbul de informaţii comerciale strategice, fie pentru ca influenţează o parte semnificativa a costurilor finale ale părţilor.124. Problema majoră legata de înţelegerile de distribuţie dintre concurentii care sunt activi pe piete geografice diferite, este aceea ca pot conduce sau pot fi un instrument de impartire (alocare) a pietelor. În cazul acordurilor de distribuţie reciproca a produselor (fiecare distribuie produsele celuilalt), părţile acordului îşi impart pieţele sau clientii şi elimina concurenta dintre ele. Chestiunea de baza la evaluarea acordurilor de acest tip este dacă acordul în cauza este obiectiv necesar părţilor pentru a patrunde una pe piaţa celeilalte. În caz afirmativ, acordul nu creează probleme de concurenta cu caracter orizontal. Totusi, acordul de distribuţie se poate incadra la art. 5 alin. (1) din lege dacă contine restrictionari pe verticala, cum ar fi restrictionari asupra vanzarilor pasive, mentinerii preturilor la revanzare, etc. Dacă acordul nu este obiectiv necesar părţilor, pentru a patrunde una pe piaţa celeilalte, atunci acesta intra sub incidenţa interdicţiei de la art. 5 alin. (1) din lege. Dacă acordul nu este reciproc, riscul impartirii pieţei este mai mic. Trebuie totusi să se analizeze, dacă acordul nereciproc constituie baza unei înţelegeri mutuale între doi agenti economici de a nu patrunde unul pe piaţa celuilalt ori, este un mijloc de control al accesului la piaţa sau al concurentei, din partea intrantilor veniti de pe alte piete.5.3.2. Puterea pe piaţa şi structura pieţei125. În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) din lege, acordurile care implica fixarea preturilor şi tarifelor, alocarea pietelor şi trucarea licitaţiilor se vor incadra intotdeauna la art. 5 alin. (1) din lege, indiferent de puterea pe piaţa a părţilor.126. Acordurile de comercializare dintre concurenti care nu privesc preţuri, tarife, partajarea pietelor sau licitaţii, fac obiectul art. 5 alin. (1) din lege, dacă părţile la acord au un anumit nivel de putere pe piaţa, conform art. 8 alin. (1) din lege. În majoritatea cazurilor, probabilitatea existentei unei puteri de piaţa este mica atunci când părţile la acord au o cota comuna de piaţa mai mica de 15%. La acest nivel al cotei comune de piaţa este foarte probabil să fie indeplinite condiţiile de exceptare de la art. 5 alin. (2) din lege, dar aceasta se va stabili doar în urma analizei cazului. Legea concurentei stabileste, la art. 8 alin. (1) ca prevederile art. 5 nu se aplică în cazul agentilor economici la care cifra de afaceri pentru exercitiul financiar precedent recurgerii la comportamente susceptibile a fi calificate drept practici anticoncurentiale, nu depăşeşte un plafon stabilit anual de către Consiliul Concurentei, iar cota de piaţa deţinută de părţi nu depăşeşte 5%.127. O cota de piaţa situata peste 15% nu indica, în mod automat, ca acordul de cooperare poate avea efecte negative pe piaţa, dar implica o analiza mai atenta a impactului acordului de comercializare în comun asupra pieţei, care să cuprindă, în primul rand, evaluarea gradului de concentrare a pieţei. Cu cat piaţa este mai concentrata, cu atât sunt mai utile informaţiile privind preturile sau strategiile de marketing, pentru reducerea gradului de incertitudine şi cu atât sunt mai motivate părţile sa recurga la schimbul de astfel de informaţii. Părţile trebuie să demonstreze ca efectele pozitive prevaleaza asupra restrictionarilor concurentei.5.4 Evaluarea conform art. 5 alin. (2) din lege5.4.1. Beneficiile economice128. Eficientele care trebuie luate în considerare la evaluarea posibilei exceptari a acordului de comercializare în comun, vor depinde de natura activităţii. În general, fixarea preturilor nu se poate justifica decat dacă este indispensabila pentru integrarea altor functii de comercializare, iar aceasta integrare va genera eficiente substantiale. Dimensiunea eficientelor obtinute depinde, între altele, de importanţa activităţilor de comercializare în comun pentru structura generală a costurilor produsului respectiv. Distributia în comun este deci, tipul de acord care genereaza eficiente semnificative, mai ales pentru fabricantii de bunuri de consum, distribuite pe scara larga şi mai puţin pentru fabricantii de produse industriale, care sunt cumparate de către un numar limitat de utilizatori.129. Eficientele declarate nu ar trebui să fie economiile realizate numai ca urmare a eliminarii costurilor inerente, legate de concurenta, ci trebuie să rezulte din integrarea activităţilor economice. Reducerea costurilor de transport, care este doar rezultatul alocarii clientilor, fără nici o integrare a sistemului logistic, nu poate fi deci considerata o eficienta care să faca acordul exceptabil.130. Beneficiile eficientei declarate trebuie să fie demonstrate. Un element important în aceasta privinta ar fi contribuţia semnificativa a ambelor părţi la capital, tehnologie şi active. Economiile de costuri, realizate prin reducerea suprapunerii resurselor şi a facilitatilor utilizate pot fi şi ele acceptate. Dacă însă, comercializarea în comun nu reprezinta altceva decat o agentie de vanzari care nu face investitii, acordul poate fi un cartel deghizat ilegal şi, ca atare, nu indeplineste condiţiile art. 5 alin. (2) din lege.5.4.2. Indispensabilitatea131. Acordul de comercializare nu poate fi exceptat dacă impune restrictionari, care nu sunt strict necesare pentru atingerea beneficiilor de mai sus. Asa cum s-a mentionat, chestiunea indispensabilitatii este importanţa, în special, în cazul acelor acorduri care implica fixarea preturilor sau impartirea pietelor.5.4.3. Menţinerea concurentei132. Nu este posibila nici o exceptare dacă părţile au posibilitatea de a elimina concurenta de pe o parte substantiala a pieţei produselor în cauza. La efectuarea acestei evaluari, segmentele de piaţa combinate ale părţilor pot fi considerate un punct de plecare. Apoi, este nevoie să se analizeze dacă aceste segmente de piaţa indica o pozitie dominantă şi dacă exista factori de atenuare, cum ar fi potentialul intrarii pe piaţa. Dacă, în urma incheierii unui acord de comercializare, un agent economic este dominant sau devine dominant, acordul care produce efecte anticoncurentiale în sensul art. 5 din lege şi nu poate fi, în principiu, exceptat. + 
Capitolul VIACORDURILE CU PRIVIRE LA STANDARDE6.1. Definiţie133. Acordurile de standardizare au ca obiectiv principal definirea cerințelor tehnice şi calitative, cu care trebuie să fie conforme produsele actuale sau viitoare, procedeele sau metodele de productie. Standardizarea poate lua forme diferite, de la adoptarea standardelor prin consens naţional de către organismele europene sau naţionale de standardizare recunoscute, consortii şi foruri, până la acorduri între agenti economic unici. Acordurile de standardizare pot acoperi aspecte diverse, cum ar fi standardizarea diverselor clase sau dimensiuni ale unui produs anume sau specificatiile tehnice de pe pieţele unde compatibilitatea şi interoperabilitatea cu alte produse ori sisteme este esenţială. Condiţiile accesului la o anumita marca de calitate sau ale aprobării de către organismul de reglementare pot fi de asemenea considerate standarde.134. Standardele referitoare la furnizarea de servicii profesionale, cum ar fi regulile de admitere intr-o profesiune liberala, nu sunt acoperite de prezentul regulament.6.2. Piete relevante135. Acordurile de standardizare produc efecte pe trei piete posibile, care vor fi definite în conformitate cu Instrucţiunile cu privire la definitia pieţei relevante, în scopul stabilirii părţii substantiale de piaţa, emise de către Consiliul Concurentei. În primul rand, se produc efecte pe pieţele produselor la care se referă standardele. Standardele privitoare la produsele complet noi pot ridica probleme similare cu cele de la acordurile de cercetare-dezvoltare, în ceea ce priveste definirea pieţei (vezi secţiunea 2.2, pct. 41). În al doilea rand, se produc efecte pe piaţa serviciilor pentru stabilirea standardelor, dacă exista diferite organisme sau acorduri de stabilire a standardelor. În al treilea rand, se produc efecte, dacă este cazul, pe piaţa distincta pentru testare şi certificare.6.3. Evaluarea conform art. 5 alin. (1) din lege136. Stabilirea standardelor se poate realiza prin acorduri între agenti economici privati sau sub egida organismelor publice sau a organismelor insarcinate cu serviciile de interes economic general. Implicarea acestor organisme face obiectul prevederilor de la art. 9 la lege.6.3.1. Natura acordului137. Dacă participarea la stabilirea standardelor este nerestrictionata şi transparenta, acordurile de standardizare, conform definitiei de mai sus, care nu stabilesc obligativitatea de conformitate cu standardul respectiv sau care sunt părţi ale unui acord mai larg de asigurare a compatibilitatii produselor, nu restrang concurenta. În mod normal, acest lucru este valabil pentru standardele adoptate de către organisme de standardizare recunoscute, care se bazeaza pe proceduri nediscriminatorii, deschise şi transparente.138. Nu exista restrictionari apreciabile în cazul standardelor care au o acoperire neglijabila a pieţei relevante, cu condiţia ca situaţia sa nu se schimbe. Nu se regăsesc restrictionari apreciabile ale concurentei nici în acordurile care pun laolalta IMM-urile pentru a standardiza formele de acces sau condiţiile ofertelor colective, sau acordurile care standardizeaza aspecte cum ar fi caracteristici minore ale produsului, formulare şi rapoarte, care au efect nesemnificativ asupra principalilor factori ce afectează concurenta pe pieţele relevante.139. Acordurile care utilizeaza un standard, ca mijloc, între alte părţi ale unui acord restrictiv mai larg, de excludere a concurentilor reali sau potentiali, vor intra intotdeauna sub incidenţa art. 5 alin. (1) din lege. De exemplu, un acord prin care o asociaţie naţionala de producători fixeaza un standard şi exercită presiuni asupra tertelor părţi de a nu comercializa produse care nu se conformeaza cu standardul respectiv, intră în această categorie.140. Acordurile de standardizare pot fi incadrate la art. 5 alin. (1) din lege dacă ofera părţilor un control comun asupra productiei şi/sau inovatiei, restrangand astfel capacitatea lor de a concura în ceea ce priveste caracteristicile produsului şi afectand terţe părţi, precum furnizorii sau cumparatorii de produse standardizate.Evaluarea fiecarui acord trebuie să ia în considerare natura standardului şi efectul probabil asupra pietelor vizate, precum şi aria restrictiilor posibile care depasesc obiectivul primar al standardizarii, conform definitiei de mai sus.141. Existenta unei restrictionari a concurentei în acordurile de standardizare depinde de măsura în care părţile îşi păstrează libertatea de a elabora standarde sau produse alternative care nu se conformeaza standardului convenit. Acordurile de standardizare pot restrictiona concurenta dacă împiedica părţile sa conceapa standarde alternative ori sa comercializeze produse alternative, care nu sunt conforme cu standardul. Acordurile care incredinteaza anumitor organisme dreptul exclusiv de a verifica conformitatea cu standardul, depasesc obiectivul primar al definirii standardului şi pot restrange concurenta. Acordurile care impun restrictionari asupra marcarii care să ateste conformitatea cu standardele, pot şi ele sa restrictioneze concurenta, dacă restrictionarile nu sunt impuse prin prevederi de reglementare.6.3.2. Puterea pe piaţa şi structura pieţei142. Segmentele de piaţa mari pe care părţile le deţin pe piaţa afectată, nu vor constitui neaparat o problemă pentru acordurile de standardizare. Eficacitatea lor este adesea proporţională cu segmentul de industrie implicat în stabilirea şi/sau aplicarea standardului. Pe de altă parte, standardele care nu sunt accesibile tertelor părţi pot discrimina sau împiedica accesul părţilor terte, sau pot segmenta pieţele în functie de aria geografica de aplicare. Astfel, evaluarea posibilelor restrictionari ale concurentei prevăzute în acord, se va axa pe analiza de la caz la caz a posibilitatilor de eliminare a barierelor de intrare pe piaţa.6.4. Evaluarea conform art. 5 alin, (2) din lege6.4.1. Beneficiile economice143. Consiliul Concurentei abordeaza în general pozitiv acordurile care promovează intrepatrunderile economice pe piaţa sau care incurajeaza dezvoltarea de noi piete şi îmbunătăţirea condiţiilor de furnizare. Pentru a materializa aceste beneficii economice, informaţiile necesare privind aplicarea standardelor trebuie să fie disponibile pentru cei care vor să între pe piaţa, iar un procent considerabil al industriei trebuie să fie implicat în fixarea standardului de o maniera transparenta. Rămâne în sarcina părţilor sa demonstreze ca restrictionarile de fixare, utilizare sau acces la standard creează beneficii economice.144. Pentru a se obtine beneficii tehnice sau economice, standardele nu trebuie să limiteze inovatia. Acest lucru va depinde în principal de durata de viaţa a produselor la care se referă standardul, în corelare cu etapa de dezvoltare a pieţei (crestere rapida, crestere, stagnare…). Efectele asupra inovarii trebuie analizate de la caz la caz. Părţile ar putea fi solicitate sa dovedeasca faptul ca standardizarea colectiva sporeste eficienta pentru consumator, atunci când un standard nou poate atrage după sine uzura morala rapida, nejustificata a produselor existente, fără beneficii suplimentare obiective.6.4.2. Indispensabilitatea145. Prin natura lor, standardele nu vor cuprinde toate specificatiile sau tehnologiile posibile. În unele cazuri poate fi necesar, în beneficiul consumatorilor sau al economiei în ansamblu, sa existe o singura solutie tehnologica. Acest standard trebuie însă stabilit pe baze nediscriminatorii. În mod ideal, standardele ar trebui să fie tehnologic, impartiale. Oricum, trebuie justificata preferinta pentru un standard în defavoarea altuia.146. Toţi concurentii de pe pieţele afectate de acordul de standard ar trebui să aibă posibilitatea de a se implica în dezbateri. Prin urmare, participarea la stabilirea standardului ar trebui să fie deschisa tuturor, exceptand situaţia în care părţile demonstreaza ineficiente importante ca urmare a acestei participari sau în care se preconizeaza proceduri recunoscute pentru reprezentarea intereselor colective, cum este cazul organismelor de standardizare oficiale.147. Ca regula generală, trebuie să se faca o distinctie clara între stabilirea unui standard şi, dacă este cazul, cercetarea-dezvoltarea aferenta, exploatarea comerciala a standardului respectiv. Acordurile cu privire la standarde ar trebui să se refere strict la atingerea obiectivelor lor, fie ca este vorba de compatibilitate tehnica sau de un anumit nivel de calitate. De exemplu, trebuie să se demonstreze foarte clar de ce este indispensabil pentru aparitia beneficiilor economice, ca un acord de diseminare a unui standard într-un sector industrial în care un singur concurent ofera o alternativa, sa oblige părţile din acord sa boicoteze alternativa.6.4.3. Menţinerea concurentei148. Adoptarea unui standard privat de către un grup de firme care detine o pozitie dominantă, va duce la crearea unui standard industrial "de facto". Principala preocupare va fi deci ca aceste standarde să fie cat mai accesibile posibil şi să fie aplicate de o maniera clar nediscriminatorie. Pentru a evita eliminarea concurentei pe pieţele relevante, tertele părţi trebuie să aibă acces la standard, în condiţii corecte, rezonabile şi nediscriminatorii.149. Dacă organizaţii sau grupuri de firme private stabilesc ca un standard sau o tehnologie aflata în proprietatea lor devine un standard "de facto", concurenta va fi eliminata în cazul în care tertele părţi sunt impiedicate să aibă acces la acest standard. + 
Capitolul VIIACORDURILE DE MEDIU7.1. Definiţie150. Acordurile de mediu sunt cele prin care părţile se angajează sa reduca poluarea, asa cum este ea definita în legislatia mediului, sau sa indeplineasca obiective de mediu. Prin urmare, obiectivul stabilit sau masurile convenite trebuie să fie direct legate de reducerea unui poluant sau a unui tip de deseu, identificate ca facand parte din aceasta legislatie sau obiectiv. Sunt excluse acordurile care genereaza reducerea poluarii ca produs secundar al altor măsuri.151. Acordurile de mediu pot stabili standarde cu privire la performanta de mediu a produselor, input-uri sau output-uri, sau procedeelor de productie. Dacă unele acorduri de mediu pot fi asimilate standardizarii, se vor aplica aceleasi principii de evaluare. Alte categorii posibile, cuprind acordurile incheiate între agenti economicii care activeaza la acelasi nivel comercial, prin care părţile prevad atingerea în comun a unui obiectiv de mediu, cum ar fi reciclarea anumitor materiale, reducerea noxelor sau îmbunătăţirea eficientei energetice.152. La nivelul sectoarelor industriale se elaboreaza planuri cuprinzatoare pentru respectarea obligaţiilor privind colectarea şi reciclarea deseurilor Aceste planuri cuprind de obicei un set complex de înţelegeri, unele având caracter orizontal, iar altele vertical. Dacă aceste înţelegeri conţin restrictii verticale, ele nu vor face obiectul prezentelor instrucţiuni.7.2. Pieţele relevante153. Efectele trebuie evaluate pe pieţele la care se referă acordul, care vor fi definite în conformitate cu Instrucţiunile privind definitia pieţei relevante, în scopul stabilirii părţii substantiale de piaţa, emise de către Consiliul Concurentei. Dacă poluantul nu este un produs, piaţa relevanta cuprinde piaţa produsului în care este inglobat poluantul. În ce priveste acordurile de colectare/reciclare, pe lângă efectele asupra pieţei pe care acţionează părţile ca producători sau distribuitori, trebuie evaluate şi efectele asupra pieţei serviciilor de colectare, care acopera potenţial produsul în cauza.7.3. Evaluarea conform art. 5 alin. (1) din lege154. Incheierea unor acorduri de mediu poate fi incurajata sau impusa de către autorităţi, în exercitarea prerogativelor lor publice. Prezentele instrucţiuni se referă numai la evaluarea care trebuie facuta, cu privire la compatibilitatea acordului cu art. 5 din lege.7.3.1. Natura acordului155. Unele acorduri de mediu nu se vor incadra în aria de interdictie a art. 5 alin. (1) din lege, indiferent de segmentul de piaţa comun al părţilor.156. Acest lucru se poate intampla dacă nu se impune părţilor nici o obligaţie individuala sau dacă acestea se angajează, la modul general, să contribuie la atingerea obiectivului de mediu la nivel sectorial. În acest din urmă caz, evaluarea va avea în vedere libertatea părţilor în ceea ce priveste mijloacele disponibile, din punct vedere economic şi tehnic, în vederea atingerii obiectivului de mediu convenit. Cu cat mijloacele sunt mai variate, cu atât sunt mai puţin considerabile efectele restrictive potentiale.157. În acelasi fel, acordurile care stabilesc performanta de mediu a produselor sau procedeelor care nu afectează considerabil produsul sau diversitatea produselor pe piaţa relevanta, sau a caror importanţa este marginala în influentarea deciziilor de achizitii, nu se încadrează la art. 5. alin. (2) din lege. Dacă unele produse sunt interzise sau eliminate treptat de pe piaţa, restrictionarile nu pot fi considerate apreciabile dacă au o pondere minora pe piaţa geografica relevanta.158. În sfârşit, acordurile prin care se creează o piaţa noua, ca de exemplu acordurile de reciclare, în general nu vor restrictiona concurenta, cu condiţia şi atâta timp cat părţile nu au posibilitatea de a efectua activităţile în mod independent pentru că nu exista alternative şi/sau alti concurenti.159. Acordurile de mediu se încadrează la art. 5 alin. (1) din lege prin natura lor atunci când obiectivul real al cooperarii nu priveste o problemă de mediu, ci serveste ca instrument de creare a unui cartel deghizat, ilegal, prin care se fixeaza preturile, se limiteaza producţia sau se impart pieţele, şi când cooperarea este un instrument, între altele cuprinse într-un acord restrictiv mai larg, care este menit sa excluda concurentii reali sau potentiali.7.3.2. Puterea pe piaţa şi structura pieţei160. Acordurile de mediu care acopera o pondere insemnata a unui sector industrial se vor incadra la art. 5 alin. (1) din lege dacă restrang în mod apreciabil capacitatea părţilor de a concepe caracteristicile produselor lor sau tehnologia de fabricatie a acestora, conferindu-le astfel o influenţa reciproca asupra productiei şi vanzarilor. Pe lângă restrictionarile impuse părţilor, acordul de mediu poate reduce sau afecta substantial nivelul productiei tertelor părţi, furnizori sau cumpărători.161. De exemplu, acordurile de mediu care pot elimina treptat sau pot afecta semnificativ un procent ridicat al vanzarilor părţilor, în legătură cu produsele sau procedeele lor de productie, se vor incadra la art. 5 alin. (1) dacă părţile deţin un procent semnificativ al pieţei. Acelasi lucru este valabil în cazul acordurilor prin care părţile îşi aloca cote individuale de poluare.162. În mod asemanator, acordurile prin care părţile, care deţin cote de piaţa semnificative, desemneaza un agent economic ca fiind prestatorul exclusiv de servicii de colectare/sau reciclare a produselor lor, pot şi ele sa restricţioneze concurenta în mod apreciabil, cu condiţia existentei altor prestatori reali sau potentiali.7.4. Evaluarea conform art. 5 alin. (2) din lege7.4.1 Beneficiile economice163. Consiliul Concurentei are o abordare pozitiva a utilizarii acordurilor de mediu, ca instrument de politica pentru realizarea obiectivelor stabilite prin reglementarile specifice, cu condiţia ca aceste acorduri să fie compatibile cu regulile concurentei.164. Acordurile de mediu care intra sub incidenţa prevederilor art. 5 alin. (1) din lege pot genera beneficii economice care, la nivelul consumatorilor, individuali sau colectivi, prevaleaza asupra efectelor negative asupra concurentei. Pentru indeplinirea acestor condiţii, trebuie să existe beneficii nete din punct de vedere al reducerii presiunii problemelor de mediu care rezultă din acord, în comparatie cu situaţia obisnuita în care nu se iau nici un fel de măsuri. Cu alte cuvinte, beneficiile economice scontate trebuie să aibă o pondere mai mare decat costurile.165. Aceste costuri cuprind efectele slabirii concurentei, asociate cu costurile de conformitate pentru agentii economici operatori şi/sau efectele asupra tertelor părţi. Beneficiile ar putea fi evaluate în doua etape. Dacă consumatorii, în mod individual, beneficiaza periodic, în urma incheierii acordului, de o rata pozitiva a rentabilitatii nu este nevoie ca beneficiile de mediu cumulate să fie stabilite în mod obiectiv. În caz contrar, poate fi necesară o analiza cost-beneficiu pentru a evalua dacă incadrarea beneficiilor nete pentru consumatori sunt, în general, în limite rezonabile de prognoza.7.4.2 Indispensabilitatea166. Cu cat eficienta economica a unui acord de mediu este demonstrata mai obiectiv, cu atât mai clar fiecare prestare de serviciu poate fi considerata indispensabila pentru atingerea obiectivului de mediu, în contextul economic dat.167. Evaluarea obiectiva a prestarilor, care la prima vedere, pot fi considerate ca nefiind strict necesare trebuie fundamentata printr-o analiza cost-eficienta, care să indice faptul ca mijloacele alternative de obtinere a beneficiilor de mediu scontate ar fi mai costisitoare din punct de vedere economic şi financiar, conform unor previziuni rezonabile. De exemplu, trebuie să se demonstreze foarte clar ca o taxa unica, perceputa indiferent de costurile individuale ale colectarii deseurilor, este indispensabila pentru buna functionare a unui sistem de colectare la scara industriala.7.4.3. Menţinerea concurentei168. Indiferent de câştigurile de mediu, de câştigurile economice şi de necesitatea prestarii serviciilor respective, acordul nu trebuie să elimine concurenta din punctul de vedere al diferentierii produselor sau procedeelor, al inovatiei tehnologice sau al intrarii pe piaţa într-un interval scurt de timp sau, dacă este relevant, un interval de timp mediu. De exemplu, în cazul drepturilor exclusive de colectare, acordate agentului de colectare/reciclare care are concurenti potentiali, durata acestor drepturi trebuie să ia în considerare posibila aparitie a unei alternative pentru operator. + 
Capitolul VIIIDISPOZITII FINALE169. La data intrarii în vigoare a prezentelor Instrucţiuni, se abroga Instrucţiunile privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996 în cazul acordurilor de cooperare pe orizontala, publicate în Monitorul Oficial al României nr. 591 bis din 9 august 2002. + 
Anexă──────LA CAP. II──────────EXEMPLEExemplul 1Situaţia: Exista doi agenti economici importanti pe piaţa existenta a productiei de componente electronice: A cu o cota de 30% din piaţa şi B cu o cota de 30%. Fiecare a facut investitii semnificative în cercetarea-dezvoltarea necesară realizării de componente electronice miniaturizate şi au pus la punct prototipuri. Acum, cei doi convin să-şi puna laolalta eforturile în domeniul cercetării-dezvoltării, prin crearea unei societăţi în comun, pentru a finaliza activitatea de cercetare-dezvoltare şi a produce componentele respective, care vor fi revandute firmelor mama, acestea urmand să le comercializeze separat. Restul pieţei este acoperit de firme mici, fără suficiente resurse de realizare a investitiilor necesare.Analiza: Componentele electronice miniaturizate, care pot concura cu componentele existente în anumite domenii, reprezinta în esenta o tehnologie noua, iar analiza trebuie să se refere la polii cercetării indreptati către aceasta viitoare piaţa. Dacă societatea în comun va continua sa existe, atunci va exista o singura cale către tehnologia de fabricatie necesară, iar dacă A şi B nu infiintau societatea în comun, ele ar fi putut ajunge pe piaţa în mod individual, cu produse separate. Chiar dacă acordul prezinta avantaje în ceea ce priveste crearea mai rapida de tehnologii noi, acesta reduce varietatea şi creează costuri în comun ale părţilor. Mai mult, trebuie luata în considerare posibilitatea părţilor de a abuza de pozitia lor puternica pe piaţa existenta. Deoarece, la nivelul cercetării-dezvoltării, agentii economici A şi B nu au concurenti pe piaţa, stimulentul ca acestia sa urmareasca realizarea de noi tehnologii se reduce considerabil. Desi unele din aceste aspecte pot fi remediate, solicitindu-se părţilor sa licentieze know-how-ul cel mai important pentru fabricarea de componente miniaturizate tertelor părţi în condiţii de pret rezonabile, nu pot fi remediate toate problemele şi nu se pot îndeplini toate condiţiile exceptarii.Exemplul 2Situaţia: O mica firma de cercetare, A, care nu detine o unitate proprie de comercializare, a descoperit şi brevetat o substanţa farmaceutica, pe baza unei tehnologii noi, care va revolutiona tratamentul unei anumite boli. Firma A incheie un acord de cercetare-dezvoltare cu firma B, un mare fabricant al produselor farmaceutice care, până în acel moment, erau utilizate în tratarea bolii respective. Firma B nu are un program de cercetare-dezvoltare similar. Pentru produsele existente, firma B are o cota de piaţa de circa 75%, dar brevetele expira în urmatorii cinci ani. Mai exista alti doi poli ai cercetării, care utilizand aceeasi noua tehnologie de baza, se afla cam în aceeasi etapa a cercetării. Firma B va oferi finanţare şi know-how substantiale în vederea fabricarii produsului şi a lansarii ulterioare pe piaţa. Firmei B i se acordă o licenta de productie şi distribuţie exclusive a produsului rezultat, pe perioada de valabilitate a patentului. Se presupune ca părţile vor introduce împreună produsul pe piaţa în circa 5-7 ani.Analiza: Produsul va aparţine, probabil, unei piete relevante noi. Părţile aduc în aceasta cooperare resurse şi facilităţi complementare, iar probabilitatea intrarii produsului pe piaţa creşte considerabil. Desi firma B detine o putere considerabila pe piaţa existenta, aceasta putere va scadea în curand, iar existenta altor poli de cercetare va elimina tendinta de a reduce eforturile de cercetare-dezvoltare. Drepturile de exploatare pe parcursul perioadei rămase de valabilitate a brevetului, îi vor fi necesare firmei B pentru a face investiţiile considerabile de care este nevoie, iar firma A nu are propriile resurse de comercializare. Este deci improbabil ca acordul sa restranga concurenta. + 
Anexă───────LA CAP. III────────────EXEMPLEProducţia în comunUrmatoarele doua exemple se referă la cazuri ipotetice, care au generat probleme privind concurenta pe piaţa relevanta a produselor fabricate în comun, în baza unui acord.Exemplul 1Situaţia: Doi furnizori A şi B, ai unui produs chimic de baza, au hotarat sa construiasca o unitate de productie noua, controlata de către o societate în comun. Aceasta unitate de productie va realiza aproape 50% din volumul productiei lor totale. Produsul X este un produs omogen şi nu se poate substitui cu alte produse, adica are piaţa sa relevanta distincta. Piaţa este aproape stabila. Părţile nu şi-au propus sa creasca volumul total al productiei, dar au inchis doua fabrici vechi a caror productie a fost preluata de noua unitate de productie. Atât producătorul A cat şi producătorul B deţin cate o cota de piaţa de 20%. Pe piaţa mai activeaza inca alti trei furnizori importanti, având fiecare cate un segment de piaţa de 10-15%, precum şi alti cativa furnizori mai mici.Analiza: Este foarte probabil ca aceasta societate în comun să aibă efecte asupra comportamentului concurential al părţilor la acord, deoarece prin cooperare ar dobandi o putere de piaţa considerabila, dacă nu chiar o pozitie dominantă. Efectele de restrictionare pe piaţa pot fi deosebit de periculoase. În aceasta situaţie, este foarte puţin probabil ca efectele pozitive ale castigurilor în eficienta sa prevaleze asupra afectelor negative de restrictionare, datorita faptului că nu este de asteptat o crestere a volumului productiei.Exemplul 2Situaţia: Doi furnizori A şi B infiinteaza, pe aceeasi piaţa ca în exemplul de mai sus, o societate în comun de productie. Societatea în comun va produce, de asemenea, 50% din volumul total de productie al părţilor. Producătorul A şi producătorul B deţin, fiecare, cate o cota de piaţa de 15%. Pe piaţa mai activeaza inca trei agenti economici: Producătorul C, cu o cota de piaţa de 30%, producătorul D cu o cota de piaţa de 25% şi producătorul E cu o cota de piaţa de 15%. Producătorul B are deja o unitate de productie în comun cu producătorul E.Analiza: În acest caz piaţa se caracterizeaza printr-un numar foarte mic de producători şi printr-o structura aproape simetrica. Societatea în comun creează o legătură suplimentara între producători. Cooperarea dintre A şi B va duce, "de facto", la majorarea gradului de concentrare a pietii şi la adancirea legaturilor dintre E şi grupul format de A şi B. Este foarte probabil ca aceasta cooperare să aibă efecte de restrictionare pe piaţa deloc neglijabile, iar câştigurile în eficienta sa nu fie semnificative, ca şi în cazul precedent.Exemplul 3 se referă de asemenea , la piaţa relevanta a unui produs rezultat dintr-o fabricatie în comun, dar demonstreaza ca şi alte criterii de evaluare pot fi la fel de importante ca şi cota de piaţa (acest caz se referă la opţiunea de a produce cu forte proprii un input productie captiva – sau de a-l achizitiona de la alt agent economic, prin cooperare – producţia necaptiva).Exemplul 3Situaţia: Agentii economici A şi B au înfiinţat o societate în comun de productie, prin restructurarea unităţilor de productie existente, pentru fabricarea produsului intermediar X. Societatea în comun vinde produsul X, exclusiv agentilor economici A şi B. Societatea în comun produce 40% din producţia de X a agentului economic A şi 50% din producţia de X a agentului economic B. A şi B sunt atât utilizatori captivi ai produsului X cat şi furnizori pe piaţa necaptiva. Pe piaţa totala a produsului X, agentul economic A detine o cota de piaţa de 10%, agentul economic B, 20% iar societatea în comun 14%. Totusi, pe piaţa necaptiva, agentul economic A detine o cota de 25% iar agentul economic B, 35%.Analiza: Desi părţile la acord deţin cote importante pe piaţa necaptivă , cooperarea nu va putea elimina concurenta efectiva pe piaţa produsului X, dacă trecerea de la producţia captiva la cea necaptiva se face cu costuri mici. Cu toate acestea, doar o schimbare rapida va contracara cota de piaţa foarte mare de 60%. Altfel, aceasta productie în comun va crea probleme de concurenta serioase, care nu vor putea fi contrabalansate de beneficiile economice semnificative obtinute.Exemplul 4 se referă la o cooperare în fabricarea unui produs intermediar important, cu efecte pe piaţa din aval.Exemplul 4Situaţia: Agentii economici A şi B vor înfiinţa o societate în comun pentru fabricarea produsului intermediar X. Ei vor inchide capacitatile lor de productie care fabricau produsul X, urmand să-şi acopere necesarul de produse X, exclusiv de la societatea în comun. Costurile de productie pentru realizarea produsului intermediar X reprezinta 50% din costurile totale pentru realizarea produsului finit Y. Pe piaţa produsului Y, A şi B deţin fiecare cate o cota de 20%. Pe piaţa, mai activeaza inca doi furnizori importanti ai produsului Y, fiecare cu o cota de piaţa de 15%, precum şi cativa concurenti mici.Analiza: În acest caz, costurile în comun sunt mari; în plus, părţile la acord vor dobandi, prin cooperare, o pozitie importanţa pe piaţa. Cazul ridica probleme importante de concurenta, iar analiza şi evaluarea sunt similare celor din exemplul 1, desi în acest caz cooperarea are loc pe piaţa din amonte.Specializare reciprocaExemplul 5Situaţia: Atât agentul economic A cat şi agentul economic B produc şi livreaza produsele omogene X şi Y, aparţinând unor piete diferite. Cotele de piaţa ale agentului economic A sunt urmatoarele: pe piaţa produsului X, 28% iar pe piaţa produsului Y, 10%. Cotele de piaţa ale agentului economic B sunt urmatoarele: pe piaţa produsului X, 10% iar pe piaţa produsului Y, 30%. Pentru atingerea economiilor de scara, agentii economici au incheiat un acord de specializare reciproca, în baza caruia agentul economic A va produce în viitor doar produsul X, iar agentul economic B va produce în viitor doar produsul Y. Ei au convenit livrarea incrucisata, astfel încât amandoi sa ramana pe piaţa, ca furnizori. Având în vedere ca produsele sunt omogene, costurile de distribuţie sunt mici. Pe piaţa mai activeaza inca doi furnizori-producători, având fiecare cate 15% din piaţa, restul furnizorilor detinand 5-10% din piaţa.Analiza: Având în vedere ca rămân separate doar costurile de distribuţie, care sunt relativ mici, costurile în comun sunt extrem de ridicate. În consecinţa, cota de piaţa rămasă deschisa concurentei rămâne foarte mica. Prin coordonarea comportamentului lor părţile dobândesc, atât pe piaţa produsului X, cat şi pe piaţa produsului Y, pozitii importante. În plus, se poate aprecia ca, în timp, volumul livrarilor agentului economic A de produse Y şi al agentului economic B de produse X se vor diminua. Cazul creează probleme serioase de concurenta, care nu pot fi compensate de atingerea economiilor de scara.Scenariul se poate schimba, dacă produsele X şi Y sunt eterogene, ceea ce determina costuri de marketing şi distribuţie foarte mari (de ex. 65-70% din costurile totale). În plus, dacă pentru cresterea vanzarilor, oferta trebuie să cuprindă gama completa de produse diferentiate, este mica probabilitatea ca una, sau ambele părţi la acord, sa nu mai livreze pe piaţa produsul X şi/sau Y. Intr-un astfel de scenariu pot fi indeplinite condiţiile de exceptare (cu condiţia ca economiile de scara să fie semnificative), chiar dacă cotele de piaţa sunt mari.Acord de subcontractare incheiat între concurentiExemplul 6Situaţia: Agentii economici A şi B sunt concurenti pe piaţa produsului finit X. Agentul economic A detine o cota de piaţa de 15%, iar B o cota de piaţa de 20%. Amandoi sunt, de asemenea, producători ai produsului intermediar Y, care este un input pentru realizarea produsului X, dar este utilizat şi la realizarea altor produse. Costurile pentru realizarea produsului Y reprezinta 10% din costurile pentru realizarea produsului X. Agentul economic A fabrica produsul Y doar pentru consumul sau propriu, iar agentul economic B îl vinde şi unor terţe părţi. Cota agentului economic B pe piaţa produsului Y este de 10%. între A şi B se incheie un acord de subcontractare, în baza caruia agentul economic A va cumpara 60% din necesarul sau de produse Y, de la B. El va continua să-şi produca 40% din necesarul sau de produse Y, pentru a nu pierde dreptul de utilizare a know-how-ului pentru produsul Y.Analiza: Având în vedere ca agentul economic A fabrica produsul Y doar pentru consumul intern, trebuie, în primul rand, analizata posibilitatea ca acesta să între pe piaţa vanzarilor de produse Y către terţe părţi. Dacă nu exista aceasta posibilitate, atunci acordul nu restrictioneaza concurenta pe piaţa produsului Y. Având în vedere ca, în baza acordului, costurile în comun sunt mici, este de asemenea, mica probabilitatea să apară efecte pe pieţele riverane pieţei produsului X.Dacă agentul economic A poate fi considerat un potenţial intrant pe piaţa vanzarilor produsului Y către terţe părţi, va trebui avuta în vedere pozitia agentului economic B pe piaţa produsului Y. Deoarece cota de piaţa a agentului economic B este mica, rezultatul analizei nu se va schimba. + 
Anexă──────LA CAP. IV───────────EXEMPLEExemplul 1Mai mulţi fabricanti de automobile convin sa cumpere în comun produsul X. Achiziţiile lor combinate de produs X reprezinta 15 buc. Toate vanzarile de X către fabricantii de automobile reprezinta 50 buc. Totusi, X este vandut şi fabricantilor de alte produse, în afară de autovehicule. Toate vanzarile de X reprezinta 100 buc. Astfel, cota de piaţa (de achizitie) a grupului este de 15%.Exemplul 2Situaţia: Doi fabricanti, A şi B, decid sa cumpere împreună componenta X. Acestia sunt concurenti pe piaţa de vanzare. Împreună, achiziţiile lor de componenta X reprezinta 35% din piaţa geografica relevanta a componentei X. Exista alti 6 fabricanti (concurentii fabricantilor A şi B de pe piaţa lor de vanzare) care deţin restul de 65% din piaţa de achizitii; unul are 25%, iar ceilalti mult mai puţin. Structura ofertei este destul de concentrata având 6 furnizori de componenta X, doi cu cate un segment de piaţa de 30%, iar restul cu segmente între 10% şi 15% (HHI 2300-2500). Pe piaţa vanzarilor, A şi B ajung la un segment de piaţa comun de 35%.Analiza: Datorita puterii părţilor pe piaţa de vanzare, beneficiile posibilelor economii de costuri nu pot fi transferate mai departe la consumatorii finali. Mai mult, achizitia în comun va genera probabil o crestere a costurilor concurentilor mai mici ai părţilor, pentru ca furnizorii puternici îşi recupereaza reducerile de pret pentru acest grup prin cresterea preturilor la clientii mai mici. Rezultatul poate fi cresterea concentrarii pe piaţa din aval. În plus, cooperarea poate duce la alte concentrari la nivelul furnizorilor, pentru ca cei mici, care poate lucreaza deja aproape sau sub scara optima minima, vor fi falimentati dacă nu continua să-şi reduca preturile. Aceasta situaţie provoaca probabil o restrangere semnificativa a concurentei care nu poate fi depasita, ca importanţa, de câştigurile în eficienta din unirea volumului.Exemplul 3Situaţia: 150 de mici detailisti incheie un acord de constituire a unei organizaţii mixte de achizitii. Acestia sunt obligati sa cumpere, prin intermediul organizaţiei, un volum minim, care reprezinta cca. 50% din totalul costurilor fiecarui detailist. Detailistii pot cumpara, prin intermediul organizaţiei, mai mult decat volumul minim şi pot face achizitii şi în afara cooperarii. Ei au o cota de piaţa comuna de 20% atât pe piaţa de achizitii cat şi pe piaţa de vanzari. A şi B sunt cei doi concurenti majori, A detinand un segment de 25% pe fiecare din pieţele respective, iar B 35%. Ceilalti concurenti mai mici au decis să se constituie şi ei într-un grup de achizitii în comun. Cei 150 de detailisti realizează economii de scara prin combinarea unui volum semnificativ şi a sarcinilor de achizitii.Analiza: Detailistii pot atinge un nivel ridicat al costurilor comune, dacă achizitioneaza împreună un volum mai mare decat cel minim convenit. Împreună au însă o pozitie medie pe piaţa achizitiilor şi a vanzarilor. În plus, cooperarea genereaza unele economii de scara.Acest tip de cooperare este de regula exceptat.Exemplul 4Situaţia: Doua retele de supermagazine incheie un acord de achizitie în comun a produselor care reprezinta cca. 50% din totalul costurilor lor, Pe pieţele de achizitii relevante ale diverselor categorii de produse, părţile au segmente între 20% şi 40%, iar pe piaţa relevanta de vanzari (presupunand ca este implicata o singura piaţa geografica) ating 40%. Pe pieţele de achizitii mai exista alti cinci detailisti importanti, fiecare cu cote între 10 şi 15%. Nu este probabila intrarea pe piaţa.Analiza: Aceasta înţelegere de achizitii în comun va avea efect asupra comportamentului concurential al părţilor, pentru ca prin cooperare, acestea vor dobandi o putere pe piaţa semnificativa. Situaţia este valabila mai ales când intrarea pe piaţa este slaba. Stimulentul de a-şi coordona comportamentul este mai mare când costurile sunt asemanatoare. Adaosurile comerciale similare ale părţilor vor fi un stimulent în plus pentru părţi, de a practica aceleasi preţuri. Chiar dacă eficientele sunt produse prin cooperare, acordul nu va fi exceptat din cauza nivelului ridicat al puterii pe piaţa.Exemplul 5Situaţia: Micile cooperative incheie un acord de constituire a unei organizaţii în comun de achizitii. Ele sunt obligate sa cumpere un volum minim prin intermediul organizaţiei. Părţile pot cumpara peste volumul minim prin intermediul organizaţiei, dar pot achizitiona şi în afara cooperarii. Fiecare parte are o cota totala de piaţa de 5% pe fiecare piaţa, de achizitii şi de vanzare, ceea ce înseamnă un segment combinat de 25%. Mai exista inca doi detailisti importanti, fiecare cu cote între 20-25%, precum şi o serie de mici detailisti cu cote sub 5%.Analiza: Înfiinţarea organizaţiei de achizitii în comun va conferi probabil părţilor o pozitie, atât pe piaţa achizitiilor, cat şi pe cea a vanzarilor, care să le permita sa concureze cu cei doi detailisti majori. De altfel, prezenta acestor doi concurenti cu niveluri similare ale pozitiei pe piaţa va duce la transmiterea eficientelor acordului, către consumatori. În acest scenariu, acordul se exceptează. + 
Anexă──────LA CAP. V──────────EXEMPLEExemplul 1Situaţia: 5 mici fabricanti de produse alimentare, fiecare cu un segment de piaţa de 2% din totalul pieţei produselor alimentare, convin asupra urmatoarelor: să-şi combine facilitatile de distribuţie, sa comercializeze sub aceeasi denumire a marcii şi să-şi vanda produsele la acelasi pret. Aceasta presupune investitii semnificative în depozitare, transport, publicitate, forta de marketing şi de vanzare. În acest mod, s-a redus semnificativ baza de cost, care reprezinta, de regula, 50% din preţul la care vand, şi totodata, părţilor li s-a creat posibilitatea de a oferi un sistem de distribuţie mai rapid şi mai eficient. Clientii producătorilor de bunuri alimentare sunt marile retele de detailisti.Piaţa este dominata de trei grupuri de firme multinationale de produse alimentare, fiecare detinand 20% din piaţa. Restul pieţei este acoperit de mici producători independenti. Gama de produse a părţilor la acord se suprapune în unele domenii semnificative, dar pe nici o piaţa de produse segmentul lor combinat nu depăşeşte 15%.Analiza: Acordul implica fixarea preturilor şi deci intra sub incidenţa art. 5 alin. (1), chiar dacă părţile la acord nu pot fi considerate a avea putere pe piaţa. Dar integrarea activităţilor de marketing şi distribuţie se dovedeste a crea eficiente semnificative care sunt benefice pentru clienti atât din punctul de vedere al oferirii unui serviciu îmbunătăţit cat şi al reducerii costurilor. Problema este, deci, dacă acordul este exceptabil în temeiul art. 5 alin. (2). Pentru solutionarea acestei probleme, trebuie să se stabileasca dacă fixarea preturilor este indispensabila pentru integrarea celorlalte functii de marketing şi pentru atingerea beneficiilor economice. În acest caz, fixarea preturilor poate fi considerata indispensabila, deoarece clientii – marile lanturi de detailisti – nu vor sa opereze cu multe preţuri diferite. Fixarea preturilor este de asemenea indispensabila, deoarece scopul – o marca de produse comuna – poate fi atins în mod credibil numai dacă, sunt standardizate toate aspectele comercializarii, inclusiv preţul. Deoarece părţile nu au putere pe piaţa, iar acordul creează eficiente semnificative, acesta este compatibil cu art. 5.Exemplul 2Situaţia: 2 producători de rulmenti, având fiecare o cota de piaţa de 5%, creează o societate în comun de vanzari care le va comercializa produsele, va stabili preturile şi va repartiza comenzile firmelor mama. Acestea îşi rezerva dreptul de a vinde în afara acestei structuri. Livrarile către clienti continua să se faca direct, de la fabricile firmelor mama. Părţile pretind ca acest lucru va crea eficienta, deoarece forta comuna de vanzare poate prezenta şi livra produsele părţilor în acelasi timp, la acelasi client, eliminandu-se astfel suprapunerea inutila a eforturilor de vanzare. În plus, societatea în comun va repartiza comenzile fabricii celei mai apropiate, în măsura posibilului, reducand deci cheltuielile de transport.Analiza: Acordul presupune fixarea preturilor şi, astfel, se încadrează la art. 5 alin. (1), chiar dacă părţile din acord nu pot fi considerate ca având putere pe piaţa. Nu este exceptabil în sensul art. 5 alin. (2) deoarece eficientele pretinse se referă numai la reduceri de costuri generate de eliminarea concurentei dintre părţi.Exemplul 3Situaţia: 2 producători de bauturi răcoritoare activeaza pe doua piete geografice diferite. Fiecare, detine o cota de piaţa de 20% pe piaţa sa locala. Ei convin să-şi distribuie reciproc produsele, pe pieţele geografice respective.Ambele piete sunt dominate de un mare producător multinational de răcoritoare, cu un segment de piaţa de 50% pe fiecare piaţa.Analiza: Acordul se încadrează la art. 5 alin. (1), dacă părţile pot fi considerate concurenti potentiali. Pentru a raspunde la aceasta intrebare, este necesară o analiza a barierelor la intrare pe pieţele geografice respective. Dacă părţile ar fi putut intra una pe piaţa celeilalte în mod independent, atunci acordul lor ar elimina concurenta dintre ele. Totusi, chiar dacă nivelul cotelor de piaţa ale părţilor arata ca deţin o oarecare putere pe piaţa, analiza structurii pieţei ilustreaza ca acordul nu elimina concurenta dintre ele. În plus, acordul de distribuţie reciproca este în beneficiul clientilor deoarece creşte optiunile pe fiecare piaţa geografica. Acordul ar putea fi, deci, exceptat chiar dacă s-ar considera ca restrange concurenta. + 
Anexă──────LA CAP. VI───────────EXEMPLEExemplul 1Situaţia: Un numar de fabricanti de videocasete convin sa elaboreze o marca sau un standard de calitate, pentru a indica faptul ca videocaseta indeplineste anumite specificatii tehnice minime. Fabricantii au libertatea de a produce videocasete care nu se conformeaza standardului, iar standardul este disponibil gratuit pentru ceilalti intreprinzatori.Analiza: Dacă acordul nu restrange concurenta în alt mod, în acest caz art. 5 alin. (1) din lege nu este încălcat deoarece participarea la stabilirea standardului este nerestrictionata şi transparenta, iar acordul de standardizare nu prevede obligativitatea respectarii standardului. Dacă părţile ar fi convenit sa produca doar videocasete conforme cu noul standard, acordul ar fi limitat dezvoltarea tehnica şi ar fi impiedicat părţile sa vanda produse diversificate, ceea ce ar fi încălcat art. 5 alin. (1) din lege.Exemplul 2Situaţia: Un grup de concurenti activi pe diverse piete, care sunt interdependente, în sensul că produsele trebuie să fie compatibile, concurenti care deţin peste 80% din pieţele relevante, convin sa conceapa în comun un standard nou, care să fie introdus la concurenta cu alte standarde deja prezente pe piaţa, aplicate pe scara larga de concurentii lor. Diversele produse conforme cu noul standard nu vor fi compatibile cu standardele existente. Din cauza investitiilor semnificative, necesare convertirii productiei şi mentinerii ei în cadrul noului standard, părţile convin sa lanseze pe piaţa un anumit volum de produse conforme cu noul standard, pentru a crea asa numita "masa critica" pe piaţa. Ele convin de asemenea, să-şi limiteze nivelul productiei individuale, care nu se conformeaza standardului, la nivelul din anul precedent.Analiza: Datorita puterii de piaţa a părţilor şi restrangerii productiei, acest acord, se încadrează la art. 5 alin. (1) din lege şi nu va îndeplini condiţiile de la alin. (2), decat dacă va da posibilitatea accesului nediscriminatoriu şi în condiţii rezonabile la informaţiile tehnice respective al celorlalţi furnizori care doresc sa concureze. + 
Anexă──────LA CAP VII────────────EXEMPLUSituaţia: Aproape toţi producătorii şi importatorii unui anumit aparat de uz casnic (de exemplu, masini de spalat) convin, cu incurajarea unui organism public, sa nu mai fabrice sau sa importe produse care nu sunt conforme cu anumite criterii de mediu (de exemplu, eficienta energetica). Împreună, părţile deţin 90% din piaţa. Produsele, care vor fi astfel eliminate treptat de pe piaţa reprezinta un procent semnificativ din totalul vanzarilor. Ele vor fi inlocuite cu produse care nu ridica probleme de mediu, dar şi mai scumpe, în acelasi timp. În plus, acordul reduce în mod indirect nivelul de productie al tertelor părţi, (de exemplu, furnizorii de energie electrica, furnizorii de componente inglobate în produsele eliminate treptat).Analiza: Acordul conferă părţilor control asupra productiei şi importurilor individuale şi priveste un procent apreciabil din vanzarile şi nivelul de productie al acestora, reducand totodata, şi nivelul de productie al tertilor. Posibilitatile de alegere ale consumatorilor, care se axeaza parţial şi pe caracteristicile de mediu ale produsului se vor reduce, iar preturile probabil, vor creşte. Prin urmare, acordul se încadrează la art. 5 alin. (1) din lege. Implicarea autorităţii publice este irelevanta pentru aceasta evaluare.Pe de altă parte, produsele noi sunt mai avansate tehnic şi, reducand o problemă, de mediu vizata indirect (emisii de la producerea de electricitate), nu creează şi nu maresc în mod inevitabil o alta problema de mediu (de exemplu, consumul marit de apa, utilizarea detergentilor). Contribuţia neta la îmbunătăţirea situaţiei de mediu cantareste, pe ansamblu, mai mult decat cresterea costurilor. În plus, cumparatorii individuali ai produselor mai scumpe vor recupera rapid cresterile de cost deoarece produsele care nu ridica probleme de mediu au costuri de operare mai scazute. Alte alternative la acord se dovedesc a fi mai puţin sigure şi eficiente în ceea ce priveste realizarea acelorasi beneficii nete. Diversele mijloace tehnice sunt disponibile din punct de vedere economic părţilor, în vederea fabricarii produselor care sunt conforme cu caracteristicile de mediu convenite, iar concurenta se va pastra pentru alte caracteristici ale produsului. Prin urmare, condiţiile de exceptare în temeiul art. 5 alin. (2) din lege sunt indeplinite.________________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește