ÎNCHEIERE din 9 februarie 2023

Dosar nr. 1.421/2/2022Curtea constituită din:

Pe rol se află acțiunea în contencios administrativ având ca obiect „anulare acte administrative cu caracter normativ“, formulată de reclamanții X, X, X, X, X, X, X, X, X, X, X, X, X, X, X, X, X, X, X, X, X, X, X, X, X, X, X, X, X, X, X, X, X în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, se prezintă: pentru reclamanți avocat Irina Sorescu, cu împuternicire avocațială seria B5699597/2022 la fila 131 volum I dosar; pentru pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate consilier juridic X, cu delegație DGJC 4.838/20.10.2022 la fila 1, volum III dosar; celelalte părți fiind lipsă.Procedura de citare este legal îndeplinită.Grefierul de ședință referă asupra cauzei, învederând următoarele: – termen la fond acordat la solicitarea părții pârâte CNAS, potrivit art. 13 și 14 din Codul de procedură civilă, pentru a lua cunoștință de documentația transmisă la dosar de către Ministerul Sănătății, într-un singur exemplar.Reprezentantul convențional al părții pârâte CNAS depune la dosar un set de înscrisuri, arătând că a asigurat o comunicare a acestora către apărătorul reclamanților.Curtea solicită punct de vedere asupra chestiunii competenței de judecată. Reprezentanții părților prezente opinează că revine Curții de Apel București competența de judecare a cauzei de față. Curtea, potrivit art. 131 din Codul de procedură civilă, își reține competența de judecată în cauză, față de dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, dat fiind rangul de autorități publice centrale al părților pârâte, precum și existența unui litisconsorțiu procesual activ în cazul reclamanților, cu mențiunea că majoritatea acestora își are domiciliul în circumscripția Curții de Apel București. În aceste condiții, Curtea acordă cuvântul pe probe. Avocatul reclamanților propune înspre administrare proba cu înscrisuri, atât cele depuse la dosar, cât și cele pe care le prezintă în ședința de astăzi. Depune spre atașare la dosar o încheiere prin care s-a constatat de către Tribunalul București că medicii-părți în cauza de față justifică un interes în formularea cererii de intervenție depuse în dosarul având ca obiect anularea raportului de sancționare. Reprezentantul convențional al pârâtei CNAS solicită administrarea probei cu înscrisuri, inclusiv cele depuse în ședința de astăzi (avizul favorabil al Consiliului Legislativ în legătură cu Hotărârea Guvernului nr. 140/2018; adresa emisă de CNAS prin care comunică cum au fost implementate recomandările Consiliului Legislativ cu privire la respectiva hotărâre de Guvern; adresa emisă de către direcția de specialitate din cadrul CNAS cu referire la înscrisurile depuse în data de 29.11.2022 de către Ministerul Sănătății în legătură cu elaborarea protocoalelor terapeutice ale medicamentelor vizate de litigiul de față). La interpelarea Curții, avocatul reclamanților arată că nu se opune încuviințării probelor propuse de celelalte părți pârâte. Curtea, față de dispozițiile art. 255, art. 258 și art. 254 alin. (2) pct. 4 din Codul de procedură civilă, încuviințează administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei ca fiind admisibilă și de natură a duce la soluționarea cererii de chemare în judecată, respectiv a aspectelor invocate în apărare de către părțile pârâte, constatând cu privire la înscrisurile depuse în ședința de astăzi că administrarea acestora nu determină o amânare a judecății. În continuare, fiind invocate în cauză o serie de excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra acestora. – excepția de netimbrare invocată de Guvernul RomânieiApărătorul reclamanților solicită respingerea excepției îndeosebi față de considerentele încheierii de admitere a cererii de reexaminare a modalității de stabilire a timbrajului prin care s-a reținut că taxa judiciară de timbru se datorează în solidar – obligație complinită în cauză. Curtea, în ce privește excepția de netimbrare, invocată de pârâtul Guvernul României, o respinge, dată fiind și admiterea cererii de reexaminare prin încheierea din 18.04.2022, reclamanții achitând o taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, potrivit înscrisului aflat la fila 139, volum I dosar, respectiv câte 50 lei în raport cu fiecare act administrativ unilateral contestat în cauză, în condițiile art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013.  … – excepția de rămânere fără obiect a primelor două capete de cerere privind Hotărârea Guvernului nr. 140/2018 și Ordinul nr. 397/836 din 2018, invocată de pârâtul Ministerul SănătățiiAvocatul reclamanților formulează concluzii de respingere a excepției în discuție, apreciind că nu prezintă relevanță argumentul esențial invocat de pârât, anume că actele administrative atacate nu mai sunt în vigoare, în contextul în care cererea de chemare în judecată vizează efectele produse de respectivele acte în perioada de aplicabilitate. De altfel, susține avocatul că ține de specificul actelor administrative litigioase aplicabilitatea limitată în timp, acestea având ca scop aprobarea Acordului-cadru pentru o perioadă determinată de 1 an sau 2 ani.Reprezentantul convențional al pârâtei CNAS solicită admiterea excepției. Curtea, deliberând asupra excepției rămânerii fără obiect invocate în cauză de către pârâtul Ministerul Sănătății cu referire la primele două capete de cerere privind Hotărârea Guvernului nr. 140/2018 și Ordinul comun al președintelui CNAS și al ministrului sănătății nr. 397/836 din 2018, o respinge ca neîntemeiată, dat fiind că abrogarea celor două acte administrative atacate nu determină rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată, abrogarea amintită având efect ex nunc (pentru viitor) și nu se raportează la efectele ex tunc (pentru trecut) produse de actele normative litigioase.  … – excepțiile de lipsă calitate procesuală activă și lipsă interes invocate de pârâtul CNASReprezentantul pârâtei CNAS susține că reclamanții nu au calitate procesuală activă în proces, nefiind făcută dovada faptului că au din partea furnizorilor de servicii medicale din cadrul sistemului public de asigurări de sănătate sau organismelor profesionale reprezentative din domeniul medical mandat special care să vizeze anularea unor dispoziții în legătură cu drepturile și obligațiile pentru cei care au încheiat contracte cu casele de asigurări de sănătate în baza Legii nr. 95/2007, a Hotărârii Guvernului nr. 140/2018 și a Ordinului nr. 397/836 din 2018. În plus, reclamanții nu au încheiat contract de furnizare de servicii medicale cu Spitalul Universitar de Urgență Militar Central, ci cu OPSNAJ, astfel încât nu pot invoca o vătămare. Solicită admiterea excepției. În ce privește chestiunea interesului arată că, raportat la art. 32 alin. (1) din Codul de procedură civilă și dispozițiile Legii nr. 554/2004, reclamanții nu pot fi considerați persoane vătămate întrucât nu invocă drepturi subiective și/sau interese legitime proprii. De altfel, în acțiune (pagina 13) recunosc reclamanții că interesul nu este conturat ca fiind născut și actual, ci condiționat de o acțiune în regres a spitalului. Or, interesul trebuie să fie în legătură cu pretențiile formulate. Mai mult, în speță, a fost sancționat furnizorul de servicii medicale, iar nu medicii – părți reclamante în procesul de față. Față de cele arătate, apreciază că interes în formularea unei acțiuni ar fi avut unitatea spitalicească. Concluzionează așadar că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile art. 32 alin. (1) din Codul de procedură civilă, motiv pentru care solicită admiterea excepției.Apărătorul reclamanților formulează concluzii de respingere a excepțiilor. Solicită în acest sens a se avea în vedere că actele normative în discuție vizează modul în care medicii exercită actul medical și eliberează prescripțiile medicale, întrucât aceste acte reglementează obligații legale, eventuale sancțiuni și/sau efecte pecuniare în sarcina medicilor. Din corespondența dintre medici și unitatea spitalicească și din tabelul în care figurează suma de plată/medic rezultă că există interes, acesta fiind direct. De altfel, raportul a fost suspendat prin hotărâre judecătorească. Precizează că erorile opuse medicilor la eliberarea prescripțiilor sunt originate de neasigurarea de către autorități a unei infrastructuri corespunzătoare.Curtea, având în vedere că se atacă norme referitoare la sancțiuni, solicită a se lămuri, în legătură cu cele două acte administrative în litigiu, cum demonstrează reclamanții că interesul referit este născut și actual, respectiv a se indica dacă au fost declanșate procese pentru recuperarea sumelor respective. Avocatul părților reclamante susține că nu au fost formulate acțiuni în sensul ultim învederat de instanță, fiind atacat raportul de control de către spital. În acest sens, medicii au participat atât la procedura prealabilă, cât și în procesul care tinde la anularea raportului, dosar în care aceștia au formulat cerere de intervenție în interes propriu, admisă conform încheierii prezentate la termenul de astăzi. De asemenea, au fost atacate actele normative care au stat la baza emiterii raportului de control.Curtea solicită a se lămuri relevanța acestui dosar în cauza anterior referită, dat fiind că hotărârile ce se vor pronunța nu vor rămâne definitive anterior soluționării în primă instanță a celuilalt litigiu.Apărătorul reclamanților arată că, fiind în discuție acte administrative normative, medicii-părți în procesul de față nu aveau deschisă calea formulării unei excepții de nelegalitate în legătură cu actele normative și în acest context s-a exercitat prezenta acțiune în anulare. La interpelările instanței, cât privește interesul în atacarea protocoalelor, arată avocatul că acesta decurge din modul în care medicii pot emite prescripții pentru medicamentele în discuție și pot da acest tratament pentru anumite afecțiuni. În esență, susține că interesul este justificat în principal de raportul de control.Curtea, în legătură cu protocolul terapeutic vizând Naproxenum și Esomeprazolum, observă că reiese din cerere raportarea la raportul de control, aspect ce nu rezultă însă și cu privire la al doilea protocol terapeutic vizând Ondasetronum și Granisetronum. În acest sens, solicită a se indica dacă a fost avută în vedere și această combinație de substanțe active de respectivul raport, în lipsa din conținutul acțiunii a unor mențiuni privind interesul sub acest aspect.Avocatul reclamanților arată că protocolul în discuție a fost adăugat întrucât în anexa la raportul de control sunt sancționați medici sub motiv că au depășit doza prevăzută de raport. … – excepția de lipsă interes, invocată de Guvernul RomânieiAvocatul reclamanților arată că interesul rezidă din sancțiunea/perspectiva sancționării de către OPSNAJ. Susține că interesul este născut și actual în contextul în care s-a concretizat prin aplicarea unei sancțiuni.Curtea rămâne în pronunțare pe excepția de lipsă calitate procesuală activă și excepțiile de lipsă interes, astfel cum au fost invocate de părțile pârâte. Curtea pune în discuție totodată și suspendarea judecății potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. 33.794/3/2021, dat fiind că reclamanții au făcut referiri repetate la raportul de control în legătură cu justificarea interesului, iar acel raport face obiectul dosarului respectiv, mai mult, Tribunalul București a rămas în pronunțare pe fond. Avocatul părților reclamante arată că nu se opune suspendării judecății anterior pronunțării pe excepția lipsei de interes, adică în măsura în care legătura dintre cele două dosare afectează interesul în dosarul de față. Curtea învederează că măsura suspendării judecății este în legătură cu cele două excepții. Astfel, dacă premisa esențială în legătură cu interesul este existența respectivului raport, se solicită a se aprecia măsura în care s-ar impune suspendarea judecății cât timp există discuții în speță față de soluția ce se va pronunța în dosarul vizând anularea raportului de control. Aduce Curtea la cunoștința părților că se va amâna pronunțarea, astfel încât se pot formula concluzii scrise pe aceste problematici supuse dezbaterii. Avocatul reclamanților lasă la aprecierea instanței soluția pe această chestiune. În opinia sa, există legătură între cele două dosare pe un anumit palier. Reprezentantul părții pârâte CNAS apreciază că se justifică suspendarea judecății având în vederea legătura dintre cele două dosare. Curtea rămâne în pronunțare și pe această chestiune (suspendarea judecății), iar în subsidiar acordă cuvântul pe excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Ministerul Sănătății în legătură cu primele două capete de cerere.  … – excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Ministerul SănătățiiAvocatul reclamanților arată sub acest aspect că ministerul este emitent al ordinului comun, iar Guvernul este emitent al hotărârii de Guvern, prin urmare, fiecare pârât are calitate procesuală doar în ce privește actul administrativ al cărui emitent este. În aceste condiții, primul capăt al cererii de chemare în judecată vizează Guvernul României.Curtea rămâne în pronunțare și pe această excepție. În subsidiar, nemaifiind alte probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe fond. Avocatul reclamanților arată că cele două acte administrative cu caracter normativ ce au fost emise în aplicarea Legii nr. 95/2006 sunt contestate sub motiv că enumeră obligațiile din lege, fără explicații sub aspectul modalității de aplicare. În esență, se invocă o încălcare a obligației autorităților în a organiza executarea în concret a legii, totodată, modul de determinare a faptelor, identificarea, gravitatea și stabilirea sancțiunii pentru aceste fapte. Astfel, fără a li se pune la dispoziție de către autorități un sistem online, medicii în sarcina cărora legea stabilește obligația de respectare a protocoalelor terapeutice pot emite prescripții cu erori materiale și în această împrejurare devin sancționabili cât timp nu se explică de către autorități prin respectivele acte ce înseamnă încălcarea protocoalelor. Curtea solicită lămuriri suplimentare prin prisma faptului că respectiva hotărâre de Guvern este atacată în limita unui articol, și anume cel referitor la sancțiuni. Avocatul reclamanților confirmă acest aspect cu precizarea că norma respectivă face trimitere la obligația de respectare a protocoalelor terapeutice cu stabilirea în mod unitar a unei sancțiuni. Există astfel posibilitatea sancționării în sensul obligării la rambursarea unor sume mari, indiferent de faptă, de gravitatea acesteia ori prejudiciul produs. Se stabilește obligația de respectare a protocoalelor, fără o individualizare a faptelor pentru care se poate aplica sancțiunea. În speță, având în vedere activitatea medicilor, s-a observat față de temeiurile din drept din raportul de control o disproporție vădită între sancțiune și gravitatea faptei, de asemenea o discriminare, toți medicii fiind pasibili de sancționare. Solicită avocatul acordarea de cheltuieli de judecată (onorariul de avocat și taxa judiciară de timbru) în legătură cu care depune documente justificative. La interpelarea instanței, arată avocatul reclamanților că onorariul a fost stabilit pe termen de judecată, fiind indicată suma în integralitate ce revine spre plată în cote egale părților. Reprezentantul pârâtei CNAS susține că actele administrative contestate au fost elaborate în baza Legii nr. 95/2006, cu raportare la prevederile Constituției, Legii nr. 24/2000 și ale Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională. Astfel, potrivit art. 229 din Legea nr. 95/2006, CNAS a invitat la negocieri/consultări colegiile și organizațiile profesionale reprezentative din domeniul medical, procesele-verbale emise și semnate fără obiecțiuni fiind o dovadă a negocierilor respective și a faptului că acestea au vizat toate segmentele asistenței medicale furnizate în cadrul sistemului de asigurări de sănătate. În plus, în nota de fundamentare se precizează că protocoalele terapeutice trebuie respectate. În ce privește chestiunea sancțiunilor arată că acestea sunt gradual aplicate pentru toate tipurile de servicii medicale asigurate de către furnizorii de astfel de servicii, printre care se regăsesc și medicii. Referitor la SIUI susține că acest sistem nu aparține CNAS, fiind o platformă pusă la dispoziție de CSAT pentru a se depista toate încălcările în materie, cu mențiunea că în situațiile în care sistemul nu funcționează se emit ordine.La interpelarea Curții, reprezentantul pârâtei CNAS apreciază că reglementarea contestată respectă principiile de proporționalitate, întrucât este graduală în raport de numărul de constatări. În plus, prevede că furnizorul de servicii medicale este obligat să actualizeze sistemul informatic spre a fi compatibil cu SIUI. Sistemul respectiv permite raportarea serviciilor medicale și medicamentelor, decontarea și controlul serviciilor și medicamentelor prescrise asiguraților. De altfel, potrivit art. 92 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 140/2018, și casele de asigurări trebuie să actualizeze sistemul informatic și nomenclatorul produselor farmaceutice și protocoalelor terapeutice. Arată reprezentantul CNAS că nu se solicită cheltuieli de judecată. … Curtea rămâne în pronunțare pe excepții și chestiunea suspendării judecății, iar în subsidiar pe fondul cererii de chemare în judecată.
CURTEA,pentru a se depune concluzii/note scrise,
DISPUNE:Amână pronunțarea la 23.02.2023.Pronunțată azi, 9.02.2023, în condițiile art. 402 din Codul de procedură civilă, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.
Președinte,
X
Grefier,
X

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește