ÎNCHEIERE din 3 august 2020

Dosar nr. 3.887/2/2020Curtea constituită din:Președinte: XJudecător: XJudecător: XGrefier: XPe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulate de către reclamanții X și X, în contradictoriu cu pârâtul Departamentul pentru Situații de Urgență, având ca obiect „anulare act administrativ – Ordinul nr. 4.659.202/22.07.2020“.La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții X personal și X, prin reprezentant convențional avocat X, în baza împuternicirii avocațiale seria X (depusă la fila 13 din dosar) și pârâtul DSU prin reprezentant convențional consilier juridic X, în baza împuternicirii nr. X, depusă în ședință publică (fila 194 din dosar).S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:– stadiul procesual: primul termen de judecată în fond; … – procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate potrivit dispozițiilor privind citarea în procesele urgente conform art. 163, art. 154 alin. (1) și (6) din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 20 din Legea nr. 310/2018, cu atașarea dovezilor la dosar; … – prin rezoluția judecătorului cauzei, de fixare a prezentului termen de judecată, s-a reținut în sarcina ambilor reclamanți obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 300 lei, în solidar, în completare față de taxa deja achitată, în temeiul art. 16 lit. b) și art. 35 alin. (1) din OUG nr. 80/2013, pentru capătul de cerere în pretenții, sub sancțiunea anulării cererii ca insuficient timbrată, obligație neîndeplinită; totodată, aceștia au fost citați cu mențiunea de a asigura confidențialitatea datelor cu caracter personal ce rezultă din documentația administrativă comunicată și să nu permită divulgarea acestora; … – la data de 31.07.2020, prin compartimentul registratură, pârâtul a transmis prin fax la dosarul cauzei întâmpinare, într-un singur exemplar (filele 96-102 din dosar), la care a atașat documentația administrativă, într-un singur exemplar (filele 103-187 din dosar); … – la data de 3.08.2020, prin compartimentul registratură, reclamanții au transmis, prin e-mail, la dosarul cauzei un înscris privind „motivarea capătului de cerere nr. 4“ (filele 188-191, vol. I din dosar). … Curtea ia act de documentația transmisă, de întâmpinarea depusă de către pârât la care acesta a atașat înscrisuri. Totodată, ia act de faptul că la data de 3.08.2020, la ora 9.10, a fost recepționată de către compartimentul registratură o cerere formulată de către ambii reclamanți, transmisă prin e-mail.În prealabil, Curtea procedează la verificarea identității reclamantului persoană fizică, față de dispozițiile art. 219 alin. (1) din Codul de procedură civilă, conform actului de identitate prezentat, datele de identificare ale acestuia fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.Curtea constată că este depusă împuternicirea avocațială la fila 13 din dosar, de către apărător, pentru reprezentarea reclamantei X și, la acest termen de judecată, ia act că s-a depus împuternicire din partea consilierului juridic al pârâtului.La interpelarea Curții, privind locul comunicării hotărârii ce se va pronunța, avocatul reclamanților precizează că lui, personal, să i se comunice la domiciliul indicat în cererea de chemare în judecată, anume în satul X, comuna X, iar pentru persoana juridică la sediul unității administrativ-teritoriale din comuna X.La interpelarea Curții dacă poate depune la dosarul cauzei exemplarul original al întâmpinării transmise la dosarul cauzei, consilierul juridic al pârâtului răspunde în sens negativ.Curtea pune în vedere acestuia să semneze întâmpinarea transmisă în format electronic la dosarul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 205 alin. (2) lit. e) și al art. 268 din Codul de procedură civilă.Consilierul juridic al pârâtului, care a și întocmit întâmpinarea, o semnează personal în ședință publică, pe fila 27 din dosarul instanței, la finalul întâmpinării, Curtea luând act că s-a complinit această cerință a actului procedural al întâmpinării.În continuare, Curtea pune în vedere avocatului reclamanților să arate dacă poate depune în ședință publică, în original, cererea completatoare, prin care acesta a motivat completarea capătului 4 din acțiune. Acesta răspunde în sens negativ, arătând, totodată, că va renunța la acest capăt de cerere.La interpelarea Curții, dacă poate semna cererea care există la dosar, pentru a complini lipsa semnăturii, avocatul reclamanților răspunde în sens afirmativ. În continuare, acesta procedează la semnarea olografă a înscrisului, reprezentând cererea înregistrată în 3 august 2020 privind motivarea capătului de cerere nr. 4, în ședință publică, aplicând și ștampila cabinetului de avocatură, față de dispozițiile art. 148 din Codul de procedură civilă.În continuare, avocatul reclamanților depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în completare, reținută de Curte în sarcina solidară a ambilor reclamanți, față de dispozițiile art. 35 alin. (1) din OUG nr. 80/2013.La interpelarea Curții, cu privire la înscrisurile atașate întâmpinării, comunicate la data de 31 iulie 2020, dacă acestea reprezintă toată documentația administrativă care a fundamentat ordinul atacat în prezenta cauză, consilierul juridic al pârâtului răspunde în sens afirmativ.Curtea pune în vedere reprezentantului pârâtului să arate dacă are aceste înscrisuri în original.Consilierul juridic al pârâtului, având cuvântul, arată că înscrisurile care dovedesc desfășurarea anchetelor epidemiologice nu sunt deținute de către departament decât în copie. Ele au fost comunicate de către DSP X, care la rândul său are fișele medicale ale pacienților de la diverse spitale unde aceștia au fost internați. Cu privire la Hotărârea CJ X care a fundamentat ordinul și despre propunerea făcută de către X, arată că ele pot fi certificate pentru conformitate.Curtea reține că s-a făcut acest lucru prin mențiunea „transmis prin mail“ însoțită de semnătură, suficientă, și acordă cuvântul părților asupra competenței instanței.Avocatul reclamanților apreciază potrivit dispozițiilor speciale ale Legii nr. 136/2020 că Curtea de Apel București are competență generală, materială și teritorială exclusivă în soluționarea cauzei.Consilierul juridic al pârâtului, având cuvântul, consideră că instanța este competentă material și teritorial pentru a soluționa prezenta cerere.În verificarea competenței, potrivit art. 131 din Codul de procedură civilă, la primul termen de judecată cu părțile legal citate și reprezentate, Curtea se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze acțiunea introductivă formulată de către reclamanți și înregistrată în data de 29.07.2020, reținând în acest sens incidența art. 15 alin. (4) și (6) din Legea nr. 136/2020.Cu privire la cererea depusă la dosarul cauzei în data de 3 august 2020, avocatul reclamanților arată că a formulat în scris o cerere de renunțare, pe care o depune la dosarul cauzei, și, în același timp, arată că înțelege să își mărească pretențiile din capătul 2 de cerere, de la 500.000 euro la 4.000.000 euro.La interpelarea Curții dacă a comunicat și reprezentantului părții adverse un exemplar, spre a lua cunoștință de conținutul acesteia, avocatul reclamanților răspunde în sens negativ.Consilierul juridic al pârâtului arată că a luat cunoștință despre faptul că reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată anterior începerii ședinței de judecată, de la dosarul cauzei, dar nu i s-a comunicat acest aspect. Mai reține acesta că s-a timbrat de către părțile reclamante capătul 2 de cerere și, ca urmare, nu va mai invoca excepția netimbrării.Curtea pune la dispoziția consilierului juridic al pârâtului această cerere, spre a lua cunoștință de conținutul acesteia.Acesta reține că nu există dovezi depuse de către reclamanți în susținerea majorării cuantumului.Curtea reține din conținutul cererii că reclamanții au înțeles să renunțe la capătul 3 de cerere din cererea introductivă și la capătul 4 din completarea depusă astăzi și, de asemenea, că au solicitat modificarea și completarea capătului 2 de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 4.000.000 euro cu titlu de daune morale către UAT, și nu 500.000 euro, cum s-a solicitat inițial.Curtea pune în discuție avocatului reclamantei X dispozițiile art. 81 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în raport cu care renunțarea la judecată nu se poate face de către reprezentant decât în baza unui mandat special.Avocatul reclamantei arată că nu are un mandat scris din partea UAT cu care se află într-o coparticipare procesuală activă să renunțe la aceste capete de cerere. Personal arată că a avut o discuție cu reprezentantul legal al UAT, el personal a făcut această renunțare, cererea de chemare în judecată este formulată de către el în baza mandatului dat de către primar, urmând ca instanța să aprecieze.Curtea pune în discuție incidența dispozițiilor art. 81 din Codul de procedură civilă și acordă cuvântul consilierului juridic al pârâtului pe acest aspect, dată fiind lipsa mandatului special.Consilierul juridic al pârâtului, având cuvântul, arată că, într-adevăr, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă, reclamantul trebuia să facă dovada unui mandat special. Prin urmare, nefăcând această dovadă, solicită Curții să dispună măsurile necesare.La interpelarea Curții dacă apreciază că are un mandat suficient dat de către UAT pentru această renunțare, avocatul răspunde în sens afirmativ, arătând că este de notorietate publică faptul că primarul comunei l-a mandatat pentru tot ce se va întâmpla la instanța de judecată.Curtea reține că limitele acordate de către UAT prin împuternicirea avocațială aflată la fila 13 din dosar privesc formularea acțiunii în anularea ordinului și reprezentarea la Curtea de Apel București. Totodată, reține din susținerea avocatului că acesta are mandat din partea UAT.La interpelarea Curții dacă aceste susțineri îi permit să completeze limitele acordate în a acționa din împuternicirea avocațială (ca formă scrisă a contractului de asistență juridică) în sensul susținut al puterii de a renunța la judecată, avocatul răspunde în sens afirmativ.În continuare, Curtea îi pune acestuia la dispoziție dosarul, iar acesta procedează la completarea în ședință publică a împuternicirii avocațiale cu mențiunea că renunță la capetele 3 și 4 de cerere.Consilierul juridic al pârâtului solicită Curții să ia act de renunțare, dat fiind că s-a completat împuternicirea avocațială cu posibilitatea renunțării.Curtea reține că renunțarea la judecată învederată la acest termen vizează inclusiv cererea completatoare depusă la acest termen, rămânând învestită cu capetele de cerere 1 și 2: anularea actului și despăgubirile solicitate.Curtea, față de completarea mandatului avocațial de la fila 13 din dosarul cauzei în care limitele apărătorului prezent în sala de judecată sunt acordate și în vederea renunțării reclamantului UAT X la capătul 3 din cererea introductivă și capătul 4 din cererea completatoare, observând și prevederile art. 81 din Codul de procedură civilă coroborat cu dispozițiile art. 85 și art. 85 alin. (3) din Codul de procedură civilă, constată existența mandatului special acordat reprezentantului din partea UAT de renunțare la cele două capete de cerere.Curtea pune în discuție cererea de renunțare la capătul de cerere nr. 4 din cererea din data de 3 august 2020, în completare față de dispozițiile art. 406 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă.Consilierul juridic al pârâtului solicită Curții să ia act de renunțarea la capătul 4 de cerere.Față de dispozițiile art. 406 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cu raportare la dispozițiile art. 406 alin. (4) din Codul de procedură civilă, având în vedere și poziția pârâtului exprimată în ședința publică față de cererea de renunțare prin reprezentant, Curtea ia act de renunțarea reclamanților la capătul 3 din cererea introductivă și la cererea completatoare înregistrată în 3 august 2020 cu privire la pretențiile deduse judecății prin aceste petite.Curtea rămâne învestită cu petitele 1 și 2 din cererea principală: anularea actului administrativ indicat în acțiune și obligarea intimatei la despăgubiri.Curtea acordă cuvântul asupra cererii completatoare ce vizează majorarea pretențiilor de la suma de 500.000 euro la suma de 4.000.000 euro cu titlu de daune, față de dispozițiile art. 204 alin. (1) și alin. (2) lit. b) din Codul de procedură civilă.Avocatul reclamanților solicită să se ia act de această cerere în completare.Consilierul juridic al pârâtului arată că reclamanții au depus o simplă cerere fără a depune documente justificative care să dovedească această majorare.Avocatul reclamanților arată că nu a avut la îndemână înscrisuri nici când a stabilit inițial suma de 500.000 euro și nici acum nu are, întrucât izvorul juridic al acestei propuneri de a se acorda aceste daune morale/daune interese/prejudicii pentru locuitorii comunei X se găseau în dosarul administrativ care i-a fost trimis în ziua vineri de către instanță. Așadar, înscrisurile care există în dosar sunt cele care au fundamentat pretențiile.Consilierul juridic al pârâtului lasă la aprecierea instanței majorarea pretențiilor.Curtea, în temeiul art. 204 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă, constată că este învestită în privința petitului 2, astfel cum au fost majorate pretențiile prin cererea depusă astăzi.La interpelarea Curții dacă mai sunt alte cereri sau chestiuni prealabile de discutat, consilierul juridic al pârâtului dorește să cunoască dacă chitanța depusă la începutul ședinței de judecată de către domnul avocat reprezintă taxa judiciară de timbru pentru capătul 2 de cerere; dacă obligația de plată a taxei a fost îndeplinită, acesta arată că înțelege să renunțe la excepția netimbrării.Curtea reține că la fila nr. 14 există dovada de achitare a taxei judiciare de timbru de 50 lei, aferentă acțiunii în anulare, iar pentru capătul 2 de cerere s-a achitat în solidar suma de 300 lei.Curtea se constată legal învestită, aceasta fiind o condiție extrinsecă a actului de procedură sub aspectul capetelor de cerere 1 și 2, dovezile de achitare a taxei de timbru fiind depuse la dosarul cauzei, și față de dispozițiile art. 16 lit. a) și b) din OUG nr. 80/2013 cererea de chemare în judecată este legal timbrată.La interpelarea Curții dacă mai sunt alte chestiuni de discutat, reprezentanții ambelor părți răspund în sens negativ, avocatul reclamanților arătând că îi sunt cunoscute actele și lucrările dosarului, date fiind data transmiterii și modalitatea de comunicare.Nemaifiind cereri prealabile de invocat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul asupra probelor.Avocatul reclamanților, având cuvântul, arată că a solicitat prin cererea de chemare în judecată admiterea probei cu înscrisuri, ca fiind pertinente și utile soluționării cauzei, și a interogatoriului care urma să fie luat pârâtului, pe care l-a depus și conține 7 întrebări.Consilierul juridic al pârâtului, având cuvântul, solicită admiterea probei cu înscrisuri. În ceea ce privește probele solicitate de către reclamanți, nu se opune asupra administrării probei cu înscrisuri, dar se opune administrării probei cu interogatoriu, motivat de faptul că nu există aspecte personale care ar rezulta din interogatoriul propus și care să fie utile cauzei. Apreciază că proba cu înscrisuri este suficientă.Curtea încuviințează pentru toate părțile proba cu înscrisurile depuse în dosar, pentru partea pârâtă documentația administrativă ce a stat la baza ordinului atacat în cauză, acestea fiind admisibile, pertinente, concludente și utile dezlegării cauzei, și le încuviințează raportat la dispozițiile art. 255 – 258 din Codul de procedură civilă. Față de dispozițiile art. 260 din Codul de procedură civilă, proba cu înscrisuri o constată deja administrată la dosar.Deliberând și asupra probei cu interogatoriul, solicitată a fi administrată de către reclamanți, Curtea, observând setul de întrebări formulat de către reclamanți, raportat și la dispozițiile art. 351 din Codul de procedură civilă, privind administrarea acestei probe, constată că documentația administrativă înaintată de către pârât este suficientă pentru dezlegarea cauzei și respinge această probă, în considerarea, în primul rând, a documentației administrative, care fundamentează actul administrativ cercetat în cauză, apreciind-o ca fiind suficientă pentru soluționarea procesului. Totodată, apreciază că mijlocul de probă propus de către reclamanți, prin conținutul întrebărilor formulate (nr. 7 și nr. 1-5), raportat la poziția procesuală a intimatei, și înscrisurile înaintate nu sunt pertinente să dezlege cauza.Avocatul reclamanților depune la dosarul cauzei trei buletine de analize medicale din 22.07.2020 din care rezultă că trei persoane dintre cele vizate (pacientul zero și următorii doi) sunt negativate, fiind vindecate.Consilierul juridic al pârâtului confirmă că anterior începerii ședinței de judecată i-au fost comunicate aceste înscrisuri.Curtea, în temeiul art. 394 alin. (3) din Codul de procedură civilă, nefiind închise dezbaterile, primește înscrisurile pe care le va administra în cauză, reținând caracterul admisibil al acestora, pertinența, concludența, utilitatea probei față de actul administrativ atacat și starea de fapt care se urmărește a se dovedi prin înscrisurile depuse la prezentul termen de judecată.La interpelarea Curții dacă mai sunt alte probe de care înțeleg să se prevaleze, părțile, prin reprezentanții lor convenționali, având pe rând cuvântul, răspund în sens negativ.Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea declară închisă cercetarea judecătorească, declară deschise dezbaterile pe fondul cauzei și acordă cuvântul părților, limitat față de dispozițiile art. 216 alin. (4) din Codul de procedură civilă la un timp de 15 minute pentru fiecare parte, anunțat în prealabil.Avocatul reclamanților, având cuvântul, solicită anularea ordinului emis de către pârât, datorită unei situații de fapt întâlnite la momentul la care a fost emis și s-a dispus carantinarea zonală a comunei X din județul X.Primarul comunei a aflat de această măsură din mai multe discuții pe care le-a avut cu diverse persoane, membrii în comisia județeană pentru situații de urgență, precum și cu președintele consiliului județean. Tot în acea zi DSP a formulat cererea pentru instituirea carantinei zonale și s-a cerut și avizul de la INSP care să stea la baza emiterii acestui ordin care permite DSU, prin reprezentant legal sau persoană împuternicită, să acționeze. Situația a fost alta, pentru că, după comunicarea înscrisurilor cu documente medicale pentru fiecare persoană în parte, a reieșit că sub nicio formă la momentul când s-a instituit carantina nu erau cele 15 persoane infectate pe teritoriul administrativ al comunei X, în satul X. În continuare, face trimitere la prevederile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 136/2020 și arată că nu s-a făcut nicio evaluare de către DSP X, care a și recunoscut prin propunerea făcută la CJSU că are personal suficient, fiind imposibil a se deplasa în comuna X pentru a face evaluările epidemiologice. Tot Legea prevede că măsurile vor fi proporționale cu situația care le-a determinat, limitate în timp și aplicate în mod nediscriminatoriu. În speță, situația a fost cu totul alta și nu dorește să facă critici privind legalitatea actului, ci doar pe temeinicia ordinului de instituire a carantinei. Ca urmare a verificării actelor și înscrisurilor dosarului a constatat că nu sunt 15 persoane care au fost depistate pozitiv cu COVID-19, ci 14. Astfel, în perioada 7.07.2020-22.07.2020, înainte de emiterea ordinului, infecția a debutat la un număr de 9 persoane, 4 persoane până la data de 8.07.2020 și o persoană după data de 22.07.2020, deci în total fiind 14 persoane. La momentul emiterii ordinului și publicării în Monitorul Oficial, un număr de 7 persoane erau internate în spital, 4 persoane asimptomatice se aflau la domiciliu, 3 persoane se aflau în izolare în alte localități. După 22.07.2020, nu s-a răspândit virusul la alte persoane în satul X, iar primul infectat, dl X, dascălul despre care face vorbire în întâmpinare și pârâtul, preotul și soția acestuia au fost depistați negativ potrivit documentelor medicale depuse astăzi la dosarul cauzei. Or, în 22.07.2020, la ora 22.00, ordinul a intrat în vigoare. Tot în această perioadă, o persoană depistată era plecată deja de trei săptămâni la X, anume X.În continuare face referire și la alte persoane și urmează să depună la dosarul cauzei concluzii scrise.La momentul intrării în vigoare a ordinului emis de către pârât, pe raza satului X se aflau doar două persoane asimptomatice în izolare la domiciliu.Or, aplicând formula privind rata de transmitere a bolii în comunitate și înmulțind două persoane care erau prezente la domiciliu în izolare cu 1.000 și împărțit la 2.300 de persoane care au fost izolate, rezultă procentul de 0,69 la mia de locuitori, deci cu mult sub 3% cât este pragul care a fost recomandat de către INSP. Există la dosarul cauzei pentru fiecare persoană date și nu se impunea instituirea carantinei în satul X, așa cum a dispus pârâtul.Mai mult decât atât, la dosarul cauzei există un tabel și rezultă că satul x se află la poziția 8 cu 15 persoane comunicate și cu o rată la 1.000 de locuitori de 5,14.Or, la locul 1, în 22.07.2020, cea mai infectată localitate din România a fost o comună din județul X cu 49 de cazuri și o rată la 1.000 de locuitori de 20,77 și care nu a intrat în carantină. La fel, se face trimitere și la situația orașului X. Apreciază că sub nicio formă nu se impunea emiterea acestui ordin de instituire a carantinei în această comună, în acest sat în care s-au blocat peste 2.000 de oameni. În continuare, avocatul reclamanților face referire și la situația localității X din județul X, care a intrat în carantină în aceeași zi, dar la ora 17.00. Or, această localitate, precum și comuna X din județul X nu se regăsesc în acest tabel care este unic pentru ziua respectivă.Cetățenii din X au fost grav afectați, prin pierderea locurilor de muncă.Partea adversă susține că în dovedirea prejudiciului trebuie prezentate contracte, dar situația nu se putea negocia cu patronii din zona X. Dimineața ei nu puteau să iasă din comună pentru că li se solicitau adeverințe de la serviciu, or, nu aveau timp când anume să le ia. Măsura a fost deosebit de abuzivă; ea era necesară dacă într-adevăr se constatau dinamica epidemiologică și modul de transmitere în comunitate. Prin acțiunea formulată și prin soluția pe care o va da instanța trebuie să conducă la stoparea și la nivelul altor localități a acestor carantinări, astfel încât mai întâi să se ia măsuri eficiente cu izolarea persoanelor, nu să se blocheze persoane sănătoase etc.În concluzie, apreciază că nu a fost nici legal, nici moral și nici corect să se instituie această carantină la comuna X. În concluzie, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea ordinului contestat emis de către pârât și obligarea acestuia la plata sumei de 4 milioane de euro cu titlu de despăgubiri, potrivit legii, sumă care va intra în contul Primăriei X și prin organul deliberativ, prin rectificare de buget; toate persoanele care au fost păgubite vor primi aceste sume de bani în funcție de fiecare caz în parte, pentru că toți au suferit.Curtea, în temeiul rolului activ, pune în discuția avocatului reclamanților capătul de cerere nr. 2, spre a preciza daunele morale/daune-interese, și care este titlul cu care cere suma de 4.000.000 euro.Avocatul reclamanților arată că solicită daune morale și daune-interese însemnând prejudicii materiale concrete, direct create prin acest ordin, multe raporturi de muncă fiind stinse în această perioadă. Oamenii care au fost angajați nu au mai fost primiți, fiind dintr-o zonă carantinată. Daunele sunt combinate în sensul că solicită 2 milioane de euro pentru daune morale și 2 milioane pentru daune materiale, urmând ca în cazul unei soluții favorabile, consiliul local al comunei să analizeze fiecare caz în parte și fiecare familie spre a fi despăgubite.Curtea reține că reclamanții solicită 2 milioane de euro cu titlu de daune materiale și 2 milioane de euro cu titlu de daune morale, solicitări precizate în temeiul art. 22 alin. (5) din Codul de procedură civilă.Avocatul reclamanților arată, în finalul pledoariei sale, că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată, neavând vreo pretenție sub aspectul cheltuielilor procesului. Reclamantul personal a avut de suferit și dorește doar să fie acordate daunele astfel cum au fost solicitate.Curtea, în temeiul art. 9 alin. (2) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 453 din Codul de procedură civilă, ia act că nu se solicită cheltuieli ale procesului din partea ambilor reclamanți.Curtea acordă cuvântul reprezentantului pârâtului în combaterea acțiunii completate, formulată de către reclamanții din proces.Consilierul juridic al pârâtului, având cuvântul, solicită respingerea acțiunii, a ambelor capete de cerere. Legea nr. 136/2020 reglementează mai multe noțiuni, printre care: carantina persoanelor și carantina zonală. Aceste două instituții se aplică în condiții distincte. În cazul de față, ordinul șefului DSU a fost pentru instituirea unei carantine zonale în satul X din comuna X. În cererea de chemare în judecată s-a susținut faptul că această carantină nu s-ar fi instituit în sat, ci s-ar fi instituit în comună. Carantina zonală este o măsură de prevenire a transmiterii unei boli infecto-contagioase – în speță, infecția cu SARS-CoV-2, prin care se dispune separarea persoanelor și a activităților, inclusiv circulația dintr-un anumit perimetru către un alt perimetru, tocmai pentru a se limita răspândirea transmiterii acestei boli. Există la dosarul cauzei adresa de care a amintit și reprezentantul părților adverse, emisă de INSP (care are o anexă), ce a fost transmisă către toate direcțiile de sănătate publică. În această anexă se menționau care sunt localitățile la nivel național cu rata de incidență. Pe penultima coloană sunt trecute numărul de cazuri, iar pe ultima coloană rata de incidență. Ordinul ministrului sănătății nr. 1.309/2020 care vine să stabilească norme metodologice de aplicare a Legii nr. 136/2020 stabilește criteriile pe baza cărora se instituie carantina zonală.Cu privire la faptul că nu s-au carantinat celelalte localități, consilierul juridic susține că pe baza acestor criterii INSP recomanda direcțiilor de sănătate publică să realizeze o evaluare de risc. Evaluarea de risc implică respectarea acelor criterii menționate în Ordinul nr. 1.309/2020, și anume: rata de incidență în ultimele 14 zile, media de vârstă a populației, gradul de transmisibilitate al virusului, existența unui medic de familie pe teritoriul respectiv, existența unor polițiști, atingerea ratei de 3 la 1.000 de locuitori; acesta a fost motivul pentru care în celelalte localități DSP nu a instituit carantina.În satul X au fost atinse criteriile menționate de Ordinul nr. 1.309, motiv pentru care s-a propus instituirea acestei carantine zonale, iar această propunere a DSP a fost avizată de către INSP – Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile. Cu privire la numărul de persoane și susținerea reclamanților că nu ar fi fost 15, ci mai puține, consilierul juridic solicită Curții să constate că există la dosarul cauzei înscrisuri medicale din care rezultă că s-au efectuat anchete epidemiologice pentru un număr de 15 persoane în perioada 7-20 iulie 2020. Cu privire la rezultatul doamnei X, acesta a venit în data de 22.07.2020, în condițiile în care aceasta a fost confirmată în data de 7 sau 8 iulie 2020, așadar, este firesc să fie declarată vindecată pentru faptul că au trecut 14 zile.Ca atare, aceste înscrisuri sunt nerelevante. În legătură cu susținerile conform cărora persoanele au suferit un prejudiciu, este adevărat că este un stres suplimentar pentru persoanele aflate într-o atare situație, dar, așa cum a precizat, măsura a fost necesară pentru a proteja populația din zonă și pentru a proteja populația din zonele alăturate.Măsura nu a fost abuzivă, fiind luată cu respectarea tuturor prevederilor art. 12 lit. b) din Legea nr. 136/2020; au existat Hotărârea comitetului județean pentru situații de urgență nr. 40, propunerea DSP, avizul DSP și au fost respectate criteriile prevăzute în ordinul ministrului sănătății pentru instituirea acestei măsuri. Referitor la faptul că persoanele din zona respectivă nu se puteau deplasa la serviciu, consilierul juridic al pârâtului solicită Curții să constate că în ordinul contestat există la art. 3 excepții de la intrarea în și din localitate, iar una dintre acestea prevede posibilitatea care s-a dat persoanelor de a se deplasa pentru munci agricole, activități economice ș.a.m.d. pe baza unei legitimații sau adeverințe de la locul de muncă.În ceea ce privește prejudiciul, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu se face dovada niciunui prejudiciu care ar justifica acordarea unor daune morale și daune-interese. Lipsa unui prejudiciu dovedit face netemeinică și nelegală această susținere. Simplele afirmații cum că persoanele au suferit anumite prejudicii nu sunt suficiente.Mai mult decât atât, daunele-interese se dispun în baza unui contract comercial sau a unui contract civil care atrage la rândul lui niște penalități, nefiind sub incidența dreptului administrativ. Cu privire la interesul legitim al UAT de a înainta prezenta acțiune, face trimitere la Decizia nr. 8/2020 pronunțată într-un RIL de către Î.C.C.J., care a reținut că pentru a justifica un interes public trebuie mai întâi să se justifice un interes privat. Or, reclamanta UAT nu face dovada unui interes privat prin prezenta acțiune.Ca atare, se impune respingerea ambelor capete de cerere ale cererii de chemare în judecată ca neîntemeiate și nelegale.Curtea pune în vedere reprezentantului pârâtului să precizeze, raportat la susținerile făcute în adresa INS la care a făcut referire, privind realizarea evaluării de risc, în ce modalitate au fost atinse criteriile cu privire situația satului X.Consilierul juridic al pârâtului arată că aceste criterii sunt menționate în adresa DSP. Pe lângă această adresă a INSP, există la dosarul cauzei o adresă de la Comitetul Național pentru Situații de Urgență în care se atașează criterii utilizate în evaluarea riscului epidemiologic în vederea instituirii carantinei zonale. Aceste criterii se regăsesc și în Ordinul nr. 1.309/2020, iar referitor la criteriile avute în vedere de DSP Prahova, acestea rezultă din Adresa nr. 32.277/21.07.2020. Mai sunt și alte criterii, și anume: în localitate există doi medici de familie, există magazine pentru asigurarea hranei, polițiști locali, și ele se regăsesc în Ordinul nr. 1.309/2020.Avocatul reclamanților, având un scurt cuvânt, în replică, apreciază cu privire la acea propunere de la DSP X, că ea a fost făcută ca urmare a unei anchete epidemiologice efectuate de către una dintre doctorițele din comuna X. În ultimele 14 zile, el a discutat cu primarul și cu alte persoane și nu a fost nimeni de la DSP X. Or, cum își explică consilierul juridic că localitatea X care a fost izolată în aceeași zi cu comuna X în data de 1 august 2020 a primit ordin de ieșire din izolare, nemaifiind carantinată, deși perioada expira în 5 august 2020, la fel ca pentru comuna X.Curtea a adresat întrebarea unui membru al completului de judecată (dna judecător X) și consilierului juridic al pârâtului, față de dispozițiile art. 216 alin. (5) din Codul de procedură civilă și, considerând necesar, a dat cuvântul și părții adverse, reprezentantului reclamanților cu privire la acel aspect.Față de dispozițiile art. 394 alin. (1) din Codul de procedură civilă, fiind lămurite aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.Reprezentanții convenționali ai ambelor părți depun la dosarul cauzei concluzii scrise.La solicitarea părților privind modalitatea de punere la dispoziție a soluției ce se va pronunța, Curtea arată că urmează să aprecieze dacă se va face pronunțarea în ședință publică sau soluția se va pune la dispoziția părților prin grija grefei instanței, în condițiile art. 396 alin. (2) raportat la art. 402 din Codul de procedură civilă.
CURTEA,în temeiul art. 15 alin. (17) din Legea nr. 136/2020, având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea la data de 4.08.2020,
DISPUNE:Amână pronunțarea la data de 4.08.2020.Pronunțată în ședință publică astăzi, 3.08.2020.
PREȘEDINTE,
X
Judecător,
X
Judecător,
X
Grefier,
X

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește