ÎNCHEIERE din 18 octombrie 2018

Dosar nr. 4.702/2/2018Completul de judecată constituit din:Președinte – XGrefier – YPe rol, soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta Banca Comercială Română în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, având ca obiect anulare act administrativ – art. 12 Decizia nr. 105/2007 ANSPDCP.La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, a răspuns reclamanta, prin avocat Dan Cristea, cu împuternicire avocațială la dosar – fila 2, lipsind pârâta.Procedura de citare este legal îndeplinită.S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că pârâta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, că în data de 9.08.2018, prin serviciul registratură, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare în două exemplare, precum și faptul că, din oficiu, instanța a depus în data de 16.10.2018 extrase din sistem ECRIS cu privire la Dosarul nr. 45.841/3/2017 și Dosarul nr. 45.567/3/2017 și încheierea de ședință pronunțată în Dosarul nr. 45.567/3/2017, după care:Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității.Apărătorul reclamantei precizează că excepția inadmisibilității este întemeiată pe ideea că actul administrativ atacat ar fi fost între timp abrogat, acesta fiind cuvântul folosit de către pârâtă, or, nu există un text legal care să instituie un fine de neprimire a unei acțiuni în contencios pentru ipoteza ieșirii ulterioare din vigoare a unui act administrativ. Motivele sunt două, unul este pentru că indiscutabil actul administrativ care sa aflat o perioadă în vigoare o perioadă lungă a produs deja efecte vătămătoare pentru un particular, în speță, entitatea reclamantă, și doi pentru că evaluarea legalității se apreciază în funcție de conformitatea cu prevederile legale în vigoare la momentul emiterii.A spus-o în multe rânduri Înalta Curte de Casație și Justiție care a constatat că abrogarea unui act administrativ normativ după declanșarea controlului judecătoresc de legalitate nu lipsește de obiect acțiunea în contencios pentru că legalitatea actului se apreciază în raport cu prevederile legale în vigoare. Dacă s-ar admite contrariul ar însemna că nu ar exista pentru un particular o formă de apărare față de un act administrativ normativ care a produs efecte vătămătoare față de acesta, din acest punct de vedere ar părea o încălcare gravă a accesului la justiție și la posibilitatea de a cenzura efectele vătămătoare ale actului administrativ.Curtea, după deliberare, constată că excepția inadmisibilității, pentru că la data sesizării instanței Decizia nr. 105/2007 era abrogată prin Decizia nr. 99/2018, este neîntemeiată și o respinge ca atare, constatând în acest sens că nu există nicio prevedere legală care să instituie necesitatea ca norma contestată să mai fie în vigoare la momentul sesizării instanței de contencios administrativ, relevant fiind faptul că respectiva normă a produs sau mai produce efecte juridice, respectiv, în speță, în baza art. 12, reclamanta a fost sancționată prin procese-verbale de contravenție, exemplificând dosarele nr. 45.567/3/2017 și nr. 45.841/3/2017 în prezent suspendate, pe rolul Tribunalului București, astfel cum rezultă relațiile din sistemul ECRIS depus din oficiu la dosar. Nu prezintă relevanță împrejurarea că Decizia nr. 105/2007 este în prezent abrogată, ci împrejurarea că este producătoare de efecte juridice prin raportare la dosarele anterior menționate.În continuare, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul pe propunere de probe.Apărătorul reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.La solicitarea instanței, dacă este de acord cu încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și pentru partea adversă, apărătorul reclamantei arată că este de acord.În temeiul dispozițiilor art. 258 din Codul de procedură civilă raportat la art. 255 din Codul de procedură civilă, Curtea încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, constatând că este deja administrată.În continuare, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.Apărătorul reclamantei învederează că a contestat un articol dintr-un act administrativ normativ emis de pârâtă, învederând că acel articol este foarte important pentru că venea în finalul unei decizii prin care se impuneau termene de informare, de obligare, de raportare și se prevedea că încălcarea dispozițiilor prezentei decizii poate atrage răspunderea contravențională. Potrivit Legii nr. 777, acest lucru nu este posibil, nu există posibilitatea unei autorități de reglementare, oricare ar fi domeniul, că este protecția datelor cu caracter personal, că este energie, că este mediu, să constate că încălcarea unei decizii emise de aceasta poate atrage răspunderea contravențională.Se prevede în art. 2 din OG nr. 2/2001 că doar prin legi, hotărâri de Guvern și ordonanțe de Guvern se pot stabili contravenții și, mai clar, o prevede art. 3 că actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea, acesta fiind principiul legalității în materie contravențională, că doar raportându-se la norma legală descrisă în OG nr. 2/2001, fie că este lege, fie OUG, fie HG sau HCL în cazul unor chestiuni locale, doar raportat la conținutul de tipicitate al unei asemenea norme se poate angaja răspunderea contravențională, atât este prezenta speță: faptul că prin încălcarea art. 2 și 3 din OG nr. 2/2001 o autoritate de reglementare decide de la sine putere că poate prescrie conduite care să intre în cerința de tipicitate a răspunderii contravenționale.Nu pune în discuție problemele ridicate în dosarele care au fost suspendate și care așteaptă soluția, ci doar arată că dacă instanța se va uita pe modul în care s-a aplicat această dispoziție va vedea că a fost sancționat contravențional repetitiv: „BCR nu a prezentat nicio dovadă din care să rezulte că a realizat informarea prealabilă cu 15 zile înainte de transmiterea datelor negative la biroul de credit“, și atunci textul în sensul că respectiva conduită de a informa cu 15 zile înainte de transmiterea datelor la biroul de credit nu este într-o lege, nu este într-o OUG sau într-o HG, este în Decizia ANSPDCP nr. 105/2007 și atunci aceasta este speța, reclamanta este sancționată pentru conduite care sunt cuprinse în decizia ANSPDCP, nu are nicio problemă ca Autoritatea de Reglementare să recomande, să se impună cum dorește aceasta, dar nu să atragă răspunderea contravențională pentru această chestiune, numai dacă era prevăzut într-o lege, într-o hotărâre de Guvern sau într-o ordonanță de Guvern.Pârâta a arătat faptul că Decizia nr. 105 în mod corect detaliază „soluțiile de bază din actul normativ principal“, precizând că nu există acest lucru în materia răspunderii contravenționale, nu se poate detalia prin niciun act care nu este lege, OUG sau HG o conduită sau o soluție care este cuprinsă în unul dintre acte, o prevede art. 3 din OG nr. 2/2001 care prevede conținutul contravenției, descrierea faptei și sancțiunea ca fiind cuprinse în lege, HG și OUG.Contravenționalul este micul penal, este practic pericolul social mai redus decât penal, și aici se aplică același principiu, al legalității incriminării, nu se poate impune, prin diferite acte secundare în afara HG-urilor conduite, care apoi să fie incriminate, ce s-a întâmplat în prezenta speță este că Autoritatea de Reglementare descria conduita și după aceea, tot ea o sancționa, or rolul Autorității de Reglementare este să sancționeze, să verifice, nu să descrie ea conduita. Acțiunea este temeinică și ceea ce a făcut Autoritatea de Reglementare prin emiterea acestui ordin, nu este singurul ordin prin care se adaugă la lege, este un abuz de putere.În temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul de procedură civilă, Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:Amână pronunțarea la data de 1 noiembrie 2018, pentru când soluția va fi pusă la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 octombrie 2018.
PREȘEDINTE,
X
Grefier,
Y

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește