ÎNCHEIERE din 12 ianuarie 2022

Dosar nr. 3.384/86/2021Președinte – Gabriel FlorariuJudecător – Diana GrigoreanJudecător – Ioana Loredana PosteucăGrefier – Liliana HuțuleacPe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Universitatea „Ștefan cel Mare“ Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, Str. Universității nr. 13, împotriva Sentinței nr. 540 din 8 septembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal, intimat fiind reclamantul Căluș Florin, cu domiciliul ales în municipiul xxx, str. xxx nr. xxx, și Nuț Gabriela Ștefania și Asociația Daria Constanța, ambii cu domiciliul în municipiul xxx, cu cerere de intervenție accesorie.La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic Boicu Posaștiuc Oana pentru recurentă, lipsă fiind celelalte părți.Procedura de citare este legal îndeplinită.Se face referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța constată că nu s-a dat curs solicitării instanței de la termenul anterior de a se semna cererea de intervenție în interesul intimatului formulată de numita Nuț Gabriela Ștefania și Asociația Daria Constanța, invocă, din oficiu, excepția lipsei semnăturii cererii de intervenție și acordă cuvântul atât asupra acesteia, cât și asupra recursului formulat.Consilier juridic Boicu Posaștiuc Oana, în ceea ce privește constatarea ca nulă a cererii de intervenție, solicită admiterea acestei excepții și afirmă că a invocat în nota de ședință comunicată instanței la 3 ianuarie 2022 că cererea de intervenție nu îndeplinește condițiile impuse prin articolul 148 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nefiind semnată. De asemenea, precizează că a verificat înainte de începerea ședinței de judecată cererea de intervenție și, într-adevăr, aceasta nu este semnată. În ceea ce privește recursul formulat de pârâta-recurentă, solicită admiterea acestuia, casarea în parte a Sentinței nr. 540 din 8 septembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Suceava, reținerea cauzei spre rejudecare în sensul respingerii cererii de anulare a art. 2 lit. a) și b) din Hotărârea Senatului Universității „Ștefan cel Mare“ nr. 29 din 22.04.2021 și respingerea cererii de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată, așa cum a indicat în cererea de recurs și prin răspunsul la întâmpinare. Argumentează că motivele de casare sunt cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Codul de procedură civilă, a motivat și detaliat faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau motivele sunt contradictorii și străine cauzei, hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. Astfel, doar exemplificativ, pentru motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă a arătat că instanța de fond a reținut ca argument susținerea nedovedită a reclamantului că nu a avut internet în cămin și, pe baza acestei simple afirmații, instanța a respins excepția tardivității inițierii procedurii prealabile, petentul nu a adus nicio dovadă în acest sens; instanța de fond și-a întemeiat sentința pe alegații fără niciun fundament științific și, mai ales, fără a avea competența să se pronunțe asupra acestui gen de teorii medicale, arătând că deși vaccinarea poate contribui la creșterea imunității nu reprezintă o garanție, și pe alte alegații de acest sens a considerat astfel să își motiveze decizia; instanța de fond nu a motivat pe fondul cauzei de ce a înțeles să respingă argumentele recurentei că nu a existat o încălcare a prevederilor art. 16,art. 26 și art. 34 din Constituția României, aspecte pentru care recurenta a adus argumente detaliate; nu a arătat în niciun fel de ce a respins aceste argumente ale recurentei; instanța de fond a motivat respingerea excepției prematurității introducerii acțiunii în contextul nefinalizării procedurii prealabile, de altfel tardiv introdusă, prin faptul că plângerea prealabilă nu ar fi obligatorie pentru a ataca în instanță hotărârea Senatului Universității „Ștefan cel Mare“ Suceava, instanța afirmând că Regulamentul Senatului Universității „Ștefan cel Mare“ Suceava conține o prevedere care arată că hotărârile senatului universității sunt obligatorii și definitive pentru întreaga comunitate universitară nu ar mai fi necesară parcurgerea procedurii prealabile potrivit legii contenciosului administrativ or, este evident că o normă internă a unei instituții publice, a Universității „Ștefan cel Mare“ din Suceava, nu poate să deroge de la legea contenciosului administrativ care instituie obligativitatea procedurii prealabile; instanța de fond a apreciat în mod contradictoriu că plângerea nu este obligatorie prin derogare de la legea contenciosului administrativ; total străin de natura cauzei, instanța de fond a motivat respingerea excepției prematurității prin faptul că solicitarea nu a fost intitulată formal plângere, nu poate conduce la concluzia că procedura prealabilă nu a fost declanșată, or, recurenta nici nu a susținut acest aspect, instituția a tratat solicitarea studentului ca pe o plângere; întrucât în completarea plângerii studentul a introdus și o cerere explicit bazată pe legea informațiilor de interes public, recurenta a dat un răspuns la cerere în termenul legal care este mai mic decât termenul de 30 de zile de la acea solicitare inclusă în plângere, or, instanța, interpretând greșit legislația, a arătat că excepția prematurității introducerii acțiunii invocată de recurentă trebuie respinsă pentru faptul că prin acel răspuns explicit dat pentru un anumit punct din plângere recurenta ar fi răspuns la toată plângerea, or în cauză era vorba de plângere prealabilă pe legea contenciosului administrativ și studentul avea introdusă și o solicitare pe legea informațiilor de interes public.Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material“, arată că instanța de fond este cea care interpretează greșit prevederile legale în ceea ce privește răspunsul la cererea prealabilă în privința hotărârii senatului; instanța de fond interpretează însăși hotărârea senatului în mod eronat considerând restrictive impunerile realizate de senat în exercitarea atribuțiilor pe care le are de a gestiona întreaga activitate a universității, impunerile alternative de a aduce la cazarea în cămine unul din trei documente fie dovada vaccinului, fie testul negativ pe care îl suportă universitatea, deci nu este o încălcare a drepturilor studenților prin impunerea unor cheltuieli la care nu ar putea să facă față, s-au decontat, studentul Căluș Florin a recunoscut și la instanța de fond că i-a fost decontat testul și există hotărâre de senat în acest sens, sau dovada trecerii prin boală; instanța de fond susține că se încalcă dreptul la învățătură prin încălcarea dreptului la cazare, or, hotărârea senatului nu a avut ca sens să fie dat afară de pe lista de cazare studentul care nu aduce un test negativ la momentul cazării, ci doar că acesta va fi cazat, pentru siguranța celorlalți studenți, doar din momentul în care are testul pozitiv și care este suportat de recurentă. Precizează că în anul universitar anterior recurenta a suportat prin Hotărârea Senatului Universității „Ștefan cel Mare“ Suceava nr. 105 3 teste pentru fiecare student. Așadar, consideră că interpretarea instanței de fond că prin textul hotărârii Senatului USV au fost încălcate drepturi și libertăți prin măsurile luate nu este reală și arată că nu a înțeles foarte bine procedura de cazare efectiv instituită prin acea hotărâre. Pentru motivele arătate solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, având în vedere hotărârea Senatului Universității „Ștefan cel Mare“ Suceava privind cazarea la sfârșitul lunii septembrie și începutul lunii octombrie, la acest moment acțiunea este rămasă fără obiect, iar, în subsidiar, solicită respingerea acesteia pentru motivele indicate la fondul cauzei. Mai arată că s-au depus la dosar note de ședință care par a fi semnate de petent, este inserată o semnătură unde se observă foarte clar că este copiată dintr-o altă scanare, și care se referă la constatarea ca neconstituțională a hotărârilor de instituire a stării de alertă, fiind vorba de neconstituționalitatea hotărârii Parlamentului.Instanța admite excepția nulității lipsei de semnătură în ceea ce privește cererea de intervenție, respinge cererea de amânare a pronunțării formulată de autoarea cererii de intervenție și rămâne în pronunțare față de recursul promovat în cauză.
CURTEA,
Din lipsă de timp pentru deliberare,
DISPUNE:Amână pronunțarea la 13 ianuarie 2022.Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței azi, 12 ianuarie 2022.
Președinte,
Judecători,
Grefier,

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește