privind aprobarea Planului naţional de acţiune în favoarea copilului
Guvernul României hotărăşte: +
Articolul 1Se aprobă Planul naţional de acţiune în favoarea copilului, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. +
Articolul 2Comitetul Naţional pentru Protecţia Copilului coordonează activitatea de aplicare a Planului naţional de acţiune în favoarea copilului.În plan teritorial, Comitetul Naţional pentru Protecţia Copilului colaborează cu prefecturile şi cu serviciile publice descentralizate ale ministerelor interesate, în vederea evaluării şi aplicării programelor care se derulează conform Planului naţional de acţiune în favoarea copilului şi Convenţiei O.N.U. privind drepturile copilului. +
Articolul 3Ministerele, în raport cu specificul domeniului lor de activitate, vor introduce în programele proprii direcţiile menţionate în Planul naţional de acţiune în favoarea copilului. +
Articolul 4Comitetul Naţional pentru Protecţia Copilului va fi consultat la elaborarea actelor normative în legătură cu protecţia şi drepturile copilului. +
Articolul 5Organizaţiile neguvernamentale, care funcţionează în temeiul Legii nr. 21/1924 privind persoanele juridice şi care desfăşoară activităţi concrete pentru copii, vor respecta conţinutul Planului naţional de acţiune în favoarea copilului.PRIM-MINISTRUNICOLAE VACAROIUContrasemnează:–––––Ministru de stat,ministrul muncii şi protecţiei sociale,preşedintele Comitetului Naţionalpentru Protecţia Copilului,Dan Mircea PopescuMinistrul sănătăţii,Iulian MincuMinistrul învăţământului,Liviu MaiorSecretar de stat,şeful Departamentului pentruAdministraţie Publică Locală,Octav Cozmanca +
Anexa 1PLAN NAŢIONAL DE ACŢIUNE ÎN FAVOAREA COPILULUIÎn conformitate cu prevederile Constituţiei României, aprobată prin Referendumul naţional din 8 decembrie 1991, având în vedere ca România a ratificat, începând cu anul 1990, o serie de convenţii internaţionale în domeniul protecţiei copilului, recunoscind şi garantind drepturile acestuia, Comitetul Naţional pentru Protecţia Copilului, în colaborare cu ministerele, organismele internaţionale şi organizaţiile neguvernamentale care derulează programe pentru copii, va pune în aplicare următoarele direcţii de acţiune:I. În domeniul drepturilor copiluluiSe va acţiona pentru:A. Aplicarea recomandărilor Comitetului O.N.U. privind drepturile copilului1. Urmărirea impactului tranzitiei economice asupra copiilor şi luarea unor măsuri corespunzătoare de protecţie a acestora.2. Considerarea acţiunilor privind protecţia copilului ca o prioritate în procesul de alocare a resurselor bugetare.3. Creşterea rolului Comitetului Naţional pentru Protecţia Copilului în supravegherea respectării drepturilor copilului în România; întărirea structurilor locale, cu atribuţii în domeniu; implicarea organizaţiilor neguvernamentale (ONG), cu competenţa în domeniu.4. Continuarea procesului de adaptare a legislaţiei din România la prevederile Convenţiei O.N.U. privind drepturile copilului.5. Reconsiderarea rolului familiei şi al femeii în societate, dezvoltarea educaţiei familiale şi a serviciilor sociale pentru susţinerea familiilor aflate în dificultate.6. Promovarea cercetării în domeniul abuzului şi al neglijarii copilului, inclusiv în familie, şi iniţierea de măsuri de intervenţie eficienta.7. Perfecţionarea pregătirii personalului care lucrează cu copiii, în vederea cunoaşterii şi respectării principiilor şi normelor convenţiei.8. Perfecţionarea continua a legislaţiei naţionale referitoare la adopţie, pentru a se evita ca aceasta forma de protecţie sa lezeze interesele copilului.9. Creşterea rolului autorităţilor publice locale în domeniul protecţiei copilului şi a familiei.10. Constientizarea opiniei publice cu privire la situaţia şi necesităţile copiilor cu cerinţe speciale, inclusiv cu HIV/SIDA.11. Îmbunătăţirea sistemului administrării justiţiei minorilor şi pregătirea personalului din acest domeniu, în spiritul Convenţiei O.N.U. privind drepturile copilului.12. Continuarea politicii active de nediscriminare în domeniul protecţiei copilului, cu referire la copiii minorităţilor şi, în special, al minorităţii tiganilor, stimularea participării acestora la viaţa socială şi diminuarea impactului social al prejudecatilor existente.13. Stimularea copiilor de a se organiza şi de a participa la viaţa socială.B. Monitorizarea respectării drepturilor copilului în România1. Comitetul Naţional pentru Protecţia Copilului va realiza monitorizarea respectării drepturilor copilului, în colaborare cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, cu structuri neguvernamentale, în cooperare cu Centrul O.N.U. pentru Drepturile Omului şi cu alte organisme internaţionale. 2. Vor fi organizate periodic (la 2 ani) conferinţe, la nivel naţional, pentru evaluarea stadiului respectării drepturilor copilului.II. În domeniul asigurării sănătăţii copiluluiFactorii responsabili vor urmări:A. Ameliorarea asistenţei medicale a mamei, a copilului şi a adolescentului, care să determine scăderea mortalitatii şi a morbiditatii infantile, precum şi a mortalitatii materne, prin:– implementarea Programului Ministerului Sănătăţii de scădere a mortalitatii materno-infantile;– organizarea unei reţele naţionale de servicii medicale specifice de planificare familială şi de sănătate a reproducerii;– asigurarea unor servicii de calitate pentru supravegherea obligatorie a evoluţiei sarcinii, a naşterii şi a întreruperii de sarcina şi generalizarea sistemului "rooming-în" pentru nou-nascutul normal, în toate maternitatile din ţara;– continuarea programelor naţionale de imunizare a sugarilor şi copiilor, care să contribuie la controlul morbiditatii datorate bolilor transmisibile, inclusiv programe de vaccinare împotriva hepatitei B;– verificarea calităţii apei potabile, începând cu localităţile rurale unde sunt organizate instituţii de ocrotire a copilului.B. Reconsiderarea sistemului de îngrijire medicală acordată copilului:– dezvoltarea asistenţei medicale primare a copiilor; extinderea serviciilor ambulatorii de specialitate; reducerea numărului de copii spitalizati şi a duratei de spitalizare;– creşterea ponderii tratamentelor cu administrare orala faţă de cele injectabile;– luarea în considerare a personalităţii copilului în administrarea oricărui tratament medical; încurajarea relaţiilor interpersonale în perioada spitalizarii;– umanizarea instituţiilor medicale, mai ales acolo unde copiii au nevoie de o spitalizare mai îndelungată; acest lucru poate fi realizat prin amenajarea mediului fizic care să satisfacă cerinţele copilului şi prin favorizarea relaţiilor mama-copil, inclusiv prin crearea de sali de joaca, de lectura, de primire a vizitatorilor etc.;– evitarea folosirii spitalului ca instituţie de ocrotire socială; luarea de măsuri de ocrotire, de urgenta, pentru copiii în vârsta de 0-3 ani, care să evite spitalizarea;– valorificarea rolului factorului psihologic în ameliorarea stării de sănătate, în special în domeniul sănătăţii mintale;– asigurarea educaţiei pentru sănătate, prin toate mijloacele, permanent şi sistematic, pentru toate virstele.III. Creşterea şi dezvoltarea copiluluiSe vor avea în vedere:– intensificarea educaţiei pentru sănătate a viitoarelor mame, pentru promovarea adaptării la sin, ca metoda privilegiată de alimentaţie a nou-nascutilor;– iniţierea unor programe de nutriţie destinate copiilor şi familiilor în dificultate (inclusiv prin instituţii de învăţământ);– diversificarea produselor alimentare pentru copii;– stabilirea, la nivel naţional, a unor linii directoare de alimentaţie echilibrata, diversificata pentru femeia gravida şi pentru copii; corectarea deficienţelor nutritionale prin combaterea deficitului de fier, iod, etc.;– iniţierea unui program naţional pentru îmbunătăţirea alimentaţiei copilului nou-născut şi a sugarului; fabricarea în ţara a laptelui praf adaptat;– reconsiderarea rolului pe care îl are activitatea fizica în creşterea şi dezvoltarea copiilor; introducerea activităţii fizice în toate colectivitatile pentru copii, inclusiv în cele preşcolare, anteprescolare şi în instituţiile rezidentiale;– urmărirea periodică a stării de sănătate a copiilor şi a adolescentilor (bilanţ privind dezvoltarea staturo-ponderala, neuropsihica şi de sănătate mintală); optimizarea reţelei de medicina şcolară.IV. Educaţia copiluluiSe va acţiona pentru:– îmbunătăţirea calităţii învăţământului preşcolar, primar şi secundar, inclusiv prin manuale şcolare noi şi prin standarde profesionale;– adaptarea curriculumurilor şcolare în vederea creării posibilităţilor de studiere, înţelegere şi aplicare a Convenţiei O.N.U. privind drepturile copilului;– alcătuirea unor regulamente şcolare, care prin conţinut şi aplicare, sa corespundă exigenţelor Convenţiei O.N.U. privind drepturile copilului;– creşterea receptivitatii pentru a se răspunde cererilor comunităţilor locale de a se organiza unităţi de învăţământ cu predare în limba maternă sau a posibilităţii de a se studia limba maternă ca disciplina de învăţământ în instituţiile de învăţământ cu predare în limba română, pentru copiii de alta naţionalitate, în funcţie de opţiunile acestora;– necesitatea studierii unor discipline noi, ca: religia, cultura civică şi educaţia moral-civică, ca răspuns la exigenţele societăţii civile democratice, pentru integrarea fireasca a copiilor în viaţa socială;– stimularea activităţilor organizate, inclusiv în palatele şi cluburile copiilor, şi păstrarea destinaţiei acestor spaţii; crearea altor asemenea spaţii;– promovarea unor programe care să asigure:. dezvoltarea libera, integrală şi armonioasă a personalităţii copiilor;. prevenirea absenteismului, esecului şi abandonului şcolar;. prevenirea şi combaterea consumului de alcool, tutun, droguri;. antrenarea familiei în activitatea instituţiei de învăţământ;. promovarea educaţiei pentru sănătate, inclusiv a educaţiei sexuale;. prevenirea şi combaterea violenţei verbale şi fizice, precum şi a oricăror forme de comportament antisocial;. antrenarea copiilor la viaţa socială, organizarea libera a asociaţiilor şi a consiliilor elevilor;. diversificarea activităţilor de timp liber pentru copii, inclusiv pe perioada vacantelor şcolare, prin organizarea de tabere, excursii, concursuri, cluburi de vacanta în şcoli etc.;– adaptarea conţinutului învăţământului special,în funcţie de handicap şi de cerinţele educative speciale ale copiilor;– accesul copiilor cu deficiente, în funcţie de potenţialul acestora, la structurile şi programele învăţământului obişnuit;– separarea instituţiilor de învăţământ de cele de îngrijire şi protecţie socială;– accesul fără restrictii la educaţie al copiilor aflaţi în instituţiile de îngrijire specializate (inclusiv al copiilor cu HIV pozitiv), prin integrarea acestora în învăţământul obişnuit.V. Familia – mediu privilegiat pentru dezvoltarea copiluluiPentru ca familia să se adapteze schimbărilor şi să-şi îndeplinească rolul, politica socială trebuie să ţină seama de diferitele nevoi ale sale.Măsurile de sprijinire a familiei trebuie să priveasca familia, în general, şi familia cu risc, în special.Familia trebuie susţinută prin:– informarea şi educarea permanenta privind etapele dezvoltării copilului, nevoile sale psihofizice, cît şi rolul părinţilor (prin instituţii sanitare, de învăţământ, centre de planificare şi consultanţa familială, mass-media etc.);– îmbunătăţirea şi diversificarea formelor de sprijin acordat familiilor cu mulţi copii;– diferentierea mai accentuata a alocaţiei speciale care se acordă copiilor cu handicap, în funcţie de gravitatea handicapului;– sprijinirea familiilor ţinere (acces la locuinţe, credite în condiţii favorabile etc.);– asigurarea de servicii de calitate şi la preţ acceptabil pentru îngrijirea copilului (instituţii de zi sau prestaţii la domiciliu); păstrarea tuturor spaţiilor destinate copiilor.Familia cu risc trebuie susţinută prin:– ajutor social care să asigure un venit mediu garantat;– ajutor de urgenta acordat familiei în perioada de criza;– burse de ajutor social pentru copii;– servicii gratuite de îngrijire a copilului în instituţii de zi; locuri gratuite în crese şi grădiniţe; gratuităţi la cantinele care funcţionează în unităţi de învăţământ;– servicii sociale care să identifice familiile cu risc şi care să intervină pentru prevenirea institutionalizarii şi a abandonului, a neglijarii copiilor, a violenţei familiale etc.; consiliere familială şi educaţie preventivă pentru menţinerea stabilitatii familiei; sustinere socială şi terapeutică a familiilor în dificultate.VI. Copiii în dificultateActivitatea de protecţie şi de sprijinire a copiilor aflaţi în dificultate se va organiza potrivit situaţiei în care aceştia se afla:A. Pentru copiii fără familie – orfani, abandonaţi, neglijati sau în pericol în propria lor familie – se va porni de la nevoia şi dreptul acestora de a creşte într-o alta familie sau într-un mediu cît mai apropiat de aceasta, indiferent de vârsta, boala, handicap sau de şcoala pe care o frecventeazăSa se acorde prioritate prevenirii: depistarea familiei cu risc şi intervenţia precoce pentru menţinerea copilului în familia sa naturala. Când acest lucru nu mai este posibil, să se acorde prioritate alternativelor de tip familial; între acestea, este de preferat soluţia permanenta (încredinţarea în familia largita, adoptia), faţă de soluţia temporară (plasamentul familial şi încredinţarea în familii substitutive).Pentru copilul deja internat în instituţii cu caracter rezidential se incearca succesiv: reintegrarea şi încredinţarea în familia largita, adoptia, încredinţarea şi plasamentul copilului în familii ocrotitoare (substitutive).Va fi creat un nou cadru administrativ de gestionare unitară, coerenta şi descentralizata a problematicii sociale:a) toate formele de ocrotire alternativa (menţinerea copilului în familia largita cu sprijin financiar şi asistenţa, încredinţarea, adoptia, plasamentul, instituţia cu caracter rezidential) trebuie să fie organizate şi administrate de către aceeaşi autoritate locală; … b) cadrul normativ şi legislativ privind protecţia copilului, standardele de îngrijire, evaluarea periodică vor fi realizate de Comitetul Naţional pentru Protecţia Copilului, împreună cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. … Dezinstitutionalizarea trebuie să caracterizeze toate acţiunile întreprinse în favoarea ameliorării vieţii copiilor din instituţii (inclusiv a copiilor abandonaţi în instituţii medicale). Aceasta se realizează pe termen lung, prin prioritate acordată ocrotirii copilului în familia proprie, prin forme alternative de tip familial, instituţia rezidentiala fiind o soluţie de ultima instanţa. Internarea copilului în instituţia rezidentiala trebuie să se facă în interesul acestuia, iar obiectivul principal să fie menţinerea relaţiilor cu familia şi pregătirea copilului pentru ieşirea din instituţie. Pe termen scurt şi mediu, prin programe locale, se cauta soluţii pentru:a) reducerea numărului de copii ocrotiţi în instituţiile rezidentiale clasice, reducerea numărului de zile pe an petrecute de copii în instituţie; … b) diminuarea treptata a abandonului copiilor la naştere. … Soluţii practice: crearea de case de tip familial, separarea şcolii de instituţia de ocrotire, plasamentul familial şi încredinţarea pe durata vacantelor, plasamentul familial terapeutic şi altele.Restructurarea instituţiilor rezidentiale este o acţiune deja începută, dar care trebuie continuată şi generalizata.Restructurarea trebuie să pornească de la respectarea drepturilor copilului îngrijit în instituţie, referitor la:– internarea justificată de necesitaţi imperative şi nu de situaţii de risc;– menţinerea relaţiilor familiale (părinţi, fraţi, bunici etc.);– respectarea specificului cultural şi religios;– egalitatea sanselor (prevenirea excluderii şi a marginalizarii);– respectul persoanei (statut juridic clar pentru fiecare copil);– participarea la deciziile privind evoluţia propriei sale persoane;– reintegrarea reusita şi timpurie;– educaţia şcolară în comunitate.Pentru a permite respectarea acestor drepturi, sunt necesare modificări în ceea ce priveşte:– criteriile de intrare în instituţiile rezidentiale;– capacitatea instituţiei (diminuarea numărului de locuri) şi amplasarea acesteia (evitarea locurilor izolate); – organizarea interna a instituţiei:. importanţa asigurării sănătăţii copilului, ca o condiţie primordială a reusitei oricărui proiect pedagogic;. realizarea de proiecte pedagogice axate pe dezvoltarea capacităţilor copilului, pe menţinerea contactelor cu realitatea exterioară şi pe pregătirea lui pentru integrarea în societate;. stabilitatea grupului de copii şi a personalului de îngrijire şi de educaţie;. formarea permanenta a personalului;. munca în echipa pluridisciplinara şi complementaritatea diferitelor discipline;. utilizarea eficienta a resurselor disponibile. Va fi creat un sistem de formare iniţială şi permanenta pentru profesiuni sociale, socioeducative, sociomedicale, care să răspundă adecvat nevoilor copilului aflat în dificultate şi care să se alinieze practicilor pedagogice moderne.V. Pentru sprijinirea copiilor cu deficiente se va acţiona în scopul:– identificarii şi ţinerii evidentei, orientarii şi reorientarii copiilor cu diferite tipuri de handicap;– utilizării corecte şi unitare a noţiunilor de: deficienta, incapacitate, handicap, reabilitare, recuperare, învăţământ special, educaţie specială şi cerinţe educative speciale etc.; aceasta va determina delimitarea obiectului de intervenţie specifică şi eliminarea suprapunerilor;– reconsiderarii criteriilor de încadrare a copiilor cu handicap în diferite grade de autonomie faţă de adult;– reorganizării instituţiilor specializate existente;– definirii standardelor minime de îngrijire prin servicii specializate ambulatorii şi rezidentiale;– reconsiderarii conceptului de plasament familial; introducerea plasamentului familial specializat;– accesului fără restrictii al copiilor cu deficiente uşoare la învăţământul general; crearea de noi şcoli ajutatoare sa devină o excepţie, fiind preferabila integrarea grupelor/claselor speciale (de copii cu handicapuri mintale, senzoriale şi motorii) în şcolile obişnuite;– accesului fără restrictii al copiilor cu diferite tipuri de handicap la toate serviciile organizate în comunitate;– organizării în comunitate a unor servicii specializate pentru depistarea handicapului şi pentru intervenţie precoce;– alcătuirii unei metodologii unitare de evaluare multidisciplinara a copiilor cu diferite handicapuri.C. Pentru copiii inadaptati, inclusiv pentru copiii strazii vor fi avute în vedere următoarele:– depistarea şi intervenţia precoce, în cazul minorilor neglijati, abuzati sau inadaptati, prin servicii sociale organizate la nivel local;– preferarea măsurilor alternative la institutionalizare, inclusiv plasamentul familial, concomitent cu dezvoltarea serviciilor de sustinere a minorului şi a familiei acestuia;– reconsiderarea conţinutului activităţilor cu minorii internati, în sensul valorificării factorilor psihologici de reabilitare comportamentala;– iniţierea unor programe comune, pe termen scurt şi mediu (Ministerul Învăţământului, Ministerul Sănătăţii, Ministerul de Interne, Ministerul Tineretului şi Sportului şi autorităţile administraţiei publice locale), de identificare a copiilor strazii, de evaluare a stării de sănătate psihofizica a acestei categorii de copii şi de luare a măsurilor de ocrotire corespunzătoare nevoilor acestora;– crearea de instituţii de reabilitare comportamentala şi medico-educativă, care să corespundă nevoilor acestor copii inadaptati;– evaluarea fenomenului la nivelul judeţelor, de către autorităţile locale, care vor interveni cu soluţii pentru îngrijirea, supravegherea şi educarea copiilor strazii;– implicarea ONG în rezolvarea problematicii copiilor strazii, cu acordul autorităţilor administraţiei publice locale şi al comisiilor judeţene pentru ocrotirea minorilor; – crearea unor servicii sociale destinate copiilor strazii.VII. Minorii în conflict cu legeaPentru protecţia juridică a minorilor şi prevenirea delincventei vor fi avute în vedere:– demararea unor programe comune de prevenire a delincventei minorilor şi de reintegrare socială a acestora;– pregătirea de judecători pentru minori în cadrul unor programe speciale, pentru asigurarea unei practici unitare în cauzele cu minori (penale şi civile, inclusiv adoptia);– diversificarea măsurilor alternative de sancţionare;– protecţia minorilor infractori, care au pedepse cu închisoare, de infractori adulti, prin crearea unor instituţii speciale de detenţie şi de reeducare;– aplicarea, după ratificare, a Regulilor de la Beijing, a Instrucţiunilor de la Riyadh şi a Regulilor pentru protecţia tinerilor privati de libertate;– înfiinţarea unor instituţii/secţii medical-educative, care să răspundă nevoilor de îngrijire şi educare specializate, în vederea reabilitării minorilor.VIII. Rolul femeilor în societate şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţa ale copiilorÎn acest domeniu, factorii responsabili vor acţiona pentru:– stimularea femeilor de a se organiza şi de a participa activ la viaţa socială şi politica a tarii, de către toate organismele guvernamentale şi neguvernamentale;– promovarea unei educatii timpurii, în sensul egalităţii dintre băieţi şi fete, a participării egale la viaţa familială;– sprijinirea femeilor care îşi cresc singure copiii (celibat, divorţ),pentru a preveni abandonul sau institutionalizarea copiilor;– dezvoltarea de servicii sociale pentru femeile casnice şi îşi ingrijesc copiii, inclusiv pentru cele care au contracte de muncă pentru îngrijirea copiilor cu handicapuri grave.IX. Cadrul legislativ şi normativSe vor avea în vedere: – realizarea unei legislaţii unitare în domeniul protecţiei copilului, care să precizeze categoriile de minori ce necesita protecţie şi formele prin care se realizează aceasta (inclusiv pentru copiii abandonaţi şi delincvenţii aflaţi în străinătate, copiii cu HIV pozitiv, copiii refugiati);– clarificarea formelor prin care se realizează protecţia socială alternativa a copiilor, inclusiv a celor cu diferite tipuri şi grade de handicap;– stabilirea structurilor administrative, definirea rolului judecătorilor care intervin în luarea deciziilor privind protecţia copilului şi a competentelor acestora (reorganizarea comisiilor de ocrotire a minorilor şi a comisiilor de diagnostic şi triaj) pregătirea de judecători pentru minori:– constituirea unui nou cadru administrativ unitar de realizare a protecţiei copilului, în sensul deplasarii responsabilităţilor către autorităţile locale; determinarea clara a competentelor autorităţilor publice centrale şi locale;– precizarea rolului societăţii civile (în particular, al ONG), în protecţia copilului; elaborarea unor standarde şi a unor condiţii de acreditare a ONG, în vederea organizării unui sistem privat de servicii pentru copilul şi familia în dificultate;– creşterea rolului Comitetului Naţional pentru Protecţia Copilului în coordonarea activităţii în domeniul protecţiei copilului, inclusiv prin dezbaterea şi avizarea tuturor actelor normative care se referă la problematica copilului;– definirea unor indicatori unitari, pe baza cărora să se poată culege informaţii şi elabora statistici referitoare la protecţia copilului, în scopul evitării situaţiilor statistice aparent contradictorii.Planul naţional de acţiune în favoarea copilului este un document-cadru care retine domeniile cărora trebuie să li se acorde prioritate. Detalierea acţiunilor concrete în favoarea copiilor reprezintă un drept şi o obligaţie pentru toate instituţiile cu atribuţii în ameliorarea vieţii copiilor.Comitetul Naţional pentru Protecţia Copilului va acţiona în parteneriat cu toţi cei care se ocupa de copii, atât factori guvernamentali, cît şi neguvernamentali.Implementarea Planului naţional de acţiune în favoarea copilului se va realiza prin preluarea, de către autorităţile publice centrale şi locale, a direcţiilor de acţiune propuse, în conformitate cu atribuţiile pe care le au. Vor fi utilizate resursele bugetare (alocate autorităţilor publice centrale şi locale), cît şi extrabugetare (fonduri de contrapartida şi alte ajutoare nerambursabile). Conţinutul direcţiilor de acţiune se va concretiza în acte normative, programe naţionale specifice şi cu caracter interministerial, proiecte-pilot, metodologii şi standarde.Organismele internaţionale care desfăşoară în România activităţi în favoarea copilului – Reprezentanta Specială UNICEF, Uniunea Europeană, Agenţia de Dezvoltare Internationala a Statelor Unite ale Americii (U.S.A.I.D.) – vor contribui, de asemenea, prin asistenţa tehnica şi financiară, la realizarea direcţiilor de acţiune, identificate ca prioritare şi realizabile până în anul 2000.Complementaritatea acţiunilor organizate la nivel naţional şi local va asigura coerenta şi eficacitatea eforturilor de materializare a prezentului Plan naţional de acţiune în favoarea copilului.––––––
