HOTĂRÎRE Nr. 8 din 11 septembrie 1996

Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecător Viorel Mihai Ciobanu – judecător Mihai Constantinescu – judecătorIoan Deleanu – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIoan Griga – procurorValer-Vasile Bica – magistrat-asistentPe rol soluţionarea contestaţiei privind înregistrarea candidaturii domnului Constantin Niculescu pentru funcţia de Preşedinte al României, la alegerile din 3 noiembrie 1996, formulată de domnul Iulian Somacescu şi depusa la Biroul Electoral Central cu nr. 91 din 8 septembrie 1996.Contestaţia a fost înaintată Curţii Constituţionale la data de 9 septembrie 1996 şi formează obiectul Dosarului nr. 175 D/1996.Curtea a decis soluţionarea contestaţiei fără citarea părţilor, având în vedere cerinţa legală a rezolvarii acesteia în maximum 48 de ore, potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 11 alin. (2) şi alin. (3) şi art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992, raportate la art. 85 din Legea nr. 68/1992 şi coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă.Magistratul-asistent prezintă obiectul contestaţiei.În contestaţie se susţine ca "alegerile prezidenţiale planificate să aibă loc în anul 1996, simultan cu cele parlamentare, nu sunt constituţionale, deci înscrierea de candidaturi pentru funcţia de Preşedinte al României, existind deja un Preşedinte ales şi obligat prin Constituţie sa exercite acea funcţie încă doi ani, este de asemenea neconstitutionala". În argumentarea acestei opinii, contestatorul considera ca, după adoptarea Constituţiei, alegerile pentru funcţia de Preşedinte al României nu ar fi trebuit să aibă loc în 1992, şi în 1994, până la împlinirea duratei mandatului de 4 ani, prevăzut de art. 83 alin. (1) din Constituţie, calculată de la data validării alegerilor din 20 mai 1990, astfel încât scrutinul următor nu poate avea loc decît în anul 1998.Procurorul, având cuvintul în fond, apreciază ca argumentele prezentate de contestator constituie o interpretare personală, eronată, a prevederilor legale privind alegerea Preşedintelui României şi, pe cale de consecinţa, solicita respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.CURTEA,luând în dezbatere contestaţia înaintată de Biroul Electoral Central, constata ca este competenţa sa o soluţioneze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituţie, al art. 27 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992.Analizînd contestaţia în raport cu prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României şi vazind concluziile reprezentantului Ministerului Public, Curtea retine următoarele:Contestaţia se întemeiază pe un singur motiv esenţial, şi anume ca mandatul de 4 ani pe care îl exercita domnul Ion Iliescu, în funcţia de Preşedinte al României, se încheie în 1998, astfel încât alegerile preşedinţiale din 3 noiembrie 1996 nu pot avea loc, fiind neconstituţionale.Motivul invocat excede cadrul procesual al unei contestaţii formulate în temeiul Legii nr. 69/1992, întrucît obiectul sau îl constituie, în realitate, însăşi constituţionalitatea alegerilor de la 3 noiembrie 1996, ca şi a celor ce au avut loc în 1992. Deci, prin contestaţie nu se invoca um impediment legal pentru ca o persoană să poată candida la funcţia de Preşedinte al României, raportat la candidatura domnului Constantin Niculescu, ceea ce ar putea forma obiectul unui litigiu electoral. Curtea, în limitele atribuţiilor sale prevăzute de art. 144 lit. d) din Constituţie şi de art. 27 din Legea nr. 47/1992, raportate la prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992, nu are competenţa de a se pronunţa asupra constituţionalităţii alegerilor din 1992, a celor ce vor avea loc la 3 noiembrie 1996 şi nici de a proroga mandatul actual al Preşedintelui României până în anul 1998.Cît priveşte contestarea, în general, a candidaturilor la funcţia de Preşedinte al României pentru alegerile din acest an, este de observat ca, potrivit legii, contestaţia nu poate privi decît candidaţii individualizati după înregistrarea candidaturii lor la Biroul Electoral Central.Faţa de cele arătate, contestaţia este neîntemeiată.Totodată, spre a inlatura orice speculatie posibila legată de motivele invocate în contestaţie, Curtea, în calitate de garant al supremaţiei Constituţiei, constata ca aceste motive nu justifica teza neconstitutionalitatii alegerilor din 1992, care au fost legal validate, ca şi a celor care vor avea loc la 3 noiembrie 1996, precum şi a înregistrării de candidaturi pentru funcţia de Preşedinte al României la aceste din urma alegeri.Potrivit art. 80 alin. 2 din Decretul-lege nr. 92/1990, Parlamentul trebuia sa organizeze, după intrarea în vigoare a Constituţiei, noi alegeri în termen de cel mult un an, pentru toate autorităţile elective constituite în temeiul acelui decret-lege. De asemenea, art. 99 din acelaşi act normativ prevedea ca acesta se aplică până la adoptarea legii electorale elaborate pe baza Constituţiei. În acest sens, Decretul-lege nr. 92/1990 a fost abrogat prin art. 30 al Legii nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României.De asemenea, art. 151 alin. (1) din Constituţie prevede că "Instituţiile republicii, existente la data intrării în vigoare a prezentei Constituţii, rămân în vigoare până la constituirea celor noi".Rezultă ca după intrarea în vigoare a Constituţiei, asa cum s-a arătat în Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 1/1996, autorităţile publice cu caracter electiv – Parlamentul şi Preşedintele României – şi-au continuat activitatea, în temeiul art. 151 alin. (1) din Constituţie, pe baza legitimării conferite anterior, în urma scrutinului din 20 mai 1990. De aceea durata de 4 ani a mandatului presedintial, prevăzută de art. 83 alin. (1) din Constituţie, nu este aplicabilă funcţiei de Preşedinte al României, astfel cum exerciţiul ei a fost prorogat prin art. 151 alin. (1) din Constituţie, mai ales ca Decretul-lege nr. 92/1990 nu stabilise un termen pentru realizarea acestei funcţii. Susţinerea contestatorului este, deci, contrară nu numai principiului neretroactivitatii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, dar şi faptului ca instituţia mandatului presedintial a fost pentru prima oara reglementată prin Constituţia din 1991.Pe cale de consecinţa, alegerile parlamentare şi preşedinţiale din 1992 au fost conforme atât dispoziţiilor sus-menţionate din Decretul-lege nr. 92/1990, cît şi dispoziţiei constituţionale a art. 151 alin. (1) care, în mod expres, prevede că autorităţile publice existente rămân în vigoare „până la constituirea celor noi”, iar alegerile ce vor avea loc la 3 noiembrie 1996 sunt conforme, în ce priveşte Preşedintele României, dispoziţiilor art. 83 alin. (1) din Constituţie.Pentru considerentele arătate şi vazind dispoziţiile art. 144 lit. d) din Constituţie, ale art. 13 alin. (1) lit. B. a), ale art. 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992, precum şi cele ale art. 2 alin. (2) şi ale art. 11 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 69/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEAÎn numele legiiHOTĂRĂŞTE:Respinge ca neîntemeiată contestaţia privind înregistrarea candidaturii domnului Constantin Niculescu la funcţia de Preşedinte al României, formulată de domnul Iulian Somacescu.Hotărârea este definitivă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Valer-Vasile Bica –––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește