HOTĂRÎRE Nr. 57 din 11 octombrie 1996

Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecător Viorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorSorin Marinescu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol soluţionarea contestaţiilor privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcţia de Preşedinte al României, depuse la Biroul Electoral Central, după cum urmează:– nr. 367 din 8 octombrie 1996, a domnului Pătraşcu Gheorghe;– nr. 391 din 8 octombrie 1996, a domnului Anghel Alexandru;– nr. 397 din 10 octombrie 1996, a domnilor Turianu Corneliu, Creanga Mihai, a doamnelor Stoica Gabriela, Dandara Livia şi Lazar Gilda, a domnului Marculescu Florin Gabriel, a doamnelor Iuga Garofita şi Popescu Simona;– nr. 402 din 10 octombrie 1996, a domnului Florea Paul.Contestaţiile au fost înaintate Curţii Constituţionale şi formează obiectul dosarelor nr. 273 D/1996, nr. 274 D/1996, nr. 276 D/1996 şi nr. 278 D/1996.Curtea a decis soluţionarea contestaţiilor fără citarea părţilor, având în vedere cerinţa legală a rezolvarii lor în maximum 48 de ore, potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, ale art. 11 alin. (2) şi (3) şi ale art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992, raportate la art. 85 din Legea nr. 68/1992 şi coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă.Magistratul-asistent prezintă obiectul contestaţiilor.În motivarea contestaţiei domnului Pătraşcu Gheorghe se susţine ca: domnul Ion Iliescu a îndeplinit deja doua mandate în funcţia de Preşedinte al României, după cum urmează: primul, de la 20 mai 1990 până la 22 septembrie 1992, al doilea mandat de la 22 septembrie 1992 şi până în prezent; participarea domnului Ion Iliescu la alegerile din acest an ar avea ca rezultat încălcarea dispoziţiilor art. 81 alin. (4) din Constituţie şi, în fapt, îndeplinirea a mai mult de doua mandate; se mai susţine ca însăşi Curtea Constituţională, în Hotărârea nr. 18 din 7 septembrie 1992, a reţinut ca primul mandat al domnului Ion Iliescu a fost în perioada 1990-1992. În finalul contestaţiei se fac unele aprecieri cu privire la situaţia economică a tarii, la Partidul Democraţiei Sociale din România şi la acţiunile domnului Ion Iliescu pentru contracararea opoziţiei democratice.În motivarea contestaţiei depuse de domnul Anghel Alexandru se arata ca, potrivit art. 81 alin. (4) din Constituţie, nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al României decît pentru cel mult două mandate. Aceste prevederi au fost reproduse din Decretul-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989, care, la rindul lui, le preluase din Comunicatul către ţara al Consiliului Frontului Salvării Naţionale din 22 decembrie 1989. Astfel, se susţine ca domnul Ion Iliescu îndeplineşte funcţia de preşedinte de la 22 decembrie 1989, primul mandat fiind între 22 decembrie 1989 şi 20 mai 1990, al doilea mandat, de la 20 mai 1990 până la 8 octombrie 1992, iar al treilea este cel pe care îl îndeplineşte în prezent. De asemenea, se arata ca durata mandatului este de 4 ani, ca numărul mandatelor fiind de cel mult două rezultă ca o persoană nu poate îndeplini funcţia de preşedinte decît maximum opt ani, iar durata mandatului domnului Ion Iliescu expira în noiembrie 1996. Se mai susţine ca în anul 1992 domnul Ion Iliescu a declarat: „Candidez pentru un nou mandat cu angajamentul ferm de a respecta Constituţia”.În contestaţia formulată de domnii Turianu Corneliu, Creanga Mihai, doamnele Stoica Gabriela, Dandara Livia, Lazar Gilda, domnul Marculescu Gabriel Florin, doamnele Iuga Garofita şi Popescu Simona, se solicita constatarea nulităţii înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu la funcţia de Preşedinte al României şi, totodată, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, coroborate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Constituţie, judecarea contestaţiei în şedinţa publică. În motivarea contestaţiei se susţine ca domnul Ion Iliescu a fost ales de doua ori în funcţia de Preşedinte al României: „prima oara, la 20 mai 1990 şi a doua oara, la 11 octombrie 1992. Aceasta după ce, cu titlu provizoriu, în perioada decembrie 1989 – mai 1990 exercitase funcţia de şef al statului ca preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi, respectiv, al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţionala. Ambele mandate au avut un caracter constituţional, deoarece România postrevolutionara nu a cunoscut vidul constituţional. În perioada 22 decembrie 1989 – 7 decembrie 1991, România a avut Constituţie în sens material (ansamblul de reguli de drept, indiferent de natura sau forma lor, referitoare la principalele organe ale statului, la construcţia lor, la competentele lor, la funcţionarea lor şi la raporturile dintre acestea)”. Se apreciază ca „dintre actele cu caracter constituţional pot fi amintite Decretul-lege nr. 2/1989 şi Decretul-lege nr. 92/1990„; de asemenea, considera Comunicatul către ţara al Consiliului Frontului Salvării Naţionale din 22 decembrie 1989 „ca act fundamental al regimului politic inaugurat după prăbuşirea dictaturii comuniste şi care a legitimat moral, politic şi juridic preluarea puterii de către Ion Iliescu”. Rezultă ca „primul mandat s-a aflat sub incidenţa a doua Constituţii, atât în sens material (dispoziţiile neabrogate, explicit ori tacit, ale Constituţiei din anul 1965, la care s-au adăugat actele constituţionale emise după 22 decembrie 1989), cît şi în sens formal (Constituţia în vigoare). Împrejurarea ca Decretul-lege nr. 92/1990 nu foloseşte noţiunea de mandat este lipsită de relevanta, deoarece prerogativele constituţionale ale preşedintelui, precizate în cuprinsul acestui act normativ, constituie însuşi conţinutul notiunii de mandat, căruia ulterior i s-a stabilit maxima în timp”. Se mai arata ca, în timpul campaniei electorale din anul 1992, însuşi domnul Ion Iliescu a recunoscut ca acela era al doilea mandat pentru care candida.În contestaţia formulată de domnul Florea Paul se susţine ca domnul Ion Iliescu a exercitat "doua mandate în funcţia de Preşedinte al României, şi anume: primul mandat în perioada mai 1990 – septembrie 1992, iar cel de-al doilea, care este în curs de exercitare, începe din septembrie 1992 şi expira în noiembrie – decembrie 1996. La 20 mai 1990 domnul Ion Iliescu a fost ales în primul sau mandat presedintial sub incidenţa Decretului-lege nr. 2/1989 care prevedea, printre altele, ca alegerea tuturor conducătorilor politici se face pentru unul sau cel mult două mandate. Aceasta prevedere, care a avut în vedere funcţia de lt; lt;Preşedinte gt; gt; al României, trebuie considerată ca a rămas în vigoare până la adoptarea Constituţiei din decembrie 1991, când a fost preluată de aceasta prin art. 81 alin. (4)”. În finalul contestaţiei solicita ca judecarea contestaţiei să se facă cu citarea părţilor şi, în mod excepţional, fără citare.Deoarece contestaţiile au acelaşi obiect, şi anume înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu, iar între motivele invocate exista o strinsa legătură, preşedintele Curţii Constituţionale, pentru o mai buna administrare a justiţiei, pune în discuţie conexarea dosarelor.Procurorul este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 274 D/1996, nr. 276 D/1996 şi nr. 278 D/1996 la Dosarul nr. 273 D/1996, care a fost primul înregistrat, urmînd a se pronunţa asupra contestaţiilor printr-o singura hotărâre.Procurorul, având cuvintul în fond, pune concluzii de respingere a contestaţiilor ca neintemeiate, deoarece Curtea Constituţională a statuat, prin Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 1996, ca primul mandat presedintial a fost exercitat ca urmare a alegerilor din anul 1992, astfel încât domnul Ion Iliescu poate candida pentru un nou mandat la alegerile din anul 1996. În ceea ce priveşte solicitarea referitoare la judecarea contestaţiilor cu citarea părţilor, arata ca, conform prevederilor art. 85 din Legea nr. 68/1992, aceasta nu este intemeiata, iar consideratiile de ordin politic, economic şi moral nu reprezintă cauze de neeligibilitate.CURTEA,luând în dezbatere contestaţiile înaintate de Biroul Electoral Central, constata ca este competenţa să le soluţioneze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituţie, al art. 27 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992.Analizînd contestaţiile în raport cu prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României şi vazind concluziile reprezentantului Ministerului Public, Curtea retine următoarele:Contestaţiile se întemeiază, în esenta, pe un singur motiv, şi anume ca domnul Ion Iliescu a îndeplinit doua mandate de Preşedinte al României după intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991. În legătură cu acest motiv, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 septembrie 1996, şi nu exista motive să se revină asupra celor statuate. Astfel, s-a stabilit ca „mandatul presedintial reglementat de Constituţia României nu poate fi aşezat în prelungirea unor durate de îndeplinire a funcţiei de Preşedinte al României anterioare intrării în vigoare a legii fundamentale” şi ca „mandatul de Preşedinte al României din perioada 1992-1996 este primul mandat constituţional al domnului Ion Iliescu”. În consecinţa, motivul invocat în legătură cu numărul mandatelor exercitate până în prezent de domnul Ion Iliescu este neîntemeiat.În sprijinul argumentarii contestaţiei domnului Pătraşcu Gheorghe s-a invocat şi referirea la funcţia de Preşedinte al României din Hotărârea nr. 18/1992 a Curţii Constituţionale, pronunţată într-un litigiu ce interesa funcţiile îndeplinite de domnul Ion Iliescu ca preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţionala, fără însă să se facă distincţia necesară între aceste funcţii anterioare Constituţiei şi regimul juridic al funcţiei de Preşedinte al României, definit prin mandatul constituţional prevăzut la art. 81 alin. (4). Examinînd art. 5 din Decretul-lege nr. 2/1989 se constată că aceste dispoziţii se referă la funcţia de preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, ulterior al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţionala şi nu de Preşedinte al României.Prin urmare, Curtea Constituţională nu s-a referit niciodată în hotărârile sale la existenta unor mandate constituţionale înaintea celui început după alegerile din septembrie 1992.Celelalte "motive" invocate nu reprezintă impedimente juridice pentru ca o persoană să poată candida la funcţia de Preşedinte al României, în sensul prevederilor art. 34 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (3), art. 35 alin. (2) şi ale art. 81 alin. (4) din Constituţie, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Ion Iliescu la alegerile preşedinţiale din 3 noiembrie 1996. În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe hotărâri recente, neexistand temeiuri pentru a se reveni asupra celor statuate. Prin natura lor, aceste motive de ordin politic, economic şi moral exced atribuţiilor Curţii Constituţionale, definite de Constituţie şi de Legea nr. 69/1992, putind fi apreciate, eventual, numai de către corpul electoral cu prilejul exprimarii votului.În consecinţa, contestaţiile ce fac obiectul judecaţii de faţa urmează a fi respinse.Pentru considerentele arătate şi vazind dispoziţiile art. 144 lit. d) din Constituţie, ale art. 13 alin. (1) lit. B. a) şi ale art. 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992, precum şi ale art. 2 alin. (2) şi ale art. 11 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 69/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEAÎn numele legiiHOTĂRĂŞTE:Respinge ca neintemeiate contestaţiile privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcţia de Preşedinte al României, formulate de domnii Pătraşcu Gheorghe, Anghel Alexandru, Turianu Corneliu, Creanga Mihai, de doamnele Stoica Gabriela, Dandara Livia, Lazar Gilda, de domnul Marculescu Florin Gabriel, de doamnele Iuga Garofita, Popescu Simona şi de domnul Florea Paul.Hotărârea este definitivă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește