HOTĂRÎRE Nr. 4 din 9 septembrie 1996

Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorIoan Deleanu – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVirgil Firuleasa – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol soluţionarea contestaţiilor formulate de un grup de 75 de cetăţeni împotriva înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcţia de Preşedinte al României la alegerile preşedinţiale ce vor avea loc la data de 3 noiembrie 1996.Contestaţiile au fost înregistrate la Biroul Electoral Central sub nr. 67 din 7 septembrie 1996, fiind depuse de domnul avocat Nicolae Stefanescu-Draganesti.În temeiul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României, contestaţiile au fost înaintate Curţii Constituţionale la data de 7 septembrie 1996 şi formează obiectul Dosarului nr. 170 D/1996.Curtea Constituţională a decis soluţionarea contestaţiilor fără citarea părţilor, având în vedere cerinţa legală a rezolvarii lor în maximum 48 de ore, potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 11 alin. (2) şi alin. (3) şi art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992, raportate la art. 85 din Legea nr. 68/1992 şi coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă.Magistratul-asistent prezintă obiectul contestaţiilor.În motivarea contestaţiilor depuse de domnul avocat Nicolae Stefanescu-Draganesti şi formulate de doamnele Ababei Irina Marioara, Ababei Iulia, domnul Ablachim Perudin, doamna Afrian Florica, domnii Adrian Viorel, Alecu Constantin, Alexandru Tudor, Andrei N. Alexandru, Andrei Gheorghe, Andriuta Dan, Babaiani Edinan, doamna Badea Doina, domnii Blidarus Nicolae, Boros I. Viorel, doamnele Bostan Maria, Calpaccian Domnica Mihaela, domnii Calpaccian Arsen, Cazan Ion, doamnele Calin Ana, Ciuta Floarea, domnii Ciuta Mihai, Chiper Sava, Colie Mircea, doamnele Colie Emanuela Viorica, Cotrus Janna, domnii Croitoru Sandu, Cristocea Bogdan, doamna Damian Constanta, domnii Dima Paul, Dobrin Dumitru, doamna Dumitrescu A. Maria, domnii Dumitrele Constantin, Elmi Mamurie, Enan Temo, doamnele Ene Margareta, Feticu Cleopatra, domnul Feticu Paul, doamnele Focseneanu Elena, Fundeanu Luminita, Furdu Ana Aura, domnul Furdu Ion, doamna Furdu Tereza, domnul Gheonea Gelu, doamna Grec Ileana, domnii Grunberg Francisc, Lacurezeanu Petre, Lambu Raul, Leoveanu Dan, Luca Robert Laurentiu, doamna Maftei Maria, domnii Marinescu Doru, Mandescu Marin, doamna Mandescu Maria, domnul Pesuc Vasile, doamna Pesuc Simona, domnul Pesuc Dragos, doamna Pesuc Elena, domnul Mercan Mircea, doamnele Mirea Dorina, Miu Dana, domnii Miu Petre, Mihailescu Vasile, Mot Pavel, Musatescu Iulian, doamna Mandru Ioana, domnii Neacsa G., Neacsu Constantin, Neagu Ionut, Niculae Ovidiu, Olteanu Aurica, doamna Omocea Adriana şi domnii Oprisan Ionel, Pariza George, Petrovici Liviu, Petre Aurel, contestaţii care au conţinut identic, înregistrate la Biroul Electoral Central sub acelaşi număr, se susţine, în esenta, ca: potrivit art. 10 din Legea nr. 69/1992, domnul Ion Iliescu nu mai are dreptul sa candideze, deoarece a îndeplinit de mai multe ori funcţia de Preşedinte al României; în decembrie 1989 a fost ales, ca „emanat al Revoluţiei”, în funcţia de conducător al României, exercitind toate atribuţiile unui şef de stat; în februarie 1990 a fost ales ca Preşedinte al României de către Consiliul Provizoriu de Uniune Naţionala; în mai 1990 a fost ales Preşedinte al României în urma alegerilor desfăşurate în baza Decretului-lege nr. 92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României; în decembrie 1991 a fost confirmat în funcţia de Preşedinte al României potrivit „art. 121” din Constituţie; în decembrie 1992 a fost confirmat pentru un nou mandat în funcţia de Preşedinte al României, pentru a patra oara, şi în noiembrie 1996 doreşte sa participe din nou la alegeri.Luând cuvintul în fond, procurorul considera ca Decretul-lege nr. 92/1990 este un act normativ cu caracter provizoriu şi tranzitoriu şi care nu se referă la noţiunea de mandat presedintial, ci la unele prerogative ale funcţiei de Preşedinte al României. Noţiunea de mandat presedintial apare pentru prima data în Legea nr. 69/1992, adoptată în temeiul Constituţiei din 1991. Rezultă ca singurul mandat presedintial în înţeles constituţional este cel îndeplinit ca urmare a alegerilor din septembrie 1992. În consecinţa, apreciază contestaţiile ca neintemeiate şi solicita respingerea lor.CURTEA,luând în dezbatere contestaţiile înaintate de Biroul Electoral Central, constata ca este competenţa să le soluţioneze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituţie, al art. 27 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992.În raport cu prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 69/1992, şi vazind concluziile reprezentantului Ministerului Public, Curtea retine următoarele:Examinînd conţinutul contestaţiilor, Curtea constata ca acesta este absolut identic cu cel al altor 50 de contestaţii, depuse la Biroul Electoral Central tot de domnul avocat Nicolae Stefanescu-Draganesti, în ziua de 5 septembrie 1996, prezentate sub forma unor acte xeroxate în care diferă numele, prenumele şi adresa autorului contestaţiei.În legătură cu temeiurile contestaţiilor, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 1996 şi nu exista motive sa revină asupra celor statuate.În sprijinul contestaţiilor s-au invocat prevederile art. 10 din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României, potrivit cărora „Nu pot candida persoanele care, la data depunerii candidaturii, nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 35 din Constituţie pentru a fi alese sau care au fost alese anterior, de doua ori, ca Preşedinte al României.”Invocarea acestor prevederi legale pentru contestarea legitimitatii constituţionale a candidaturii domnului Ion Iliescu, abstractie făcând de dispoziţiile legii fundamentale, chiar dacă este pertinenta, nu este concludenta, din moment ce obiectul contestaţiilor, prin referirea la nesocotirea unor dispoziţii din Constituţie, imprima litigiilor cu care a fost sesizată Curtea Constituţională trăsăturile contenciosului constituţional. Or, în contenciosul constituţional, Curtea, garant al supremaţiei Constituţiei, trebuie să se raporteze la dispoziţiile acesteia, nu la cele ale unor acte subsecvente şi inferioare acestora.Pe de altă parte, chiar dacă s-ar face abstractie de un asemenea imperativ, socotindu-se ca ne aflam în prezenta unui simplu contencios electoral, având în vedere principiul necontestat al ierarhiei normelor juridice, este de la sine înţeles ca norma legală nu poate fi opusă normei constituţionale. Fiind vorba de un text adoptat după intrarea în vigoare a Constituţiei, prevederile sale nu pot fi interpretate decît în concordanta cu dispoziţiile art. 81 alin. (4) din Constituţie, referindu-se la aceeaşi interdicţie ce priveşte exclusiv mandatul constituţional de Preşedinte al României. Orice alta interpretare, fiind neconstitutionala, nu poate fi reţinută, chiar dacă, sub aspect literal, textul ar permite-o.În opinia autorilor contestaţiilor am fi în prezenta mai multor "mandate" îndeplinite deja, cuprinse în perioada decembrie 1989 şi decembrie 1992, care, astfel cum ele au fost periodizate, ar conduce la concluzia ca persoana a carei candidatura se contesta a îndeplinit patru "mandate".Indiferent însă de modul de periodizare, argumentul adus în atenţie implica examinarea următoarelor probleme: natura juridică a actelor normative preconstitutionale, pe baza cărora s-au îndeplinit presupusele mandate; instituţia mandatului presedintial şi raportul dintre aceasta şi funcţia de şef al statului, îndeplinită anterior.S-au invocat, asadar, explicit sau implicit, prevederile Decretului-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 şi cele ale Decretului-lege nr. 92 din 14 martie 1990, acte normative preconstitutionale, care, între altele, au cuprins şi reglementări cu privire la instituţia de şef al statului.În legătură cu Decretul-lege nr. 2/1989 trebuie să se constate ca prin nici una dintre prevederile acestuia nici măcar nu se indica funcţia de şef al statului sau mandatul presedintial. Art. 5 din acest act normativ se referă la preşedintele Consiliului Frontului Salvării Naţionale, stabilindu-i sumar atribuţiile, unele dintre acestea fiind specifice prin natura lor prerogativelor unui şef de stat, altele însă neavînd nimic comun cu asemenea prerogative. Mai mult însă, unele atribuţii dintre cele care ar fi putut aparţine unui şef de stat unipersonal au fost rezervate, prin prevederile art. 2 din acel act normativ, Consiliului Frontului Salvării Naţionale, ca organ colegial de putere.Prin Decretul-lege nr. 92/1990 s-a instituit într-adevăr funcţia de şef al statului, sub denumirea „Preşedintele României”. În condiţiile date, reglementarea acestei instituţii se remarca prin elemente specifice esenţiale, diferite de Constituţie, îndeosebi cele la care s-au referit art. 9 alin. (2), art. 10 alin. (2), art. 81 şi 82 din acest act, privind vârsta minimă pentru a fi ales, interdicţia pentru unele persoane de a fi alese, procedura contenciosului electoral, validarea alegerii şi momentul de la care cel ales este declarat preşedinte, precum şi cele care au stabilit atribuţiile preşedintelui şi raporturile sale cu celelalte autorităţi publice. Mai mult, este de observat ca Decretul-lege nr. 92/1990 nu a stabilit durata îndeplinirii funcţiei de preşedinte. Comparând acele reglementări cu reglementările constituţionale actualmente în vigoare, având ca obiect instituţia de Preşedinte al României, cuprinse la art. 35 şi la art. 80 – 100 din Constituţie, rezultă ca, deşi, formal, cît priveşte denumirea instituţiei, s-ar părea ca suntem în prezenta uneia şi aceleiaşi autorităţi, în realitate cele doua instituţii sunt esenţial diferite. Pe calea unei asemenea examinari comparative rezultă, asadar, ca sub aceeaşi denumire au fost reglementate instituţii de autoritate publică esentialmente diferite, prima având un caracter tranzitoriu, cealaltă, în condiţii de stabilitate constituţională.O alta constatare însă este deplin pertinenta şi concludenta pentru formularea unei judecati de valoare în problema litigioasa asupra căreia urmează a se pronunţa Curtea Constituţională, şi anume ca nici un act normativ preconstitutional nu consacra instituţia mandatului presedintial. Aceasta instituţie este pentru prima oara reglementată prin Constituţia din 1991.Mandatul presedintial are determinări constituţionale specifice şi inedite faţă de reglementările anterioare. Acestea privesc mai ales funcţia ce deriva din mandat, condiţiile de dobândire, de validare şi de începere a mandatului, durata acestuia, incompatibilităţile şi imunităţile pe care le antreneaza, atribuţiile ce deriva din mandat şi, implicit, raporturile în care se afla deţinătorul acestuia cu celelalte autorităţi publice, răspunderea ce revine titularului mandatului pentru modul de exercitare a acestuia. Nici o alta funcţie, dobândită pe baza unor reglementări anterioare Constituţiei, nu a avut ca fundament un asemenea mandat, asa încât trebuie admis ca prevederile Constituţiei României marcheaza o soluţie de ruptura sau de reasezare, esenţial diferita, a instituţiei de şef al statului. Pe cale de consecinţa, mandatul presedintial reglementat de Constituţia României nu poate fi aşezat în prelungirea unor durate de îndeplinire a funcţiei de Preşedinte al României, anterioare intrării în vigoare a legii fundamentale.Un alt motiv pentru contestarea înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu este acela ca, după intrarea în vigoare a Constituţiei, de la data de 8 decembrie 1991 şi până la alegerile din septembrie 1992, acesta a îndeplinit un alt mandat constituţional. Dar exercitarea funcţiei de preşedinte în această perioadă s-a făcut în temeiul prevederilor art. 151 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Instituţiile republicii, existente la data intrării în vigoare a prezentei Constituţii, rămân în funcţiune până la constituirea celor noi". Prevederile menţionate au asigurat continuitatea vieţii statale a tarii prin prorogarea funcţionarii autorităţilor publice existente până la constituirea celor noi, după regulile stabilite în Constituţie. În aceste condiţii şi-au desfăşurat activitatea Preşedintele României, Parlamentul, Guvernul, instanţele judecătoreşti, organele de procuratura etc. Cît priveşte autorităţile publice cu caracter electiv – Parlamentul şi Preşedintele României -, acestea şi-au continuat activitatea, în temeiul art. 151 alin. (1) din Constituţie, pe baza legitimării conferite anterior, în urma scrutinului din 20 mai 1990, conform Decretului-lege nr. 92/1990.În consecinţa, numai prin alegerile din 1992, organizate înăuntrul termenului de un an de la adoptarea Constituţiei, prevăzut de art. 80 alin. (2) combinat cu art. 99 din Decretul-lege nr. 92/1990, aceste autorităţi publice s-au constituit pentru prima oara ca instituţii noi, în sensul art. 151 din Constituţie.Desigur, în ce priveşte atribuţiile acestor autorităţi, Constituţia a fost de imediata aplicare. Dar caracterul nou, constituţional, al acestor autorităţi, având semnificatia unei rupturi faţă de legitimitatea lor anterioară, este, fără indoiala, consecinţa alegerilor din septembrie 1992. De aceea perioada cuprinsă între intrarea în vigoare a Constituţiei şi alegerile din 1992 nu poate avea semnificatia mandatului constituţional prevăzut de art. 81 alin. (4) din Constituţie.Este adevărat, asa cum s-a mai arătat, ca mandatele pe care le poate exercita Preşedintele României sunt cel mult două, dar aceasta numai în condiţiile cuprinse în legea fundamentală a tarii, deoarece numai aceasta a dat valoare juridică limitării respective.Faţa de cele arătate, rezultă ca mandatul de Preşedinte al României din perioada 1992-1996 este primul mandat constituţional al domnului Ion Iliescu. În consecinţa, contestaţiile ce face obiectul judecaţii de faţa urmează să fie respinse.Pentru considerentele arătate şi vazind dispoziţiile art. 144 lit. d) din Constituţie, ale art. 13 alin. (1) lit. B.a) şi ale art. 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992, precum şi cele ale art. 2 alin. (2) şi art. 11 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 69/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEAÎn numele legiiHOTĂRĂŞTE:Respinge ca neintemeiate contestaţiile privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcţia de Preşedinte al României, formulată de doamnele Ababei Irina Marioara, Ababei Iulia, domnul Ablachim Perudin, doamna Afrian Florica, domnii Adrian Viorel, Alecu Constantin, Alexandru Tudor, Andrei N. Alexandru, Andrei Gheorghe, Andriuta Dan, Babaiani Edinan, doamna Badea Doina, domnii Blidarus Nicolae, Boros I. Viorel, doamnele Bostan Maria, Calpaccian Domnica Mihaela, domnii Calpaccian Arsen, Cazan Ion, doamnele Calin Ana, Ciuta Floarea, domnii Ciuta Mihai, Chiper Sava, Colie Mircea, doamnele Colie Emanuela Viorica, Cotrus Janna, domnii Croitoru Sandu, Cristocea Bogdan, doamna Damian Constanta, domnii Dima Paul, Dobrin Dumitru, doamna Dumitrescu A. Maria, domnii Dumitrele Constantin, Elmi Mamurie, Enan Temo, doamnele Ene Margareta, Feticu Cleopatra, domnul Feticu Paul, doamnele Focseneanu Elena, Fundeanu Luminita, Furdu Ana Aura, domnul Furdu Ion, doamna Furdu Tereza, domnul Gheonea Gelu, doamna Grec Ileana, domnii Grunberg Francisc, Lacurezeanu Petre, Lambu Raul, Leoveanu Dan, Luca Robert Laurentiu, doamna Maftei Maria, domnii Marinescu Doru, Mandescu Marin, doamna Mandescu Maria, domnul Pesuc Vasile, doamna Pesuc Simona, domnul Pesuc Dragos, doamna Pesuc Elena, domnul Mercan Mircea, doamnele Mirea Dorina, Miu Dana, domnii Miu Petre, Mihailescu Vasile, Mot Pavel, Musatescu Iulian, doamna Mandru Ioana, domnii Neacsa G., Neacsu Constantin, Neagu Ionut, Niculae Ovidiu, Olteanu Aurica, doamna Omocea Adriana şi domnii Oprisan Ionel, Pariza George, Petrovici Liviu, Petre Aurel.Hotărârea este definitivă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Doina Suliman––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește