Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL NR. 239 din 1 octombrie 1996
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Nu exista acte care fac referire la acest act | |
Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorIoan Deleanu – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorSorin Marinescu – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol soluţionarea contestaţiilor privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcţia de Preşedinte al României, la alegerile din 3 noiembrie 1996, depuse la Biroul Electoral Central, după cum urmează:– nr. 248 din 26 septembrie 1996, a domnului Siromascenco Ştefan;– nr. 249 din 26 septembrie 1996, a domnului Moasa Ioan;– nr. 250 din 26 septembrie 1996, a domnului Mogos Constantin.Contestaţiile au fost înaintate Curţii Constituţionale şi formează obiectul dosarelor nr. 234 D/1996, nr. 235 D/1996 şi nr. 236 D/1996.Curtea a decis soluţionarea contestaţiilor fără citarea părţilor, având în vedere cerinţa legală a rezolvarii lor în maximum 48 de ore, potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 11 alin. (2) şi (3) şi art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992, raportate la art. 85 din Legea nr. 68/1992 şi coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă.Magistratul-asistent prezintă obiectul contestaţiilor.În motivarea contestaţiei depuse de domnul Siromascenco Ştefan se arata ca domnul Ion Iliescu a început sa îndeplinească funcţia de Preşedinte al României, pe bază de mandat continuu, din 8 iunie 1990; domnul Ion Iliescu, folosind sintagmele "mandat limitat" şi "constituţionalitatea mandatelor", contesta ca a îndeplinit un mandat constituţional în perioada 8 decembrie 1991 – 30 octombrie 1992; art. 82 din Constituţie foloseşte sintagma "validarea mandatului"; în temeiul art. 144 lit. d) şi art. 72 pct. 3 lit. a) din Constituţie, precum şi al art. 721, coroborate cu dispoziţiile art. 137 din Codul de procedură civilă ridica "excepţia de ordine publică" privind validitatea mandatului Preşedintelui României, calitate în care a promulgat Legea nr. 47/1992 şi Legea nr. 69/1992; actele normative semnate de domnul Ion Iliescu în perioada 22 decembrie 1989 – 20 mai 1990 sunt acte cu caracter constituţional; la data de 20 mai 1990 domnul Ion Iliescu a început sa exercite un „mandat nelimitat în timp” în temeiul Decretului-lege nr. 92/1990; de la data de 8 decembrie 1991, în temeiul dispoziţiilor constituţionale ale art. 49, art. 51 alin. (1), art. 83 alin. (1) şi (2), domnul Ion Iliescu îndeplineşte funcţia de Preşedinte al României pentru un mandat de 4 ani; corectitudinea şi legalitatea alegerilor din septembrie 1992 sunt confirmate şi de reprezentanţii organizaţiilor europene care au supravegheat desfăşurarea acestora; făcând aplicarea dispoziţiilor art. 150 alin. (1) din Constituţie, Decretul-lege nr. 92/1990 este abrogat, dar efectele acestuia rămân în vigoare, prin limitarea mandatului la 4 ani; domnul Ion Iliescu începe exercitarea celui de-al doilea mandat cu o durată de 4 ani după alegerile din 1992; sunt incalcate dispoziţiile art. 81 alin. (4) din Constituţie, care limitează numărul mandatelor la doua, or, domnul Ion Iliescu a fost ales ca Preşedinte al României, pentru primul mandat, la 20 mai 1990, în temeiul Decretului-lege nr. 92/1990, şi de la 8 decembrie 1991 la 30 octombrie 1992, sub imperiul Constituţiei, iar pentru al doilea mandat, de la data de 30 octombrie 1992 până la alegerile din 3 noiembrie 1996; sunt incalcate dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 69/1992. În motivarea contestaţiei este citata Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 18/1992.Prin contestaţie domnul Siromascenco Ştefan solicita constatarea de către Curtea Constituţională a nulităţii absolute a înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcţia de Preşedinte al României; respectarea dispoziţiilor art. 10 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, al art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, coroborate cu dispoziţiile art. 11 şi 20 din Constituţie, precum şi publicitatea dezbaterilor; citarea domnului Ion Iliescu la interogatoriu, în conformitate cu dispoziţiile art. 721 coroborate cu dispoziţiile art. 112 pct. 5 alin. 5 şi art. 114 pct. 4 din Codul de procedură civilă; apărarea contestatorului de către "Avocatul Poporului", în conformitate cu art. 55 şi art. 56 din Constituţie.În motivarea contestaţiei domnului Moasa Ioan se susţine încălcarea art. 81 alin. (4) din Constituţie, prin aceea ca domnul Ion Iliescu a îndeplinit deja doua mandate în funcţia de Preşedinte al României, după cum urmează: primul, de la intrarea în vigoare a Constituţiei şi până la alegerile din toamna anului 1992, iar al doilea, din septembrie 1992 şi până în prezent; participarea domnului Ion Iliescu al alegerile din acest an ar avea ca rezultat încălcarea dispoziţiilor constituţionale şi, în fapt, îndeplinirea a mai mult de doua mandate (8 ani) în funcţia de Preşedinte al României; lipsa de interes a domnului Ion Iliescu pentru aprobarea de către Parlament a Legii privind Agenţia de Dezvoltare şi Amenajare Rurală; aprobarea de către domnul Ion Iliescu a Legii nr. 18/1991 a permis fărâmiţarea pământului arabil în milioane de parcelute, iar de 2-3 ani se vorbeşte ca acestea ar trebui comasate, dar neluarea de măsuri în acest sens duce la încălcarea prevederilor art. 50 alin. (2) din Constituţie; domnul Ion Iliescu ar fi trebuit sa ceara poporului, conform art. 90 din Constituţie, să-şi exprime, prin referendum, voinţa şi părerea cu privire la problemele de interes naţional, cum ar fi: Legea fondului funciar, Legea caselor naţionalizate şi Legea privatizării.În motivarea contestaţiei domnului Mogos Constantin se susţine ca, potrivit art. 81 alin. (4) din Constituţie şi art. 10 din Legea nr. 69/1992, domnul Ion Iliescu nu mai are dreptul sa candideze, deoarece a îndeplinit de doua ori funcţia de Preşedinte al României în perioadele mai 1990 – septembrie 1992 şi septembrie 1992 – noiembrie 1996; oricâte mandate ar avea domnul Ion Iliescu şi oricit de mult l-ar iubi o parte a populaţiei României, domnia sa nu poate să încalce legile tarii prin participarea la alegerile din acest an; domnul Ion Iliescu „încalcă legile române, legile logicii, legile limbii române şi legea bunului simt”, deoarece domnia sa a inventat noţiunea de „mandat constituţional”, în scopul argumentarii înscrierii pentru un al treilea mandat; în situaţia în care se admite ca primul mandat a fost în perioada 1992-1996, toate actele normative emise anterior şi promulgate de domnul Ion Iliescu sunt „nule de drept”. În sprijinul motivarii din contestaţie este invocată şi Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 18/1992.Deoarece contestaţiile au acelaşi obiect, şi anume înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu, iar între motivele invocate exista o strinsa legătură, preşedintele Curţii Constituţionale, pentru o mai buna administrare a justiţiei, pune în discuţie conexarea dosarelor.Procurorul este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 236 D/1996 şi nr. 235 D/1996 la Dosarul nr. 234 D/1996, care a fost primul înregistrat, urmînd a se pronunţa asupra tuturor contestaţiilor printr-o singura hotărâre.Procurorul, având cuvintul pe fond, pune concluzii de respingere a contestaţiilor, întrucît, în legătură cu candidatura domnului Ion Iliescu pentru un nou mandat, Curtea Constituţională a statuat prin Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 1996. Apreciază ca celelalte motive invocate de contestatori nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.CURTEA,luând în dezbatere contestaţiile înaintate de Biroul Electoral Central, constata ca este competenţa să le soluţioneze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituţie, al art. 27 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992.Analizînd contestaţiile în raport cu prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României şi vazind concluziile reprezentantului Ministerului Public, Curtea retine următoarele:Contestaţiile se întemeiază, în esenta, pe un singur motiv, şi anume depunerea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru un al treilea mandat. În legătură cu acest motiv, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 septembrie 1996, şi nu exista motive să se revină asupra celor statuate. Astfel, s-a stabilit ca „mandatul presedintial reglementat de Constituţia României nu poate fi aşezat în prelungirea unor durate de îndeplinire a funcţiei de Preşedinte al României anterioare intrării în vigoare a legii fundamentale” şi ca „mandatul de Preşedinte al României în perioada 1992-1996 este primul mandat constituţional al domnului Ion Iliescu”. În consecinţa, motivul invocat în legătură cu numărul mandatelor exercitate până în prezent de domnul Ion Iliescu este neîntemeiat.În sprijinul argumentarii din contestaţiile domnilor Siromascenco Ştefan şi Mogos Constantin s-a invocat şi referirea la funcţia de Preşedinte al României din Hotărârea nr. 18/1992 a Curţii Constituţionale, pronunţată într-un litigiu ce interesa funcţiile îndeplinite de domnul Ion Iliescu ca preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţionala, nefacându-se însă distincţia necesară între aceste funcţii anterioare Constituţiei şi regimul juridic al funcţiei de Preşedinte al României definit prin mandatul constituţional prevăzut de art. 81 alin. (4).În contestaţia formulată, domnul Siromascenco Ştefan solicita citarea domnului Ion Iliescu şi publicitatea dezbaterilor.Cît priveşte cererea de publicitate a dezbaterilor, aceasta nu se justifica, întrucît, asa cum s-a precizat, judecata se face în condiţiile art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, coroborate cu art. 16 din Legea nr. 47/1992. Consecinţa a faptului ca judecata s-a făcut fără citarea părţilor, cererea de chemare al interogatoriu a candidatului, precum şi cererea de reprezentare în judecata a contestatorului nu sunt admisibile.Cît priveşte referirea facuta de contestator la necesitatea respectării actelor de drept internaţional în domeniul drepturilor omului, trebuie observat ca regulile speciale de procedura prevăzute de lege şi care se aplică în cadrul contenciosului electoral sunt în deplin acord cu normele de drept internaţional în materie; astfel cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunind posibilitatea neingradita a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi modalităţile instituite de lege.Celelalte "motive" invocate de contestatori nu reprezintă impedimente juridice pentru ca o persoană să poată candida la funcţia de Preşedinte al României, în sensul art. 34 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (3), art. 35 alin. (2) şi art. 81 alin. (4) din Constituţie, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Ion Iliescu la alegerile preşedinţiale din 3 noiembrie 1996. În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe hotărâri, cu prilejul alegerilor din 1992 şi al alegerilor din acest an, neexistand temeiuri pentru a se reveni asupra celor statuate.Prin natura lor, aceste motive de ordin public, economic şi moral exced atribuţiile Curţii Constituţionale, definite de Constituţie şi de Legea nr. 69/1992, putind fi, eventual, apreciate numai de corpul electoral cu prilejul exprimarii votului.În consecinţa, contestaţiile ce fac obiectul judecaţii de faţa urmează a fi respinse.Pentru considerentele arătate şi vazind dispoziţiile art. 144 lit. d) din Constituţie, ale art. 13 alin. (1) lit. B. a), ale art. 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992, precum şi pe cele ale art. 2 alin. (2) şi art. 11 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 69/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEAÎn numele legiiHOTĂRĂŞTE:Respinge ca neintemeiate contestaţiile privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcţia de Preşedinte al României, formulate de domnii Siromascenco Ştefan, Moasa Ioan şi Mogos Constantin.Hotărârea este definitivă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu ––––––