HOTĂRÎRE Nr. 34 din 26 septembrie 1996

Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorIoan Deleanu – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVirgil Firuleasa – procurorConstantin Burada – magistrat-asistentPe rol soluţionarea contestaţiilor privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcţia de Preşedinte al României, la alegerile din 3 noiembrie 1996, depuse la Biroul Electoral Central, după cum urmează:– nr. 240 din 25 septembrie 1996, a domnului Bob Nicolae;– nr. 236 din 24 septembrie 1996, a Partidului Social Democrat Roman;– nr. 242 din 25 septembrie 1996, a domnului Popa I. Ioan;– nr. 243 din 25 septembrie 1996, a domnului Duta N. Marin.Contestaţiile au fost înaintate Curţii Constituţionale şi formează obiectul dosarelor nr. 229D/1996, nr. 230D/1996, nr. 231D/1996 şi nr. 232D/1996.Curtea a decis soluţionarea contestaţiilor fără citarea părţilor, având în vedere cerinţa legală a rezolvarii lor în maximum 48 de ore, potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 11 alin. (2) şi (3) şi art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992, raportate la art. 85 din Legea nr. 68/1992 şi coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă.Magistratul-asistent prezintă obiectul contestaţiilor.În motivarea contestaţiei depuse de domnul Bob Nicolae se arata ca domnul Ion Iliescu nu mai are dreptul sa candideze la funcţia de Preşedinte al României, deoarece a îndeplinit până în prezent doua mandate; primul, în perioada 1990-1992 şi al doilea, în perioada 1992-1996. Apreciază ca depunerea candidaturii pentru un al treilea mandat contravine art. 81 alin. (4) din Constituţie, Decretului-lege nr. 92/1990 şi art. 10 din Legea nr. 69/1992.În motivarea contestaţiei Partidului Social Democrat Roman se susţine, în esenta, ca: domnul Ion Iliescu a îndeplinit, anterior alegerilor preşedinţiale programate pentru 3 noiembrie 1996, doua mandate de Preşedinte al României, corespunzător art. 81 alin. (4) din Constituţie; întrucît art. 150 alin. (1) din Constituţie prevede că legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare numai în măsura în care nu contravin Constituţiei, rezultă ca Decretul-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989, în care, de asemenea, s-a prevăzut "alegerea tuturor conducătorilor politici" pentru unul sau, cel mult, doua mandate, act normativ cu caracter constituţional, ca şi Decretul-lege nr. 92 din 14 martie 1990, au rămas în vigoare; se mai susţine ca însăşi Curtea Constituţională, prin Hotărârea nr. 18 din 7 septembrie 1992, a reţinut ca primul mandat al domnului Ion Iliescu a început la 20 mai 1990; se apreciază ca cel de-al doilea mandat, septembrie 1992 – noiembrie 1996, „este guvernat de Constituţia din 1991” care a preluat şi menţinut principiul constituţional de „cel mult două mandate” pentru funcţia de Preşedinte al României, prevăzut în Decretul-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989; se mai arata ca, potrivit art. 83 alin. (1) din Constituţie, durata maxima a mandatului este de 4 ani pentru a nu se permite exercitarea funcţiei de Preşedinte al României mai mult de 8 ani, or, dacă, prin absurd, „s-ar numara mandatele din decembrie 1991, data aprobării Constituţiei, un nou mandat al Preşedintelui Ion Iliescu ar depăşi şi numărul de doua al mandatelor şi maximumul de 8 ani prevăzut în mod imperativ de Constituţie”. În sprijinul acestor afirmaţii sunt invocate şi dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 69 din 15 iulie 1992 pentru alegerea Preşedintelui României; considera ca depunerea candidaturii pentru a treia oara „capata o deosebită gravitate”, ţinând seama ca în funcţia pe care o ocupa trebuie să „vegheze la respectarea Constituţiei, în conformitate cu prevederile art. 80 alin. (2) din legea fundamentală”; deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcţia de Preşedinte al României, se impune anularea acestei înscrieri; potrivit art. 126 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, coroborate cu art. 20 din Constituţie, solicita să se dispună judecarea în şedinţa publică, cu citarea contestatorului, iar, în caz contrar, pronunţarea să se facă „în şedinţa publică potrivit legii, care în aceasta privinta nu creează nici un regim derogatoriu”.În motivarea contestaţiei domnului Popa I. Ioan se susţine ca domnul Ion Iliescu candidează pentru al treilea mandat la alegerile preşedinţiale din 3 noiembrie 1996 şi, în consecinţa, se încalcă principiile înscrise în Comunicatul către ţara al Consiliului Frontului Salvării Naţionale din 22 decembrie 1989, prevederile Decretului-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989, ale Decretului-lege nr. 92 din 14 martie 1990, ale art. 81 alin. (4) şi art. 83 alin. (1) din Constituţie, precum şi ale art. 10 din Legea nr. 69 din 15 iulie 1992.În motivarea contestaţiei domnului Duta N. Marin se arata, în esenta, ca: înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu este contrară art. 81 alin. (4) din Constituţie; domnul Ion Iliescu este implicat direct în lovitura de stat din decembrie 1989 şi în condamnarea la moarte, fără probe, a soţilor Ceauşescu; se face vinovat de moartea a numeroase persoane care au participat la evenimentele din decembrie 1989; după preluarea puterii, împreună cu fostele structuri de partid şi de securitate şi cu ajutorul organelor de procuratura şi justiţie, a instaurat un regim de dictatura şi teroare pentru reprimarea tuturor oponentilor politici, inclusiv a sa. În acest sens, susţine ca i s-au reţinut drepturile salariale, fără temei legal, timp de 16 luni, i s-a desfăcut nejustificat contractul de muncă, nu a beneficiat de prevederile Legii nr. 18/1991 şi, deşi s-a adresat organelor de procuratura, justiţie, inclusiv ministrului justiţiei, procurorului general, preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, Consiliului Superior al Magistraturii, indicind în acest sens un număr mare de dosare şi plângeri, nu i s-a făcut dreptate; mai arata ca a sesizat şi pe Preşedintele Ion Iliescu, însă acesta "nu a mediat cazul sau cu puterea judecătorească şi executivă, legalizind genocidul politic"; de asemenea, mai susţine ca Frontul Salvării Naţionale, Partidul Democraţiei Sociale din România şi Guvernul au conceput şi aplicat un plan de distrugere a patrimoniului agrar şi industrial al tarii, au împărţit rezerva de circa 3 miliarde dolari, prin liberalizarea preţurilor au transformat România într-o piaţa de desfacere a Vestului şi, prin Legea privatizării societăţilor comerciale nr. 58 din 14 august 1991, "au decimat industria, comerţul şi turismul în favoarea unor reţele de afaceristi", toate acestea şi datorită Preşedintelui Ion Iliescu care "nu a aparat interesul naţional".Deoarece contestaţiile au acelaşi obiect, şi anume înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu, iar între motivele invocate exista o strinsa legătură, preşedintele Curţii Constituţionale, pentru o mai buna administrare a justiţiei, pune în discuţie conexarea dosarelor.Procurorul este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 232D/1996, nr. 231D/1996 şi nr. 230D/1996 la Dosarul nr. 229D/1996, care a fost primul înregistrat, urmînd a se pronunţa asupra tuturor contestaţiilor printr-o singura hotărâre.Procurorul, având cuvintul în fond, pune concluzii de respingere a contestaţiilor, deoarece motivele pe care acestea se întemeiază au fost soluţionate de Curtea Constituţională prin hotărâri deja pronunţate. Cît priveşte consideratiile de ordin politic, economic, moral şi material, arata ca acestea nu reprezintă cauze de neeligibilitate.CURTEA,luând în dezbatere contestaţiile înaintate de Biroul Electoral Central, constata ca este competenţa să le soluţioneze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituţie, al art. 27 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992. Analizînd contestaţiile în raport cu prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României şi vazind concluziile reprezentantului Ministerului Public, Curtea retine următoarele:Contestaţiile se întemeiază, în esenta, pe un singur motiv, şi anume depunerea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru un al treilea mandat. În legătură cu acest motiv, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 septembrie 1996, şi nu exista motive să se revină asupra celor statuate. Astfel, s-a stabilit ca „mandatul presedintial reglementat de Constituţia României nu poate fi aşezat în prelungirea unor durate de îndeplinire a funcţiei de Preşedinte al României anterioare intrării în vigoare a legii fundamentale” şi ca „mandatul de Preşedinte al României din perioada 1992-1996 este primul mandat constituţional al domnului Ion Iliescu”. În consecinţa, motivul invocat în legătură cu numărul mandatelor exercitate până în prezent de domnul Ion Iliescu este neîntemeiat.În sprijinul argumentarii din contestaţia Partidului Social Democrat Roman s-a invocat şi referirea la funcţia de Preşedinte al României din Hotărârea nr. 18/1992 a Curţii Constituţionale, pronunţată într-un litigiu ce interesa funcţiile îndeplinite de domnul Ion Iliescu ca preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţionala, nefacându-se însă distincţia necesară între aceste funcţii anterioare Constituţiei şi regimul funcţiei de Preşedinte al României, definit prin mandatul constituţional prevăzut de art. 81 alin. (4).Faţa de cele arătate, rezultă ca mandatul de Preşedinte al României din perioada 1992-1996 este primul mandat constituţional al domnului Ion Iliescu.În aceeaşi contestaţie s-a solicitat ca pronunţarea hotărârii să se facă în şedinţa publică. Este adevărat ca, potrivit art. 121 alin. 3 din Codul de procedură civilă, "hotărârea se pronunţa întotdeauna în şedinţa publică", iar art. 581 din Codul de procedură civilă nu cuprinde o norma derogatorie în acest sens. Dar, potrivit art. 16 din Legea nr. 47/1992, procedura jurisdicţională prevăzută de prezenta lege se completează cu regulile procedurii civile, în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii Constituţionale, iar compatibilitatea se hotărăşte exclusiv de Curte. De altfel, hotărârea Curţii se publică integral în Monitorul Oficial al României, Partea I.Celelalte "motive" invocate, îndeosebi în contestaţia domnului Duta N. Marin, nu reprezintă impedimente juridice pentru ca o persoană să poată candida la funcţia de Preşedinte al României, în sensul art. 34 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (3), art. 35 alin. (2) şi art. 81 alin. (4) din Constituţie, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Ion Iliescu la alegerile preşedinţiale din 3 noiembrie 1996. În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe hotărâri, cu prilejul alegerilor din 1992 şi al alegerilor din acest an, neexistand temeiuri pentru a se reveni asupra celor statuate.Prin natura lor, aceste motive de ordin politic, economic şi moral exced atribuţiile Curţii Constituţionale, definite de Constituţie şi de Legea nr. 69/1992, putind fi, eventual, apreciate numai de corpul electoral cu prilejul exprimarii votului.În consecinţa, contestaţiile ce fac obiectul judecaţii de faţa urmează a fi respinse.Pentru considerentele arătate şi vazind dispoziţiile art. 144 lit. d) din Constituţie, ale art. 13 alin. (1) lit. B. a), ale art. 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992, precum şi pe cele ale art. 2 alin. (2) şi art. 11 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 69/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEAÎn numele legiiHOTĂRĂŞTE:Respinge ca neintemeiate contestaţiile privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcţia de Preşedinte al României, formulate de domnul Bob Nicolae, de Partidul Social Democrat Roman şi de domnii Popa I. Ioan şi Duta N. Marin.Hotărârea este definitivă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Constantin Burada ––––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește