HOTĂRÎRE Nr. 31 din 25 septembrie 1996

Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorIoan Deleanu – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIoan Griga – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol soluţionarea contestaţiei în anulare formulată, în temeiul art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, de Alianta Civică, doamna Dorana Cosoveanu şi domnul Neculai Prelipceanu împotriva Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 septembrie 1996 de respingere a contestaţiei privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu.Curtea a decis soluţionarea prezentei contestaţii fără citarea contestatarilor, potrivit procedurii legale referitoare la soluţionarea contestarii candidaturilor la funcţia de Preşedinte al României, având în vedere caracterul de incident procedural în cadrul contenciosului electoral şi ţinând seama de cerinţa legală a rezolvarii litigiilor în domeniul electoral, cu respectarea termenelor prevăzute de lege, conform prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 11 alin. (2) şi alin. (3) şi art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992. De aceea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, Curtea constata ca prevederile art. 85 şi următoarele din Codul de procedură civilă, referitoare la citarea sau înfăţişarea părţilor, sunt incompatibile cu procedura jurisdicţională de soluţionare a contestaţiei de faţa.Magistratul-asistent prezintă obiectul contestaţiei.În contestaţie se cere anularea hotărârii atacate pe aceasta cale, întrucît judecata s-a făcut fără citarea contestatarilor, considerindu-se ca sunt incidente prevederile art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, conform cărora hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii nu a fost îndeplinită potrivit cerinţelor legii, iar acest motiv nu a putut fi invocat pe căile ordinare de atac.În motivarea contestaţiei se invoca prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 şi regulamentul Curţii, conform cărora şedinţele de judecată pot sa nu fie publice, dar din motive întemeiate, precum şi prevederile art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale în care se prevede că orice persoană are dreptul la o judecata în mod public de către o instanţa independenta şi impartiala, în procesele privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil. În acest sens se arata ca şedinţa poate să nu fie publică „doar din motive întemeiate ori atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiţiei”. Pe fond, se considera ca soluţionarea contestaţiei împotriva înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu fără citarea părţilor constituie o încălcare a principiului contradictorialităţii, a dreptului la apărare şi a principiului oralitatii. Chiar dacă, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 şi art. 85 alin. (1) din Legea nr. 68/1992, soluţionarea contestaţiei se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanţa preşedinţială, care, potrivit art. 581 din Codul de procedură civilă, poate fi data şi fără citarea părţilor, contestatorii considera ca aceasta ultima posibilitate are un caracter de excepţie. În acest sens, precizează ca existenta interesului public legat de soluţionarea contestaţiei privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu impunea ca judecarea să se facă cu citarea părţilor, mai ales ca, în ce priveşte ordonanţa preşedinţială, exista calea de atac a apelului, care, în toate cazurile, se judeca cu citarea părţilor. Totodată, se apreciază ca termenul de 5 zile pentru inminarea citaţiei putea fi prescurtat şi ca prevederea legală referitoare la soluţionarea contestaţiei, în maximum 48 de ore, nu prevalează asupra principiilor publicităţii, contradictorialităţii, oralitatii şi dreptului la apărare. Se mai apreciază ca necitarea părţilor ar fi echivalenta cu o antepronuntare şi ca, în temeiul art. 20 alin. (2) din Constituţie, prevalează dispoziţiile Convenţiei europene susmenţionate, indicindu-se unele hotărâri pronunţate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, referitoare la drepturi civile şi interese private, care au consacrat publicitatea dezbaterilor, principiile „egalităţii armelor” şi oralitatii, precum şi faptul ca aceste exigente se aplică şi jurisdicţiei curţilor constituţionale. În finalul contestaţiei se invoca unele motive de combatere a unor posibile contraargumente, şi anume faptul ca numai candidatul la funcţia de Preşedinte al României ar fi avut motive să se plângă că nu a fost citat, ca practica jurisdicţională a Curţii nu constituie izvor de drept, asa încât nu ar fi semnificativă evocarea hotărîrilor anterioare, ca soluţionarea contestaţiei în anulare nu ar fi de competenţa Curţii şi ca aceasta ar putea, potrivit art. 16 din Legea nr. 47/1992, sa hotărască asupra compatibilitatii regulilor procedurii civile cu natura procedurii din faţa Curţii, însă nu „peste şi în afară legii”.Procurorul, având cuvintul, apreciază ca inadmisibila contestaţia în anulare, deoarece art. 85 alin. (2) din Legea nr. 68/1992 prevede în mod expres ca împotriva hotărîrilor definitive, pronunţate în contenciosul electoral, nu exista cale de atac. În consecinţa, nici celelalte motive invocate în contestaţie nu mai trebuie analizate.CURTEA,luând în dezbatere contestaţia în anulare, constata, cu opinia separată a unui judecător, ca este competenţa sa o soluţioneze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituţie, al art. 27 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992, raportate la art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.În opinia separată se arata ca, deoarece, faţă de dispoziţiile constituţionale şi legale, jurisdicţia constituţională nu include şi căile extraordinare de atac, iar în acest domeniu nu sunt aplicabile dispoziţiile procedurale civile, cererii de faţa îi sunt aplicabile dispoziţiile constituţionale şi legale privitoare la rezolvarea petitiilor. Ca atare, rezolvarea acesteia prin proceduri jurisdicţionale este contrară Constituţiei şi dispoziţiilor legale în materie.Analizînd contestaţia în raport cu prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 47/1992, ale art. 85 alin. (2) din Legea nr. 68/1992 şi ale art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992, Curtea retine următoarele:Contestaţia în anulare are ca obiect Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 septembrie 1996, pronunţată în cadrul procedurii referitoare la soluţionarea contestaţiilor privind înregistrarea candidaturilor pentru funcţia de Preşedinte al României la alegerile din 3 noiembrie 1996.În conformitate cu prevederile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 68/1992, împotriva hotărîrilor definitive pronunţate în contenciosul electoral, reglementat de această lege, nu exista cale de atac. În acest sens, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 3 din 30 iunie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 15 iulie 1992, s-a decis ca dispoziţia respectiva este constituţională, fiind conformă exigenţelor impuse de specificul procesului electoral. Obiecţia de neconstituţionalitate pentru soluţionarea căreia s-a emis aceasta decizie privea tocmai admisibilitatea căilor extraordinare de atac în domeniul contenciosului electoral.Întrucît art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României prevede că dispoziţiile legale referitoare la judecarea contestaţiilor şi a oricăror alte cereri din Legea nr. 68/1992 se aplică şi în ce priveşte alegerile preşedinţiale, rezultă ca prevederile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 68/1992 sunt incidente şi în ce priveşte contenciosul electoral privind alegerile preşedinţiale.În consecinţa, împotriva hotărîrilor Curţii Constituţionale emise pentru soluţionarea contestaţiilor privind înregistrarea sau neînregistrarea unei candidaturi, nu exista nici o cale de atac.În acelaşi sens, prin decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 2 din 3 martie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 25 martie 1994, s-a statuat ca "în activitatea jurisdicţională a Curţii Constituţionale contestaţia în anulare nu este exclusa".Curtea Constituţională a reconfirmat recent aceasta interpretare prin hotărârile nr. 25 şi nr. 26, ambele din 20 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 24 septembrie 1996.Faţa de cele arătate, rezultă ca prezenta contestaţie urmează a fi respinsă ca inadmisibila, nemaifiind deci posibila analiza motivelor invocate de contestatori, inclusiv a hotărîrilor Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, invocate, şi care se referă la drepturi şi obligaţii cu caracter civil.Pentru considerentele arătate şi vazind dispoziţiile art. 144 lit. d) din Constituţie, ale art. 13 alin. (1) lit. B a), ale art. 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992, cele ale art. 2 alin. (2) şi ale art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992, precum şi ale art. 85 alin. (2) din Legea nr. 68/1992, raportate la art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, cu unanimitate de voturi,CURTEAÎn numele legiiHOTĂRĂŞTE:Respinge ca inadmisibila contestaţia în anulare formulată de Alianta Civică, doamna Dorana Cosoveanu şi domnul Neculai Prelipceanu împotriva Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 septembrie 1996.Decizia este definitivă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu––––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește