HOTĂRÎRE Nr. 13 din 13 septembrie 1996

Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorIoan Deleanu – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVirgil Firuleasa – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol soluţionarea contestaţiilor privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcţia de Preşedinte al României, la alegerile din 3 noiembrie 1996, depuse la Biroul Electoral Central, după cum urmează:– nr. 124 din 10 septembrie 1996, a "Vulturului Brancovenesc-Apărătorii Naţiunii";– nr. 126 din 10 septembrie 1996, a domnului Mandrea Constantin;– nr. 131 din 10 septembrie 1996, a domnului Dinu Gabriel Zamfirescu;– nr. 137 din 11 septembrie 1996, a doamnei Nicola Corina;– nr. 138 din 11 septembrie 1996, a domnului Matei M. Mircea Gruia;– nr. 147 din 12 septembrie 1996, a domnului Braicau Petrisor;– nr. 149 din 12 septembrie 1996, a domnului Panita Ilie;– nr. 151 din 12 septembrie 1996, a domnului Ghidarcea T. Marian, în nume propriu, şi în numele altor 9 cetăţeni.Contestaţiile au fost înaintate Curţii Constituţionale cu adresa nr. 134 la data de 11 septembrie 1996 şi cu adresa nr. 154 din 12 septembrie 1996, ele formind obiectul dosarelor nr. 182D/1996, nr. 183D/1996, nr. 184D/1996, nr. 186D/1996, nr. 187D/1996, nr. 189D/1996, nr. 191D/1996 şi nr. 192D/1996. Curtea a decis soluţionarea contestaţiilor fără citarea părţilor, având în vedere cerinţa legală a rezolvarii ei în maximum 48 de ore, potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, ale art. 11 alin. (2) şi alin. (3) şi ale art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992, raportate la art. 85 din Legea nr. 68/1992 şi coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă.Magistratul-asistent prezintă obiectul contestaţiilor.În motivarea contestaţiei depuse de "Vulturul Brancovenesc-Apărătorii Naţiunii", ce formează obiectul Dosarului nr. 182D/1996, se susţine ca domnul Ion Iliescu "a mai fost ales Preşedinte prin scrutin naţional la alegerile din 1990 şi 1992, ceea ce înseamnă ca acum ar candida pentru al treilea mandat". Mandatul 1990-1992 nu poate fi considerat "provizoriu" sau "anteconstituţional", deoarece domnul Ion Iliescu a depus jurămîntul ca Preşedinte al României, iar în decembrie 1991 şi-a continuat mandatul până în octombrie 1992, perioada în care Constituţia era în vigoare.În Dosarul nr. 183D/1996, motivând contestaţia, domnul Mandrea Constantin arata ca, potrivit Decretului-lege nr. 2/1989, Legii nr. 69/1992 şi art. 83 din Constituţia din 1991, candidatura domnului Ion Iliescu la alegerile din noiembrie 1996 „se produce în dispreţul Constituţiei”, deoarece acesta a îndeplinit doua mandate: primul, în urma scrutinului din mai 1990, şi al doilea, în urma alegerilor din septembrie 1992. În situaţia în care se considera ca primul mandat a fost în perioada 1992-1996, toate actele normative, emise anterior şi promulgate de domnul Ion Iliescu, inclusiv Legea nr. 69/1992, sunt „nule de drept”. Deoarece şi Constituţia a fost promulgată de domnul Ion Iliescu, „Preşedinte neconstitutional”, rezultă ca şi aceasta este „nulă de drept”.În motivarea contestaţiei care formează obiectul Dosarului nr. 184D/1996, domnul Dinu Gabriel Zamfirescu susţine ca domnul Ion Iliescu candidează pentru un al treilea mandat, deoarece a fost ales ca Preşedinte al României de doua ori, în mai 1990 şi în octombrie 1992, indeplinind doua mandate, asa cum prevede art. 81 alin. (4) din Constituţie şi art. 10 din Legea nr. 69/1992; perioada decembrie 1991 – octombrie 1992 reprezintă un mandat constituţional, în care preşedintele a exercitat unele dintre atribuţiile conferite de Constituţie prin art. 85, art. 86, art. 87, art. 88, art. 91, art. 92, art. 94 şi art. 99. Se invoca, de asemenea, Hotărârea nr. 18/1992 a Curţii Constituţionale, în care se arata: „Constituţia României are în vedere funcţia de Preşedinte al României, funcţie instituită după 22 decembrie 1989 prin Decretul-lege nr. 92/1990, şi nu funcţia de preşedinte al Parlamentului provizoriu, cum a fost Consiliul Frontului Salvării Naţionale, respectiv Consiliul Provizoriu de Uniune Naţionala”; însăşi Curtea Constituţională recunoaşte indirect ca perioada mai 1990 – octombrie 1992 reprezintă un „mandat prezidential”; perioada decembrie 1991 – octombrie 1992 trebuie considerată ca un prim mandat, deoarece, în caz contrar, ar insemna ca toate legile votate în acea perioada să fie „nule şi neavenite”, fiind semnate de un preşedinte ce nu a fost ales în conformitate cu prevederile Constituţiei.În motivarea contestaţiilor depuse de doamna Nicola Corina şi de domnul Matei M. Mircea Gruia, care sunt identice ca formulare şi constituie obiectul dosarelor nr. 186D/1996 şi nr. 187D/1996, se susţine ca, potrivit art. 10 din Legea nr. 69/1992, domnul Ion Iliescu nu mai are dreptul sa candideze, întrucît a îndeplinit în mai multe rinduri funcţia de Preşedinte al României; în decembrie 1989 a fost ales ca”emanat al Revoluţiei” în funcţia de conducător al României; în februarie 1990 a fost ale ca preşedinte al poporului român de către reprezentanţii acestuia în Consiliul Provizoriu de Uniune Naţionala; în mai 1990 a fost ales Preşedinte în urma alegerilor desfăşurate în baza Decretului-lege nr. 92/1990; în decembrie 1991 a fost confirmat în funcţia de Preşedinte al României potrivit „art. 121” din Constituţie; în decembrie 1992 a fost confirmat pentru un nou mandat ca Preşedinte al României, pentru a patra oara, ca urmare a alegerilor organizate în septembrie 1992.În motivarea contestaţiei ce formează obiectul Dosarului nr. 189D/1996, Braicau Petrisor susţine neconstituţionalitatea candidaturii domnului Ion Iliescu, considerind ca prin depunerea acesteia se urmăreşte exercitarea unui al treilea mandat, primul fiind constituţional, "deoarece s-a îndeplinit în virtutea fostei Constituţii, legală până în ziua de 21 noiembrie 1991", neabrogata până la acea data; se arata ca "nu are nici o relevanta faptul ca primul mandat nu a fost integral de 4 ani", el datorându-se "termenului stabilit pentru elaborarea noi Constituţii".În motivarea contestaţiei domnului Panita Ilie, care formează obiectul Dosarului nr. 191D/1996, se arata ca înscrierea domnului Ion Iliescu la funcţia de Preşedinte al României constituie un act administrativ a cărui anulare o cere. Întrucît apreciază ca în aceasta materie Curtea Constituţională nu este competenţa, solicita trimiterea cererii sale instanţei de contencios administrativ pentru a fi soluţionată în temeiul Legii nr. 29/1990.Motivând contestaţia care formează obiectul Dosarului nr. 192D/1996, domnul Ghidarcea T. Marian arata ca domnul Ion Iliescu nu mai poate candida la funcţia suprema în stat, deoarece a exercitat doua mandate. Depunind candidatura pentru al treilea mandat, domnul Ion Iliescu "violeaza grav Constituţia", respectiv art. 81 alin. (4) şi art. 83 alin. (1), încalcă punctul 3 din Comunicatul către ţara al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, Decretul-lege nr. 2/1989, Decretul-lege nr. 92/1990, precum şi art. 10 din Legea nr. 69/1992. În sprijinul contestaţiei invoca şi punctul 7 al Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 18/1992.Deoarece toate contestaţiile au acelaşi obiect, şi anume înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu, iar între motivele invocate exista o strinsa legătură, preşedintele Curţii Constituţionale, pentru mai buna administrare a justiţiei, pune în discuţie conexarea dosarelor.Procurorul este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 183D/1996, nr. 184D/1996, nr. 186D/1996, nr. 187D/1996, nr. 189D/1996, nr. 191D/1996 şi nr. 192D/1996 la Dosarul nr. 182D/1996, care a fost primul înregistrat, urmînd a se pronunţa asupra tuturor contestaţiilor printr-o singura hotărâre.Procurorul, având cuvintul în fond, apreciază ca neintemeiate contestaţiile privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcţia de Preşedinte al României, deoarece perioada de la 8 decembrie 1991, când a intrat în vigoare Constituţia, şi până la alegerile din septembrie 1992, nu constituie mandat. Singurul mandat presedintial, în înţeles constituţional, este cel îndeplinit ca urmare a alegerilor din septembrie 1992. În consecinţa, solicita respingerea contestaţiilor.CURTEA,luând în dezbatere contestaţiile înaintate de Biroul Electoral Central, constata ca este competenţa să le soluţioneze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituţie, al art. 27 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992.Analizînd contestaţiile în raport cu prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 69/1992 şi vazind concluziile procurorului, Curtea retine următoarele:În legătură cu principalul motiv al contestaţiilor privind depunerea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru un al treilea mandat, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 septembrie 1996, şi nu exista motive sa revină asupra celor statuate, Astfel, s-a stabilit ca „mandatul presedintial reglementat de Constituţia României nu poate fi aşezat în prelungirea unor durate de îndeplinire a funcţiei de Preşedinte al României anterioare intrării în vigoare a legii fundamentale” şi ca „mandatul de Preşedinte al României din perioada 1992-1996 este primul mandat constituţional al domnului Ion Iliescu”. În consecinţa, motivul invocat în legătură cu numărul mandatelor exercitate până în prezent de domnul Ion Iliescu este neîntemeiat.De asemenea, este neîntemeiată susţinerea ca Preşedintele României a promulgat Constituţia din 1991, deoarece, potrivit art. 149, aceasta a intrat în vigoare la data aprobării ei prin referendum, respectiv la 8 decembrie 1991.Nici susţinerea ca toate actele normative anterioare Constituţiei sunt "nule de drept" nu poate fi reţinută, întrucît acestea au fost adoptate în temeiul unor dispoziţii normative cu caracter preconstitutional, care au legitimat valabilitatea şi legalitatea lor.Referitor la considerentele invocate în argumentarea contestaţiei domnului Dinu Gabriel Zamfirescu, se retine ca acestea dau expresie în realitate faptului ca înainte de Decretul-lege nr. 92/1990 nu a existat funcţia de Preşedinte al României, ci aceea de Preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, respectiv de Preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţionala, reglementarea funcţiei de Preşedinte al României fiind data pentru prima oara prin decretul-lege amintit. Curtea Constituţională nu s-a referit însă niciodată, în hotărârile sale, la existenta unor mandate constituţionale înaintea celui început după alegerile din septembrie 1992.În legătură cu motivul privitor la faptul ca primul mandat de Preşedinte al României s-ar fi exercitat până la 21 noiembrie 1991 în temeiul fostei Constituţii, neabrogata până la acea data, se retine ca, prin prevederile art. 10 din Decretul-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989, act cu caracter preconstitutional, s-a stabilit ca sunt şi rămân dizolvate toate structurile de putere aparţinând fostului regim dictatorial. Aceasta înseamnă ca au fost abrogate, totodată, toate dispoziţiile legale şi constituţionale care reglementau statutul acestor structuri, inclusiv durata prevăzută pentru exerciţiul atribuţiilor lor. În aceste condiţii, nu exista nici un temei pentru aplicarea prevederilor fostei Constituţii, relative la funcţia suprema în stat, la regimul juridic al celei de Preşedinte al României sau al structurilor postrevolutionare de putere ce au precedat-o, înainte de adoptarea Constituţiei actuale, intrata în vigoare la 8 decembrie 1991.Cît priveşte solicitarea domnului Panita Ilie de a se transmite cererea sa de anulare a înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu instanţei de contencios administrativ, în vederea anulării înregistrării, se retine ca, indiferent de calificarea data cererilor adresate Biroului Electoral Central cu privire la înregistrarea candidaturilor potrivit art. 144 lit. d) din Constituţie şi art. 11 alin. (2) din Legea nr. 69/1992, singura autoritate competentă să le rezolve este Curtea Constituţională.În sfârşit, nu pot fi reţinute nici celelalte consideratii invocate în contestaţii, deoarece acestea nu constituie argumente juridice; or, Curtea Constituţională, potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţa în numele legii”, iar potrivit art. 29 din regulamentul sau de organizare şi funcţionare „nu statuează decît asupra problemelor de drept”.În ce priveşte ceilalţi noua cetăţeni menţionaţi în contestaţia domnului Ghidarcea T. Marian se retine ca, deoarece aceştia nu au semnat contestaţia şi nici nu au împuternicit în acest sens pe autorul ei, nu pot fi consideraţi ca autori ai contestaţiei.În consecinţa, contestaţiile urmează a fi respinse.Pentru considerentele arate şi vazind dispoziţiile art. 144 lit. d) din Constituţie, ale art. 13 alin. (1) lit. B.a), ale art. 27 şi ale art. 28 din Legea nr. 47/1992, precum şi cele ale art. 2 alin. (2) şi ale art. 11 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 69/1992, în unanimitate,CURTEAÎn numele legiiHOTĂRĂŞTE:Respinge ca neintemeiate contestaţiile privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcţia de Preşedinte al României, formulate de"Vulturul Brancovenesc-Apărătorii Naţiunii", precum şi de domnii Mandrea Constantin şi Dinu Gabriel Zamfirescu, doamna Nicola Corina, domnii Matei M. Mircea Gruia, Braicau Petrisor, Panita Ilie şi Ghidarcea T. Marian.Hotărârea este definitivă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Doina Suliman––––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește