pentru acordarea încrederii Guvernului
Având în vedere dezbaterile care au avut loc în şedinţa comuna a Camerei Deputaţilor şi Senatului, din data de 11 decembrie 1996, asupra Programului de guvernare şi întregii liste a Guvernului, prezentate de către domnul Victor Ciorbea, candidatul pentru funcţia de prim-ministru,în conformitate cu rezultatul votului consemnat în procesul-verbal din data de 11 decembrie 1996,în temeiul art. 102 alin. (3) din Constituţia României,Parlamentul României adopta prezenta hotărâre. +
Articolul UNICSe acorda încredere Guvernului, în componenta prevăzută în anexa nr. 1, pentru realizarea Programului sau de guvernare prevăzut în anexa nr. 2.PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILORION DIACONESCUPREŞEDINTELE SENATULUIPETRE ROMAN +
Anexa 1COMPONENTA GUVERNULUI ROMÂNIEI1. Victor Ciorbea – Prim-ministrul României2. Mircea Ciumara – Ministru de Stat, Ministrul finanţelor3. Adrian Severin – Ministru de Stat, Ministrul de Externe4. Ulm Spineanu – Ministru de Stat, Ministrul Reformei5. Calin Popescu-Tariceanu – Ministru de Stat, Ministrul Industriei şi Comerţului6. Alexandru Athanasiu – Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale7. Valeriu Stoica – Ministrul Justiţiei8. Victor Babiuc – Ministrul Apărării9. Gavril Dejeu – Ministrul de Interne10. Dinu Gavrilescu – Ministrul Agriculturii şi Alimentaţiei11. Traian Basescu – Ministrul Transporturilor12. Sorin Pantis – Ministrul Comunicaţiilor13. Akos Birtalan – Ministrul Turismului14. Nicolae Noica – Ministrul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului15. Ion Oltean – Ministrul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului16. Virgil Petrescu – Ministrul Învăţământului17. Bujor Bogdan-Teodoriu – Ministrul Cercetării şi Tehnologiei18. Ştefan Iosif Dragulescu – Ministrul Sănătăţii19. Ion Caramitru – Ministrul Culturii20. Sorin Stanescu – Ministrul Tineretului şi Sportului 21. Bogdan Nicolae Niculescu-Duvaz – Ministrul pentru Relaţiile cu Parlamentul22. Remus Opris – Ministru delegat pe lângă Primul Ministru pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului şi a Departamentului pentru Administraţie Publică Locală23. Alexandru Herlea – Ministru delegat pe lângă Primul Ministru pentru Integrare Europeană24. Radu Boroianu – Ministru delegat pe lângă Primul Ministru pentru Informaţii Publice25. Gyorgy Tokay – Ministru delegat pe lângă Primul Ministru pentru Minorităţi Naţionale26. Dan Radu Rusanu – Secretar de Stat la Ministerul Finanţelor, Membru al Guvernului27. Constantin Dudu Ionescu – Secretar de Stat la Ministerul Apărării, Membru al Guvernului28. Florin Buruiana – Secretar de Stat la Ministerul Industriei şi Comerţului, Membru al Guvernului +
Anexa 2Program socio-economic pe termen scurtMăsuri prioritare pentru primele şase luni de guvernareProgramul de baza de macro-stabilizare şi de dezvoltare a României până în anul 2000PROGRAM SOCIO-ECONOMIC PE TERMEN SCURTMăsuri prioritare pentru primele şase luni de guvernareParte integrantă a programului de guvernare, acest program cuprinde priorităţile de acţiune pentru primele şase luni de guvernare şi factorii pregatitori pentru evolutiile economico-sociale pe termen lung.Programul pe termen scurt acoperă, în primul rind, iarna 1996-1997. Coalitia de guvernare considera ca prioritate absolută traversarea iernii fără obisnuitele sacrificii şi privatiuni din partea populaţiei, cu nimic vinovata de greşelile sau calculele politice ale fostei guvernari. Acest obiectiv va fi realizat în paralel cu măsuri de corectare a dezechilibrelor în plan macroeconomic, precum şi în cel al economiei reale.Atât economia cît şi societatea românească se afla într-o criza profunda, cauzată de proasta administrare a resurselor şi a potenţialului naţional. Programul de şase luni are ca obiectiv principal gestionarea situaţiei pentru pregătirea iesirii din criza, stoparea degradării socio-economice, ameliorarea vieţii populaţiei şi, în special, a categoriilor sociale defavorizate. Se va urmări realizarea condiţiilor minimale necesare creşterii economice durabile.Programul socio-economic de măsuri pentru primele şase luni are, de asemenea, ca obiectiv demararea în regim de urgenta a acelor reforme care să asigure sprijin din partea organismelor financiare internaţionale şi crearea mediului economic necesar pregătirii în vederea integrării în Uniunea Europeană şi în NATO.Acest program urmăreşte îndeplinirea obligaţiilor pe termen scurt asumate prin: "Contractul cu România" al Convenţiei Democrate, programul USD, "Mai întâi, pentru oameni", şi programul electoral al UDMR, "Împreună vom reusi".I. Măsuri sociale şi economiceDepăşirea stării critice în care se găseşte economia României în prezent nu se poate realiza într-un termen scurt. Anumite dezechilibre necesita, însă, soluţii imediate. Urgentele programului de guvernare vizează:A. Măsuri iniţiale pentru combaterea saracieiÎn domeniul asistenţei sociale, Guvernul va proceda la îndeplinirea imediata a angajamentului privind creşterea alocaţiei de stat pentru copii, până la nivelul de 50.000 lei/luna/copil, diferenţiat în funcţie de dificultăţile materiale ale familiei.De asemenea, corespunzător obligaţiilor asumate, va iniţia procesul de majorare a pensiilor taranilor cooperatori, asigurindu-se nivelul minim de 50.000 lei/luna.Guvernul se obliga, în egala măsura, sa elaboreze reglementări privind indexarea automată a pensiilor în raport cu rata inflaţiei.Guvernul va analiza imediat posibilitatea extinderii programelor de combatere activa a somajului, în special în rindul tinerilor. Se va completa şi revizui cadrul legislativ pentru asigurarea de locuinţe destinate tinerilor, punându-li-se la dispoziţie credite pe termen lung şi terenurile necesare.Guvernul va întări sistemul de protecţie socială, astfel încât sa reducă socurile pe care viitoarele reforme le vor produce asupra nivelului de trai.B. Importul de resurse energeticeFinanţarea importului de resurse energetice fiind dificila, Guvernul va adopta următoarele măsuri:– Evaluarea stocurilor de resurse energetice existente şi identificarea, în colaborare cu regiile autonome din domeniu, a necesarului de aprovizionat;– Stabilirea, împreună cu Banca Naţionala şi cu băncile comerciale, a surselor şi a mecanismelor de finanţare a importurilor energetice pentru iarna 1996-1997;– Importul de combustibil în cantităţi suficiente, în special pentru asigurarea confortului termic al populaţiei.C. Preţul energieiPreţul energiei nu va fi liberalizat, cel puţin până în anul 1998.Se va iniţia, însă, alinierea preţului la energie până la nivelul prevăzut în acordurile internaţionale pe care guvernul anterior le-a semnat deja, dar nu le-a onorat la termenele prevăzute. Aceasta obligaţie, care implica măsuri nepopulare, revine actualului Guvern.Alinierea preţului la energie vizează:– Analiza realista a momentului potrivit pentru demararea procesului;– Protejarea exclusiva a grupurilor sociale defavorizate, în funcţie de mijloacele de trai ale acestora; Guvernul considera ca cei cu venituri mai mari pot suporta mai uşor noile preţuri la energie, astfel încât aceştia nu mai trebuie protejati;– Iniţierea unor programe de dezvoltare locală menite sa conducă la crearea de noi locuri de muncă în zonele care, eventual, vor fi mai afectate de restructurarea industriala;– Consolidarea dialogului social la nivel naţional şi local, în vederea gasirii de soluţii realiste, cu suport financiar, pentru reorientarea miinii de lucru.Alinierea preţurilor la energie va induce o serie de efecte favorabile în plan economic, concretizate în:– Diminuarea pierderilor şi trecerea pe profit a unităţilor economice din sfera producţiei de energie;– Reducerea consumului energetic pe unitatea de produs şi, totodată, creşterea competitivitatii multora dintre produsele româneşti la export;– Diminuarea semnificativă a volumului arieratelor, în special pe relaţia dintre producătorii şi beneficiarii de energie;– Restructurarea sectorului real din economie.D. Iniţiative în domeniul politicii agricoleGuvernul considera ca sunt necesare măsuri pentru dezvoltarea unei reforme de fond în agricultura. Nu toate sunt realizabile imediat. Se impune, însă, măsuri urgente pentru diminuarea presiunilor inflationiste, fără a fi periclitata producţia agricolă a anului 1997, care se vor înscrie într-o tendinta generală de modernizare a agriculturii.În următoarele şase luni, Guvernul va iniţia următoarele măsuri:– Stimularea producţiei agricole prin:* anularea impozitului agricol până în anul 2000;* crearea de facilităţi pentru stimularea exportului.– Constituirea pieţei funciare, stimularea concurentei şi întărirea gospodariilor rurale prin iniţierea unui set de reglementări care vor permite:* punerea în posesie a proprietarilor terenurilor care nu se afla în litigiu şi eliberarea titlurilor de proprietate persoanelor al căror drept de proprietate a fost reconstituit;* vânzarea şi cumpărarea pământului;* iniţierea unui program special de privatizare şi de restructurare a unor societăţi comerciale şi a unor regii autonome din agricultura şi din domenii conexe.– Reformarea globală a sistemului de finanţare a agriculturii prin:* stabilirea unui mecanism neadministrativ al preţurilor la produsele agricole, care va fi încadrat în tendinta generală de liberalizare şi de privatizare din sectorul agricol;* precizarea mecanismelor de finanţare a agriculturii în anul 1997 şi, în primul rind, a campaniei agricole de primavara;* criteriul general al mecanismului de finanţare a agriculturii va fi obţinerea de efecte maxime în planul producţiei, cu resurse financiare minime;* se va urmări unificarea diferitelor forme de subvenţie, în scopul reducerii costului de administrare a acestora şi al minimizarii scurgerilor de resurse financiare spre alte utilizări;* finanţarea agriculturii din resurse publice nu va periclita cerinţele stabilitatii macroeconomice.– Adoptarea unor măsuri pentru dezvoltarea locală şi pentru stabilizarea miinii de lucru la sate;– Iniţierea de programe pentru crearea de noi locuri de muncă în sectorul neagricol din mediul rural.E. Controlul deficitului bugetar şi finanţarea neinflationista a acestuiaAvîndu-se în vedere nivelul deficitului public fiscal, estimat la circa 10%, precum şi implicatiile în planul accelerarii inflaţiei, Guvernul va acţiona pentru:– Asigurarea execuţiei bugetului public naţional pe anul 1996, prin derularea corespunzătoare a încasărilor şi a cheltuielilor bugetare în luna decembrie şi în primul trimestru al anului 1997;– Utilizarea maximala a posibilităţilor de finanţare neinflationista a deficitului public pe anul 1996, prin:* identificarea de către Guvern, în colaborare cu Banca Naţionala, cel mai tirziu până la adoptarea bugetului pe anul 1997, a surselor de finanţare neinflationista a deficitului bugetului public naţional pe anul 1996;* asigurarea de dobinzi competitive pentru bonurile de tezaur, astfel încât acestea sa devină atractive pentru investitorii privati şi sa evite monetizarea emisiunilor de către Banca Naţionala.– Verificarea veridicitatii datelor economico-financiare şi statistice pentru a se obţine o evaluare cît mai realista a situaţiei economiei şi elaborarea urgenta a unui nou proiect al bugetului public naţional pe anul 1997.F. Diminuarea blocajului financiarAnul 1996 a marcat inrautatirea disciplinei financiare a întreprinderilor din sectorul de stat. Blocajul financiar a ajuns sa reprezinte circa 17% din produsul intern brut. Un rol important în acumularea blocajului financiar l-au avut regiile autonome şi societăţile comerciale, care deţin majoritatea pierderilor înregistrate de sectorul de stat. În consecinţa, Guvernul va analiza situaţia acestora în vederea intaririi disciplinei financiare şi a îmbunătăţirii activităţii lor.G. Stimularea investiţiei de capital străinConstient de faptul ca resursele naturale, materiale şi umane ale tarii nu pot fi valorificate decît printr-o puternica infuzie de capital, Guvernul va duce o politica de stimulare a mediului de afaceri şi, în special, de facilitare a investiţiilor de capital străin.H. Combaterea corupţieiPolitica în domeniul justiţiei şi al ordinii publice va avea ca obiectiv comun prevenirea şi combaterea corupţiei. Guvernul va declansa un război total împotriva tuturor funcţionarilor corupti, precum şi împotriva corupţiei care se manifesta la cel mai înalt nivel. În acest sens, va fi înfiinţat un Departament Anticoruptie subordonat direct Primului Ministru.I. Dezvoltarea parteneriatului socialGuvernul va iniţia de urgenta dialogul cu partenerii sociali în vederea perfecţionării cadrului instituţional al cooperării cu aceştia şi al încheierii unui Pact social.Guvernul va incuraja crearea unor grupuri consultative, formate din reprezentanţi de marca ai societăţii civile, va înfiinţa linii telefonice directe cu cetăţenii şi va organiza un centru de informare şi de documentare privind activitatea Executivului.Totodată, Guvernul va asigura o totală transparenta a activităţii sale prin instituirea unei modalităţi radical noi de colaborare cu presa.II. Măsuri în domeniul relaţiilor externe– Guvernul va intensifica demersurile diplomatice referitoare la integrarea României în Uniunea Europeană şi aderarea la NATO, ţinând seama de faptul ca, în anul 1997, instanţele competente ale organizaţiilor respective urmează sa adopte decizii esenţiale ce interesează ţara noastră.– Guvernul va relua negocierile cu FMI şi cu Banca Mondială spre a încheia un nou acord "stand-by" şi respectiv spre a relua executarea Acordului FESAL în condiţiile atingerii parametrilor conveniti.– Guvernul va accelera negocierile în vederea încheierii în cel mai scurt timp posibil a Acordurilor de baza cu statele vecine şi va adopta măsurile ce se impun pentru aplicarea corecta a Acordurilor semnate şi ratificate.III. Măsuri legislative şi programe guvernamentaleMăsuri legislativeGuvernul va elabora proiecte de legi şi va declansa procedurile constituţionale în vederea adoptării lor de către Parlament în următoarele sectoare:A. Agricultura şi fond funciar– Modificarea dispoziţiilor Legii fondului funciar (nr. 18/1991) în legătură cu:* limitele juridice ale transferului dreptului de proprietate asupra terenurilor;* statutul terenurilor care au aparţinut fostelor IAS-uri;* statutul terenurilor din administrarea institutelor de cercetări şi a fermelor de cercetare;* regimul juridic al izlazurilor şi pădurilor;* terenurile atribuite pentru construcţia de locuinţe destinate tinerilor, familiilor ţinere sau celor cu situaţie socială deosebită, precum şi învăţătorilor, medicilor şi preoţilor care se stabilesc la sat;* regimul juridic al terenurilor pe care se afla construcţii.– Proiectul de lege privind desfiinţarea impozitului agricol.– Proiectul de lege privind asigurarea împotriva calamităţilor naturale care afectează recoltele.– Proiectul de lege privind stabilirea inventarului agricol la înfiinţarea CAP-urilor şi modul de despăgubire a foştilor proprietari.– Proiectul de lege privind stimularea reluării ciclului tehnologic şi dotarea cu utilaje în favoarea producătorilor agricoli prin creditare preferentiala.– Proiectul de lege privind stimularea sistemului de achiziţie a produselor agricole prin burse locale de produse agricole şi asimilarea producţiei de export.B. Economie – Finanţe– Proiectul de lege privind sistemul de taxe şi impozite în perioada 1997-2000 în funcţie de direcţiile de dezvoltare economico-sociale.– Proiectul de lege privind interzicerea jocurilor de ajutorare (tip "piramidal").– Modificarea Legii Finanţelor Publice.C. Sectorul Social – Învăţămînt– Proiectul de lege privind înfiinţarea Fondului Naţional de Locuinţe şi ajutorarea tinerilor şi a familiilor ţinere, de la sate şi oraşe, în vederea construirii de locuinţe, cu credite pe termen lung.– Proiectul de lege a pensiilor şi stabilirea criteriilor pentru recalcularea pensiilor taranilor care au fost membri cooperatori.– Proiectul de lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Caselor Autonome de Pensii.– Finalizarea proiectului de lege privind Asigurările Sociale de Sănătate.– Proiectul de lege privind stimularea natalitatii, protecţia copilului şi a mamei.– Finalizarea şi adoptarea proiectului de lege privind statutul personalului didactic.– Proiectul de lege privind modificarea Legii contractului colectiv de muncă, a Legii conflictelor colective de muncă şi a Legii sindicatelor.– Proiectul de lege privind Consiliul Economic şi Social.D. Administraţia publică– Proiectul de lege privind reimpartirea administrativă a teritoriului.– Proiectul de lege privind modificarea Legii administraţiei publice locale.– Proiectul de lege privind bugetele locale.– Proiectul de lege privind patrimoniul statului şi patrimoniile comunităţilor locale.E. Stimularea investiţiilor străineVor fi introduse reglementări privind: delimitarea clara, în regimul investiţiilor străine, între investiţiile directe şi cele de portofoliu; eliminarea restrictiilor privind repatrierea câştigului realizat; garantarea liberului transfer al devizelor la cumpărarea şi vânzarea valorilor mobiliare; regimul proprietăţii; eliminarea barierelor birocratice; alte reglementări.Programe guvernamentaleGuvernul va adopta următoarele programe:– Programul guvernamental privind măsurile necesare pentru accelerarea procesului de punere în posesie a proprietarilor de terenuri pe baza Legii fondului funciar (nr. 18/1991) şi încheierea acestui proces până la data de 30 iunie 1997, cu excepţia terenurilor cu privire la care exista litigii.– Programul de garantare guvernamentală a integrării economice a tinerilor şi a persoanelor nou angajate.– Stabilirea indicatorilor sociali minimali pentru determinarea costului vieţii, a unui nivel de trai decent, pe baza negocierilor cu sindicatele, uniunile patronale şi organizaţiile pensionarilor, în scopul stabilirii corecte a salariilor, pensiilor, alocaţiilor, ajutoarelor sociale şi indexarilor.– Programul guvernamental privind pietruirea şi iluminarea drumurilor săteşti, asigurarea alimentarii cu apa a satelor şi conectarea satelor la reţelele telefonice.– Programul guvernamental pentru construirea căminelor studenţeşti cu 10.000 locuri.– Programul guvernamental pentru restructurarea ministerelor şi departamentelor, în conformitate cu principiul descentralizării activităţii administrative şi economice.– Programul guvernamental privind corelarea bugetului de stat cu priorităţile justiţiei, apărării, învăţământului, sănătăţii şi culturii.– Programul guvernamental de dezvoltare şi refacere a infrastructurilor (şosele, cai ferate, aeroporturi, porturi, reţele).– Programul guvernamental pentru consolidarea parteneriatului economic şi social.– Programul guvernamental privind sistemul de aliante al României.– Programul guvernamental privind măsurile de accelerare a restructurării în plan economic şi social în vederea integrării în Uniunea Europeană.PROGRAMUL DE BAZA DE MACRO-STABILIZARE ŞI DE DEZVOLTARE A ROMÂNIEI PÎNĂ ÎN ANUL 2000Programul de guvernare 1997-2000SUMARI. Starea naţiuniiII. Opţiunea actualei guvernari1. Principii de guvernare2. Obiectivele fundamentale ale programului de guvernare3. Coordonatele dezvoltării economice a României în perioada 1997-2000III. Politica macroeconomica1. Politici monetar-valutare şi de consolidare a pieţelor financiare2. Politica fiscală şi bugetară3. Politici comercialeIV. Politici de restructurare a economiei1. Politici de consolidare a mecanismelor concurentialea. protecţia concurenteib. flexibilizarea pieţei muncii2. Politici industriale, de privatizare şi de restructurarea. politici industrialeb. privatizarea şi restructurarea întreprinderii3. Politica de dezvoltare regionala şi locală; întreprinderile mici şi mijlocii 4. Politici energetice5. Politici în domeniul utilizării capitalului natural6. Politici agricole şi de dezvoltare rurală7. Politica pentru dezvoltarea infrastructurilor8. Politica în domeniul turismuluiV. Politica socială1. Relaţiile de muncă2. Asigurările sociale3. Somajul4. Asistenţa socialăVI. Politica de parteneriat cu societatea civilăVII. Politici privind capitalul uman1. Sănătate2. Învăţămînt3. Cultura4. Culte5. Cercetare6. Tineret şi sportVIII. Politici de reforma a administraţiei publice1. Administraţia publică centrala2. Administraţia publică localăIX. Politici privind justiţia şi ordinea publică1. Justiţia2. Ordinea publică3. Combaterea corupţieiX. Politica externa şi de securitate naţionala1. Politica externa2. Politica de integrare euro-atlantica şi europeanăa. Aderarea la NATOb. Integrarea în Uniunea Europeană3. Politica de securitate naţionalaa. Apărarea naţionalab. Siguranţa naţionala +
Capitolul 1Starea naţiuniiI. Starea naţiuniiI.1. Situaţia politiciiPentru prima data după zeci de ani, schimbarea regimului din România s-a produs pe cale democratica, ca intruchipare a dorintei legitime a poporului pentru o viaţa mai buna şi mai dreapta. Prin votul exprimat de electorat în 3 şi 17 noiembrie 1996, a devenit posibila relansarea reconcilierii naţionale, pe baza căreia toate fiicele şi toţi fiii patriei române, indiferent de profesie, avere, statut social, trecut, vârsta, sex, etnie, religie, pot să contribuie la bunăstarea comuna şi personală. În acelaşi timp, pot sa beneficieze de protecţia statului căruia ei înşişi îi sunt loiali.Cei care au condus destinele tarii în ultimii ani nu au reuşit sa rupa convingator legătură cu mentalitatile şi practicile regimului dictatorial şi nici sa apropie în mod real România de valorile şi de circuitul european şi mondial al ţărilor democratice dezvoltate. "Nimeni nu este mai presus de lege" – a rămas o fraza prezenta doar formal în Constituţie, în timp ce clasa conducatoare a transformat dictatura politica a lui Nicolae Ceauşescu într-o dictatura economică ce a sufocat de la o zi la alta speranta de mai bine a omului de rind. Unii funcţionari publici, corupti, s-au transformat treptat în clientela politica a fostului partid de guvernămînt pentru care interesele tarii şi cele ale cetăţeanului deveneau subordonate intereselor partizane. Foştii conducatori ne-au promis democratie şi ne-au oferit oligarhie. Ne-au promis statul de drept şi au deschis larg porţile crimei organizate. Ne-au promis dreptate socială şi ne-au oferit corupţie, saracie şi practici de tip poliţie politica. Partidul-Stat a mimat doar parteneriatul cu societatea civilă, în timp ce pe mai multe cai a subminat structurile de organizare ale acesteia. Starea de nesiguranta şi lipsa de speranta au fost consecinţele unei asemenea politici de stat. Spre lauda ei, populaţia, ce părea lipsită de prea mari griji, în conformitate cu statisticile oficiale, a dat dovada de maturitate politica, reusind în timp sa marginalizeze mesajele stridente de tip extremist, revansard şi sovin, găsind calea spre reconciliere naţionala. Pe de altă parte, deşi s-au cheltuit sume mari pentru cosmetizarea imaginii externe a pseudoreformelor şi a gafelor guvernantilor, ce nu ratau participarea formala la importantele reuniuni internaţionale. România era izolata de restul ţărilor civilizate şi lipsită de sanse reale de integrare în Uniunea Europeană şi de aderare la NATO.Demagogia şi falsitatea mesajelor pe care le clamau foştii guvernanti au creat imaginea complicitatii foştilor demnitari cu forţele corupte, oculte sau cu crima organizată.Prin voinţa exprimată democratic în toamna anului 1996, populaţia României a votat pentru schimbarea în bine, conştienţă însă de sacrificiile economice necesare iesirii din dezastrul generat cu iresponsabilitate de foştii guvernanti ai tarii.Coalitia guvernamentală îşi propune sa creeze în România o societate deschisă şi libera, caracterizată prin respectul diversitatii şi al pluralismului, în care democraţia, statul de drept şi drepturile omului sa constituie fundamentul prosperitatii şi demnităţii fiecăruia, al justiţiei şi al solidarităţii sociale.În acest sens, Guvernul va promova, în condiţii de responsabilitate şi transparenta, o politica ce va fi orientata spre următoarele obiective principale: descentralizarea, reducerea birocratiei, privatizarea (dezetatizarea), eliminarea monopolurilor şi creşterea concurentei, reducerea impozitelor şi taxelor. De asemenea, se va asigura ocrotirea şi asistenţa socială pentru categoriile de populaţie defavorizate, marginalizate sau vulnerabile.I.2. Situaţia instituţiilorÎn ultimii 7 ani, au fost elaborate şi adoptate Constituţia şi legile care constituie cadrul normativ al organizării şi funcţionarii instituţiilor statului de drept şi al economiei de piaţa. Asimilarea insuficienta a conceptiilor şi a principiilor care fundamentează aceste instituţii de către guvernarea anterioară a determinat însă numeroase ezitari şi intirzieri în adoptarea unor legi vitale pentru funcţionarea democraţiei, cum este cazul Legii privind Avocatul Poporului. Dimpotriva, alteori au fost aplicate în mod grabit soluţii neadecvate realitatilor româneşti, exemplul cel mai relevant sub acest aspect fiind punerea în practica a Legii fondului funciar, care a generat nenumarate abuzuri şi litigii cu privire la punerea în posesie şi la eliberarea titlurilor de proprietate. Lipsa de corelare legislativă şi voinţei politice intregesc lista cauzelor care împiedica încă funcţionarea eficienta a instituţiilor democratice. De asemenea, exista paralelismul între atribuţiile unor instituţii, cum este cazul atribuţiilor Ministerului de Finanţe şi ale Curţii de Conturi, ceea ce a condus la soluţii contradictorii în materie fiscală, creind o stare de nesiguranta în rindul investitorilor şi descurajând astfel, mai ales investitorii străini strategici.Pe de altă parte, refuzul de a adopta reglementări esenţiale, cum sunt cele referitoare la responsabilitatea ministerială şi la statului funcţionarului public, a incurajat corupţia şi a justificat neincrederea societăţii civile faţă de structurile puterii. Tot astfel, respingerea oricărei iniţiative având ca obiect Legea bugetelor locale explica dificultăţile uriase cu care se confrunta comunitatile locale.Ignorarea problemelor reale ale justiţiei, ale administraţiei de stat şi, în special, ale Ministerului de Interne a generat exodul specialiştilor din instituţiile care au ca atribuţie prevenirea şi combaterea corupţiei, având drept consecinţe criza de personal, excesul de birocratie, apariţia unor reţele de tip mafiot, sporirea şi diversificarea fenomenului infractional şi reducerea interesului pentru apărarea valorilor fundamentale ale statului de drept. Soluţiile controversate pronunţate de Curtea Suprema de Justiţie şi de Curtea Constituţională au contribuit la scăderea credibilitatii acestor instituţii cu funcţii vitale pentru consolidarea democraţiei.Reactiile tardive faţă de cursul proceselor internaţionale şi temporizarea reformei economice au mărit handicapul în cursa pentru integrarea în Uniunea Europeană şi aderarea la NATO, astfel încât România se afla într-o situaţie dezavantajoasa în raport cu alte tari post-comuniste din Europa Centrala.I.3. Situaţia economicăTranzitia în România s-a dovedit mai dureroasa decît în majoritatea celorlalte tari central şi est-europene. Politica guvernamentală a aplicat cu precădere soluţii graduale de reforma. Deşi ele au asigurat menţinerea, în parte, a locurilor de muncă, au condus la o rapida deteriorare a puterii reale de cumpărare a veniturilor, concomitent cu o creştere rapida a preţurilor, mai mare decît în majoritatea ţărilor post comuniste.Principala ratiune care a stat la baza deteriorării economice şi sociale, a pierderii continue a puterii reale de cumpărare a veniturilor şi a creşterii saraciei, a constituit-o incapacitatea administrării evolutiilor proceselor economice şi a restructurării evoluţiei politice, a politicilor necesare trecerii de la economia de plan la economia de piaţa.Consecinţele acestei politici, în mod sintetic, sunt următoarele:1. O inflaţie într-o permanenta creştere, de peste 45% la finele anului 1996, adică de doua ori mai mare decît inflatia stabilită ca parametru de performanţă în acordul "stand by" – FMI.2. Un imens deficit al bugetului de stat – 5.609 miliarde de lei (circa 5% din PIB, preliminat 1996) – pentru care nu exista o finanţare neinflationista certa. Deficitul real este mult mai ridicat. În acesta cifra nu sunt incluse activităţile din sectorul public aferent regiilor autonome. Pierderile RENEL-ului şi ale CFR-ului maresc deficitul cu încă 1-2% din PIB. Operaţiunile cvasifiscale adauga deficitului alte 4% din BIP.În concluzie, deficitul total al sectorului public poate fi de ordinul a 9-10% din PIB. Consecutiv s-au acumulat mari presiuni inflationiste în sistemul economic. Acţiunile de finanţare ale acestui deficit efectuate în principal de către BNR prin conturile sale de refinantare, au făcut ca masa monetara sa crească cu 65% în anul 1996, până în luna septembrie.3. Datoria publică interna, preliminata pentru finele anului 1996 este de 6.065 miliarde de lei, comparativ cu 2.808 miliarde de lei la finele anului 1995.4. Datoria publică externa efectivă a tarii la data de 30 septembrie 1996 este de 5.696 milioane dolari SUA, din care 4.020 milioane dolari SUA reprezintă datoria angajata direct de stat, iar 1.677 milioane dolari SUA – de către agenţii economici cu garanţia statului. La 31 decembrie 1996, este preliminata o datorie publică externa efectivă de circa 6.383 milioane dolari SUA, din care 4.550 milioane dolari SUA angajata direct de stat, iar 1.833 milioane dolari SUA de către agenţii economici, cu garanţia statului.5. Un deficit al balanţei comerciale (FOB/CIF) de circa 2 miliarde dolari SUA în lipsa imediata şi pe termen scurt a unor surse de finanţare suficiente. Totodată, rezerva internationala a tarii la finele lunii septembrie 1996 era cu puţin mai mare de 1,2 miliarde dolari SUA.6. O puternica supraevaluare a leului în raport cu dolarul SUA.7. Lipsa acuta de valuta de pe piaţa valutară interbancara este o consecinţa a supraevaluarii monedei naţionale şi a politicilor industriale, agricole şi comerciale neadecvate.Piaţa valutară şi piaţa de licitaţie a creditului a BNR, nu au fost lăsate sa funcţioneze. Au fost impuse restrictii oficiale şi neoficiale care au împiedicat piaţa sa stabilească în mod liber nivelul cursului de schimb, respectiv al dobinzii de refinantare. S-a impus rationalizarea, prin mijloace netransparente, atât a valutei cît şi a creditului, cu consecinţa dezorganizarii economiei. Importatorii nu pot obţine liber valuta necesară. Exporturile au fost lovite de lipsa accesului la intrările necesare din import, ceea ce a făcut ca exportatorii sa evite repatrierea imediata câştigului valutar realizat (un fel de "fuga de capital", aproximata la 600-800 milioane dolari SUA).8. Un volum mare şi descurajant al arieratelor de plati, inclusiv pe fondul unei puternice indiscipline financiare şi a unor pierderi semnificative prin distrugerea capitalului construit şi a capacităţilor proprii de plati, care tinde să depăşească 20.000 de miliarde de lei (cca. 18% PIB, preliminat 1996).9. Consumul energetic pe unitatea PIB este de 4-6 ori mai mare faţă de ţările UE şi 2-3 ori mai mare decît în ţările central şi este-europene.10. O finanţare externa suspendată datorită neîndeplinirii angajamentelor convenite de guvernul anterior cu FMI şi Banca Mondială.O scurta privire asupra unor cifre ilustreaza natura şi dimensiunea pierderilor suferite de agenţii economici cu capital de stat sau majoritar de stat. Astfel:– din cei 6770 agenţi economici cu capital de stat sau majoritar de stat existenţi la sfârşitul anului 1995 (an în care s-a declansat Programul de Privatizare în Masa), circa 2550 au înregistrat pierderi. La nivelul primelor 9 luni ale anului 1996, situaţia era aceeaşi, cu mici excepţii;– pierderile acestor 2550 de agenţi economici (anterioare subventionarii), numai pe anul 1995 s-au ridicat la 4800 miliarde de lei (6,6% PIB). Subvenţiile guvernamentale, explicite şi implicite, acordate la nivelul anului 1995 au fost de 4200 miliarde lei (5,8% PIB) pentru acoperirea acestor pierderi;– în pofida unor stergeri repetate ale arieratelor, şi, mai recent, ale restantelor de plată ale agenţilor economici aflaţi în supraveghere financiară, arieratele au crescut la 12300 miliarde lei (17% PIB) în 1995 şi la peste 20000 miliarde lei (peste 18% PIB) în 1996. Din total, 25% reprezintă suma datorată la buget, 15% suma datorată băncilor, iar cca. 60% datorie faţă de alţi agenţi economici cu capital de stat sau majoritar de stat şi privati;– cca 60% din pierderi provin de la 26 de regii autonome, din care 10 regii activează în domenii în care concurenta exista sau poate exista cu usurinta (agricultura, industria miniera), iar restul de 16 regii sunt din domeniul utilităţilor publice traditionale;– cca. 30% din totalul pierderilor sunt înregistrate de 35 de agenţi economici (75 de mii de angajaţi).Concluzia este ca pierderile se accentueaza într-un număr relativ mic de regii şi societăţi comerciale cu capital de stat sau majoritar de stat, însă nu s-a operat nimic convingator privitor la restructurarea sau privatizarea lor. Supravegherea lor financiară, ca metoda, s-a dovedit, în final, un esec. Resursele financiare alocate pentru restructurare sub supravegherea financiară, s-au consumat, iar regiile şi agenţii economici de stat au continuat sa producă pierderi.Agricultura României are un enorm potenţial de satisfacere a majorităţii nevoilor populaţiei. Din export, ea poate contribui la obţinerea de valuta. Este o sursa potenţiala de creştere economică durabila, o sursa semnificativă a creşterii veniturilor interne şi, în acest fel, de reducere a saraciei.– controlul preţurilor şi distorsiunile cursului de schimb au făcut ca preţurile la nivelul producătorilor să fie foarte mici, reducind stimulentele de creştere a ofertei (în anul 1996, producătorii de grîu au obţinut 70% din preţul mondial; producătorii de lapte – 60% din preţul pe care l-ar fi încasat dacă piaţa ar fi fost libera). Impozitarea implicita, realizată prin preţurile controlate de guvern a depăşit permanent sprijinul acordat sub forma primelor şi a subvenţiilor;– vasta reţea de subvenţii, plus preţurile şi adaosurile controlate, sub motivatia protejării consumatorilor s-au dovedit a avea o eficacitate minima sau au promovat efecte nedorite. Tarifele vamale la produsele agricole şi alimentare sunt cele mai ridicate din Europa Centrala şi de Est. Sunt în medie de 75% şi, mai ales, sunt instabile. Astfel, au sporit mult preţurile la consumator, protejind în schimb, producătorii ineficienti (consumatorii de carne de porc plătesc preţuri cu 30% mai mari decît cele ce ar fi existat în condiţiile unui comerţ liber);– fermele de stat s-au constituit într-un puternic grup de interese opuse reformei.Contribuţia lor la producţia agricolă este de sub 20%; valoarea adăugată pe hectar este mai mica în fermele de stat decît în cele private. Fermele de stat, integratorii de stat şi alte unităţi de stat reprezintă cel mai mare grup de interese care au solicitat şi au primit subvenţiile guvernamentale, introducând un cost considerabil pentru buget şi pentru economie în general.– valurile succesive de credit dirijat, subventionat prin agenţi sau unităţi de stat, au generat o creştere accentuata a inflaţiei, au destabilizat sistemul financiar, au incurajat cultura delincventei, au împiedicat dezvoltarea unui sistem sanatos şi puternic de finanţare rurală. Creditul subventionat a însemnat permanent suplimentarea deficitului fiscal, care, fiind monetizat, a sporit presiunea asupra preţurilor şi a cursului de schimb. Creditul subventionat a ocolit practic cele trei milioane de agricultori privati îndreptăţiţi sa îl primească.– Desfiinţarea Romcereal-ului este o afacere neterminată. Agenţia Naţionala de Produse Agricole deţine în continuare 35% din silozurile cu cel mai bun amplasament din ţara – mult pentru ceea ce îi este necesar ca depozitar al rezervei strategice naţionale. Comcereal-urile nu s-au privatizat şi formează una din principalele cauze care împiedica dezvoltarea unei pieţe dinamice şi competitive a produselor agricole.– S-a împiedicat dezvoltarea unui sistem privat de furnizare a input-urilor (seminţe, îngrăşăminte, pesticide etc.). Nu s-au permis nici surse alternative de credit comercial şi de consultanţa cu privire la metodele de practicare a agriculturii.– Agricultorii nu pot sa cumpere şi sa vinda pământul, la şase ani de la aplicare Legii 18/1991.– Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei consuma cca. 25% din bugetul sau plătind dobinzi subvenţionate. Adevaratele funcţii ale ministerului (difuzare a informaţiilor pieţei, dezvoltarea cercetării agricole, dezvoltarea cunoştinţelor de specialitate ale agricultorilor, elaborarea unor programe de dezvoltare rurală etc.) au fost relativ neglijate. În ceea ce priveşte capacitatea sa de administrare a diferitelor programe – finanţate de donatori internationali – în domenii specifice aceasta s-a dovedit necorespunzătoare.România se confrunta cu grave probleme la nivelul stabilitatii macroeconomice. Economia tarii a ajuns la nivelul de neperformanta, asa cum se vede prin cea mai simpla analiza a celor de mai sus, prin reluarea unei politici excesive a "producţiei de dragul producţiei". Sunt semnificativi anii 1995 şi 1996 în contextul aminarii reformei structurale a economiei. Politica guvernului a dus numai la creşterea producţiei totale măsurate, periclitându-se astfel calitatea creşterii economice. Altfel spus, deşi agenţii economici cu capital de stat sau majoritar de stat au produs mai mult, o buna parte din aceasta producţie a însemnat "producţie pe stoc" – o producţie rămasă nevândută sau vinduta în pierdere. Pe de altă parte, continuitatea şi creşterea producţiei au însemnat conservarea unei baze industriale slabe, neperformante, tolerarea indisciplinei financiare, sporirea continua a pierderilor şi arieratelor. Urmarea nu putea fi alta decît:– deficit fiscal şi cvasifiscal ridicat (în anul 1996 de cca. 10% din PIB);– expansiune monetara inflationista pentru finanţarea acestui deficit;– inflaţie sporită, cu mult mai mare decît cea stabilită ca indice de performanţă;– măsuri de control aplicate pieţei valutare şi pieţei creditului, de fiecare data autorităţile evitând sa accepte cursul pieţei.I.4. Situaţia socialăPoliticile sociale în perioada de tranzitie au constituit un esec, atât datorită deteriorării reformei economice de la sensul primordial – adaptarea rapida şi în condiţiile de competitivitate a economiei la exigenţele mecanismelor pietii – cît şi datorită modului defectuos de concepere a reformei sociale prin formarea unei legislaţii de tip "reactiv" lipsită de viziune strategica având o clasa componenta demagogica.Totodată, intirzierea în luarea deciziei politice şi legislative având drept obiect adoptarea unor politici de natura a echilibra social costurile reformei economice, a condus la extinderea categoriilor defavorizate ale populaţiei. În consecinţa, toate măsurile luate de Guvern au determinat în mod esenţial:– scăderea dramatica a puterii de cumpărare a salariilor;– deteriorarea securităţii financiare a fondurilor de asigurări sociale, ca urmare a diminuării raportului între populaţia activa (în principal salariaţi) şi pensionari;– aplatizarea şi scăderea puterii de cumpărare a pensiilor;– ajustarea (indexarea) anarhica şi ineficienta a veniturilor populaţiei (salarii, pensii) la rata inflaţiei exprimată prin evoluţia preţurilor de consum;– directionarea asistenţei sociale spre soluţii globaliste, de tip indemnitar, ineficiente şi nefundamentate pe criterii riguroase de stabilire a pragului de saracie;– gestionarea abuzivă şi ineficienta a fondurilor d asigurări sociale şi fără consultarea partenerilor sociali, a modului de utilizare a acestora;– absenta unor politici coerente de combatere activa a somajului;– lipsa unui dialog real, transparent şi eficient cu partenerii sociali în conceperea unor soluţii adecvate insertiei sociale;– adincirea fenomenului de excludere socială (creşterea numărului copiilor abandonaţi, infractionalitatea juvenila etc.).În România, circa 28% din totalul gospodariilor familiale şi 36% din populaţia tarii se afla sub pragul saraciei relative, iar 7% se situeaza sub pragul de subzistenta.Majoritatea celor saraci – aproximativ 2/3 – provine din zonele rurale, cu preponderenta în nord-estul tarii.Caracteristic familiilor sarace este faptul ca acestea sunt formate din persoane care cuprind putini salariaţi şi mulţi copii, au o alimentaţie saraca în calorii (cel mult 1500 de calorii pe zi), deţin puţine bunuri în proprietate şi au un nivel de sănătate, educaţie familială şi de instrucţie şcolară redus.Saracia este localizata şi are caracter permanent cu deosebire în rindul agricultorilor, în special în familiile care nu beneficiază de pensii; de asemenea, în cazul familiilor cu mai mult de doi copii şi monoparentale.Cît priveşte dezvoltarea umană, evaluată pe baza indicatorului dezvoltării umane, valoarea acesteia pentru România este de 0,738 fapt ce o situeaza pe locul 74 din 150 de tari luate în consideraţie şi în urma ţărilor est şi central europene (Ungaria – 46, Cehia – 37, Polonia – 56, Rusia – 57, Slovacia – 41, Bulgaria – 62) în conformitate cu PNUD Human Developement Report 1996.În permanenta, criza constanta din sectorul monetar-valutar a creat şi întreţinut criza din sectorul real, economia reală. În evoluţia structurii valorii adăugate – industrie, agricultura, servicii – a Produsului Intern Brut nu au intervenit, în ultimii şapte ani, schimbări stabile şi semnificative. De altfel, România, cu un Produs Intern Brut pe locuitor de 1480 dolari SUA, a pierdut, am putea spune, semnificativ, contactul cu ţările central şi est-europene. Pentru comparatie, menţionăm Produsul Intern Brut pe locuitor în anul 1995 al acestor tari: Ungaria – 4130 dolari SUA, Cehia – 3870 dolari SUA, Slovacia – 2940 dolari SUA, Polonia – 2800 dolari SUA, Slovenia – 8070 dolari SUA (după Banca Mondială, Annual Report 1996, 26 septembrie 1996). Toate aceste tari formează asa-numitul "grup Visegrad"/piaţa regionala CEFTA.Totodată, nu s-a înţeles ca interesul naţional este incompatibil cu sporul de producţie pe alte considerente decît acelea privind caracterul durabil al dezvoltării economice. Pe de altă parte, s-a neglijat permanent necesitatea creării, mai întâi prin politici de reforma adecvate, a condiţiilor necesare dezvoltării economice durabile. Aceasta neînţelegere s-a reliefat prin aplicarea unor politici reactive, printr-o creştere economică forţată, prin intervenţia discretionara guvernamentală în alocarea resurselor, în primul rind a celor de natura financiară, şi prin "producţia de dragul producţiei".Efectele acestei situaţii a avut drept corolar dramatic a accelerata saracire a populaţiei în toate categoriile sale sociale. Saracia, ca fenomen social, a căpătat o dimensiune globală şi un caracter permanent. +
Capitolul 2Opţiunea actualei guvernari1. Principii de guvernare1.1. Principiul responsabilităţii politiceScopul fundamental al Guvernului, ca autoritate publică, este realizarea intereselor naţionale. Responsabilitatea politica a acestuia conferă valoare şi conţinut contractului social încheiat, pe baza alegerilor, între clasa politica şi natiune. Aceasta responsabilitate asigura convergenta de interese între clasa politica, delegată sa gestioneze puterea, şi naţiunea care i-a încredinţat acest drept, impiedicind abuzul de putere şi transformarea guvernantilor într-o categorie privilegiată.1.2. Principiul legalităţiiToate actele Guvernului, precum şi toate formele de organizare a sistemului prin care aceste acte sunt aduse la îndeplinire, se întemeiază pe lege. Din aceasta perspectiva, Executivul este expresia legii şi instrumentul acesteia. De aceea, în orice situaţie, Guvernul va acţiona numai în temeiul legii, şi va respecta rolul Parlamentului ca organ reprezentativ suprem şi unica autoritate legiuitoare a tarii.1.3. Principiul alocării eficiente a resurselor şi al promovării interesului publicPotrivit programului sau, în forma acceptată de către Parlament, Guvernul realizează politica interna şi externa a tarii. În acest scop, Executivul are menirea de a fi un serviciu public, fiind obligat sa servească interesului public. Guvernul asigura cadrul şi măsurile ce se impun pentru redresarea economică, creşterea economică durabila şi de calitate, pentru un înalt grad de convergenta a performantelor economice, pentru protecţia mediului natural, folosirea raţională a miinii de lucru, protecţia socială, ridicarea standardului de viaţa, coeziunea economică şi socială, precum şi solidaritatea între grupurile sociale.1.4. Principiul parteneriatului socialTemporizarea reformei economice şi politice a generat în ultimii ani modele comportamentale inadecvate. Guvernul va asigura circulaţia informatiei şi transparenta activităţii sale. De asemenea, va identifica obiectivele strategice şi pe termen scurt ale tarii, în funcţie de resurse, stabilind relaţii politice, juridice şi financiare cu societatea civilă, potrivit exigenţelor parteneriatului social. Prin urmare, Guvernul va realiza un pact cu societatea civilă asupra obiectivelor politicii sale şi o împărţire a competentelor şi a riscurilor pe durata mandatului sau. Pactul, ce consfinţeşte parteneriatul instituţional, asociaza sectorul public cu cel privat, ca forma de cooperare de tip mutual.1.5. Principiul garantarii proprietăţii privateProprietatea privată, fundament al bunastarii sociale, conferă oricărei persoane posibilitatea de a accede la resursele necesare existenţei sale. Proprietatea are o dimensiune individuală şi una socială, fiind o premisa a libertăţii persoanei şi un obstacol în calea concentrarii şi a centralizarii puterii economice şi politice, precum şi o dimensiune economică exprimată prin interesul personal, autonomia decizionala şi ideea de competiţie. De aceea, garantarea proprietăţii private are ca scop limitarea autorităţii pe care o exercită instituţiile publice asupra persoanei, armonizându-se astfel interesele individuale cu cele comunitare.1.6. Principiul justiţiei şi coeziunii socialeIdeea de justiţie socială întemeiază actul de guvernare, la nivelul întregii societăţi şi, cu precădere, în domeniul educaţiei, protecţiei sociale şi al asigurării sănătăţii. Justiţia socială nu presupune însă egalitarism, ci acordarea de sanse egale tuturor.Actul de guvernare înseamnă, totodată, realizarea unei coeziuni sociale, asigurind astfel creşterea economică de ansamblu şi reducerea disparitatilor între nivelurile de dezvoltare a regiunilor, a zonelor urbane şi rurale. Pe acest temei, Guvernul va sprijini depăşirea principalelor dezechilibre regionale, prin dezvoltare, ajustari structurale şi conversia zonelor industriale în declin.1.7. Lupta împotriva corupţieiCorupţia este unul dintre cele mai grave fenomene ale societăţii româneşti contemporane. De aceea, Executivul va declansa imediat un război total împotriva corupţiei la virf, precum şi împotriva tuturor funcţionarilor corupti.1.8. Principiul autonomiei locale şi al descentralizăriiGuvernul va exercita conducerea generală a administraţiei publice şi va iniţia reforma administraţiei publice locale, în scopul aplicării principiului autonomiei locale şi al descentralizării, respectînd atât organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale, cît şi gestionarea financiară autonomă şi interesele comunităţilor locale, potrivit prevederilor constituţionale care consacra caracterul de stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil al României. În conformitate cu aceste principii, Guvernul intervine, în mod subsidiar, potrivit competentelor sale, pentru a servi interesului public cu maxima eficienta.2. Obiectivele fundamentale ale programului de guvernarePrincipalele obiective ale programului de guvernare, la orizontul anului 2000, sunt dezvoltarea economică durabila şi, pe aceasta baza, diminuarea saraciei şi crearea condiţiilor pentru admiterea României în NATO şi pentru negocierea integrării României în Uniunea Europeană.În plan social, Guvernul are ca obiectiv strategic sprijinirea apariţiei şi consolidării clasei mijlocii.Dezvoltarea economică durabila este un proces de creştere economică ce asigura prosperitatea, bunăstarea, protecţia mediului şi creşterea calităţii vieţii, în mod constant şi pe termen lung.Guvernul va adopta politici economice şi sociale prin care se vor asigura condiţiile pentru o dezvoltare economică durabila, astfel încât, de la situaţia de astăzi, în care exista un grup de bogati şi o masa imensa de saraci, se va ajunge la situaţia în care cea mai mare parte a cetăţenilor va avea venituri medii relativ înalte şi stabile pe termen lung – formind clasa mijlocie.În condiţiile României, atingerea obiectivului dezvoltării economice durabile necesita promovarea rapida, consecventa şi coerenta a reformelor pentru trecerea la economia de piaţa.Fixarea acestor obiective porneşte de la realitati, de la condiţiile concrete ale României şi, în primul rind, de la faptul ca România trebuie să realizeze aceste reforme fiind, încă, o ţara în tranzitie care înregistrează mari decalaje faţă de ţările dezvoltate.Resursele tarii – de altfel, limitate – trebuie alocate şi utilizate în mod eficient. Guvernul considera ca este atât o urgenta cît şi o prioritate a programului de guvernare, procesul de accelerare a reformelor, în primul rind, în sensul creării şi consolidării sistemului integrat de pieţe – piaţa reprezentind cel mai eficient mecanism de alocare a resurselor. Numai reducându-se rolul statului în alocarea resurselor vor fi posibile atât creşterea capitalului naţional cît şi creşterea eficientei utilizării acestuia.Guvernul considera necesară definirea clara a poziţiei sale faţă de rolul statului în economie.În vederea asigurării condiţiilor dezvoltării economice durabile, Guvernul considera ca rolul statului trebuie să se rezume la:A. Reglementarea cadrului activităţilor economice, adecvat funcţionarii fără distorsiuni a pieţelor, pornind de la premisa superioritatii pieţei faţă de stat în alocarea eficienta a resurselor;B. Intervenţia statului pentru corectarea situaţiilor de esec al pieţelor (respectiv, situaţiile în care piaţa nu aloca resursele mai eficient decît statul); Guvernul are în vedere, în principal:– Reglementarea monopolurilor naturale;– Politica privind protecţia mediului înconjurător;– Politica privind învăţământul şi cultura;– Politica privind ocrotirea sănătăţii;– Politica privind cercetarea ştiinţifică şi oferta de informaţii;– Politica privind: apărarea naţionala, ordinea publică, politica externa, justiţia, serviciile administraţiei publice.C. Redistribuirea veniturilor; Guvernul are în vedere politica bugetară şi fiscală; reducerea poverii fiscale şi stabilirea de prioritati clare, favorabile reformei, ale cheltuielilor bugetare, inclusiv protecţia socială (alocarea cheltuielilor publice în direcţia satisfacerii serviciilor de baza pentru saraci constituind, de altfel, o urgenta a reformei), în acord cu rolul statului în condiţiile economiei de piaţa.Prin aceste obiective, Guvernul defineste direcţia strategica a reformelor pe care la va promova cu consecventa, precum şi instrumentele economice pe care le va utiliza în cadrul politicilor economice şi sociale.3. Coordonatele dezvoltării economice a României în perioada 1997-2000Guvernul îşi propune dezvoltarea economică a României în condiţiile realizării echilibrului dintre oferta şi cererea agregata.Referitor la oferta agregata, Guvernul considera ca, în perioada 1997-2000, este nu numai necesară dar şi posibila o creştere a produsului intern brut însoţită de modificări semnificative ale structurii pe sectoare şi industrii a valorii adăugate:– Valoarea adăugată în agricultura şi silvicultura va creşte şi se va realiza redresarea durabila a acestora;– Ponderea industriei şi construcţiilor în valoarea adăugată totală se va reduce, întrucît:* consolidarea stabilizarii macroeconomice şi întărirea disciplinei financiare a întreprinderilor vor antrena restructurari masive în cadrul industriei generând declinul industriilor necompetitive;* este de asteptat ca expansiunea relativă a industriilor competitive sa nu poată compensa declinul relativ al activităţilor neviabile;– Ponderea serviciilor în valoarea adăugată totală va spori prin dezvoltarea sectorului privat.Cererea interna se va redresa pe măsura consolidării stabilitatii macroeconomice, ca efect al politicilor fiscale şi monetare prudente şi al controlului inflaţiei şi al deficitului bugetar, prin:* întărirea disciplinei financiare a întreprinderilor;* menţinerea ratelor dobinzii la nivele pozitive în termeni reali;* stimularea expansiunii exportului prin nivel competitiv şi realist al cursului de schimb;* evitarea interventiilor pe piaţa valutară.Se va adopta o administrare prudenta a datoriei publice interne şi externe.Guvernul va duce o politica de deschidere a economiei spre exterior.Se urmăreşte creşterea exportului prin întărirea competitivitatii productiilor naţionale, stimularea penetrarii pieţelor externe, în special ale SUA şi ale Uniunii Europene, deja deschise României, utilizarea eficienta a resurselor disponibile în economie. Prin măsurile de politica economică se are în vedere creşterea mai rapida a exportului decît a importului, în condiţiile în care acesta din urma va creşte mai repede decît produsul intern brut.În domeniul finanţării dezvoltării economice, politica economică a Guvernului vizează:– consolidarea poziţiei de creditor net a sectorului privat (creşterea ponderii economiilor nete ale sectorului privat în Produsul Intern Brut);– reducerea treptata a rolului sectorului extern în creditarea economiei naţionale;– reducerea soldului contului curent pe baza influentei favorabile a îmbunătăţirii balanţei comerciale; transferurile nete din străinătate, în primul rind din SUA şi din Uniunea Europeană, se vor menţine la un nivel semnificativ;– consolidarea rezervelor valutare ale tarii;– realizarea de solduri pozitive semnificative ale contului de capital; reducerea creditelor externe nete în condiţiile menţinerii transferurilor de capital şi a unei expansiuni a investiţiilor străine;– fluidizarea accesului pe pieţele internaţionale de capital prin diversificarea atât a emitenţilor pe aceste pieţe cît şi a subscriitorilor abordati în acest scop, în vederea largirii bazei de investitori.Guvernul considera creşterea substantiala a investiţiilor străine ca fiind nu numai imperios necesară dar şi posibila, în condiţiile în care reformele vor fi accelerate.Guvernul va adopta măsuri specifice în vederea creşterii investiţiilor străine, în special, prin:1) reforme instituţionale şi legislative (eliminarea barierelor birocratice în domeniu; recunoaşterea dreptului investitorilor străini de a dobîndi în proprietate terenuri necesare realizării investiţiilor; delimitarea clara, sub aspect legislativ, în regimul investiţiilor din România, între investiţii directe şi cele de portofoliu; eliminarea restrictiilor privind repatrierea câştigului realizat; garantarea liberului transfer al devizelor la cumpărarea şi vânzarea valorilor mobiliare; reglementări privind regimul proprietăţii; descentralizare şi susţinerea iniţiativelor de dezvoltare locală etc.); 2) oferta de informaţii şi transparenta în domeniu; 3) stimularea creşterii rolului organizaţiilor neguvernamentale de sprijinire a sectorului privat la nivel local şi stimulare a parteneriatului internaţional în afaceri; 4) diversificarea ofertei de servicii în domeniul atragerii de investitori străini şi stimularea concurentei; 5) promovarea imaginii României în exterior.Dezvoltarea economică şi socială durabila a României este pe cale să fie compromisa pe termen lung ca efect al dezechilibrelor severe la care au condus politicile bugetare expansioniste şi amînarea reformelor decisive.În scopul soluţionării dezechilibrelor existente, Guvernul va adopta un set de politici economice coerente.Într-o primă etapa, Guvernul adoptă un program de austeritate având ca principal obiectiv stabilizarea macroeconomica şi demararea reformelor structurale care au fost aminate, astfel încât România să aibă un alt fel de guvernare decît aceea practicată anterior.În acest sens, priorităţile Guvernului se referă la:– alinierea preţurilor în domeniul energiei;– politici monetar-valutare restrictive;– întărirea disciplinei financiare a întreprinderilor;– reforme şi concurenta în sistemul regiilor autonome;– reforme în sistemul pieţelor financiare;– reforme în agricultura (este urgenta conceperea unui nou sistem de finanţare a acesteia).– descentralizarea, dezvoltarea locală şi stimularea micilor întreprinderi;– reforme în sistemul asistenţei sociale şi combaterea saraciei;– extinderea dialogului social.La toate acestea se adauga urgente cuprinse în programul socio-economic pe termen scurt.Guvernul considera ca angajamentul sau ferm pentru realizarea de reforme constituie un factor de creştere a credibilitatii pentru obţinerea sprijinului comunităţii internaţionale.Guvernul este constient ca unele măsuri din programul de austeritate vor fi nepopulare.Programul de austeritate va fi însoţit de o politica de combatere eficienta a saraciei, care va include cu prioritate următoarele acţiuni:– crearea unui sistem eficace şi transparent de monitorizare a saraciei;– îmbunătăţirea sistemului alocaţiilor de sprijin în raport cu scopul, gradul de cuprindere, functionalitatea şi eficienta lor;– revederea programelor din domeniile educaţiei şi sănătăţii, în favoarea categoriilor sarace ale populaţiei;– examinarea programelor existente şi proiectarea unora noi, pentru creşterea capacităţii categoriilor sarace ale populaţiei de a obţine venituri şi a-şi spori bunăstarea (scheme de dezvoltare rurală, programe de ocupare temporară, fonduri de dezvoltare socială etc.);– implicarea mai larga a organizaţiilor neguvernamentale, a organizaţiilor financiare internaţionale şi a donatorilor în programele pentru eradicarea saraciei.Programul de austeritate propus de Guvern este singura cale pentru a asigura premisele dezvoltării economice durabile a României, la orizontul anului 2000.În baza reformelor declansate, Guvernul fixează un set de 10 obiective care asigura dezvoltarea economică durabila a României, la orizontul anului 2000:– asigurarea stabilitatii macroeconomice şi consolidarea sistemului pieţei financiare;– orientarea spre exterior a economiei, în special din perspectiva integrării României în Uniunea Europeană;– consolidarea mecanismelor concurentiale de alocare a resurselor în economie şi dezvoltarea sectorului privat;– restructurarea industriala şi dezvoltarea locală, regionala şi rurală;– dezvoltarea durabila a agriculturii;– dezvoltarea infrastructurilor;– sporirea eficientei utilizării capitalului natural;– creşterea eficientei investiţiei în capitalul uman şi modernizarea sistemului de protecţie socială;– modernizarea sistemului administraţiei publice şi creşterea eficientei producţiei de bunuri publice;– stimularea structurării societăţii civile şi consolidarea dialogului social.Politicile economice pe care Guvernul le va aplica pentru realizarea acestor obiective vor fi reflectate în priorităţile cheltuielilor bugetare. +
Capitolul 3Politica macro-economică1. Politici monetar-valutare şi de consolidare a pieţelor financiareGuvernul considera necesară lansarea unui nou program macro-stabilizare caracterizat prin:1. Politica monetara prudenta.2. Liberalizarea pieţei valutare prin :– Participarea băncilor ca dealeri pe piaţa valutară în paralel cu îmbunătăţirea activităţii de supraveghere bancară;– Unificarea cursurilor de schimb prin eliminarea treptata a restrictiilor care aseaza tranzacţiile valutare în categorii diferite şi integrarea segmentelor pieţei valutare;– Liberalizarea treptata a contului de capital în paralel cu realizarea condiţiilor de natura fiscală, financiară şi legislativă;3. Respectarea unui program monetar corelat cu rata inflaţiei şi deprecierea leului propuse şi, de asemenea, Programul de guvernare.4. Încetarea finanţării monetare a emisiunilor de bonuri de tezaur de către Banca Naţionala (emiterea de bonuri de tezaur se va face în condiţii atractive pentru investitorii privati, urmărindu-se finanţarea neinflationista a deficitului bugetar);5. Încetarea facilităţilor financiare speciale de refinantare pentru agricultura oferite de către Banca Naţionala (orice subvenţie pentru agricultura se va face explicit prin Bugetul public în cadrul politicii bugetare adoptate);6. Eliminarea controlului (formal sau informal) asupra ratei dobinzii, care limitează concurenta pe piaţa creditului – aceasta fiind, în realitate, în condiţiile funcţionarii pieţelor, singura politica economică în stare sa reducă rata dobinzii (chiar dacă iniţial, pe termen scurt, o creşte).Guvernul acorda atenţie următoarele probleme ale consolidării sistemului financiar-bancar:– Privatizarea băncilor comerciale de stat;– Îmbunătăţirea şi întărirea activităţii de supraveghere a băncilor comerciale;– Consolidarea pieţei valutare interbancare;– Crearea condiţiilor pentru trecerea la convertibilitatea deplina a monedei naţionale;– Creşterea capacităţii de reglementare şi supraveghere a Băncii Naţionale a României;– Întărirea prevederilor prudentiale în administrarea patrimoniului băncilor;– Eliminarea din sistemul financiar a creditului directionat pentru agricultura, care a generat monetarizarea apreciabila a deficitului bugetar prin angajarea Băncii Naţionale a României în operaţiuni în numele bugetului.Guvernul va acorda atenţie deosebită funcţionarii şi largirii pieţei de capital (în mod deosebit, pieţei OTC şi Bursei de Valori Bucureşti). În acest scop, se vor promova reglementări şi măsuri privind:– Creşterea ofertei de informaţii în domeniu;– Stimularea societăţilor comerciale şi a municipalitatilor de a obţine şi ameliora sistematic clasificari de la agenţiile de rating recunoscute;– Perfecţionarea cadrului instituţional şi armonizarea cadrului legislativ;– Lansarea de programe de educare şi instruire în domeniu;– Stimularea creşterii numărului de participanţi pe piaţa de capital;– Diversificarea instrumentelor pe piaţa valorilor mobiliare.Se vor lua, de asemenea, măsuri pentru dezvoltarea pieţei primare şi secundare a titlurilor de stat emise în scopul finanţării neinflationiste a deficitului bugetar:A. Dezvoltarea unui instrumentar diversificat de titluri de stat:– Faza iniţială: certificate de trezorerie (cu scadente de până la un an).– Faza a II-a: titluri de stat pe termen mediu (cu scadente între 2 şi 5 ani).– Faza a III-a : titluri de stat pe termen lung (cu scadente de 10 ani şi mai mult).B. Monitorizarea corecta şi în timp real a necesarului de finanţare pentru acoperirea deficitului bugetar (volum şi termene de rambursare) precum şi perfecţionarea sistemului trezoreriei statului.C. Crearea pieţei secundare a titlurilor de stat cu acces liber atât pentru investitorii institutionali interni şi externi cît şi, după caz, pentru investitorii individuali – în scopul creării unor pieţe lichide şi diversificate pentru aceste titluri, precum şi în cel al creării unui instrument suplimentar de intervenţie indirecta a Băncii Naţionale în vederea reglementării nivelului lichiditatilor în sistemul bancar.2. Politica fiscală şi bugetarăGuvernul vizează o schimbare de fond în politica bugetară.Politica fiscală va urmări stimularea dezvoltării economice, investirii şi creării de noi locuri de muncă în sectorul privat, îmbunătăţirea generală a climatului de afaceri şi dezvoltarea spiritului intreprinzator.Prin modul de stabilire a prioritatilor cheltuielilor bugetare se va urmări adincirea reformelor şi asigurarea condiţiilor dezvoltării durabile, consolidarea democraţiei şi creşterea coeziunii sociale. Ca urmare, vor fi avute în vedere investiţiile în capitalul uman (învăţământ, cultura şi arta, ocrotirea sănătăţii, protecţia socială), producţia unor bunuri publice (apărare naţionala, ordine publică etc.), dezvoltarea infrastructurilor, sprijinirea agriculturii şi a exportului precum şi protecţia mediului.Politica fiscală va stimula expansiunea sectorului privat ca efect al reducerii poverii fiscale. Se anticipeaza creşterea investiţiilor în sectorul privat, apariţia de noi locuri de muncă, iar pe aceasta baza, sporirea resurselor pentru dezvoltare şi protecţie socială.Cadrul actual de reglementare fiscală în România afectează dezvoltarea sectorului privat:– Este lipsit de predictibilitate, modificîndu-se foarte des normele "de aplicare" ale Ministerului Finanţelor;– Este supus interpretarilor abuzive ale autorităţilor fiscale; interpretarile ajung sa contrazica textul legii; se resimte neincrederea în contribuabil; contestarea soluţiilor propuse de autorităţi presupune proceduri birocratice şi costisitoare;– Conţine confuzii şi neclaritati;– Reflecta, în primul rind, funcţia de maximizare a veniturilor fiscale şi nu în primul rind pe aceea de instrument pentru stimularea dezvoltării economice;– Apasa inechitabil pe diferitele categorii sociale;– Stimuleaza investiţii în domenii care nu necesita calificare deosebită, (aceasta ca urmare a faptului ca rata maxima de impozitare a veniturilor salariale se aplică cu începere de la un nivel atât de redus încât majorează costurile salariale ale întreprinderii, ceea ce face ca întreprinzătorii sa nu investeasca în activităţi care necesita mina de lucru calificată ce trebuie bine plătită);– Nu conţine un tip de impozit extrem de important: impozitul personal pe venitul global;– Nu stimuleaza angrenarea persoanelor în mai multe activităţi şi mai ales în cele care necesita calificare înaltă, deschizând totodată drumul spre frauda (întrucît rata maxima de impozitare este prea mare şi aplicată de la un nivel foarte redus);Guvernul considera necesară o restructurare majoră în domeniul politicii fiscale, şi anume:– Creşterea transparenţei şi a predictibilitatii sistemului fiscal;– Introducerea impozitului pe venitul personal global;– Asigurarea unei baze stabile de impozitare;– Reducerea numărului de trepte şi a ratei maxime ale impozitului pe salariu.– Reducerea impozitării producătorilor agricoli în principal prin anularea impozitului pe venitul agricol;– Reducerea impozitului pe profit;– Suplimentarea reducerilor impozitului pe profitul reinvestit;– Stabilirea tarifului vamal în conformitate cu acordurile internaţionale ale României;– Reducerea unor accize;– Reglementări pentru consolidarea bilanţurilor contabile şi pentru evitarea impozitării "în cascada" a profiturilor distribuite);– Perfecţionarea şi descentralizarea sistemului de colectare a taxelor şi impozitelor, precum şi reducerea costurilor acestuia prin trecerea administraţiilor financiare locale în subordinea directa a autorităţilor locale.– Măsuri de reducere şi prevenire a evaziunii fiscale;În privinta cheltuielilor bugetare, Guvernul îşi propune, de asemenea, o restructurare semnificativă, consecventa cu cerinţele realizării obiectivului principal al perioadei 1997-2000, şi anume, dezvoltarea economică durabila.Politica de cheltuieli bugetare a Guvernului vizează:– Creşterea ponderii cheltuielilor bugetare pentru următoarele prioritati:* învăţământ şi cercetare;* ocrotirea sănătăţii;* cultura şi arta;* apărarea naţionala;* ordinea publică;– Creşterea ponderii cheltuielilor bugetare destinate realizării obiectivelor de protecţie socială;– Reducerea semnificativă a ponderii subvenţiilor în totalul cheltuielilor bugetare; cea mai mare parte a acestora va fi folosită pentru susţinerea noii politici economice privind sectorul agricol şi pentru promovarea exporturilor;– Diminuarea ponderii cheltuielilor de capital în totalul cheltuielilor bugetare; acestea vor avea ca destinaţie prioritara creşterea investiţiilor în dezvoltarea infrastructurilor, protecţia mediului, învăţământ şi ocrotirea sănătăţii.Guvernul considera ca, în România, nevoia de descentralizare a finanţelor publice locale a ajuns într-un punct critic. În acest sens, Guvernul îşi propune sa realizeze o reforma cuprinzatoare a sistemului finanţelor locale care să permită dezvoltarea locală şi care să stabilească – simultan şi corelat – atât în cadrul general al regimului impozitelor locale cît şi pe cel al procedurilor pentru sistemul de transferuri bugetare.Guvernul considera ca sistemul finanţelor locale din România trebuie să asigure:– Dezvoltarea rolului autorităţilor administraţiei publice locale în conformitate cu principiile autonomiei locale şi cu mecanismele economiei de piaţa;– Stabilirea resurselor financiare totale ale autorităţilor administraţiei publice locale în concordanta cu obligaţiile lor de administrare;– Autonomia de decizie a autorităţilor administraţiei publice locale inclusiv cu privire la cheltuieli, în scopul creşterii eficientei cheltuielilor publice şi al sporirii responsabilităţii faţă de electorat a acestor autorităţi;– Stimularea autorităţilor administraţiei publice locale pentru depunerea de eforturi vizind mobilizarea de resurse proprii;– O administrare simpla a sa şi costuri reduse de funcţionare;– Un sistem transparent de transferuri bugetare bazate pe criterii obiective, stabile şi obligatorii;– Compensarea efectelor unor diferenţe de venituri între diferite administraţii locale asigurind oricărui cetăţean cel puţin un nivel minim de acces la servicii de importanţa vitala;– Mecanisme de sprijinire a dezvoltării infrastructurii publice şi finanţarea adecvată a acesteia;– Concordanta cu cerinţele de stabilizare macroeconomica.Guvernul este constient de faptul ca reforma finanţelor locale este un proces dificil – care poate presupune situaţii tranzitorii, încercări sau nereusite – dar considera ca acum este momentul pentru o ferma opţiune politica de reformare, de reinnoire.A continua cu un sistem fiscal bazat pe o multitudine de taxe şi impozite (multe cu potenţial relativ redus) şi pe completarea veniturilor bugetare locale prin apreciabile transferuri bugetare locale care atrag intervenţia centralista, masiva, uneori dincolo de lege, a autorităţilor guvernamentale, înseamnă a reduce autonomia locală şi dreptul comunităţilor locale de a-şi decide soarta, de a-şi dezvolta localităţile şi de a spori bunăstarea fiecăruia.Guvernul considera ca România se afla într-un moment crucial în care trebuie să opteze, de principiu, pentru un nou sistem fiscal local care să permită cu adevărat dezvoltarea autonomă a localităţilor. În acest sens, Guvernul propune un nou sistem fiscal bazat pe un număr redus de surse de venituri, dar cu potenţial mare, stabil şi pe o reducere adecvată a transferurilor bugetare. În acest fel se va reduce controlul guvernamental, crescind, în schimb, autonomia şi responsabilitatea autorităţilor publice locale alese de electorat, precum şi răspunderea acestora în faţa cetăţeanului, a partenerului lor la dezvoltarea localităţii.În conceptia Guvernului, reformarea cadrului fiscal trebuie să se bazeze pe:– Suficienta flexibilitate, mai întâi pentru a se adapta la schimbările ce vor interveni în economie în următorii ani, iar apoi pentru a conduce la reducerea considerabila a restrictiilor impuse autorităţilor administraţiei publice locale în gestiunea finanţelor;– Stabilirea tipurilor de resurse la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice locale, pe baza unei evaluări obiective şi realiste a potenţialului de venit actual şi viitor, furnizat de impozitele şi taxele existente (şi nu a încasărilor efective), precum şi pe baza unei estimari obiective a nevoilor reale de resurse;– Reguli şi proceduri clare şi explicite de administrare a veniturilor fiscale locale, care să stimuleze rationalizarea utilizării banului public, creşterea resurselor proprii şi a responsabilităţii politice a autorităţilor administraţiei publice locale pentru performanţele în administrarea finanţelor proprii;Guvernul considera ca se impune totodată, perfecţionarea sistemului de transferuri de la bugetul de stat prin:– Adoptarea, de urgenta, a unor reguli transparente şi clare;– Adoptarea, de urgenta, a unor criterii de alocare a resurselor transferate;– Eliminarea confuziilor privind rolul consiliilor judeţene şi cel al consiliilor locale;– Creşterea predictibilitatii volumului de resurse probabil disponibilizabile;– Creşterea predictibilitatii momentului disponibilizarii volumului de resurse către consilii;Întârzierile înregistrate, în fiecare din aceşti ani, în prezentarea spre aprobare în Parlament a bugetului, sau întârzierile în aprobarea acestuia, au fost permanent un factor perturbator în activitatea consiliilor locale şi judeţene; făcând chiar abstractie de toate celelalte neajunsuri ale sistemului finanţelor locale, şi tot se poate lesne deduce, numai dacă luam în considerare acest aspect, cîte dificultăţi au intimpinat autorităţile publice locale în dezvoltarea locală.Dacă se are în vedere faptul ca, prin intirzierea disponibilizarii resurselor către consilii, se intirzie de fapt cheltuieli ce trebuiau efectuate în teritoriu – stabilizarea macro-economică – înseamnă, de fapt, o reducere a sanselor localităţilor de a se dezvolta!– Sporirea capacităţii de a asigura reducerea diferenţelor de venituri între diferite administraţii locale;– Sporirea capacităţii sale de a stimula implicarea autorităţilor administraţiei publice locale pentru a mobiliza venituri locale proprii şi/sau de a rationaliza cheltuielile;– Elaborarea unor proceduri de control al autorităţilor administraţiei publice centrale asupra utilizării resurselor transferate, care să aibă la baza respectarea principiului autonomiei decizionale şi al responsabilităţii locale şi care să elimine ingerintele administraţiei centrale în problemele celei locale, precum şi posibilitatea unor presiuni politice;– Încurajarea autorităţilor administraţiei publice locale sa recurgă la surse complementare de finanţare, în special pentru investiţii în infrastructura;Guvernul va acorda permanent prioritate controlului deficitului bugetar (inclusiv cel cvasifiscal) şi finanţării neinflationiste a acestuia. În acest sens vor fi adoptate măsuri vizind:– Eliminarea cauzelor structurale ale deficitului prin:* adincirea şi consolidarea liberalizarii preţurilor, în special în domeniile energiei şi agriculturii;* disciplina financiară a întreprinderilor şi restructurarea financiară a acestora;* privatizarea întreprinderilor;* demonopolizarea şi privatizare a în domeniile regiilor autonome, agriculturii şi bancare;* încetarea creditarii firmelor cu pierderi;* punerea în aplicare a procedurilor legale de faliment.– Rationalizarea cheltuielilor bugetare în funcţie de priorităţile reformei şi ale politicii sociale; reevaluarea întregului sistem de subvenţii explicite şi implicite.– Reducerea drastica şi chiar stoparea creditarii şi subventionarii firmelor de stat care înregistrează pierderi; se va realiza progresiv, pornind de la un număr mic de firme care deţin o pondere mare în totalul pierderilor realizate de firmele de stat.3. Politici comercialeGuvernul considera ca necesitatea şi posibilitatea unor modificări structurale ale cererii şi ofertei agregate impun, de urgenta, amplificarea deschiderii spre exterior a economiei româneşti, ceea ce va influenţa pozitiv performanţele acesteia.Guvernul va stimula sporirea competitivitatii internaţionale a produselor şi serviciilor româneşti, în primul rind prin reducerea intensitatii consumului de factori de producţie pe unitatea de producţie şi, abia în al doilea rind, prin politica cursului de schimb. Un rol însemnat în creşterea competitivitatii internaţionale a producţiei naţionale îl va avea reducerea intensitatii energetice a acesteia.Orientarea spre exterior a economiei naţionale presupune adincirea reformelor privind liberalizarea atât a importului, cît şi a exportului.1. Liberalizarea importuluiGuvernul considera ca cele mai importante măsuri de politica economică privind regimul importului şi care se impun de urgenta se referă la:– Asigurarea coerentei şi predictibilitatii regimului de import.Acestea se pot realiza prin ancorarea ferma a politicii comerciale la acordurile internaţionale la care România este parte semnatara. Acordul de Asociere la Uniunea Europeană este o ancora mai pretentioasa comparativ cu prevederile GATT, şi mai eficienta din perspectiva credibilitatii.– Creşterea neutralitatii tarifului vamal.Estimari preliminare sugereaza ca rata medie ponderată a tarifului vamal al României este de aproximativ 14% . Se anticipeaza ca, în conformitate cu prevederile Acordului de Asociere, rata medie ponderată a tarifului vamal pentru importurile industriale din Uniunea Europeană se va reduce de la circa 14% în prezent la circa 5% în anul 2000.Industriile româneşti au nevoie de concurenta pentru a se putea restructura şi a deveni competitive. Adevarata protecţie a industriilor româneşti este concurenta şi accesul neingradit al întreprinderilor la importuri, în condiţiile în care sunt stimulate sa exporte.2. Promovarea exporturilor Succesul strategiei de orientare spre exterior a economiei naţionale depinde de întărirea capacităţii industriilor româneşti de a exporta pe pieţele internaţionale.Majoritatea ţărilor OECD au garantat concesii comerciale României. O importanţa deosebită o prezintă includerea României în top-ul preferintelor comerciale ale Uniunii Europene pentru încheierea Acordului de Asociere. Acordul cu Asociaţia Europeană a Liberului Schimb are de asemenea o semnificaţie majoră pentru orientarea spre exterior a economiei României.Importanţa Uniunii Europene ca destinaţie preponderenta a exporturilor României face ca prevederile Acordului de Asociere sa constituie standardul relaţiilor comerciale internaţionale ale economiei naţionale. Prin prevederile referitoare la eliminarea rapida a restrictiilor tarifare şi netarifare, acordul asigura o imbunatatire semnificativă a accesului României pe pieţele Uniunii Europene, dar exista şi opinii contrare.Promovarea agresiva a exportului reprezintă o prioritate a politicilor economice ale Guvernului în perioada 1996-2000.Cele mai importante măsuri de politica economică vizind promovarea exportului se referă la:– Eliminarea reglementărilor care inhiba exportul;– Asigurarea accesului exportatorilor la sursele de finanţare;– Liberalizarea accesului la importuri;– Acordarea de stimulente pentru investiţiile româneşti şi străine orientate către export. +
Capitolul 4Politici de restructurare a economiei1. Politici de consolidare a mecanismelor concurentialeGuvernul considera consolidarea mecanismelor concurentiale ca fiind o cerinţa fundamentală pentru maximizarea eficientei alocării resurselor economice şi, pe aceasta baza, a bunastarii sociale.În conceptia Guvernului soluţia problemelor generate de insuficienta dezvoltare a pieţelor în perioada de tranzitie se găseşte nu în amplificarea intervenţiei statului în economie, ci în accelerarea proceselor de liberalizare precum şi în conturarea unei politici viabile de creştere a concurentei interne, o contribuţie esenţială având-o presiunile concurentei externe prin liberalizarea comerţului exterior.În cadrul procesului de consolidare a mecanismelor concurentiale, următoarele elemente vor forma principalele obiective ale politicii Guvernului:1. Protecţia concurentei2. Flexibilizarea pieţei munciia. Protecţia concurenteiÎn România, în domeniul protecţiei concurentei, se impune adoptarea unei politici flexibile, care să asigure: limitarea barierelor de intrare pe piaţa, dereglementarea pieţelor şi stimularea inovarii prin politici specifice.Legislaţia şi politica în domeniul concurentei sunt de-abia la început în România. Până la acumularea unei anumite experienţe în implementarea lor, exista – în mod obiectiv – anumite incertitudini. Guvernul considera totuşi ca aceste incertitudini vor fi eliminate printr-o atitudine a autorităţilor proconcurentiala şi favorabilă mecanismelor pieţei.Prin politica concurentei, Guvernul va sprijini liberalizarea economică, libera competiţie între producătorii şi consumatorii individuali şi va urmări ca, pe măsura privatizării, monopolurile de stat astfel desfiinţate sa nu lase loc apariţiei unor monopoluri private. Se vor evita fuziunile în societăţi holding, cu viabilitate indoielnica, dar şi deconcentrarea forţată a întreprinderilor existente.Coerenta şi eficienta politicii de protecţie a concurentei presupune existenta stabilitatii macroeconomice, întrucît, în condiţiile inflaţiei ridicate şi, mai ales, volatile, este greu de diferenţiat între creşterile de preţuri determinate de comportamente anticoncurentiale ale agenţilor economici şi cele datorate creşterii generale a preţurilor ca rezultat al inflaţiei.Politica promovata de guvern în domeniul concurentei va urmări respectarea următoarelor principii:– Principiul eficientei în implementarea legii: autorităţile concurentei se vor concentra asupra practicilor anticoncurentiale care afectează în mai mare măsura structura pieţelor.– Principiul independentei politice: autorităţile concurentei vor fi independente din punct de vedere politic pentru a se evita intervenţia discretionara în selectarea cazurilor ce urmează a fi investigate; astfel se va evita şi presiunea anumitor grupuri de interese atunci când acestea vor realiza ca politica concurentei le poate afecta anumite iniţiative profitabile.– Principiul transparenţei: se impune efectuarea – pe toate canalele posibile – a unei intense mediatizari a prevederilor legii, a regulamentelor şi a altor acte de legislaţie secundară adoptate de autorităţile concurentei, precum şi a sancţiunilor potenţiale sau efectiv aplicate în diferite cazuri.– Principiul coerentei instituţionale: se va urmări prevenirea apariţiei unor disfunctionalitati în colaborarea ce trebuie să existe între Oficiul Concurentei (cu rol de investigare) şi Consiliul Concurentei (cu rol de investigare şi deliberare) astfel încât să asigure compatibilitatea interpretării şi aplicării legii în toate zonele tarii.În perspectiva integrării României în Uniunea Europeană, Guvernul îşi propune identificarea, monitorizarea şi tratarea în spirit european a problemei ajutoarelor de stat.Înţelegînd prin ajutor de stat orice măsură sau acţiune prin care o firma obţine nişte avantaje la care nu ar fi avut acces în condiţii de piaţa, Guvernul considera o urgenta efectuarea unui inventar al multiplelor şi, adesea, netransparentelor măsuri de politica economică luate până în prezent şi susceptibile de a fi încadrate în această categorie (subvenţii, prime, dobinzi subvenţionate, iertari de datorii, amînarea plăţii datoriilor).În baza acestor analize, se va adopta, printr-o cooperare deschisă şi corecta cu organismele abilitate ale Comisiei Europene – în litera şi în spiritul Acordului de Asociere şi a regulilor de implementare (semnate de România) a prevederilor referitoare la ajutorul de stat – o politica coerenta a ajutoarelor de stat, în spiritul respectării principiilor concurentei.Guvernul considera ca sunt necesare acţiuni ferme, cu caracter de prioritate, în domeniul politicii de protecţie a concurentei, în special în ceea ce priveşte:– Alinierea preţului în domeniul energiei.– Diminuarea numărului de regii autonome şi slabirea treptata a monopolului celor care mai rămân.– Divizarea unora dintre regiile autonome şi privatizarea unor activităţi din cadrul acestora.Guvernul considera ca stimularea mediului concurential presupune elaborarea şi implementarea de politici în domeniul protecţiei consumatorului.În acest sens, Guvernul are în vedere următoarele:– Creşterea capacităţii de elaborare şi implementare a politicilor guvernamentale în domeniu, inclusiv în cel al intaririi cadrului instituţional de aplicare a reglementărilor.– Extinderea cadrului legislativ în acord cu directivele Comisiei Europene.– Programe de educare şi informare a consumatorilor.– Diversificarea instrumentelor de finanţare a programelor.– Consolidarea organizaţiilor neguvernamentale care activează în domeniu şi a dialogului social la nivel naţional şi local.– Dezvoltarea resurselor umane (în special în domeniile administraţiei publice, sistemului de drept şi al justiţiei), inclusiv prin programe speciale menite sa conducă la extinderea activismului civic.– Dezvoltarea parteneriatului internaţional (cu prioritate CEFTA şi Uniunea Europeană).Politicile vizind stimularea concurentei, inclusiv cele de protecţie a consumatorilor, vor conduce la creşterea exigenţelor faţă de calitatea produselor ofertate pe piaţa interna şi internationala. În aceste condiţii, Guvernul va acorda atenţie politicilor din domeniile standardizarii şi metrologiei legale, urmărind stimularea transferului tehnologic şi a difuziei inovarii în vederea alinierii, în perspectiva, a standardelor şi verificării metrologice legale la niveluri compatibile cu cele utilizate frecvent ca referinţa în cadrul schimburilor internaţionale.b. Flexibilizarea pieţei munciiPolitica Guvernului de stimulare a concurentei între firme, pe piaţa produselor, implica asigurarea unui cadru favorabil manifestării concurentei pe piaţa muncii. În prezent, pe piaţa muncii exista rigiditati care ingradesc manifestarea concurentei şi, deci, conduc la o eficienta scăzută a utilizării miinii de lucru. În aceste condiţii Guvernul va aplica o politica de flexibilizare a pieţei muncii, ceea ce va influenţa pozitiv evoluţia productivitatii muncii, a salariului mediu şi a ratei somajului.În scopul flexibilizarii pieţei muncii, politicile Guvernului vor include, în principal:– Stimularea mobilitatii miinii de lucru.Un rol însemnat în asigurarea mobilitatii miinii de lucru îl vor avea funcţionarea eficienta a pieţei locuinţelor şi eliminarea restrictiilor privind angajarile şi concedierile, inclusiv modificări în Codul Muncii.– Flexibilizarea salariilor relative.Gradul redus de flexibilitate a salariilor relative contribuie la intirzierea restructurarilor în domeniul ocupării. În acest stadiu al reformei, se impune renunţarea pe viitor la controlul asupra fondului de salarii – cu excepţia agenţilor economici din sectorul public – sau înlocuirea acestuia cu mecanisme mai flexibile, cum ar fi controlul asupra salariului mediu negociat.În politica Guvernului un rol esenţial îl va juca politica salariului minim garantat. Dialogul cu sindicatele şi patronatul va avea o importanţa covirsitoare, baza acestuia constituind-o legătură dintre nivelul salariului minim şi protejarea atingerii echilibrului pe piaţa muncii.Se impune analizarea şi actualizarea raportului dintre salariul mediu în sectorul bugetar şi cel mediu pe economie.– Flexibilizarea legăturii dintre serviciile sociale şi locul de muncă.Unele întreprinderi (îndeosebi regii autonome) oferă numeroase servicii sociale angajaţilor. Aceste servicii constituie un obstacol în calea mobilitatii miinii de lucru deoarece schimbarea locului de muncă echivaleaza cu pierderea serviciilor respective.2. Politici industriale, de privatizare şi restructurareGuvernul respinge conceptiile traditionale conform cărora statul intervine discretionar pentru a dezvolta una sau alta dintre industrii. În condiţiile în care pieţele se globalizeaza iar dezvoltarea economică depinde fundamental de capacitatea, în general, a economiei de a exporta, este preferabila o politica bazată pe neutralitatea stimulentelor economice între industrii, pe asigurarea unui mediu competitiv pentru întreprinderi, pe libertatea acestora de a se adapta la pieţe şi pe promovarea agresiva a exporturilor.a) Politica industriala … Adoptarea de către Guvern a unor politici industriale bazate pe neutralitatea stimulentelor între industrii este în acord cu experienta Uniunii Europene, a ţărilor cu dezvoltare economică durabila, care, cu industrii competitive, infrunta concurenta străină chiar pe piaţa interna şi care exporta, însă, mai mult decît importa.Guvernul accepta intervenţia directa în scopul restructurării industriilor ineficiente, însă, în acest caz, numai pe termen scurt şi doar ca expresie a politicilor de protecţie socială.Ca urmare, ţinând seama de condiţiile specifice României şi prin particularizarea orientarii europene la acestea, politica industriala a Guvernului se defineste pe baza următoarelor elemente:– Sprijinirea ajustarii întreprinderilor mari din industriile cele mai ineficiente care nu au perspective imediate de privatizare, au probleme financiare, prezintă un grad redus de utilizare a capacităţilor de producţie şi deţin o pondere însemnată în ocuparea miinii de lucru dintr-o regiune; dezvoltarea dialogului social; promovarea de politici regionale şi locale de dezvoltare;– Oferta serviciilor de sprijin: legislaţie adecvată; servicii informationale;– Oferta infrastructurilor de baza; aprovizionarea cu energie şi apa; reţele de transport şi telecomunicaţii;– Oferta serviciilor de învăţământ (inclusiv recalificarea şi reconversia profesională a miinii de lucru) şi de ocrotire a sănătăţii;– Sprijinirea exportului, în general pe baza principiului neutralitatii stimulentelor între industrii; sprijin financiar; negocieri strategice la nivel interguvernamental.Definirea politicii industriale în conformitate cu direcţiile menţionate anterior corespunde orientarii actuale a Uniunii Europene şi se încadrează în prevederile Acordului de Asociere a României la Uniunea Europeană. Acordul permite interventionismul pe termen scurt doar în scopul restructurării industriilor ineficiente, caz în care intervenţia trebuie interpretată ca măsura de protecţie socială.b. Privatizarea şi restructurarea întreprinderiiPrivatizareaObiectivul finalizarii procesului de privatizare a societăţilor comerciale de stat poate fi atins într-o perioadă scurta de timp dacă se acţionează simultan în doua direcţii:– Accelerarea progresului cantitativ al privatizării; vinderea de urgenta prin toate metodele, până în august 1998, a patrimoniului administrat de FPS; demararea procesului de demonopolizare şi privatizare a regiilor autonome şi utilităţilor publice;– Îmbunătăţirea calităţii procesului de privatizare, în special prin: dezvoltarea pieţelor de capital (în primul rind, a pieţei OVER-THE- COUNTER); creşterea transparenţei şi liberalizarea accesului investiţiilor străine de portofoliu pe piaţa de capital; stimularea apariţiei şi dezvoltării de fonduri mutuale şi societăţi de investiţii; măsuri pentru concentrarea actionariatului; transformarea FPP-urilor; desfiinţarea FPS până în august 1998.Restructurarea întreprinderilorPrivatizarea este strins legată de restructurarea întreprinderii, prin aceasta din urma asigurindu-se insanatosirea şi competitivitatea producţiei naţionale, modernizarea tehnologiilor, îmbunătăţirea performantelor economice ale întreprinderilor, şi pe aceste baze, sporirea salariilor şi a veniturilor.În România, restructurarea întreprinderii a fost mult prea mult amînată, costurile acesteia marindu-se în plan social. Datorită acestor implicaţii sociale. Guvernul considera restructurarea întreprinderii ca fiind procesul cel mai dificil al perioadei de guvernare.Accelerarea restructurării întreprinderii implica întărirea disciplinei financiare a întreprinderilor şi aplicarea ferma a reglementărilor privind incapacitatea de plată.Pornind de la aceste realitati şi de la obiectivul dezvoltării economice durabile, Guvernul considera ca accelerarea restructurării întreprinderii în România este posibila în condiţiile existenţei unei concepţii clare asupra desfăşurării procesului de restructurare, a transparenţei actului de guvernare, a extinderii dialogului real cu principalele structuri sociale implicate, în primul rind sindicatele, şi a adoptării unor politici industriale şi de dezvoltare regionala şi locală viabile.Guvernul are în vedere crearea unui mediu economic favorabil şi stimulator pentru accelerarea privatizării, pe baza reformelor pe care le va întreprinde prin: adincirea liberalizarii preţurilor; consolidarea liberalizarii comerţului exterior; eliminarea subvenţiilor implicite şi a creditelor discretionare; promovarea unor politici guvernamentale viabile privind protecţia concurentei şi incapacitatea de plată; reasezarea vinzarilor de active între metodele principale de privatizare; inasprirea condiţiilor pentru obţinerea intervenţiei guvernamentale s.a.Totodată, în scopul consolidării condiţiilor pentru aplicarea efectivă a disciplinei de piaţa Guvernul va acţiona pentru accelerarea restructurării financiare a întreprinderilor şi îmbunătăţirea practicilor de management, un demers realist constind în următoarele elemente:– Accelerarea privatizării înainte de realizarea restructurării financiare.– Dezvoltarea pieţei capitalului în scopul fluidizarii circulaţiei capitalului şi al îmbunătăţirii, pe aceasta baza, a calităţii managementului de întreprindere.– Creşterea rolului sistemului bancar în coordonarea eventualelor restructurari financiare înainte de privatizare.– Întărirea băncilor comerciale prin recapitalizare pe măsura progresului restructurării industriale.În conceptia Guvernului se impune stimularea abilitatii întreprinderilor de a genera fluxuri de lichiditate (cash-flow-uri) pozitive întrucît, viabilitatea procesului de restructurare este asigurata numai în condiţiile în care implicarea financiară a guvernului este minima.Finanţarea restructurării întreprinderii va avea, deci, ca sursa principala, fluxul de lichiditate al întreprinderilor. Din aceasta perspectiva, politicile economice ale Guvernului vor urmări:– Stimularea disponibilităţii managerilor de a reinvesti fluxurile de lichiditate.– Relaxarea impozitării activităţilor lucrative.– Crearea cadrului instituţional al pieţei capitalului care să asigure posibilitatea consolidării fluxului de capital prin mărirea capitalului social.– Ajustarea sistemului contabil şi a metodologiilor pentru calcularea obligaţiilor fiscale prin creşterea relevantei elementelor de flux de lichiditate.– Abrogarea reglementărilor privind formarea preţurilor pe seama costurilor istorice.3. Politica de dezvoltare regionala şi locală; întreprinderile mici şi mijlociiPolitica industriala a Guvernului, de intervenţie în ajustarea industriilor ineficiente, se va corela cu politica de dezvoltare regionala şi locală precum şi cu cea de protecţie socială, întrucît, deşi Guvernul considera ca, în general, nu este necesar ca statul sa intervină în sprijinirea industriilor cu potenţial de viabilitate, totuşi, accepta implicarea pe termen scurt a statului în cazul industriilor ineficiente a căror ajustare are efecte semnificative pe plan social într-o anumită zona geografică.Implicarea Guvernului va respecta următoarele principii:a) Aportul financiar al guvernului va fi interpretat în aceste cazuri ca măsura de protecţie socială. Implicarea guvernului în aceste acţiuni nu este o formă de reorientare a fondurilor bugetare spre alte prioritati. … Din aceasta perspectiva, finanţarea aferentă va fi aprobată în conformitate cu rigorile analizei cost-beneficiu şi suportată în mod transparent din fondurile bugetare corespunzătoare.b) Implicarea guvernului în restructurarea industriilor va avea la baza extinderea dialogului social atât cu sindicatele cît şi cu sectorul privat, care va fi stimulat sa participe la co-finanţarea proiectelor de restructurare şi dezvoltare locală. … Prin extinderea dialogului social Guvernul urmăreşte:– Descentralizarea concretizarii şi aplicării programelor naţionale de restructurare şi corelare cu cele de dezvoltare regionala/locală.– Transparenta intenţiilor guvernamentale.– Obţinerea sprijinului sindicatelor în conceperea şi aplicarea programelor.– Sprijinul comunităţii de afaceri în co-finanţare şi materializarea programelor.– Sprijinul autorităţilor locale.– Sprijinul structurilor societăţii civile.– Medierea între diverse instituţii şi organizaţii neguvernamentale care pot avea interese în industriile respective.– Armonizarea acţiunilor guvernamentale cu cele neguvernamentale şi autorităţile publice locale.Tematica de dialog va reflecta în mod adecvat problemele critice ale programelor de restructurare.c) Implicarea Guvernului în ajustarea industriilor este o formă de extindere a colaborării cu autorităţile locale şi de creştere a capacităţii acestora din urma de a elabora şi aplica politici de dezvoltare locală. … Vor fi create programe şi fonduri pentru (co-)finanţarea de proiecte de dezvoltare regionala şi locală, în condiţiile în care se vor aplica principiile descentralizării şi subsidiarităţii, caz în care autorităţile publice locale vor fi un partener privilegiat de dialog. Programele naţionale de restructurare se vor corela cu proiectele de dezvoltare regionala şi locală. Ca urmare, va fi stimulata adoptarea de variante de dezvoltare locală şi regionala care reflecta nevoile reale ale comunităţilor locale, urmărindu-se, în principal:– Creare de noi locuri de muncă.– Programe de măsuri active pentru combaterea somajului.– Noi întreprinderi private cu potenţial în perspectiva, mai ales de export.– Programe de recalificare şi reorientare a miinii de lucru.– Infrastructuri adecvate creării şi dezvoltării de întreprinderi mici şi mijlocii.– Dezvoltarea satului prin crearea de infrastructuri şi activităţi neagricole.– Dezvoltarea parteneriatului internaţional.– Stimularea spiritului intreprinzator.– Privatizarea de active, în special către salariaţii marilor întreprinderi ce se restructureaza.– Crearea de zone speciale de dezvoltare economică.d) În condiţiile caracterului limitat al resurselor bugetare, este necesară diversificarea şi descentralizarea finanţării programelor naţionale de restructurare. … Dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlociiÎn conceptia Guvernului, stimularea dezvoltării industriilor naţionale, consolidarea mecanismelor concurentiale şi dezvoltarea locală se realizează în condiţiile sprijinirii dezvoltării sectorului de întreprinderi mici şi mijlocii.Relansarea economică pe care o propune Guvernul ia în considerare tocmai nevoile întreprinzătorilor privati de a beneficia de un mediu economic stabil, de o politica comercială stimulativa pentru exporturi, de o concurenta reală chiar şi cu firme mari, dar private şi nu de stat, pentru a putea dezvolta afacerile, a reinvesti şi a crea, astfel, locuri de muncă şi bunastare.Politica Guvernului pentru dezvoltarea şi consolidarea sectorului de întreprinderi mici şi mijlocii în România vizează:a) creşterea capacităţii administraţiei publice centrale şi locale de a elabora şi aplica politici economice de dezvoltare a sectorului de întreprinderi mici şi mijlocii precum şi de a corela aceste politici prin: … – Creşterea transparenţei actului de guvernare.– Simplificarea procedurilor fiscale şi a altor activităţi care favorizează manifestarea unor comportamente birocratice ale administraţiei publice.– Întărirea controlului şi prevenirea evaziunii fiscale.– Implicarea într-o măsura mai mare a organizaţiilor neguvernamentale de sprijinire a sectorului privat în implementarea programelor guvernamentale.– Asigurarea unor mecanisme transparente de implementare a restrictiilor Acordului de Asociere la Uniunea Europeană astfel încât să se evite discriminarile în defavoarea întreprinderilor mici şi mijlocii.– Modificări sau noi iniţiative în domeniul legislativ şi consultarea prealabilă a reprezentanţilor comunităţii de afaceri.b) crearea unui nou climat şi tesut social, favorabil dezvoltării afacerilor: … – Creşterea transparenţei şi a credibilitatii datelor statistice oficiale.– Reforme în sistemul de învăţământ, în vederea stimulării spiritului intreprinzator şi a cunoştinţelor necesare conducerii unei întreprinderi.– Întărirea asociaţiilor de întreprinzători şi extinderea dialogului cu administraţia publică centrala şi locală, sindicatele şi alte organizaţii neguvernamentale.– Creşterea numărului de proiecte co-finanţate de la buget (central şi local) şi de sectorul privat.– Sprijinirea (co-finanţarea) unor programe dedicate dezvoltării spiritului intreprinzator la categorii expuse excluderii sociale: şomeri, femei, tineri, persoane cu handicap, minorităţi.Stimularea perceptiei întreprinzătorului de către populaţie într-un mod pozitiv.c) stimularea creării/extinderii unor instrumente adecvate dezvoltării afacerilor prin: … – Reţele de centre de consultanţa, instruire, transfer de cunoştinţe şi diseminare de informaţii despre oportunitati de afaceri.– Credite pentru investiţii şi stimularea exporturilor.– Sprijin pentru apariţia de noi instituţii financiare (în special fonduri de garantare şi de investiţii).Instrumente financiare (credite pe termen lung; participare la capital; micro-credite; ajutoare nerambursabile pentru demararea afacerilor; leasing; factoring etc.).– Dezvoltarea pieţei capitalului/piaţa finantarilor pe termen lung.– Stimularea parteneriatului internaţional în afaceri (intilniri de afaceri; tîrguri şi expoziţii; schimb de informaţii; societăţi mixte).– Programe pentru finanţarea proiectelor de dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii care introduc noi tehnologii/utilizează rezultate ale cercetării-dezvoltării; în vederea difuzării inovarii în economie.– Stimularea infiintarii de zone speciale de dezvoltare economică.– Asistarea întreprinderilor mici şi mijlocii în implementarea standardelor de calitate în conformitate cu exigenţele integrării în Uniunea Europeană.– Concentrarea unei părţi a sprijinului acordat României pentru dezvoltarea sectorului privat şi co-finanţarea de către guvern, în vederea infiintarii unui fond de dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii care să constituie germenele apariţiei capitalului de risc în România.– Investiţii străine.4. Politici energeticeEfectul pozitiv al ajustarii preţurilor resurselor energetice şi al restructurării industriei şi a întreprinderii va fi diminuarea sensibila a consumurilor energetice şi reducerea intensitatii energetice a producţiei naţionale. Pe aceste baze va fi posibila soluţionarea "crizei" de energie cu care se confrunta România şi satisfacerea mai buna a consumului casnic.Guvernul va adopta, în principal, următoarele politici în domeniul sectorului energetic (inclusiv petrol):– Crearea unui cadru concurential în producţie şi distribuţie:* privatizarea în producţia (sunt vizate centrale termo-electrice) şi distribuţia de energie;* demonopolizarea;* restructurarea Regiei Autonome de Electricitate (RENEL);* descentralizarea sistemelor de termoficare a localităţilor (crearea responsabilităţii administraţiei publice locale);* transformarea unităţilor de producţie, distribuţie, reparaţii sau activităţi conexe, în societăţi comerciale;* concesionari.– (Co)finanţarea unor proiecte cu caracter de lucrări publice (unitatea 2 la centrala atomo-electrica Cernavoda; terminal de gaze lichefiate la Constanta; reabilitarea reţelelor de transport, etc.).– (Co)finanţarea unor proiecte de cercetare-dezvoltare (în special: prospectare geologica; surse neconventionale; energie atomica).– Stimularea parteneriatului internaţional:* investiţii străine* afiliere la sistemul european de transport (UCPTE)* racordare la reţeaua europeană de transport al gazelor naturale* transfer de cunoştinţe şi tehnologic– Stimularea elaborării de programe de lucrări de întreţinere preventivă şi predictiva.– Stimularea introducerii de noi tehnologii, inclusiv în urmărirea şi gestiunea consumului.– Alinierea la standardele europene în domeniu (inclusiv de mediu).– Stimularea dezvoltării resurselor umane în domeniu (extinderea serviciilor de consultanţa; instruire şi educare).5. Politici în domeniul utilizării capitalului naturalO politica economică realista, stabilă şi predictibila în ceea ce priveşte capitalul natural, care să rezolve atât responsabilităţile de mediu din trecut), cît şi noile probleme ale deprecierii potenţialului natural al tarii şi care să armonizeze sistemul de interese publice şi private cu obiectivele dezvoltării economice şi sociale, este superioară unor strategii bazate pe finanţarea preferentiala a activităţilor de protecţie a mediului şi de combatere a degradării acestuia.Guvernul considera ca necesarul de finanţare pentru activităţile de mediu se va reduce semnificativ prin consolidarea reformelor economice (liberalizarea preţurilor, reformele fiscale şi monetare, privatizarea, etc.). Un rol însemnat în aceasta direcţie îl vor avea şi accelerarea restructurării industriale, liberalizarea comerţului exterior şi expansiunea investiţiilor străine directe.Cerinţa realizării unei dezvoltări durabile din perspectiva capitalului natural poate fi îndeplinită pe baza respectării criteriilor privind finanţarea durabila a activităţii de protecţie a mediului înconjurător şi de combatere a degradării acestuia. Politica guvernamentală de utilizare eficienta a capitalului natural va urmări rezolvarea situaţiilor corespunzătoare de esec al pieţelor prin internalizarea graduala în costurile de producţie a prevenirii, diminuării şi compensării efectelor legate de mediul înconjurător.Principalele coordonate ale politicii Guvernului privind capitalul natural constau în:– Perfecţionarea sistemului statistic şi a celui de monitorizare a problemelor de mediu.– Elaborarea studiilor pentru evaluarea realista a costurilor factorilor naturali.– Elaborarea unor planuri speciale de management a zonelor puternic contaminate şi cu grad mare de periculozitate pentru sănătatea populaţiei.– Introducerea unor standarde realiste de mediu şi delimitarea clara a rolului şi a obiectului reglementărilor diverselor instituţii de standardizare.– Informarea ampla şi corecta a populaţiei cu privire la starea mediului.– Realizarea de acorduri şi programe cu producătorii şi distribuitorii de produse cu risc ecologic, pentru limitarea efectelor negative, inclusiv prin acordarea sau reînnoirea autorizaţiilor de mediu agenţilor economici.– Aplicarea unor programe viabile de conformare, inclusiv prin restrictii şi, la limita, interdicţii asupra agenţilor economici.– Utilizarea instrumentelor economice (taxe şi impozite de mediu, tarife de utilizare etc.) pentru conturarea unei structuri adecvate a stimulentelor de utilizare eficienta a capitalului natural;– Definirea prioritatilor pentru investiţiile publice de mediu prin aplicarea analizei cost-beneficiu.– Dezvoltarea sistemului de colectare a deşeurilor solide.– Dezvoltarea infrastructurii pentru reciclarea sau depozitarea în siguranţa a deşeurilor.– Reglementarea reţelei de arii protejate şi a modului de gestionare a acestora.– Perfecţionarea managementului resurselor umane; programe formale şi informale de educaţie ecologica.– Creşterea gradului de implicare a organizaţiilor neguvernamentale în domeniu şi dezvoltarea parteneriatului la nivel naţional şi internaţional.– Amendarea Legii mediului în vederea constituirii Fondului de mediu şi subvenţionarea proiectelor care vizează plata datoriei pentru mediu de către unităţile economice şi comunitatile locale.6. Politici agricole şi de dezvoltare rurală6.1. IntroducereÎn prezent, România deţine unul dintre primele locuri în Europa în ceea ce priveşte potenţialul agricol şi, pe de altă parte, unul dintre ultimele locuri în ceea ce priveşte utilizarea acestui potenţial. Lumea rurală este îmbătrânită şi saracita. Astfel, 66% din populaţia rurală este în vârsta de peste 65 de ani, iar veniturile celor de la sate sunt cu 50% mai mici decît cele din mediul urban, în condiţiile în care 70% dintre aceştia lucrează în sectorul agricol.Strategia de guvernare în domeniul agricol trebuie să vizeze corectarea acestei situaţii pe baza consolidării proprietăţii private şi asigurării preponderentei mecanismelor de piaţa. Se porneşte de la principiul ca agricultura sa devină un sector generator de valoare adăugată şi stimulator de creştere economică.Crearea pieţei funciare este elementul primordial în relansarea unei reforme viabile în agricultura.6.2. ObiectiveRelansarea producţiei agricole se poate realiza prin formarea exploatatiei agricole familiale comerciale, cu dimensiuni eficiente. Mediul economic trebuie să fie reprezentat de mecanismele şi instituţiile pieţei, atât în sfera organizării producătorilor (cooperative, sindicate, asociaţii profesionale), cît şi în sfera organizării serviciilor. Agricultura va fi din ce în ce mai antrenata în filierele agroalimentare.Susţinerea agricultorilor privati va avea în vedere, în mod special, performanta şi competitivitatea.Obiectivul strategic al securităţii alimentare va fi susţinut de performanţele economiei agroalimentare. Politicile de echitate şi de sustinere a consumatorilor ce fac parte din categorii sociale defavorizate urmează să fie susţinute prin politica socială desfăşurată de Guvern.Obiectivele politicilor agricole vor urmări cele patru categorii economice sectoriale, şi anume: economia alimentara, agroalimentara, agrară şi rurală. Economia alimentara şi cea agroalimentara sunt determinante pentru economia agriculturii. Economia rurală este loc de desfăşurare al celorlalte trei categorii economice sectoriale.Modelul societăţilor naţionale şi transnationale este cel mai avantajos sistem al funcţionarii economiei agroalimentare.6.3. ConstrângeriElaborarea unor politici realiste în domeniul agricol presupune buna cunoaştere şi înţelegere a constringerilor actuale, armonizarea soluţiilor de urgenta pentru depăşirea crizei cu pachetul de măsuri necesar pentru atingerea obiectivelor pe termen mediu şi lung.Principalele constrângeri sunt:* lipsa de resurse financiare proprii ale producătorilor din agricultura;* deficiente grave în domeniul infrastructurii, atât în ceea ce priveşte infrastructura generală a tarii, cît şi cea specifică agriculturii; slabă inzestrare cu mijloace de transport şi forta motrice;* organizare instituţională defectuoasă reliefata prin: persistenta unor structuri monopoliste atât în amonte (furnizori de material semincer sau alte servicii conexe), cît şi în aval (sisteme de preluare-distribuţie de produse);* sisteme de finanţare necorespunzător, caracterizat prin lipsa de transparenta, generator de presiuni inflationiste, alocare greşit directionata, ineficienta în folosirea resurselor;* lipsa unei strategii clare privind integrarea producţiei agricole (finanţe-producţie-comerţ) care a favorizat apariţia şi dezvoltarea unor intermediari inutili, cu influente directe asupra preţurilor finale. Astfel, în locul unei necesare inzestrari a producătorilor agricoli, cu utilităţi şi a unui ajutor de ordin logistic şi informatic, s-a ajuns la saracirea intensa a acestora, pe de o parte, precum şi la crearea unui grup extrem de avut de intermediari, de cealaltă parte;* lipsa unei concepţii strategice coerente, cu privire la rolul agriculturii în asigurarea unei politici de creştere economică durabila, politicile practicate până în prezent fiind orientate exclusiv către asigurarea unui consum de subzistenta.6.4. PrincipiiPornind de la constringerile existente, Guvernul îşi propune abordarea politicii în domeniul agricol în baza următoarelor principii:– Agricultura va reprezenta unul dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei româneşti, precum şi un factor de stimulare a creşterii economice agregate. Acest principiu se va realiza prin îndeplinirea următoarelor cerinţe, întrucît agricultura este:* principalul producător de alimente şi de asigurare a cererii interne de produse alimentare;* furnizorul de materie prima pentru industriile specifice;* participant la realizarea exportului şi în acest mod, la realizarea echilibrului balanţei comerciale şi a balanţei de plati externe;* creator de venituri convenabile pentru producătorii agricoli.– Dezvoltarea producţiei şi a comerţului cu produse agricole se va realiza pe principii de piaţa prin eliminarea controlului preţurilor pe cale administrativă, precum şi prin liberalizarea comerţului intern şi extern cu produse agricole şi alimentare. Aceasta se va realiza prin:* reducerea diferenţiată a taxelor vamale de import şi o mai mare uniformitate în aplicare acestora* reducerea interdictiilor referitoare la exporturi şi stabilirea unui regim comercial care să respecte legile în vigoare. Cu alte cuvinte, se vor lua măsuri de stimulare a exporturilor şi de creare a unui sistem neutral de stimulente;* o politica de stimulare a concurentei în subramurile agriculturii;– preluarea surplusurilor de produse agricole strategice prin creare unui sistem de fonduri tampon.– Diminuarea substantiala a finanţării centralizate a producţiei agricole şi asigurarea mecanismelor adecvate, care vor stimula finanţarea cu resurse reale, preponderent atrase din sectorul privat intern şi extern în condiţii de competitivitate.– Asigurarea unei integrari corespunzătoare pe fluxul finanţare-producţie-comercializare, pe baze private, prin instituirea mecanismelor stimulative necesare.Aceasta nu înseamnă eliminarea integratorilor de stat din sistem, nici acordarea subvenţiilor sau renunţarea, într-o formă sau alta, la privatizare, la demonopolizarea şi stimularea concurentei în activităţile în aval şi în amonte pentru a elimina reformarile de preţuri induse de acestea asupra producţiei agricole (în mod deosebit se au în vedere: Comcereal, Semrom şi Unisem, Comsuin, Avicola, Agromec).– Crearea posibilităţilor de libera circulaţie a fondului funciar şi stimularea dezvoltării proprietăţilor agricole individuale.– Dezvoltarea unei clase de mijloc în mediu rural prin stimularea apariţiei şi extinderii întreprinderilor mici şi mijlocii în domeniul serviciilor conexe şi a micii producţii din agricultura şi industria alimentara.– Introducerea unui cadru legislativ coerent şi sprijinirea dezvoltării instituţionale adecvate în ceea ce priveşte circulaţia produselor agricole şi formarea preţurilor pe principii de piaţa.– Dezvoltarea politicilor în domeniul agriculturii prin armonizarea necesităţilor interne şi avantajelor comparative pe terţe pieţe (CSI, Orientul Mijlociu etc.) cu tendintele şi criteriile politicii agricole a Uniunii Europene, avîndu-se în vedere intentiile şi perspectivele de integrare.6.5. Măsuria) Pregătirea pachetului legislativ necesar pentru asigurarea unei reforme de substanţa care să permită realizarea obiectivelor pe termen şi lung. … b) Pentru liberalizarea comerţului intern şi extern cu produse agricole, cît şi a integrării pe relaţia finanţare-producţie-comercializare, se va institui un sistem de acordare a licenţelor generale către cei care vor putea asigura finanţarea producţiei, a colectării, cît şi a vinzarii acesteia, astfel ca, în fiecare toamna, se vor acorda licenţe de comercializare, pentru anul următor, pe baze competitive pentru orice persoană fizica sau juridică sau pentru o asociere (consortiu) a acestora. … c) Stimulentele dezvoltării producţiei agricole. În scopul realizării acestei măsuri, Guvernul are în vedere crearea unui sistem sustenabil de finanţare prin: … * diminuarea urgenta a rolului şi volumului creditului directionat şi – până la eliminarea sa – finanţarea explicita a acestuia prin bugetul public;* un sistem de garantare specifică agriculturii de creditare (ca efect al dreptului de vînzare-cumpărare a pământului);* dezvoltarea unui sistem de credit mutual ca baza a sistemului de credit agricol şi subventionare pe o baza regresiva a cheltuielilor de înfiinţare/operare a sistemului în primii ani, cunoscându-se gradul de risc mai ridicat al activităţilor şi investiţiilor în agricultura;* facilităţi pentru export;* promovarea unui sistem de asigurări contra factorilor de risc;* crearea unui sistem de îndrumare şi consultanţa pe baze concurentiale;* crearea de reţele de informare (diseminare a rezultatelor cercetărilor agricole, a standardelor europene în domeniu, a oportunitatilor de afaceri etc.);* adoptarea de proiecte de cercetare ştiinţifică axate pe dezvoltarea de tehnologii adecvate exploataţiilor de tip ferma individuală, în vederea promovării exporturilor;* facilitarea formării de asociaţii de tip mutual ale producătorilor agricoli în domeniile aprovizionarii şi desfacerii;* reduceri de impozite şi prin perfecţionarea metodologiilor de impozitare, prin crearea de facilităţi (inclusiv credit fiscal) pentru utilizarea în regim de leasing a echipamentelor şi utilajelor agricole.d) Redefinirea rolului ministerului şi al întregului sistem al administraţiei publice din agricultura, în sensul creşterii capacităţii acestora de a elabora şi a pune în aplicare politici agricole. Ministerul trebuie să creeze şi sa pregătească condiţiile pentru ca agricultura sa prospere acordind atenţie în mod special nevoilor micilor fermieri şi nu unităţilor cu capital integral sau majoritar de stat. … e) Realizarea unui program special de privatizare şi restructurare a societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, cît şi a altor organizaţii comerciale şi necomerciale controlate de stat. … f) Reanalizarea structurilor functionale şi instituţionale din domeniul unităţilor speciale din agricultura (staţiuni experimentale, de cercetare etc.), ca şi a legăturilor acestora cu administraţia locală şi centrala, în scopul evitării constituirii unor structuri monopoliste şi a asigurării pe baze concurentiale şi transparente a accesului la resurse. … g) Introducerea cadrului corespunzător şi stimularea dezvoltării creditului rural, inclusiv prin înfiinţarea de cooperative de credit ale micilor producători. … h) Introducerea de măsuri stimulative pentru dezvoltarea burselor de mărfuri specializate prin: … * încurajarea producătorilor agricoli de a participa la comerţul de bursa;* legiferarea instrumentelor derivate necesare comerţului de bursa cu produse agricole care să faciliteze asigurarea resurselor financiare pentru producţia agricolă;* sprijinirea de către stat a organizării burselor de mărfuri, cît şi pentru asigurarea consultantei de specialitate pentru producătorii agricoli.i) O baza larga de dezvoltare agricolă. … Acesta este un domeniu al cărui pondere trebuie să crească preocupational. Multitudinea de fatete ale acestui obiectiv implica dezvoltarea reţelei drumurilor, alimentarii cu apa, şcolilor, clinicilor şi telecomunicatiilor, pe lângă eforturile legate de ridicarea veniturilor în agricultura şi crearea locurilor de muncă neagricole. Se cere ca MAA să-şi aducă partea sa de contribuţie în cadrul "Grupului de lucru interministerial" pentru probleme de dezvoltarea rurală. Prin urmare, Guvernul are în vedere:– Crearea unui sistem de programe (cu sustinere financiară) centrale, regionale şi locale pentru finanţarea de proiecte de dezvoltare locală în mediul rural corelat cu o cofinantare din sectorul privat şi cu stabilirea criteriilor şi prioritatilor în finanţarea proiectelor care să sigure:* infrastructuri adecvate (electrificare, drumuri, comunicaţii etc.);* înfiinţarea şi dezvoltarea de mici întreprinderi în sectorul neagricol (cu deosebire în domeniul prelucrării produselor agricole);* creşterea numărului de locuri de muncă (inclusiv sezoniere);* stimularea exporturilor şi dezvoltarea parteneriatului internaţional;* informaţii şi consultanţa;* creşterea gradului de ocupare a femeilor şi tinerilor;* protecţia mediului;* atragerea de investiţii străine.– Asigurarea de facilităţi pentru întreprinzătorii care investesc în mediul rural;– Crearea unui sistem specific de asigurări sociale pentru ţărani, precum şi creştere a pensiilor.i) Cooperatia … Pentru crearea premiselor redefinirii sistemului cooperatist (de tip economic mutual), în vederea asigurării gradului de acoperire a comunităţilor rurale şi urbane, şi a creşterii gradului de ocupare şi de desfăşurare a unor activităţi eficiente care să asigure creşterea economică, durabila, care va conduce la reinfiintarea cooperativelor de credit de tip mutual. În acest scop, va trebui să se creeze baza legală pentru înfiinţarea şi dezvoltarea acestora.Actuala legislaţie (Decretul-Lege nr. 66/1990 şi Legea nr. 109/1996 care abroga Decretul-Lege nr. 67/1990 şi Legea nr. 36/1996) nu respecta principiile cooperatiste: de întrajutorare, de administrare, de respectare a principiului mutualist care a fost denaturat în actuala forma de organizare, în special în cooperatia de consum.Obiectivele majore ale dezvoltării de tip mutual-cooperatist vor avea în vedere realizarea unor politici rurale, precum şi evaluarea actualelor schimbări pentru a identifica şi aloca resurse financiare destinate dezvoltării rurale pentru o integrare efectivă la toate nivelurile.Iniţierea unor activităţi ce vizează o mai mare coerenta a politicii cooperaţiei la nivel local, zonal şi naţional în activitatea de comerţ (cooperative de consum), prestări de servicii (pe meserii şi mica industrie), bancar (cooperative de credite etc.), financiar (cooperative de revizori), asigurări, agricultura (asociaţii şi societăţi pentru cultivarea pământului, zootehnie, pescuit, exploatări forestiere, apicultura etc.), transporturi, cît şi în alte sectoare economice.Organizarea cadrului instituţional prin înfiinţarea de federaţii şi confederatii în vederea reprezentării cooperativelor la nivel naţional şi internaţional.7. Politici pentru dezvoltarea infrastructurilorCreşterea economică se va repercuta în direcţia agravarii problemelor create de locurile inguste ale ofertei de infrastructuri (transportul resurselor energetice, comunicaţii, drumuri, poduri etc.). În condiţiile constringerilor bugetare impuse de cerinţele stabilitatii macroeconomice şi ale aplicării principiilor subsidiarităţii şi descentralizării în domeniul dezvoltării locale, asigurarea participării sectorului privat în sectoarele de infrastructura, devine esenţială.Întrucît, în general, sectoarele de infrastructura se caracterizează prin prezenta monopolurilor naturale – de regula, utilităţi publice – datorită economiilor de scara, Guvernul va acţiona în direcţia separarii utilităţilor publice în segmente care sunt monopoluri naturale şi segmente pentru care concurenta este posibila. În acest din urmă caz, va adopta o strategie de privatizare.Totodată, Guvernul va urmări ca managementul monopolurilor naturale să se realizeze pe principii comerciale, fixind obiective financiare şi raspunderi clare.În perspectiva anilor 1997-2000, priorităţile Guvernului în domeniul infrastructurilor vizează:A. Modernizarea comunicaţiilor prin:– Crearea unei infrastructuri de transport al informatiei la nivel european prin:* stimularea investiţiilor, inclusiv cofinantarea proiectelor regionale şi locale, privind infrastructurile publice de transport al informatiei (centrale numerice şi fibre optice);* dezvoltarea de reţele independente pentru transportul informatiei (reţeaua CFR, apărare naţionala etc.);* stimularea concurentei în domeniul sistemelor de telecomunicaţii, consecinţa fiind reducerea eforturilor financiare pentru accesul la aceste sisteme;* Accesul echitabil şi nediscriminatoriu la bazele de date ale autorităţilor publice;* Acordarea legislaţiei române în domeniu cu cea a Uniunii Europene;* Revitalizarea Regiei Autonomiei Posta Română prin investiţii private şi guvernamentale pentru dezvoltarea acesteia pe principii profitabile.B. Transporturi eficiente şi moderne prin:– Reabilitarea şi modernizarea cu prioritate a reţelei de drumuri naţionale şi cai ferate existente.– Relansarea programului de relansare şi dezvoltare a porturilor şi aeroporturilor.– Relansarea programului de relansare şi dezvoltare a flotei maritime, fluviale şi aeriene prin revenirea în sistemul internaţional de finanţare.– Relansarea programului de dotare a SNCFR cu material rulant modern, la nivelul exigenţelor transportului internaţional de călători şi mărfuri.– Reabilitarea, consolidarea, modernizarea şi dezvoltarea sistemelor de urmărire şi supraveghere a transporturilor aeriene, navale, feroviare şi rutiere pentru diminuarea pierderilor materiale şi de vieţi omeneşti în domeniul transporturilor.– Lansarea programului de modernizare a sistemelor de siguranţă a navigaţiei pe Dunăre, astfel încât, acestea sa devină compatibile cu normele europene, ca singura soluţie de creştere accelerata a traficului de mărfuri pe relaţia Constanta-Rotterdam, utilizînd coridorul de transport fluvial Canal Dunăre-Marea Neagra-Dunăre-Main-Rhin-Rotterdam.– Lansarea programelor de ecologizare a tuturor sistemelor de transporturi.– Stimularea dezvoltării accelerate a transporturilor containerizate de mărfuri.– Lansarea programelor de autostrăzi şi cai ferate, situate pe marile coridoare de transport N-S şi E-V.– Dezvoltarea sistemelor de transport combinat.– Stimularea dezvoltării activităţilor comerciale în zonele libere deja existente în porturi şi aeroporturi.– Finanţarea externa a construcţiei şi concesionarea pe termen lung a exploatării de autostrăzi, canale navigabile (Canalul Dunăre-Bucureşti), dezvoltării portuare şi aero-portuare, ca unica soluţie a conectarii rapide a infrastructurilor naţionale de transport la infrastructurilor europene, ca premisa esenţială a integrării României în structurile Uniunii Europene.8. Politica în domeniul turismuluiPentru oprirea declinului şi începerea dezvoltării turismului din România, Guvernul va urmări realizarea următoarelor obiective principale:– Creşterea volumului activităţilor turistice prin stimularea diversificării ofertei turistice de calitate, respectiv a manifestării cererii interne şi internaţionale pentru produsele turistice.– Tratarea turismului ca activitate de export indirect şi dublarea veniturilor realizate.– Organizarea activităţilor turistice şi crearea mecanismelor de funcţionare a acestora conform cerinţelor economiei de piaţa.– Crearea condiţiilor de integrare a turismului din România în tendintele de dezvoltare est-europene şi mondiale.Realizarea obiectivelor propuse va fi posibila prin:– Evaluarea reală a resurselor şi a potenţialului turistic.– Privatizarea rapida a societăţilor de turism, cu precădere către investitori institutionali recunoscuţi pe plan internaţional. În cazul obiectivelor turistice, fosta proprietate privată, privatizarea acestora se va face după clarificarea dreptului de proprietate.– Corelarea programelor naţionale, regionale şi locale de dezvoltare, din diferite domenii, respectînd condiţia de utilizare eficienta a resurselor turistice.– Dezvoltarea unui parteneriat real între sectoarele public şi privat, precum şi cu organizaţiile neguvernamentale la nivel naţional, regional şi local.– Crearea unor centre turistice model şi dezvoltarea altora, în diferite zone şi domenii specifice, cu sprijin financiar din partea administraţiei centrale şi locale, precum şi prin investiţii de pe pieţele internaţionale de capital.– Sprijinirea prioritara a agroturismului ca forma complementara a turismului social.– Încurajarea unor politici promotionale active, atât în plan intern, cît şi internaţional.– Dezvoltarea unor programe pentru educarea, formarea şi perfecţionarea profesională a personalului din turism;– Regândirea cadrului juridic existent, pentru simplificarea şi armonizarea lui cu normele Organizaţiei Mondiale a Turismului şi ale Uniunii Europene. +
Capitolul 5Politica socială1. Relaţiile de muncăGuvernul României considera ca o reală dezvoltare economică include folosirea într-o măsura cît mai mare a forţei de muncă, adică oferirea unui număr cît mai mare de oportunitati pe piaţa muncii, pentru toate categoriile profesionale.Dezvoltarea economică durabila trebuie să însemne cu prioritate şi ameliorarea condiţiilor de muncă, stabilitatea serviciului, salariu decent pentru toţi cetăţenii.În acest scop, ea va asigura, printr-un grad ridicat de adaptabilitate, absorbtia unui număr cît mai mare de persoane apte de muncă, va stimula activităţi profesionale cît mai diferite, va determina o mobilitate teritorială şi profesională adecvată dezvoltării tehnologice, va garanta protecţia juridică a salariatului şi va promova un regim echitabil şi nediscriminatoriu al venitului salarial.Politica Guvernului se va orienta cu precădere în direcţia creării unui cadru legislativ şi instituţional care să încurajeze angajarile, sa stimuleze negocierea libera a condiţiilor de muncă şi a salariului, cu respectarea nivelurilor minime prevăzute de lege, să ofere oportunitati egale tinerilor în dobindirea unui loc de muncă şi sa susţină constant, prin mijloace financiare, reconversia profesională.Statutul juridic al salariatului trebuie să fie rezultatul negocierii partenerilor sociali. "Lumea muncii" trebuie să fie creaţia libera şi reciproc profitabila a celor care muncesc şi a celor care oferă de lucru. Statul este moderatorul dialogului social şi cel care garantează echivalenta şi echitatea prestaţiilor.Realizarea acestor obiective presupune adoptarea unor măsuri legislative şi instituţionale, atât pe termen scurt şi mediu, cît şi pe termen lung.a). Utilizarea forţei de muncă, prin:– defiscalizarea forţei de muncă, prin:* reducerea sau scutirea plăţii impozitului pe profit a angajatorilor care creează noi locuri de muncă pe o perioadă de 1-3 ani şi proporţional cu numărul de locuri de muncă nou create;* reducerea impozitului pe salariu;b) Ameliorarea regimului de salarizare, prin: … – redefinirea sistemului de salarizare a personalului din instituţiile bugetare prin:* stabilirea unui raport între salariul mediu din instituţiile bugetare şi salariul mediu din economie (ţinând seama inclusiv de salariul mediu din sistemul privat);* luarea în calcul a ponderii şi importantei anumitor categorii profesionale în structura personalului din instituţiile bugetare;* instituirea unui sistem de salarizare specific pentru funcţionarii publici;* adoptarea prin lege sau printr-un mecanism institutionalizat de negociere între partenerii sociali a principiului indexării automate a salariilor în raport cu o anumită rata a inflaţiei, precizată ca atare prin lege sau acord colectiv de muncă.* abrogarea prevederilor art. 8 şi 9 din Legea nr. 14/1991; aplicarea integrală a principiului negocierii libere a salariilor în societăţile comerciale cu capital de stat şi în regiile autonome;* salariul minim garantat şi obligatoriu (inclusiv în sectorul privat).c) Realizarea protecţiei juridice a salariatului prin: … – adoptarea legislaţiei privind inspecţia de muncă;– adoptarea unei legislaţii în domeniul muncii pe fracţiuni de norma, prin care se asigura:* o utilizare mai larga a forţei de muncă existente pe piaţa;* garantarea unei flexibilitati a întreprinderii în momente de criza economică, în condiţiile existenţei unor compensaţii sociale, mai ales în domeniul alocaţiilor familiale;– modificarea legislaţiei muncii în domeniul raporturilor colective de muncă, precum:* contractele colective de muncă;* conflictele colective de muncă;* funcţionarea sindicatelor;– reglementări generale privind relaţiile de muncă, inclusiv sub forma unui cod al muncii.d) Institutionalizarea dialogului social prin: … * înfiinţarea Consiliului Economic şi Social;* constituirea unor organisme cu structura tripartita (patronat, sindicate, Guvern) sau bipartita (patronat, sindicate), abilitate în domeniul negocierii indexării salariilor (cuantum);* constituirea la nivelul Ministerului Muncii a unui Comitet Consultativ alcătuit din reprezentanţii asociaţiilor patronale şi sindicale.2. Asigurările socialeAsigurările sociale reprezintă mijlocul cel mai important pentru realizarea protecţiei sociale, prin apelul la spiritul de prevedere al fiecărei persoane şi la solidaritatea umană pentru obţinerea de venit, în situaţii specifice, cu garanţia statului. Ele sunt destinate sa răspundă acelor evenimente din viaţa persoanelor active, ce atrag pierderea totală sau parţială, definitivă sau temporară, a mijloacelor de trai. Opţiunea noastră este reafirmarea fezabilitatii asigurărilor sociale de tip redistributiv la nivel intra şi inter generational, în care resursele se constituie şi se consuma în flux. Asigurarea prin constituirea de fonduri cu acumulare de capital poate fi o formă de asigurare complementara, care, însă, nu va înlocui asigurarea obligatorie.Sistemul de asigurări sociale urmăreşte:* stimularea responsabilităţii şi a solidarităţii civice;* stabilirea unui raport cît mai echitabil între prestaţii şi cotizatii;* corelarea echitabila a contribuţiei salariaţilor şi a patronatului la constituirea fondului de asigurări sociale;* diversificarea prestaţiilor în funcţie de nevoi şi de contribuţia la constituirea resurselor de asigurări sociale;* crearea unor resurse alternative de finanţare a cheltuielilor de asigurări sociale, prin combinarea sistemului bazat pe contribuţii cu cel bazat pe impozitare;* extinderea drepturilor de asigurări sociale la toate categoriile populaţiei. Reformarea sistemului de pensii se va face prin:* asigurarea unei pensii de baza pentru toţi salariaţii, indiferent de vechimea în munca;* calcularea pensiilor pe bază de procent pe venituri;* desfiinţarea caracterului obligatoriu al pensiei suplimentare;* acordarea pensiilor de invaliditate, indiferent de vechimea în munca a persoanei îndreptăţite;* recunoaşterea dreptului pensionarilor de a-şi incasa pensiile şi atunci când domiciliază în străinătate;* stabilirea unor sisteme de asigurări sociale care să permită obţinerea unor pensii egale cu venitul din munca, combinarea sistemului contributiv cu cel al impozitării în privinta finanţării cheltuielilor cu plata pensiilor;* uniformizarea drepturilor la pensie între salariaţi şi liber-profesionisti;* recunoaşterea dreptului la pensie socială în favoarea cetăţenilor lipsiţi de resurse materiale;* crearea Casei Autonome a Pensiilor ca unic organism de gestionare a fondurilor de pensii, condus de un consiliu de administraţie alcătuit din reprezentanţi ai sindicatelor, patronatului şi Guvernului.3. SomajulA. Obiectivele Guvernului în domeniul somajului sunt de ordin profilactic şi indemnitar. Ele vizează:– păstrarea numărului de şomeri în limite suportabile, care să nu producă disfunctionalitati sociale, urmărind stabilizarea numărului şomerilor, corelat cu evoluţia restructurării la un procent de circa 5-6% până în anul 2000;– crearea unui sistem care să faciliteze angajarea şomerilor şi a celor aflaţi în pericol iminent de a-şi pierde locul de muncă, prin:* suportarea din fondul de şomaj a unei părţi din salariul angajaţilor – şomeri pe o perioadă de 1-2 ani. Aceasta măsura se va aplica cu precădere tinerilor absolvenţi şi celor care au urmat cursurile de reconversie profesională, calificându-se în meserii cautate pe piaţa forţei de muncă. Se vor acorda facilităţi băneşti pentru finanţarea agenţilor economici care participa la reconversia profesională a şomerilor;* asigurarea unei compensaţii băneşti pentru pierderea fortuita – fără vina salariatului – a serviciului, care să asigure un venit suficient traiului decent.B. În domeniul reducerii somajului, inclusiv al facilitării angajării, avem în vedere:* defiscalizarea costului forţei de muncă prin reducerea contribuţiei la asigurările sociale şi la fondul de şomaj (reducerea contribuţiei la fondul de plată a ajutorului de şomaj la 3,5% pentru angajatori şi la 5% pentru angajat);* subvenţionarea salariilor din fondul de plată a salariaţilor care provin din rindul şomerilor şi a beneficiarilor ajutorului de integrare profesională;* mărirea perioadei de subventionare până la 12-18 luni;* mărirea părţii subvenţionate din salariu la nivelul salariului minim pe economie cu asumarea de către angajator a obligaţiei de a garanta stabilitatea în munca a persoanelor în cauza, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.Vor fi avuti prioritar în vedere absolvenţii de învăţământ (debutantii în profesie) şi persoanele ce au urmat cursuri de reconversie profesională, dobândind calificarea în meserii cu oferta pe piaţa forţei de muncă;* institutionalizarea unei agenţii naţionale de plasare a forţei de muncă cu o componenta tripartita (sindicate, patronat, Guvern);* aplicarea unor politici de încadrare a salariaţilor pe fracţiuni de norma.C. În domeniul indemnizaţiilor avem în vedere modificarea Legii nr. 1/1991 în următoarele privinte:– mărirea ajutorului de şomaj în felul următor:* 80% din venitul de referinţa, indiferent de vechimea în munca în primele 6 luni;* proporţional cu vechimea în munca, la un procent din venitul de referinţa care să asigure o sumă cel puţin egala cu salariul minim pe economie, pe următoarele 3 luni;– acordarea unei alocaţii de sprijin într-un cuantum stabilit procentual din venitul de referinţa şi care, în valoare absolută, să fie mai mic decît nivelul corespunzător pragului de venit în raport cu care se acordă ajutorul social pe o perioadă determinata de timp;– acordarea dintr-o dată a ajutorului de şomaj, drept capital de pornire, acelor persoane care doresc sa înceapă o activitate pe cont propriu.4. Asistenţa socială – Obiectivele asistenţei sociale constau în:* dezvoltarea şi diversificarea prestaţiilor şi serviciilor sociale;* specializarea instituţională în acordarea asistenţei sociale pe baza identificarii şi comensurarii nevoilor sociale;* deplasarea spre comunitatile locale a responsabilităţii acordării asistenţei sociale;* creşterea ponderii serviciilor sociale în detrimentul prestaţiilor în bani;* creşterea accentului pus pe prestaţiile în natura în raport cu ajutoarele băneşti;* stimularea participării structurilor societăţii civile (fundaţii, sindicate etc.) la activităţile sociale;* institutionalizarea unor forme de voluntarism pentru sprijinirea acţiunii sociale.Realizarea acestor obiective impune adoptarea unor măsuri pe termen scurt şi lung, atât în plan legislativ cît şi instituţional, după cum urmează:– În domeniul indemnizaţiilor şi serviciilor sociale:* reglementarea alocaţiei familiale, reprezentind o indemnizaţie care să acopere cheltuielile determinate de creşterea şi educarea copiilor (cheltuieli pentru hrana, insertie şcolară, îmbrăcăminte şi supraveghere); aceasta alocaţie familială va înlocui alocaţia de stat şi se va acorda atât în bani cît şi în natura, mai ales prin acordarea gratuita de îmbrăcăminte şi manuale şcolare şi prin gratuitatea serviciilor oferite în grădiniţele de copii; prestaţiile în natura cuvenite cu titlu de alocaţie familială se vor acorda corespunzător veniturilor familiale şi numărului de copii;* reglementarea funcţionarii în subordinea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale a unor instituţii specializate, având ca obiectiv de activitate asistenţa socială în următoarele domenii: protecţia juridică a handicapaţilor, a familiilor cu copii, a copiilor orfani;* crearea unui serviciu naţional de asistenţa socială având în principal un rol de coordonare metodologică a organismelor abilitate în plan local să aplice politicile sociale; primăriile vor dezvolta servicii specializate de asistenţa socială, a căror activitate se va finanta cu precădere din bugetul local;* facilitarea, prin mecanismele legislative şi instituţionale, a angajării în viaţa activa, a persoanelor cu handicap, prin introducerea unui sistem de cotare (număr minim de persoane cu handicap care trebuie să fie angajat), care să asigure, prin acordarea unor stimulente fiscale, interesul angajatorilor în aceasta privinta (măsura se va aplica cu precădere în sectorul public);* susţinerea din bugetul naţional, precum şi dintr-o parte a excedentelor bugetelor asigurărilor sociale, a tinerilor, în vederea construirii de locuinţe pe bază de credit. +
Capitolul 6Politica de parteneriat cu societatea civilăPolitica de parteneriat1. Principii generale– Asigurarea libertăţii de asociere, atât pe plan naţional, cît şi regional;– Asigurarea cadrului de participare publică la procesul de luare a deciziilor, inclusiv la elaborarea politicilor şi strategiilor naţionale şi sectoriale;– Asigurarea dreptului de a accede la finanţare publică (subvenţii), prin competiţie, în mod specific pentru societatea civilă;– Asigurarea accesului la informaţie (prevazind şi definirea secretului de stat), în scopul constituirii unei resurse indispensabile progresului şi stabilitatii;– Asigurarea transparenţei politicii bugetare.2. Principii specifice protecţiei minorităţilor– Respectarea, aplicarea şi interpretarea cu buna-credinţa a reglementărilor juridice internaţionale şi preluarea lor în mod corespunzător în legislaţia interna;– Protecţia minorităţilor naţionale împotriva asimilarii forţate şi a schimbării proportiilor structurilor etnice în zonele în care ele trăiesc;– Crearea cadrului juridic adecvat care să sigure cetăţenilor români de alte naţionalitati să-şi păstreze, să-şi cultive şi să-şi dezvolte identitatea etnică, culturală, lingvistica şi religioasă.3. Principii specifice privind politica asociaţiilor şi fundaţiilor– Asigurarea unui cadru legislativ stimulator pentru activităţile asociaţiilor şi fundaţiilor;– Acordarea legitimitatii procesuale active asociaţiilor şi fundaţiilor (după modelul adoptat de organizaţiile de protecţie a mediului).4. Relativ la protecţia minorităţilor naţionale pe plan instituţional– Constituirea ca o structura executivă a Departamentului pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, coordonat de un ministru fără portofoliu subordonat primului-ministru, având ca sarcina elaborarea strategiei politicii în domeniu, pregătirea proiectelor de reglementări juridice necesare aplicării acesteia, monitorizarea aplicării reglementărilor;– Constituirea Departamentului Românilor de Dincolo de Granita, însărcinat cu sprijinirea activităţilor menite să contribuie la păstrarea, cultivarea şi dezvoltarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a românilor care trăiesc în afară tarii;– Constituirea unui Oficiu Naţional pentru Integrarea Socială a Rromilor, structura executivă subordonata Departamentului pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale.5. Relativ la asociaţii şi fundaţii – pe plan instituţional– Constituirea Fondului pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, bugetar în gestiunea Ministerului de Finanţe, având activităţi specifice în cadrul fiecărui minister;– Constituirea unor Centre de Acreditare în cadrul fiecărui minister, pentru activităţi de formare continua de resurse umane, de către asociaţii şi fundaţii;– Constituirea unui Grup de Lucru Inter-ministerial, pentru societatea civilă, cu activitate permanenta şi caracter consultativ, având rolul de a stabili cuantumul bugetar anual în raport cu programul de alocare pentru proiecte comune;– Constituirea Consiliului Superior al Asociaţiilor şi Fundaţiilor, ca structura executivă subordonata ministrului însărcinat cu reforma, având ca rol principal monitorizarea activităţii asociaţiilor şi fundaţiilor.6. De ordin general legislativ– Adoptarea Legii privind accesul la informaţie;– Adoptarea Legii privind protecţia minorităţilor naţionale.– Adoptarea Legii cultelor care să consfinţească drepturile egale ale tuturor confesiunilor religioase recunoscute prin lege.Măsuri legislative specifice7. Relativ la protecţia minorităţilor naţionale– Vor fi eliminate restricţiile privitoare la învăţământul tehnic şi profesional – inclusiv cel universitar – în limba maternă, identificind resursele financiare necesare;– Se va reintroduce dreptul de sustinere a examenului de admitere în învăţământul superior în limba folosită în timpul şcolarizării;– Vor fi încurajate acţiunile interculturale care promovează cooperarea interetnica.8. Relativ la asociaţii şi fundaţiiModificarea Legii persoanelor juridice (asociaţiuni şi fundatiuni) nr. 21 din 1924, în scopul armonizării acesteia cu ansamblul de reglementări legislative şi fiscale ale statului român şi ale euroregiunii din care acesta face parte;– Includerea în proiectul de Lege a finanţelor publice a unui capitol privind accesul la fondurile bugetului centralizat de stat, specific pentru asociaţii şi fundaţii şi alocarea de fonduri pentru cofinantarea programelor internaţionale pentru societatea civilă, inclusiv cu precizarea surselor de constituire a Fondului pentru Dezvoltarea Societăţii Civile;– Includerea unui articol în Legea răspunderii ministeriale, privind capacitatea ministerelor de a accede la fondurile bugetare pentru dezvoltarea proiectelor în parteneriat cu societatea civilă;– Includerea unui articol în Legea administraţiei locale, privind capacitatea Consiliilor Locale de a accede la fondurile bugetare pentru dezvoltarea proiectelor în parteneriat cu societatea civilă;– Modificarea Legii sponsorizarii, redefinind categoriile de sponsori şi sponsorizati şi urmărind crearea unui sistem de măsuri de stimulare a activităţilor de sponsorizare, mai ales prin facilităţi de ordin fiscal. +
Capitolul 7Politici privind capitalul uman1. SănătateReforma sanitară trebuie să reflecte ideea ca responsabilitatea păstrării sănătăţii cade nu doar în seama medicului ci şi în seama colectivităţii însăşi, precum şi asupra sistemului de educaţie şi a factorilor de decizie politica.Păstrarea sănătăţii individului este nu doar o necesitate de baza, socială, ci şi un drept fundamental al personalităţii umane.Consideram, deci, ca ingrijirile medicale, serviciile de sănătate şi politica sanitară, sunt mijloacele prin care se garantează acest drept fundamental.Guvernul considera ca reforma în domeniul ocrotirii sănătăţii vizează următoarele prioritati:1. Finalizarea şi aplicarea rapida a Legii Asigurărilor Sociale de Sănătate.2. Deblocarea constituirii Colegiului Medicilor din România.3. Creşterea accesibilitatii serviciilor medicale pentru cetăţeni. Se va asigura dispersia serviciilor medicale pe întreg teritoriul tarii, prin activitatea decizionala a Colegiului Medicilor din România.4. Finalizarea Legii Colegiului Farmacistilor din România.5. Descentralizarea coordonarilor activităţilor medicale, cu reducerea personalului şi atribuţiilor Ministerului Sănătăţii. Dezvoltarea rolului strategic al Ministerului Sănătăţii în locul celui de gestiune directa, cu revizuirea actelor normative care perpetueaza sistemul centralizat.6. Finanţarea sistemului de sănătate:* Diversificarea surselor de finanţare a ocrotirii sănătăţii. Creşterea ponderii cheltuielilor bugetare pentru sănătate în raport cu Produsul Intern Brut.* Constituirea Fondului Naţional al Asigurărilor de Sănătate şi administrarea lui de către Casa Naţionala a Asigurărilor de Sănătate.7. Accelerarea privatizării asistenţei medicale primare.8. Acordarea de credite pe termen lung şi cu dobinzi mici pentru practica medicală în sistem particular.9. Asigurarea unor programe cu participare internationala, dedicate formării specialiştilor în management sanitar.10. Dezvoltarea unor programe de sănătate specifice pentru o serie de boli cu risc sau incidenţa crescute: boli cardio-vasculare, tuberculoza, SIDA, neoplazii etc.11. Dezvoltarea unor programe specifice zonale, concordante cu patologia existenta în plan teritorial.12. Dezvoltarea unei reţele accesibile de asistenţa medico-chirurgicala de urgenta pe tot teritoriul tarii.13. Elaborarea unui program naţional de sustinere a sănătăţii familiei, dezvoltarea reţelei de planning familial care să contribuie la armonizarea vieţii cuplului şi la reducerea numărului de sarcini nedorite.14. Sporirea eficientei acţiunilor de prevenire a bolilor acute şi transmisibile prin:* Măsuri care ţin de sectorul sanitar* Măsuri care ţin de colectivitatile umane şi administraţie locală.15. Derularea unor programe de sănătate pentru populaţia defavorizată (persoane cu handicap, virstnici, bolnavi cronici etc.)16. Sprijinirea organizaţiilor neguvernamentale (a asociaţiilor profesionale) care au ca scop promovarea programelor de sănătate.17. Satisfacerea necesarului de medicamente de baza:* Simplificarea procedurilor de eliberare a medicamentelor compensate.* Extinderea dreptului de eliberare a medicamentelor compensate pentru toate farmaciile.* Relansarea producţiei interne de medicamente.18. Reluarea programului de reabilitare a dispensarelor şi spitalelor cu sprijinul Programelor PHARE şi al Băncii Mondiale.19. Autonomia învăţământului medical universitar. Încheierea unui protocol privitor la învăţământul medical postuniversitar pentru realizarea colaborării între Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Învăţământului.20. Stimularea cercetării medicale, în special la nivelul centrelor universitare prin cercetare contractuală.21. Redefinirea salarizarii medicilor prin introducerea sistemelor de plată în funcţie de calitatea actului medical, prin norme comune ale Colegiului Medicilor şi ale Casei de Asigurări Medicale.2. ÎnvăţămîntÎnvăţământul românesc reprezintă o prioritate naţionala şi este conceput ca sistem deschis şi democratic, bazat pe valori ştiinţifice, culturale şi morale, informativ şi formativ, prin imbinarea factorilor educationali – familia, şcoala, Biserica şi comunitatea locală.Strategia reformei educaţionale: restructurarea şi modernizarea.Obiectivele politicii educaţionale* Structurarea unui profil uman complex, capabil de adaptare la dinamica tranzitiei către o societate democratica, bazată pe economia de piaţa cu caracter participativ – social, şi, totodată, vector al dezvoltării durabile (cetăţean cu o bogata cultura generală, bun specialist, deschis şi adaptabil la nou, dinamic, inzestrat cu putere de discernământ, capabil de decizie şi acţiune, solidar cu semenii lui).* Redefinirea calităţii şi a eficientei procesului educaţional în concordanta cu cerinţele tranzitiei, a integrării europene şi cu caracteristicile unei societăţi deschise, dinamice, democratice.* Democratizarea sistemului naţional de învăţământ, în plan vertical (ameliorarea selecţiei şi descentralizarea decizionala corelate cu creşterea competentei) şi în plan orizontal (extinderea şi diversificarea ofertei educaţionale, optimizarea structurilor organizaţionale).* Redimensionarea rolului social al educaţiei prin redefinirea poziţiei instituţiei şcolare în cadrul comunităţii locale şi al societăţii.Principiile politicii educaţionale* Prioritatea reformei educaţionale în contextul reformei generale din România.* Subsidiaritatea, prin descentralizarea administrativă, pedagogica şi financiară, pe baza delegării graduale de responsabilităţi, în cadrul unui mecanism interactiv funcţional.* Egalitatea sanselor la educaţie şi diferentierea individuală a performantelor.* Parteneriat educaţional şi social, prin crearea şi dezvoltarea legăturilor fireşti ale sistemului naţional de învăţământ cu societatea civilă.* Introducerea şi dezvoltarea sistemului colegial participativ şi a profilului liderului educaţional în cadrul organizaţiei şcolare.* Reforma organizaţională, miza strategica a restructurării şi modernizării sistemului educaţional (trecerea de la organizaţia de tip mecanicist-birocratic la cea de tip democratic-participativ; echilibrarea componentelor instructiv-educativ, informativ-formativ; trecerea de la învăţământul de tip custodial la cel de tip umanist, de la constringere la motivare; eliminarea formalismului).* Coerenta acţiunilor, functionalitatea şi asigurarea capacităţii de autoreglare a sistemului educaţional.* Asumarea responsabilităţilor decizionale şi asigurarea transparenţei acţiunilor (principiul raportarii pe verticala şi pe orizontala în dublu sens).* Diversificarea surselor de finanţare a sistemului educaţional (buget de stat, bugete locale, agenţi economico-financiari, venituri proprii, donaţii, sponsorizări, surse externe, alte surse).* Educaţia permanenta, inclusiv prin forme de învăţământ deschis şi la distanta.Principalele elemente ale reformei educaţionale* Baza materială: optimizarea alocării resurselor, modernizarea şi adaptarea la cerinţele politicii educaţionale.* Managementul educaţiei: descentralizarea şi multiplicarea decizionala (responsabilitate, eficienta, echilibru, contract de management, redefinirea tipologiei centrelor de decizie).* Redimensionarea şi restructurarea planurilor şi programelor şcolare, în conformitate cu standardele politicii educaţionale (funcţionalitate, interdisciplinaritate, eficacitate).* Politica de personal: selecţia, formarea, integrarea, perfecţionarea, motivarea.* Evaluarea activităţii educaţionale: evaluarea şi autoevaluarea ca procese complexe continue şi obiective.* Circulaţia informatiei: informatizarea, fluxuri informationale şi comunicationale verticale, orizontale şi transversale, crearea băncilor de date cu specific educaţional.* Salarizarea personalului: asigurarea unui prag minim de trai decent institutionalizat, salarizare diferenţiată în funcţie de criterii valorice obiective.* Parteneriatul pentru educaţie: deschiderea şcolii către mediul comunitar, crearea şi dezvoltarea legăturilor intra şi intercomunitare, apelarea la dialogul social bazat pe principiul responsabilităţii.* Finanţarea educaţiei: multiplicarea şi diversificarea surselor (fonduri echivalente cu cel puţin 6% din PIB), formule de alocare, responsabilităţi.* Integrarea europeană: standarde cantitative şi calitative, costuri, adaptare, responsabilităţi, ţinând seama de tradiţie şi specificul naţional.3. CulturaÎn evoluţia României, oamenii de cultura şi creaţia de valori spirituale au îndeplinit în chip firesc, un rol de liant istoric şi de fundament al afirmarii identităţii naţionale.Astăzi, este evident că nu o criza a culturii româneşti, ci o criza a administraţiei culturale este realitatea căreia Guvernul va trebui să-i ofere soluţii şi raspunsuri urgente.O politica responsabilă în acest domeniu trebuie, de asemenea, sa urmărească, în acelaşi timp, stimularea creativitatii culturale în toate formele sale, afirmarea şi explorarea permanenta a traditiilor, edificarea continua a identităţii noastre şi stimularea dialogului cu celelalte culturi ale lumii.Nivelul de dezvoltare a culturii este un indicator important al calităţii vieţii. Afirmam, în consecinţa, ca Guvernul îşi asuma ca datorie a sa faţă de viitorul tarii, asigurarea accesului cît mai larg al cetăţenilor la productiile culturale din ţara şi străinătate.Misiunea Guvernului este aceea de a adopta măsurile care să garanteze stimularea creativitatii individuale, protejarea patrimoniului cultural şi încurajarea dezvoltării vieţii spirituale a colectivităţilor în toată diversitatea acestora.Principiul de baza al strategiei Guvernului va fi restructurarea sistemului instituţional, corelata cu descentralizarea structurilor şi a actului decizional, în spiritul subsidiarităţii,Totodată, cultura va fi una din priorităţile cheltuielilor bugetare.Guvernul afirma ca prioritati ale strategiei sale în domeniu, următoarele:* Apropierea fenomenului cultural de comunitatile locale beneficiare;* Instituirea unui sistem concurential deschis, bazat pe proiecte, pentru selecţia, promovarea şi finanţarea actului de cultura care să-l facă independent de condiţionarea politica;* Încurajarea iniţiativei private în protejarea moştenirii culturale istorice şi a creatiei culturale vii;* Gestiunea flexibila a instituţiilor culturale;* Protecţia şi promovarea creatiei originale;* Construirea unei "imagini a României" veridice, printr-o noua politica culturală externa, care să promoveze valori autentice şi competitive, şi să le susţină în dialogul cu producţia culturală internationala.În acest context este necesară o reforma a structurilor şi mecanismelor de funcţionare existente, prin:* Reintoarcerea tuturor instituţiilor de cultura de interes local sub autoritatea şi finanţarea autorităţilor locale;* Acordarea unei cît mai largi autonomii decizionale instituţiilor de cultura, în limitele atribuţiilor şi competentelor specifice şi în afară oricăror ingerinţe de natura politica;* Parteneriatul cu structurile societăţii civile şi cu autorităţile locale;* Reglementarea statutului juridic al creatorului şi artistului, al profesiunilor liberale de tip cultural şi renunţarea la conceptul de "artist-funcţionar de stat".Strategia legislativă a Guvernului în acest domeniu are în vedere promovarea cu prioritate a următoarelor acte normative:* Legea patrimoniului cultural naţional;* Legea instituţiilor de spectacole;* Legea bibliotecilor publice;* Legea muzeelor şi colectiilor publice;* Legi privind statutul profesional al creatorului şi artistului.Guvernul va promova, de asemenea, interesele oamenilor de arta şi cultura, cu ocazia modificării unor acte normative privind sponsorizarea, finanţele publice, impozitele şi taxele, timbrele culturale, protecţia socială.4. CulteInstituţiile de stat vor susţine şi stimula prin toate mijloacele dezvoltarea vieţii religioase, grav afectată în anii dictaturii comunist-atee, pentru ca Biserica Ortodoxa Română, celelalte Biserici şi culte religioase din România, să se poată manifesta în condiţii optime, avîndu-se mereu în vedere întărirea şi menţinerea credinţei, traditiilor şi datinilor culturii naţionale, specifice spaţiului carpato-danubiano-pontic, precum şi a celor din cadrul comunităţilor româneşti de pretutindeni, urmărindu-se ca tel nobil şi ca obligaţie morala conservarea personalităţii religioase, culturale, lingvistice, a obiceiurilor stravechi şi maiestriei artistice specifice.Statutul cultelor şi rolul statului român în sprijinirea cultelor religioase:– Adoptarea de către Parlamentul României a Legii Cultelor, lege menita sa reglementeze toate problemele referitoare la activitatea religioasă şi socială a Bisericilor, cultelor şi asociaţiilor religioase, la relaţiile acestora cu instituţiile laice;– Constituirea unui cadru normativ adecvat, prin adoptarea, schimbarea şi perfecţionarea legislaţiei referitoare la învăţământul religios, clerul militar, asistenţa social-religioasă din armata, spitale, penitenciare, azile, orfelinate, conservarea patrimoniului religios.Regimul economic al instituţiilor de cult religios din România:– Regândirea în sensul unei îmbunătăţiri a sistemului de subventionare a personalului de cult de la bugetul de stat;– Respectarea prevederilor legale asupra drepturilor exclusive ale cultelor religioase referitoare la producerea şi comercializarea cărţilor de rit religios proprii şi a obiectelor religioase specifice;– Aplicarea corecta a Legii Fondului Funciar, în ceea ce priveşte improprietarirea unităţilor de cult din mediul rural şi extinderea ei în mediul urban în situaţiile specifice;– Formarea şi dezvoltarea unei reţele de turism cu caracter religios şi cultural-istoric, de interes naţional şi internaţional, imbinata armonios cu cel rural din regiunea montană, afiliată la reţelele europene;– Sprijinirea efectivă a reconstructiei şi a restaurarii în prima urgenta, a patrimoniului religios, aflat în mare pericol, reconstructia bisericilor patrimoniale demolate (ex: cele 28 de spaţii ecleziale şi spaţii adiacente din Bucureşti, acolo unde condiţiile fac raţional şi posibil acest lucru);– Susţinerea cu fonduri de la bugetul de stat şi de la bugetul unor firme particulare (prin aplicarea legislaţiei sponsorizarii) a construirii de noi lacasuri de cult, necesare desfăşurării normale a vieţii religioase;În concluzie, în numele ecumenismului religios, chemam toate Bisericile şi cultele de pe teritoriul României la o conlucrare pe baza moralei religioase, considerind ca fundamentul credinţei religioase este respectarea de toate confesiunile crestine şi necrestine, ca deosebirile sunt doar de nuanta, provocate de lipsa de cunoaştere reciprocă, ceea ce generează neînţelegere şi intoleranta.Vom sprijini efectiv prin toate modalităţile cuvenite şi toate mijloacele morale şi materiale ca viaţa religioasă să contribuie la menţinerea şi dezvoltarea spiritului moral în România, fapt care ar ajuta, totodată, şi la propulsarea procesului de integrare a tarii noastre în structurile democratice euro-atlantice.5. CercetarePrincipalele obiective ale politicii Guvernului în domeniul cercetării ştiinţifice sunt;– Creşterea capacităţii de elaborare şi implementare a politicilor în domeniu şi corelarea acestora cu celelalte politici guvernamentale.– Sporirea ofertei de informaţii; iniţierea de reţele de informaţii.– Stimularea inovarii şi a difuziei acesteia; crearea de instrumente instituţionale şi financiare menite să asigure absorbtia inovarii (centre de incubare şi inovare; sprijin financiar, în special firmelor mici şi mijlocii ce au potenţial inovativ şi stimularea exporturilor produselor acestora).– Reforma finanţării bugetare, în principal prin finanţare de proiecte şi acces la finanţare prin licitaţii.– Stabilirea de prioritati în alocarea fondurilor bugetare; sunt avute în vedere, în special, următoarele domenii: ocrotirea sănătăţii, energie, agricultura, mediu, infrastructura, cercetare economică, domenii ale cercetării fundamentale.– Diversificarea surselor de finanţare a programelor şi proiectelor; extinderea cofinanţării proiectelor de cercetare (fonduri publice/fonduri private).– Transparenta repartizării şi administrării fondurilor cercetării.– Reforma instituţională a sistemului cercetării; încurajarea concurentei şi a privatizării.– Stimularea implicarii organizaţiilor neguvernamentale în implementarea diverselor programe.– Întărirea legăturii dintre învăţământ şi cercetare.– Folosirea cadrului legal privind protecţia proprietăţii intelectuale pentru protejarea mai eficienta a creativitatii româneşti.– Dezvoltarea parteneriatului internaţional în domeniu, în special prin participarea la programele europene.– Dezvoltarea resurselor umane.6. Tineret şi sportConsecvent principiilor asumate prin "Contractul cu tinara generaţie", în spiritul respectării diversitatii culturilor, democraţiei, solidarităţii şi tolerantei, Guvernul se angajează să urmeze o politica europeană, bazată pe:– Constientizarea tinerilor ca cetăţeni responsabili.– Promovarea condiţiilor pentru integrarea şi participarea tinerilor în societate.– Dezvoltarea spiritului de solidaritate.– Promovarea mobilitatii.– Recunoaşterea şi dezvoltarea politicilor de participare a tinerilor la procesul de luare a deciziilor.Promovarea politicii de evitare a excluderii sociale, va transforma ministerul de resort într-o structura moderna, flexibila, apta sa susţină activităţile de/şi pentru tineret, în parteneriat cu structurile asociative de tineret.Guvernul va iniţia un program de studii şi cercetări privind starea tineretului, considerat ca o certitudine a realizării schimbării, ce trebuie evaluat în conformitate cu potenţialul pe care îl reprezintă.Considerind ca politica de tineret trebuie abordata global şi ca principiile sale trebuie integrate în politici sectoriale coordonate, Guvernul va promova initiativele legislative necesare sustinerii tinerilor – actori sociali implicaţi responsabil în schimbarea societăţii româneşti.Guvernul va garanta respectarea principiilor cogestiunii decizionale ca baza de elaborare a sistemelor de licenţe şi licitaţii, menite sa reprezinte pârghiile de realizare a parteneriatului social.Prin politici globale şi integrate, Guvernul va urmări dezvoltarea, în următorii patru ani, a programelor ce au ca obiective informarea şi consultanţa, creşterea mobilitatii, promovarea unui sistem de valori morale, dezvoltarea spiritului intreprinzator, stimularea participării tinerilor la activităţile comunităţii, acordarea de facilităţi operatorilor care asigura desfăşurarea activităţilor de tineret, institutionalizarea dialogului social.Respectarea angajamentelor faţă de tinara generaţie impune:– Realizarea studiilor de cercetare în vederea identificarii raporturilor reale între nevoile societăţii şi necesităţile tinerilor şi prognozarea dinamicii pieţei de muncă în perioada 1997-2000.– Promovarea programului naţional pentru prevenirea excluderii sociale a copiilor şi tinerilor.– Lansarea programului guvernamental pentru sprijinirea tinerei familii.– Înfiinţarea reţelei naţionale de Centre de Informare şi Consultanţa pentru tineri.– Acordarea de facilităţi fiscale pentru agenţii economici care angajează tineri absolvenţi.– Înfiinţarea bursei de locuri de muncă pentru tineri.– Înfiinţarea Fondului Naţional de Locuinţe şi elaborarea sistemului de creditare pentru procurarea de locuinţe.– Promovarea unui sistem de asistenţa medicală integrat sistemului de învăţământ şi înfiinţarea Fondului Asigurărilor de Tineret.– Acordarea de facilităţi fiscale pentru agenţii economici care oferă burse de specializare.– Acordarea de facilităţi fiscale pentru ţinerii întreprinzători.– Integrarea în sistemele internaţionale ale facilităţilor de transport.– Înfiinţarea reţelei naţionale de hoteluri pentru tineret.– Înfiinţarea serviciului militar alternativ.– Realizarea cadrului de parteneriat cu administraţia publică locală.– Perfecţionarea gradului legislativ pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea structurilor asociative de şi pentru tineret.– Constituirea structurilor specifice pentru integrarea în Uniunea Europeană.– Integrarea în sistemele internaţionale de facilităţi privind accesul la manifestările culturale şi sportive.Activităţile fizice şi sportive constituie un factor important de echilibru, de sănătate, de progres al fiecăruia, ele fiind un element fundamental al educaţiei, al culturii şi al vieţii sociale.Guvernul va asigura:– Promovarea unui program naţional pentru susţinerea activităţilor sportive de masa.– Continuarea procesului de democratizare a activităţilor federaţiilor şi cluburilor sportive.– Actualizarea şi iniţierea de acte normative referitoare la desfăşurarea activităţii sportive în concordanta cu legislaţia interna şi acordurile internaţionale în domeniul sportiv.– Promovarea liberei circulatii a sportivilor la competitiile internaţionale.– Structurarea organizaţiilor sportive prin imbinarea formelor publice cu cele private.– Modernizarea procesului de pregătire sportiva şi concurs.– Iniţierea de măsuri legislative pentru finanţarea activităţilor sportive şi dezvoltarea bazei materiale prin sustinere financiară privată, bugetară, extrabugetara.– Extinderea relaţiilor sportive internaţionale. +
Capitolul 8Politici de reforma a administraţiei publice1. Administraţia publică centralaPornind de la cele doua funcţii ale guvernului, aceea de a realiza politica interna şi externa a tarii şi aceea de a conduce administraţia publică, se defineste modul de abordare a activităţilor pe care aceasta instituţie le va realiza.Astfel, ca al doilea element al puterii executive, alături de Presedintie, guvernul va organiza executarea şi va executa în concret programul politic stabilit de către majoritatea parlamentară, în principal prin:a) iniţiative legislative care să pună în practica strategia politica agreată de majoritatea parlamentară; … b) adaptarea programului de guvernare la necesitaţi şi cerinţe noi ce pot aparea pe perioada mandatului sau; … c) comunicarea permanenta cu Parlamentul; … d) garantarea şi promovarea executării legilor şi a celorlalte acte normative de către sistemul organelor administraţiei publice; … e) controlul activităţii autorităţilor administraţiei publice. … În aplicarea prevederilor Constituţiei şi a Legii administraţiei publice locale, guvernul îşi propune sa delege autorităţilor locale, toate acele competente care îşi pot găsi o manifestare în mod real eficienta la nivelul structurilor locale, păstrând în administrarea proprie numai acele activităţi care nu pot fi îndeplinite decît de către guvern.În acest sens, guvernul îşi propune sa initieze cadrul legislativ clar şi coerent pentru a putea realiza practic procesul descentralizării, urmărind totodată acele semnale provenind din sfera administraţiei publice locale care definesc structura activităţilor ce pot fi conduse eficient la acest nivel.Guvernul, ca administrator, va purta un dialog permanent cu acele segmente ale societăţii civile care reprezintă interese ale unor grupuri sociale semnificative, urmărind evoluţia şi soluţionarea problemelor acestora.La nivelul organizării structurii administraţiei publice centrale se impune crearea unui aparat flexibil care să aibă capacitatea de a interveni eficace în propriul program, în funcţie de modificările apărute în sfera necesităţilor şi cerinţelor corpului social. Debirocratizarea promovata de către guvern va genera introducerea unor criterii de performanţă la nivelul administraţiei publice centrale şi delegarea autorităţii, cu scopul sporirii eficientei mecanismului administrativ. În limita resurselor alocate şi a strategiei adoptate, funcţionarul public va avea libertatea de a-şi alege tactici şi de a distribui resurse, cu condiţia evaluării periodice a relatiei resurse-obiective strategice-rezultate şi a respectării criteriilor de performanţă.De asemenea, administraţia publică devine un prestator de servicii pentru cetăţeni. Până acum, guvernele au fost mai degraba orientate înspre realizarea propriilor obiective, decît înspre satisfacerea nevoilor legitime ale cetăţenilor. Treptat însă, "consumatorul" de "servicii" guvernamentale – cetăţeanul – a devenit mult mai coerent în exprimarea cererilor sale şi asteapta ca – în schimbul taxelor şi impozitelor plătite – serviciile prestate de administraţia publică centrala să fie comparabile cu cele prestate de sectorul privat.O alta direcţie a administraţiei o reprezintă îmbunătăţirea managementului resurselor umane. În principal, guvernul propune o deconcentrare a politicilor de resurse umane, în favoarea agentiilor şi departamentelor specializate şi ale administraţiei publice locale, îmbunătăţirea managementului funcţionarilor publici superiori, lansarea unor politici mult mai flexibile în domeniul salarizarii şi al condiţiilor de angajare.În scopul promovării coerente a actelor normative şi a iniţiativelor legislative, astfel încât ele să se subsumeze unei politici generale de dezvoltare, se intenţionează o creştere substantiala a răspunderii Secretariatului General al Guvernului în ceea ce priveşte determinarea statutului şi rolului funcţionarilor publici, a standardelor profesionale necesare la nivelul organismelor administraţiei publice centrale, precum şi în ceea ce priveşte corelarea sub aspect conceptual a activităţii ministerelor, astfel încât proiectele de acte normative pe care acestea le iniţiază sa întrunească, încă din faza iniţială, condiţiile de acuratete şi fundamentare necesare unui demers cît mai rapid şi mai oportun sub aspectul procedurilor de adoptare.Secretariatul General al Guvernului va depăşi astfel condiţia de simpla cancelarie a Cabinetului şi va deveni o prezenta mult mai consistenta în activitatea tuturor organismelor administraţiei centrale. S.G.G. va fi, totodată, direct responsabil de coerenta şi ritmul activităţii generale a executivului.Reorganizarea aparatului S.G.G. va avea în vedere şi crearea unei structuri permanente, al carei rol principal va fi dezvoltarea şi creşterea performantelor administraţiei publice centrale.2. Administraţia publică localăProcesul democratizarii societăţii româneşti, crearea statului de drept, modernizarea economiei şi realizarea unei economii de piaţa, integrarea României în structurile europene şi euro-atlantice sunt condiţionate de reforma administraţiei publice locale, a instituţiilor economice, sociale şi culturale, de realizarea unei autonomii locale corespunzătoare principiilor din Carta Europeană a Autonomiei Locale.Pornind de la principiul conform căruia individul, grupul sau colectivitatea îşi hotărăsc destinul, atunci când acţionează într-o societate pluralista, în care este intronat respectul faţă de lege, se va urmări atingerea următoarelor obiective ale reformei în administraţia publică locală, componente ale sistemului general de obiective ale reformei administraţiei naţionale.A. Obiectivele reformei din administraţia publică locală* asigurarea unor resurse financiare suficiente şi proporţionale cu competentele şi responsabilităţile care revin consiliilor locale şi judeţene;* definirea patrimoniului public al comunităţilor locale care trebuie să se afle în gestiunea consiliilor locale sau judeţene, după caz;* eliminarea tutelei administrative şi exercitarea controlului strict în privinta asigurării respectului legalităţii;* garantarea unui statut al aleşilor locali, astfel încât suspendarea sau demiterea acestora să se facă strict pe considerentele legale;* garantarea drepturilor prin care colectivitatile locale să poată invoca şi apara – prin recursul la contenciosul administrativ şi Curtea Constituţională – autonomia locală asa cum este ea definită de Constituţie şi de Legea nr. 69/1991;* dreptul de asociere al colectivităţilor locale în plan naţional şi internaţional.B. Stadiul reformei în administraţia publică localăPrincipala problema a reformei administraţiei locale este legată de golurile existente în actualul sistem legislativ care nu a reuşit sa acopere probleme deosebit de importante cum sunt autonomia financiară şi patrimonială. De asemenea, intirzierea punerii în practica a reformei administraţiei locale pe considerentul unor ratiuni macroeconomice, a adus prejudicii chiar în domeniul reformei economice, prin lipsa cadrului instituţional adecvat, ca şi prin menţinerea tuturor presiunilor financiare şi, în general, din domeniul resurselor, la nivelul administraţiei centrale de stat. Legea nr. 69/1991 republicată a fost pe unele direcţii inoperantă, în lipsa unor reglementări, instituţii şi pirghii economico-financiare care să asigure o autonomie reală, efectivă şi eficienta a autorităţilor administraţiei publice locale alese în teritoriu.România se afla într-o situaţie în care instituţiile democratice locale coexista cu puternice structuri de tip centralizat, aparţinând vechiului sistem, fiind nevoite sa funcţioneze într-un cadru instituţional, legislativ şi economic inoperant. Aceasta situaţie a generat compromiterea aleşilor locali care, lipsiţi de mijloace, sunt perceputi de către cetăţeni ca incapabili sa rezolve interesele comunităţilor locale, ceea ce în ultima instanţa a condus la compromiterea autonomiei locale, ca o componenta a democraţiei. Acest blocaj s-a materializat în următoarele doua fenomene deosebit de grave:* lipsa de cooperare a instituţiilor guvernamentale şi a organelor administraţiei locale desconcentrate în teritoriu, cu consiliile locale şi judeţene, în detrimentul comunităţilor locale şi al sistemului social în general;* menţinerea într-un stadiu subdezvoltat al societăţii civile şi al procesului de democratizare în general.C. Schimbări vizind deblocarea procesului reformei în administraţia publică localăSchimbările necesare presupun:* crearea cadrului legislativ şi a mecanismelor caracteristice unei autentice autonomii locale;* punerea de acord a reglementărilor existente şi adoptarea unor noi reglementări care să respecte şi sa pună în practica prevederile Constituţiei şi ale Cartei Europene a Autonomiei Locale, mai ales în privinta finanţelor şi patrimoniului local;* crearea şi trecerea unor servicii desconcentrate sub directa autoritate a comunităţilor locale;* administrarea domeniului public şi privat al unităţilor teritorial-administrative nemijlocit de către acestea;* proiectarea unui sistem de criterii la care să se poată raporta eficacitatea activităţilor;* stabilirea unor elemente precise, obiective în realizarea transferurilor bugetare;* stabilirea unor proceduri clare de aplicare a prevederilor legale şi simplificarea procedurilor administrative, îndeosebi în domeniile financiar şi investitional, unde exista o serie întreaga de documente cu caracter de lege, care insumate anulează practic autonomia locală;* reproiectarea întregului sistem al serviciilor publice cu analiza oportunităţii transferului anumitor activităţi în sfera concurentiala;* creşterea profesionalismului funcţionarilor publici;* descentralizarea, din punct de vedere al deciziilor şi responsabilităţii, până la nivelul local, pentru asigurarea operativitatii şi eficientei pe probleme cum sunt:– urmărirea aplicării politicilor de interes local la nivelul regiilor şi societăţilor care asigura serviciile publice;– organizarea şi dezvoltarea urbanistica;– asigurarea desfăşurării activităţilor de învăţământ, asistenţa sanitară şi socială;– protejarea mediului înconjurător;– păstrarea ordinii şi liniştii publice;– realizarea transparenţei faţă de public şi crearea unei relaţii de parteneriat cu societatea civilă. +
Capitolul 9Politici privind justiţia şi ordinea publică1. Justiţia1.1. Principii generalePolitica Guvernului în domeniul justiţiei se întemeiază pe următoarele principii:– Garantarea independentei şi a imparţialităţii justiţiei;– Continuarea şi accelerarea procesului de reforma a justiţiei;– Autoritatea legii; creşterea autorităţii instanţelor judecătoreşti în raporturile cu Ministerul Public şi cu organele de poliţie;– Corelarea legislaţiei interne cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi celelalte reglementări ale Consiliului Europei la care România este parte;– Sincronizarea legislaţiei interne cu reglementările Uniunii Europene în scopul îndeplinirii condiţiilor de aderare a României la aceasta organizaţie europeană;– Apărarea drepturilor şi a libertăţilor persoanei în raporturile cu autorităţile publice.1.2. Măsuri pentru continuarea şi accelerarea reformei justiţieiPentru ca justiţia sa devină o reală putere în stat, independenta şi distinctă, dar egala cu celelalte puteri, vor fi adoptate măsuri în următoarele direcţii: organizare, legislaţie, resurse umane şi mentalitati, resurse materiale şi financiare.A. În domeniul organizării justiţiei vor fi luate următoarele măsuri pentru corectarea erorilor săvârşite de guvernarile anterioare şi pentru adoptarea legilor necesare consolidării justiţiei ca instituţie fundamentală a statului de drept:– Modificarea Legii de organizare judecătorească, a Codului de procedura penală şi a Codului de procedura civilă, în scopul creşterii calităţii şi a celeritatii actului de justiţie, al consolidării statutului magistratului şi al refacerii credibilitatii justiţiei;– Reintroducerea instituţiei judecătorului de instrucţie.B. În domeniul legislaţiei, vor fi elaborate următoarele proiecte de acte normative, ţinând seama de standardele existente în cadrul Consiliului Europei şi al Uniunii Europene:– Proiectul de lege privind perfecţionarea cadrului normativ al economiei de piaţa libera;– Proiectul de lege privind persoanele fizice şi juridice;– Proiectul de lege privind organizaţiile neguvernamentale fără scop lucrativ;– Proiectul de lege privind garantarea şi apărarea drepturilor consumatorului;– Proiectul de lege privind Codul muncii;– Proiectul de lege privind funcţionarul public;– Proiectul de lege privind contravenţiile;– Proiectul de lege privind prescripţia extinctiva;– Proiectul de lege privind executarea pedepselor;– Proiectul de lege pentru crearea, respectiv completarea cadrului normativ necesar exercitării profesiilor liberale.C. În domeniul resurselor umane şi al mentalitatilor vor fi adoptate următoarele măsuri:– Corelarea numărului magistraţilor şi al celorlalţi salariaţi cu volumul de muncă din fiecare instanţa de judecată şi din fiecare parchet;– Dezvoltarea şi consolidarea Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Magistraţilor, ca unica instituţie pentru selecţia şi formarea profesională a magistraţilor, în acord cu principiul independentei şi al imparţialităţii justiţiei, precum şi cu exigenţele reformei legislative. În acest scop, vor fi modificate dispoziţiile corespunzătoare din Legea de organizare judecătorească şi vor fi asigurate condiţiile materiale şi de personal pentru buna funcţionare a acestui Institut;– Promovarea în funcţie şi acordarea treptelor superioare de salarizare se vor face numai pe bază de concurs sau pe bază de examen;– Sprijinirea extinderii şi consolidării asociaţiilor de magistraţi.D. În domeniul resurselor materiale şi financiare vor fi adoptate următoarele măsuri:– Corelarea salariilor magistraţilor cu cele ale demnitarilor care funcţionează în structurile puterii legislative şi executive;– Dotarea instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor cu sedii corespunzătoare în scopul asigurării solemnitatii actului de judecată şi al creşterii prestigiului justiţiei;– Dezvoltarea procesului de informatizare a activităţii de judecată;– Identificarea resurselor financiare pentru aplicarea tuturor măsurilor privind reforma justiţiei. În principal, baza financiară a reformei justiţiei va fi asigurata chiar din contribuţia instanţelor judecătoreşti la formarea bugetului statului. Totodată, vor fi adaptate taxele pentru diferitele servicii prestate de justiţie, fără a se îngrădi, prin aceasta, liberul acces la justiţie.2. Ordinea publică2.1. ObiectiveObiectivele principale ale politicii în domeniul ordinii publice sunt următoarele:– Protecţia exercitării drepturilor şi a libertăţilor individuale;– Siguranţa cetăţeanului şi a bunurilor sale;– Reducerea ratei criminalitatii;– Asigurarea climatului de ordine necesar pentru buna funcţionare a instituţiilor statului.2.2. Direcţiile reformei Ministerului de InterneReforma Ministerului de Interne, ca instituţie principala care acţionează în domeniul ordinii publice, se va desfăşura în următoarele direcţii:– Perfecţionarea structurilor Ministerului de Interne în acord cu tradiţiile româneşti şi cu principiile de organizare a instituţiilor similare din sistemul democratiilor occidentale;– Transformarea Ministerului de Interne într-o instituţie fundamental civilă, care are în componenta sa şi structuri cu caracter militar;– Asigurarea caracterului pur administrativ, tehnic şi profesionist al Ministerului de Interne, fără nici o implicare politica, atât prin interzicerea apartenentei angajaţilor săi la organizaţiile politice, cît şi, mai ales, prin conceptia către sta la baza activităţii sale şi modul de realizare a atribuţiilor legale;– Asigurarea transparenţei structurilor şi activităţii Ministerului de Interne în raporturile cu publicul şi mass-media, cu respectarea specificului metodelor de combatere a criminalitatii.2.3. Măsuri organizatoricePentru îndeplinirea obiectivelor politicii în domeniul ordinii publice şi a direcţiilor reformei Ministerului de Interne, ca instituţie aflată în serviciul cetăţenilor şi al comunităţii, vor fi adoptate următoarele măsuri organizatorice:– Delimitarea competentelor structurilor Ministerului de Interne de competentele altor instituţii cu atribuţii în domeniul ordinii, liniştii publice şi combaterii criminalitatii (cum sunt Ministerul Public, Garda Financiară) şi îmbunătăţirea sistemului de cooperare între aceste instituţii;– Crearea şi/sau perfecţionarea structurilor poliţiei pentru combaterea crimei organizate (trafic de arme, stupefiante şi materiale radioactive, falsificarea de moneda şi documente de identitate, spalarea banilor, reţele de prostituţie, trafic de valori din patrimoniul cultural naţional);– Consolidarea instituţiei jandarmeriei ca principala forta de ordine publică, mai ales în zonele rurale, potrivit traditiei româneşti;– Constituirea unor unităţi mobile de intervenţie rapida pentru combaterea manifestărilor de violenta în viaţa familială, a huliganismului, distrugerii de bunuri şi atacurilor inarmate;– Creşterea numărului de specialişti în cadrul structurilor de poliţie, jandarmerie, graniceri şi pompieri, precum şi dotarea corespunzătoare a acestor structuri;– Perfecţionarea sistemului de selectare şi promovare a personalului pe criterii de valoare, competenţa şi capacitate de sporire a performantelor, precum şi înlocuirea persoanelor compromise sau plafonate profesional;– Reevaluarea raportului dintre personalul de comanda, personalul operativ şi cel de execuţie pentru eliminarea structurilor paralele, reducerea aparatului central şi a celui de conducere la dimensiuni normale, precum şi pentru întărirea structurilor de execuţie;– Înfiinţarea unui institut de cercetare a fenomenului criminalitatii în scopul elaborării studiilor ştiinţifice şi a programelor de acţiuni pentru prevenirea şi combaterea acestui fenomen antisocial, cu referire specială la criminalitatea economico-financiară şi la crima organizată;– Restructurarea UM 0215 pentru a exclude orice preocupări de poliţie politica şi transformarea ei într-o structura specifică Ministerului de Interne;– Îmbunătăţirea echiparii personalului şi asigurarea unei salarizari corespunzătoare în raport cu efortul depus, importanţa şi gradul de pericol al activităţii desfăşurate;– Crearea şi dezvoltarea cadrului instituţional pentru cooperarea între structurile Ministerului de Interne şi cele ale societăţii civile şi comunităţilor locale, în scopul asigurării ordinii şi liniştii publice;– Educarea cetăţenilor în spiritul respectării legii;– Iniţierea unor programe pentru protejarea victimelor infracţiunilor, pentru protejarea martorilor şi pentru reinsertia socială a persoanelor care au suferit condamnări penale.Aplicarea acestor măsuri impune elaborarea unor proiecte de lege privind statutul politistului şi organizarea Jandarmeriei.3. Combaterea corupţieiPolitica în domeniul justiţiei şi al ordinii publice are ca obiectiv comun prevenirea şi combaterea corupţiei. Mass-media a semnalat în mod neobosit cazurile în care au existat şi exista încă suspiciuni puternice cu privire la corupţia unor funcţionari de stat. Instituţiile justiţiei, inclusiv Ministerul Public, precum şi organele de poliţie, au reactionat lent sau au ignorat aceste semnale. Ca urmare, credibilitatea autorităţilor publice este pusă sub semnul intrebarii de societatea civilă. Refacerea imaginii acestor autorităţi depinde de adoptarea şi aplicarea cu consecventa a următoarelor măsuri:– Respectarea stricta a principiului constituţional, care afirma ca nimeni nu este mai presus de lege, şi utilizarea procedurilor constituţionale ori de cîte ori exista temeiuri suficiente pentru ridicarea imunitatii parlamentare a senatorilor şi a deputaţilor;– Elaborarea proiectului de lege privind responsabilitatea ministerială;– Crearea Departamentului anticoruptie subordonat direct Primului Ministru;– Crearea unor structuri guvernamentale pentru prevenirea şi combaterea corupţiei din interiorul instituţiilor justiţiei, inclusiv ale Ministerului Public, precum şi din cadrul Ministerului de Interne;– Înfiinţarea unui institut de cercetare a fenomenului corupţiei, în scopul identificarii cauzelor corupţiei şi întocmirii programelor adecvate de prevenire şi combatere a corupţiei;– Colaborarea cu Avocatul Poporului, după intrarea în vigoare a legii privind organizarea şi funcţionarea acestei instituţii, în scopul de a da răspuns prompt şi eficace tuturor mesajelor primite din partea societăţii civile în legătură cu existenta unor cazuri de corupţie;– Dezvoltarea cooperării cu instituţiile din sistemul democratiilor occidentale care au atribuţii de prevenire şi combatere a corupţiei. +
Capitolul 10Politica externa şi de securitate naţionala1. Politica externaA. Obiectivele prioritare ale politicii externe româneştiPrincipalele obiective ale politicii externe a Guvernului sunt:– garantarea securităţii naţionale prin integrarea tarii în structuri de securitate sau apărare colectivă şi dezvoltarea de relaţii paşnice, în special cu statele vecine;– consolidarea mecanismelor democratice şi facilitarea accesului tarii la prosperitate prin integrarea ei în structurile comunitare politice şi economice ale statelor dezvoltate;– întărirea relaţiilor cu românii din afară graniţelor tarii şi sprijinirea acestora în vederea păstrării identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase;– desăvârşirea idealului naţional prin asigurarea condiţiilor pentru regasirea tuturor românilor din teritoriile istorice în cadrul unei Europe unite;– afirmarea spiritualitatii româneşti precum şi propagarea unei imagini reale şi pozitive a României în lume;B. Continuitatea orientarii strategice a politicii externeGuvernul va considera orientarea tarii către vest ca pe un factor esenţial al destinului nostru naţional. În acest sens, integrarea europeană şi euro-atlantica va reprezenta unica alternativa de politica externa a României.Guvernul va acţiona în asa fel încât:– România sa îndeplinească toate condiţiile admiterii printre primele tari în NATO, estimată a avea loc în anul 1999;– România sa îndeplinească toate condiţiile admiterii în Uniunea Europeană, la orizontul anilor 2000.În acest context, Guvernul este constient ca integrarea europeană şi euro-atlantica depind, în afară progreselor şi reformelor de realizat pe plan intern, de îmbunătăţirea şi, după caz, de normalizarea relaţiilor cu vecinii, de participarea la soluţionarea eventualelor litigii din zona, astfel încât România să se dovedească a fi nu numai consumator de securitate, ci şi furnizor de securitate, nu numai gata sa câştige drepturi, ci şi capabilă să-şi asume obligaţii pe plan internaţional.C. Abordari noi şi un stil nou în politica externaGuvernul va trece de la diplomatia defensiva, reactiva, formalista şi ineficienta la o politica externa activa, imaginativa, energica şi pragmatica.Politica externa nu va mai fi concepută ca o scuza pentru o politica interna gresita, sau ca o metoda pentru infrumusetarea imaginii celor care deţin puterea.Guvernul va promova o politica externa care să sintetizeze şi sa armonizeze interesele europene şi euro-atlantice în România, cu interesele României în spaţiul european şi euro-atlantic. În acest sens, politica de integrare va insemna nu numai import de standarde occidentale, ci şi participarea activa a României la definirea, proiectarea şi realizarea structurilor normative şi instituţionale în care integrarea urmează a avea loc.În conceperea şi desfăşurarea politicii externe, Guvernul va apara cu fermitate principiile fundamentale pe care se bazează astăzi relaţiile internaţionale şi va elimina orice duplicitate, va abandona încercările menite a abate atenţia partenerilor străini de la deficientele vieţii politice, economice şi sociale interne. România nu poate fi slujita prin minciuna, ci numai prin adevăr, consecventa, cinste, realism şi spirit constructiv.Politica externa se va caracteriza prin transparenta şi responsabilitate şi va fi proiectata în conlucrare cu reprezentanţii societăţii civile.D. Relaţiile cu Estul EuropeiOdată definită prioritatea strategica a orientarii României către Vest, se impune ca Guvernul să prezinte modul în care concepe relaţiile României, parte integrantă a Europei Centrale, cu Estul continentului (în primul rind cu Federaţia Rusa, dar şi cu celelalte tari desprinse din fosta URSS, dintre care Ucraina are o importanţa aparte pentru noi). Relaţiile cu celălalt stat românesc din Est, Republica Moldova, reprezintă o realitate care trebuie tratata pe temeiul fraternitatii şi al respectului reciproc.Pe aceasta baza, în relaţiile cu Federaţia Rusa, Guvernul va acţiona pentru:– construirea unui sistem de încredere între România şi Rusia care să o convingă pe aceasta ca o Romanie puternica reprezintă pentru ea un factor de securitate, statul român neînţelegând vreodata să se asocieze vreunei acţiuni agresive anti-rusesti;– utilizarea tuturor instrumentelor existente pe plan internaţional precum şi a resurselor proprii disponibile spre a sprijini, fără imixtiune, instaurarea în Rusia a unei adevărate şi durabile democratii politice şi economice, cu convingerea ca numai o Rusie democratica şi indestulata va renunţa la visurile imperiale şi la expansionism, incetind să fie un pericol pentru vecinii săi;– susţinerea pe toate căile a independentei, suveranităţii şi dezvoltării statelor membre ale CSI şi mai ales ale acelora care pot juca un rol de echilibru între România (Uniunea Europeană, NATO) şi Federaţia Rusa;– negocierea unei largi şi reciproc avantajoase deschideri a pieţelor Rusiei pentru mărfurile şi capitalurile româneşti, ca şi pentru produsele "joint-venture" occidentale în România.Politica României faţă de Ucraina va urma, în principiu, aceleaşi coordonate ca şi politica faţă de Federaţia Rusa. În relaţiile cu Ucraina, elementul de pragmatism trebuie să capete prioritate. Încheierea unui tratat de baza cu Ucraina este urgenta şi esenţială.Din motive ţinând de o realista ordonare a prioritatilor, apărarea identităţii şi intereselor minorităţilor româneşti din Ucraina trebuie să precumpaneasca asupra aspectelor teritoriale în litigiu. Guvernul va cauta şi va conveni cai de cooperare cu Ucraina, în vederea recunoaşterii statutului de populaţie bastinasa pentru românii din aceasta ţara, a repatrierii şi despăgubirii celor care au fost deportati ori a urmaşilor lor, precum şi pentru dezvoltarea regiunilor locuite de ei. Acestor români trebuie să li se acorde integral drepturile pe care "Recomandarea 1201" a Consiliului Europei le prevede pentru persoanele aparţinând minorităţilor naţionale.Relaţiile cu Republica Moldova au un caracter cu totul special şi ele trebuie definite şi conduse, în contextul redesteptarii conştiinţei naţionale, al creării unui spaţiu cultural şi economic comun, precum şi al integrării europene a celor două state româneşti.E. Politici regionaleGuvernul va relua, pe baze reînnoite, acţiunea diplomatică cu privire la o serie de proiecte regionale cărora, din diverse motive, guvernarea anterioară nu le-a acordat atenţia cuvenită. Succesul unor asemenea proiecte şi rolul activ pe care România l-ar juca în legătură cu el, vor consolida sansele româneşti în atingerea obiectivelor noastre strategice şi vor garanta individualitatea bine conturata şi eficienta acţiunii României în politica globală.Principalele proiecte regionale în care Guvernul se va implica activ sunt:– asocierea cu toate drepturile la "Iniţiativa Central Europeană" şi consolidarea acesteia;– cooperarea în bazinul Dunării;– cooperarea în zona Marii Negre;– cooperarea în bazinul Marii Mediterane;– cooperarea în Balcani.Tot în context regional, Guvernul va dezvolta parteneriatul politic cu Ungaria, în optica integrării europene, ţinând seama de interesele strategice şi geopolitice convergente ale celor două tari.Guvernul va defini şi promova mult mai consistent priorităţile şi politica României în bazinul Pacificului (zona de cel mai înalt dinamism şi potenţial economic al viitorului secol) şi totodată va revitaliza relaţiile cu America Latina, Africa şi Asia, cu ţările în curs de dezvoltare în general, care vor reveni cu un impact puternic în constiinta şi preocuparile de dialog şi cooperare ale lumii euro-atlantice. Asocierea României, ţara cu o buna tradiţie a legăturilor cu aceste regiuni la un asemenea dialog, va face ca însuşi interesul Vestului dezvoltat pentru noi sa crească şi totodată ne-ar aduce avantaje din punct de vedere economic şi politico-diplomatic.2. Politica de integrare euro-atlanticaRomânia aparţine spaţiului de civilizatie şi cultura european, cu care impartaseste valori comune: democraţia, statul de drept, drepturile omului şi economia de piaţa.Aceste valori constituie fundamentul politicii de integrare euro-atlantica şi europeană. Guvernul îşi va asuma, fără rezerve, costurile şi responsabilităţile ce decurg firesc din aceasta. Atingerea acestor obiective majore se va realiza şi pe baza largului sprijin popular, deja exprimat, şi a angajamentului tuturor forţelor politice din România.A. Aderarea la NATOÎn virtutea vocaţiei României de pace şi stabilitate regionala, Guvernul priveşte aderarea la NATO din dubla perspectiva a asigurării securităţii naţionale şi a creşterii încrederii şi cooperării în zona.Guvernul va acţiona în vederea admiterii simultane în NATO a tuturor ţărilor care aparţin aceleiaşi regiuni strategice şi care şi-au exprimat dorinţa de a fi membre ale Aliantelor Nord-Atlantice.Se vor intensifica cooperarea în cadrul Parteneriatului pentru Pace şi participarea României la acţiunile umanitare şi de menţinere a păcii.În cel mai scurt timp, vor fi asigurate gradul necesar de interoperabilitate cu structurile militare nord-atlantice şi compatibilitatea cu armatele statelor membre ale NATO.B. Integrarea în Uniunea EuropeanăPolitica de integrare europeană va evolua pe baza Acordului de Asociere a României la Uniunea Europeană. Guvernul va grăbi procesul de restructurare şi de aderare, conform marilor sale optiuni: consolidarea democraţiei, a statului de drept şi dezvoltarea competitivitatii economice. Guvernul va acţiona de asemenea pentru a asigura:– accelerarea procesului de armonizare a legislaţiei româneşti cu cea comunitara şi aplicarea ei. O atenţie particulară se va acorda liberei concurente;– încurajarea schimburilor economice pe baza liberalizarii comerciale asigurate prin Acordul de Asociere;– intensificarea cooperării în domeniul justiţiei, afacerilor interne şi a relaţiilor umane.3. Politica de securitate naţionalaPolitica de securitate naţionala trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale fundamentale şi promovarea intereselor strategice ale României – aderarea la NATO şi integrarea în Uniunea Europeană.Politica de securitate trebuie să fie adaptată la noul context internaţional şi să ofere raspunsuri eficiente la noua gama de riscuri generata de dubla tranzitie traversata: tranzitia de la un tip de sistem internaţional, la un altul nou, încă incomplet definit şi tranzitia proprie a României de la totalitarism la democratie şi economie de piaţa.Politica de securitate naţionala a tarii noastre va fi îndeaproape corelata cu eforturile internaţionale de realizare a unei noi arhitecturi de securitate europeană şi auro-atlantica, România trebuind sa devină, în viitorul apropiat, producător european de securitate. În mod special se va urmări coordonarea eficace a tuturor instituţiilor statului cu rol în domeniul securităţii naţionale, asigurindu-se astfel îndeplinirea cu costuri realiste a obiectivelor politicii de securitate.Din punct de vedere al cadrului legislativ, vor exista doua direcţii principale:– punerea de acord cu prevederile constituţionale a unor legi anterioare adoptării Constituţiei (Legea privind siguranţa naţionala; Legea de înfiinţare şi organizare a Consiliului Suprem de Apărare a Tarii; Legea de înfiinţare şi funcţionare a SRI; Legea organizării şi funcţionarii M.Ap.N);– completarea cadrului legislativ prin elaborarea celorlalte legi necesare în acest domeniu (Legea de înfiinţare şi funcţionare a SIE; Legea Jandarmeriei; Legea stării de asediu; Legea stării de urgenta), precum şi prin adoptarea Cărţii Albe a Securităţii Naţionale.A. Politica de apărare naţionalaScopul politicii de apărare naţionala este descurajarea agresiunilor armate împotriva tarii, iar în cazul producerii acestora, prezervarea, prin mijloace militare, a intereselor naţionale fundamentale ale României.– Obiectivele strategice* creşterea capacităţii de apărare a tarii;* asigurarea interoperabilitatii cu structurile militare ale NATO şi UEO.– Misiunile armateiArmata este componenta de baza a forţelor armate, căreia îi revin, în cooperare cu celelalte forte ale sistemului naţional de apărare, următoarele misiuni principale:* apărarea teritoriului, populaţiei şi drepturilor României împotriva oricărei agresiuni armate, pentru garantarea suveranităţii, independentei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a tarii şi a democraţiei constituţionale;* participarea la misiunile în serviciul păcii şi al securităţii organizate sub mandatul ONU sau al OSCE, potrivit responsabilităţilor asumate de România;* conducerea şi participarea la protecţia civilă – dezvoltarea dialogului şi a cooperării cu alte armate, pentru consolidarea păcii în Europa şi în lume.– Situaţia actuala a armateiArmata a fost şi rămâne un factor de stabilitate important şi respectat în societatea noastră.Armata este angajata într-un proces amplu de reforma a conceptiilor, organizării, structurilor, instruirii şi inzestrarii, proces marcat însă de insuficienta cronica a resurselor financiare alocate prin bugetul de stat care, în ultimii patru ani, s-au redus sub 25% din necesar. Calitatea inzestrarii cu armament şi tehnica, starea de operativitate a acestora, precum şi nivelul de instruire a militarilor sunt componentele capacităţii de lupta a armatei celei mai afectate de insuficienta resurselor financiare. Doar o parte foarte mica din tehnica de lupta, armament şi dotările logistice ale armatei sunt compatibile cu standardele de interoperabilitate ale NATO. Creşterea numărului de unităţi şi mari unităţi tactice de baza, realizată prin reorganizarea armatei, s-a făcut fără a se putea asigura condiţiile de logistica şi infrastructura corespunzătoare, îndeosebi în ceea ce priveşte cazarmile, reţelele de transmisiuni, depozitele şi locuintele pentru cadrele militare. Numirea unor demnitari "fără uniforma" în conducerea Ministerului Apărării Naţionale este un pas important pentru întărirea controlului democratic asupra forţelor armate, dar numărul acestora este prea mic, iar puterea lor de influenţa, de decizie şi de control în problemele politicii de apărare trebuie consolidata şi mai bine legiferata.Armata şi-a demonstrat voinţa şi capacitatea de reforma dar îndeplinirea tuturor obiectivelor acesteia este condiţionată de sporirea resurselor financiare ce se vor asigura îndeosebi pentru achiziţionarea de tehnica de lupta şi armament cu performanţe superioare precum şi pentru modernizarea şi exploatarea celor din inzestrare.– Direcţii de acţiune în domeniul politicii de apărare naţionala– Măsuri de creştere a capacităţii de lupta a armatei:* organizarea funcţională a conducerii armatei şi creşterea flexibilitatii şi capacităţii de adaptare la diferite tipuri de criza;* dislocarea proporţională a forţelor armate în raport cu mediul geografic şi valentele geostrategice ale teritoriului naţional;* micşorarea numărului de unităţi şi mari unităţi cu grad redus de operativitate şi cu capacitate de lupta incompleta;* crearea unei componente a armatei pentru riposta rapida şi imediata;* sporirea capacităţii de manevra, de intervenţie şi de lovire eficace, precisa şi la distanta mare, în orice zona de operaţii şi pe orice direcţie;* definitivarea reformei învăţământului militar;* îmbunătăţirea organizării şi a conceptiei de pregătire şi întrebuinţare a forţelor de rezerva.– Măsuri de imbunatatire a inzestrarii armatei:Cel puţin un sfert din unităţile armatei vor fi dotate cu tehnica de lupta şi armament nou sau modernizat, la nivelul performantelor anului 2000.Prioritati:* sisteme pentru comanda, control, comunicaţii şi informaţii;* echipamente pentru lupta de noapte;* sisteme de recunoaştere "amic-inamic" pentru acţiunile aeriene;* sisteme de conducere a focului;* elicoptere de atac (antitanc);* sistemele pentru lupta radioelectrica;* echipament individual de protecţia militarilor.– Măsuri de intensificare a profesionalizarii armatei:Se va trece la o instruire realista şi intensiva a militarilor pentru creşterea profesionalismului acestora, corespunzător caracteristicilor luptei moderne şi la nivelul practicat în armatele ţărilor membre ale NATO.Prioritati:* tragerile reale;* antrenamentul piloţilor;* pregătirea unităţii de submarine;* acţiunile de lupta pe timp de noapte;* pregătirea unităţilor destinate pentru acţiuni de menţinere a păcii;* aplicatiile în comun cu partenerii şi viitorii aliaţi.Se vor îndeplini condiţiile de interoperabilitate prevăzute de standardele NATO, în domeniile conducerii, comunicaţiilor, instruirii şi, parţial, în domeniile operational, al inzestrarii şi al logisticii.– Măsuri de protejare a sectorului industriei de armament şi de tehnica de lupta:Pentru viabilitatea apărării, precum şi din ratiuni economice, România trebuie să-şi menţină o capacitate adecvată de cercetare şi producţie a tehnicii de lupta şi armamentelor.* strategia pentru domeniul producţiei pentru apărare va fi inserată strategiei generale privind industria şi cercetarea;* sectorul industriei pentru apărare va fi restructurat pentru a corespunde contextului strategic, posibilităţilor şi necesităţilor reale ale României, precum şi, în funcţie de performanţele tehnologice ale agenţilor economic şi caracteristicile tehnico-tactice ale produselor acestora;* realizarea competitivitatii este unul din obiectivele fundamentale ale restructurării sectorului industriei de apărare, exigenta impusa atât de cerinţele armatei privind calitatea şi performanţele armamentului şi tehnicii de lupta, cît şi de caracteristicile actuale ale pieţei internaţionale de echipamente militare;* programul de restructurare existent va fi reanalizat şi se vor aloca resursele financiare pentru îndeplinirea lui, până în anul 2000;* va fi reanalizata şi menţinută independenta în domeniul producţiei de munitie, armament de infanterie şi artilerie, va creşte cooperarea pentru producţia de nave, aeronave şi blindate şi se vor iniţia colaborări pentru participare la realizarea unor sisteme de armament de înaltă tehnologie;* agenţii economici din sectorul industriei pentru apărare vor fi sprijiniti pentru racordarea la programele de cercetare şi producţie a armamentelor şi tehnicii de lupta care se desfăşoară în cadrul NATO şi UEO, precum şi pentru cooperarea bilaterala cu alţi producători din acest domeniu.– Măsuri de menţinere şi amplificare a relaţiilor militare cu armatele altor state şi cu organismele internaţionale, precum şi de sustinere a demersurilor întreprinse de România pentru sprijinirea continua a eforturilor comunităţii internaţionale de edificare a unei noi arhitecturi de pace şi stabilitate.– Ministerul Apărării Naţionale va continua îndeplinirea obligaţiilor asumate prin tratate şi acorduri internaţionale.Ca prima semnatara a Parteneriatului pentru Pace, România îşi va intensifica cooperarea şi participarea la exercitii comune.Prioritati:* continuarea participării României la operaţiuni ONU şi OSCE, umanitare sau de menţinere a păcii;* sporirea numărului şi a capacităţii de acţiune a batalioanelor de tip "casti albastre".– Măsuri de imbunatatire a statutului social şi a condiţiilor de viaţa ale personalului forţelor armate:Consideram ca militarul în slujba naţiunii merita şi trebuie să fie respectat şi preţuit de către aceasta.Se vor îmbunătăţi condiţiile de viaţa ale personalului forţelor armate şi protecţia socială a acestuia prin:* creşterea calităţii hranei, a echipamentului şi a condiţiilor de cazarmare pentru militari;* construirea de apartamente de serviciu şi sprijinirea cadrelor militare active şi în rezerva pentru construirea de locuinţe proprii, prin acordarea de credite bancare în condiţii avantajoase, în funcţie de vechimea în serviciul militar şi de durata acestuia asumată prin contract.– Măsuri de asigurare a resurselor necesare apărării:* pentru stoparea periculoasei degradari a capacităţii de apărare a tarii va fi schimbată conceptia privind priorităţile în repartiţia creditelor de la bugetul de stat, ponderea acestora pentru armata urmînd sa crească treptat în următorii patru ani;* vor fi valorificate corespunzător cadrele militare educate şi pregătite în străinătate după 1990.– Măsuri de dezvoltare a relatiei cu societatea civilă:Pentru ca, într-un stat democratic, politicile din orice domeniu trebuie adoptate de către majoritatea populaţiei, vom dezvolta dialogul, relaţiile şi colaborarea cu societatea civilă, considerind ca numai prin comunicare şi transparenta raţională a acesteia vom putea promova şi menţine încrederea, înţelegerea şi respectul reciproc între armata şi aceasta.Se va consolida parteneriatul dintre serviciile pentru informare şi relaţii publice ale armatei şi presa, şi se vor diversifica formele de iniţiere şi pregătire a jurnalistilor în cunoaşterea problemelor apărării armate.Se va dezvolta colaborarea dintre armata şi instituţiile civile de învăţământ, pentru sporirea implicarii acestora în abordarea unor teme de cercetare privind politica de apărare şi inzestrare a armatei.Se va incuraja organizarea de activităţi în comun cu organizaţiile neguvernamentale, pentru aprofundarea conceptelor privind strategia apărării, precum şi pentru înţelegerea şi reliefarea necesităţilor şi a prioritatilor instituţiei militare.B. Politica de siguranţă naţionalaObiectivul politicii de siguranţă naţionala îl reprezintă identificarea riscurilor şi amenintarilor la adresa securităţii naţionale şi formularea în timp util de strategii eficiente de prevenire şi combatere a lor.Elementul central al acestei politici îl reprezintă informaţia. România trebuie să posede o capacitate reală de culegere, analiza şi valorificare a informaţiilor pentru a reduce incertitudinile cu privire la pericolele ce vizează securitatea naţionala.Politica de siguranţă naţionala va fi adaptată noii game de riscuri şi ameninţări, o atenţie deosebită acordindu-se atât combaterii spionajului economic, terorismului, traficului de droguri şi crimei organizate, în special a celei economico-financiare, cît şi problemelor de protecţie a mediului.Se va acorda o atenţie specială înregistrării unui progres substanţial în exercitarea prerogativelor serviciilor de informaţii, urmărindu-se ridicarea nivelului de profesionalism al personalului, accelerarea asimilarii unor metode moderne de muncă şi asigurarea deplinei neutralitati politice.Activitatea serviciilor de informaţii se va desfăşura strict în limitele legii şi sub control parlamentar.Priorităţile vor fi stabilite în conformitate cu cerinţele situaţiei operative interne şi externe a României şi din perspectiva procesului de integrare euro-atlantica.––––-
