HOTĂRÎRE Nr. 11 din 12 septembrie 1996

Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorIoan Deleanu – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorSorin Marinescu – procurorGeorgeta Panoviciu – magistrat-asistentPe rol soluţionarea contestaţiilor privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcţia de Preşedinte al României, la alegerile din 3 noiembrie 1996, depuse la Biroul Electoral Central, după cum urmează:– nr. 107 din 9 septembrie 1996, a domnului Macarie Augustin;– nr. 109 din 9 septembrie 1996, a domnului Dumitrescu Marian;– nr. 111 din 9 septembrie 1996, a domnului Barsan Vasile Victor.Contestaţiile au fost înaintate Curţii Constituţionale la data de 10 septembrie 1996 şi formează obiectul dosarelor nr. 178D/1996, nr. 179D/1996 şi nr. 180D/1996.Curtea a decis soluţionarea contestaţiilor, fără citarea părţilor, având în vedere cerinţa legală a rezolvarii lor în maximum 48 de ore, potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, ale art. 11 alin. (2) şi alin. (3) şi ale art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992, raportate la art. 85 din Legea nr. 68/1992 şi coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă.Magistratul-asistent prezintă obiectul contestaţiilor.În motivarea contestaţiei domnului Macarie Augustin, care formează obiectul Dosarului nr. 178D/1996, se susţine, în esenta, ca domnul Ion Iliescu nu mai are dreptul sa candideze la funcţia de Preşedinte al României, deoarece a îndeplinit doua mandate în aceasta funcţie, potrivit prevederilor Decretului-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989, ale Decretului-lege nr. 92 din 14 martie 1990, ale art. 81 alin. (4) din Constituţie, ale art. 10 din Legea nr. 69/1992, precum şi Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 18 din 7 septembrie 1992. De asemenea, contestatorul invoca unele consideratii politice, în sensul că numai prin respingerea înregistrării candidaturii „se va pune capăt tragediei poporului român”, victima a „comunistilor care azi, imbracati în alte haine, dar cu aceleaşi convingeri comuniste, vor sa-l distruga”.În motivarea contestaţiei domnului Dumitrescu Marian, care formează obiectul Dosarului nr. 179D/1996, se arata ca domnul Ion Iliescu, deşi a fost ales de doua ori Preşedinte al României şi a îndeplinit aceasta funcţie, îşi depune candidatura pentru un al treilea mandat. Contestatorul precizează şi ca l-a acuzat pe domnul Ion Iliescu de "tentativa de înaltă trădare", asa cum reiese din scrisoarea înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 1.501 din 26 august 1996. În aceste condiţii, considera ca participarea domnului Ion Iliescu la alegerile preşedinţiale din 3 noiembrie 1996 este neconstitutionala şi "va determina producerea unor grave tulburări sociale în România, diminuând credibilitatea statului român în relaţiile externe."În motivarea contestaţiei domnului Barsan Vasile Victor, care formează obiectul Dosarului nr. 180D/1996, se susţine ca domnul Ion Iliescu candidează în 1996 pentru al treilea mandat, întrucît al doilea mandat al său "s-a consumat în perioada 1992-1996". Fără sa arate care a fost primul mandat, autorul contestaţiei afirma ca, pentru a demonstra ca se afla la al doilea mandat, domnul Ion Iliescu şi sustinatorii săi folosesc sintagma "mandat constituţional", care nu se găseşte în Constituţia României şi nici în legea electorală, întrucît "nu aparţine limbajului juridic, ci limbajului politicianist". În consecinţa, contestatorul propune folosirea termenului de mandat, pentru a demonstra ca domnul Ion Iliescu se afla la al treilea mandat.Deoarece toate contestaţiile au acelaşi obiect, şi anume înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu, iar între motivele invocate exista o strinsa legătură, preşedintele Curţii Constituţionale, pentru o mai buna administrare a justiţiei, pune în discuţie conexarea dosarelor.Procurorul este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 179D/1996 şi nr. 180D/1996 la Dosarul nr. 178D/1996, care a fost primul înregistrat, urmînd a se pronunţa asupra tuturor contestaţiilor printr-o singura hotărâre.Procurorul, având cuvintul în fond, apreciază ca neintemeiate contestaţiile privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcţia de Preşedinte al României, în raport cu prevederile art. 81 alin. (4) din Constituţie şi ale art. 10 din Legea nr. 69/1992, solicitând respingerea acestora.CURTEA,luând în dezbatere contestaţiile înaintate de Biroul Electoral Central, constata ca este competenţa să le soluţioneze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituţie, al art. 27 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992.Analizînd contestaţiile în raport cu prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 69/1992 şi vazind concluziile procurorului, Curtea retine următoarele:În legătură cu principalul motiv al contestaţiilor privind depunerea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru un al treilea mandat, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 septembrie 1996, şi nu exista motive sa revină asupra celor statuate. Astfel, s-a stabilit ca „mandatul presedintial reglementat de Constituţia României nu poate fi aşezat în prelungirea unor durate de îndeplinire a funcţiei de Preşedinte al României anterioare intrării în vigoare a legii fundamentale” şi ca „mandatul de Preşedinte al României din perioada 1992-1996 este primul mandat constituţional al domnului Ion Iliescu”. În consecinţa, motivul invocat în legătură cu numărul mandatelor exercitate până în prezent de domnul Ion Iliescu este neîntemeiat.Cu privire la motivul invocat în legătură cu termenul de "mandat constituţional", asa cum s-a statuat prin Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 1996, instituţia „mandatului”, ca element component al funcţiei de Preşedinte al României, a fost pentru prima data consacrată prin Constituţia din 1991. De aceea mandatul de Preşedinte al României nu poate fi altfel decît „constituţional”.Cît priveşte afirmatia ca a fost declansata procedura de punere sub acuzare a domnului Ion Iliescu pentru comiterea tentativei de înaltă trădare, prin cererea înregistrată cu nr. 1.501 din 26 august 1996 la Curtea Constituţională, este de observat ca o atare petiţie nu poate declansa procedura la care face referire contestatorul, ea neintrând în competenţa Curţii Constituţionale, expres şi limitativ stabilită prin art. 144 din Constituţie, drept pentru care cererea sa a fost transmisă încă de la 30 august 1996 celor două Camere ale Parlamentului. Asa fiind, acest "motiv" urmează să fie înlăturat.În sfârşit, nu pot fi reţinute nici consideratiile de ordin politic invocate în contestaţii, deoarece acestea nu constituie argumente juridice; or, Curtea Constituţională, potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţa în numele legii”, iar potrivit art. 29 din regulamentul sau de organizare şi funcţionare „nu statuează decît asupra problemelor de drept”.În consecinţa, contestaţiile urmează să fie respinse.Pentru considerentele arătate şi vazind dispoziţiile art. 144 lit. d) din Constituţie, ale art. 13 alin. (1) lit. B.a), ale art. 27 şi ale art. 28 din Legea nr. 47/1992, precum şi cele ale art. 2 alin. (2) şi ale art. 11 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 69/1992, cu unanimitate,CURTEAÎn numele legiiHOTĂRĂŞTE:Respinge ca neintemeiate contestaţiile privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcţia de Preşedinte al României, formulate de domnii Macarie Augustin, Dumitrescu Marian şi Barsan Vasile Victor.Hotărârea este definitivă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Georgeta Panoviciu––––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește