HOTĂRÂREA din 27 februarie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CEDO: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 836 din 1 octombrie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 92
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 1REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 1REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 1REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 1REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 34
ART. 1REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 35
ART. 1REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 41
ART. 1REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948
ART. 2REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 3REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 3REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 3REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 36
ART. 4REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
 Nu exista acte care fac referire la acest act





(Cererile nr. 24.838/10 și alte patru – a se vedea lista anexată) StrasbourgHotărârea este definitivă. Aceasta poate suferi modificări de formă.În Cauza Hulpe și alții împotriva României,Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a patra), reunită într-un comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Egidijus Kūris, Iulia Motoc, judecători, și Andrea Tamietti, grefier adjunct de secție,după ce a deliberat în camera de consiliu la 6 februarie 2018,pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:
PROCEDURA
1.La originea cauzei se află cinci cereri îndreptate împotriva României, prin care patru resortisanți români și o societate comercială română au sesizat Curtea la datele indicate în tabelul anexat, în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția“). Guvernul român („Guvernul“) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.2.La 17 ianuarie 2017, capătul de cerere referitor la accesul la justiție a fost comunicat Guvernului, iar restul capetelor de cerere nr. 24.838/10 (Hulpe împotriva României), 66.252/11 (Dolha împotriva României) și 57.813/13 (Stroe împotriva României) au fost declarate inadmisibile în temeiul art. 54 § 3 din Regulamentul Curții.3.Guvernul german a fost înștiințat despre Cererea nr. 24.838/10 (Hulpe împotriva României), dată fiind naționalitatea germană a reclamantului, dar nu și-a exercitat dreptul de intervenție în temeiul art. 36 § 1 din Convenție și al art. 44 din Regulamentul Curții.4.Atunci când doamna Valeria Dolha, reclamantă în Cererea nr. 66.252/11 (Dolha împotriva României), a decedat la 14 februarie 2016, moștenitorul său unic, domnul Alin-Eugen Iancu (strănepot de frate), și-a exprimat dorința de a continua procedura în numele acesteia. Din motive practice, doamna Dolha va fi denumită în continuare „reclamanta“, deși domnul Iancu trebuie considerat în prezent ca atare [a se vedea Dalban împotriva României (MC), nr. 28.114/95, pct. 1, CEDO 1999-VI).
ÎN FAPT
I.Circumstanțele cauzei5.Lista reclamanților, precum și detaliile relevante privind cererile sunt prezentate în tabelul anexat.6.Reclamanții au pierdut în instanță procesele civile desfășurate în absența lor. Aceștia au fost înștiințați cu privire la procedură doar prin afișarea citațiilor pe o ușă sau pe poarta unui imobil (denumită în continuare „citarea prin afișare“). Toți au susținut, în cadrul căilor de atac formulate ulterior, că nu au luat cunoștință de termenul de judecată deoarece nu au primit citațiile din partea instanțelor, atât în cazul recursurilor (când citațiile le-au fost comunicate de instanța de fond sau de apel), cât și în cazul contestațiilor în anulare (când citațiile au fost comunicate la instanța de ultim grad de jurisdicție). Plângerile în acest sens le-au fost respinse de instanțe cu motivarea că citarea prin afișare era prevăzută de lege. În consecință, căile de atac au fost respinse fără o examinare pe fond.II.Dreptul intern relevant7.Dreptul intern relevant, în vigoare la momentul comunicării actelor de procedură prin afișare, este rezumat în hotărârea Curții în Cauza S.C. Raisa M. Shipping S.R.L. împotriva României (nr. 37.576/05, pct. 18, 8 ianuarie 2013).
ÎN DREPT
I.Cu privire la conexarea cererilor8.În conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul Curții, Curtea decide conexarea cererilor, dat fiind faptul că acestea privesc evenimente similare și ridică probleme identice în temeiul Convenției.II.Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 § 1 din Convenție9.Reclamanții s-au plâns că dreptul de acces la o instanță le-a fost încălcat deoarece nu au primit citațiile și, prin urmare, nu au putut să participe la procedurile judiciare.Aceștia s-au întemeiat pe art. 6 § 1 din Convenție, redactat după cum urmează:Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil […] de către [o] instanță […], care va hotărî […] asupra […] drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil […].A.Cu privire la admisibilitate1.Excepția de neepuizare a căilor de atac interne (cererile nr. 24.838/10 – Hulpe împotriva României – și 66.252/11 – Dolha împotriva României)10.Guvernul a susținut că reclamanții, în cererile nr. 24.838/10 și 66.252/11, nu au epuizat căile de atac interne, deoarece nu au făcut uz de posibilitatea de a formula o plângere penală pentru înscriere în fals împotriva agentului procedural desemnat cu comunicarea actelor de procedură.11.Curtea a examinat deja o excepție similară și a respins-o, pe motiv că reclamantului care a utilizat o cale de atac aparent efectivă și suficientă nu i se poate reproșa că nu a recurs și la alte căi de atac pe care le avea la dispoziție, dar care, probabil, că nu aveau șanse mai mari de reușită (a se vedea S.C. Raisa M. Shipping S.R.L., citată anterior, pct. 24-25). În prezentele cauze, reclamanții din cererile nr. 24.838/10 și 66.252/11 au formulat fără succes contestații la hotărârile definitive și recursuri pe probleme de drept.12.Pentru aceste motive, Curtea respinge această excepție în privința ambelor cereri.2.Alte motive de inadmisibilitate13.Curtea subliniază că aceste capete de cerere privind accesul la o instanță nu sunt în mod vădit nefondate în sensul art. 35 § 3 lit. a) din Convenție. De asemenea constată că acestea nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie să fie declarate admisibile.B.Cu privire la fond1.Argumentele Guvernului14.Guvernul a susținut că dreptul de acces la o instanță nu este absolut și poate fi supus unor limitări. Acesta a argumentat că, astfel, comunicarea actelor de procedură prin afișare era prevăzută de legislația națională ca o alternativă pentru comunicarea directă și era un mijloc de a preveni exercitarea abuzivă a drepturilor procedurale de către părți. De asemenea, instanțele au examinat metodic legalitatea procedurilor de comunicare. Guvernul a subliniat că legislația internă permitea ca procedurile să se desfășoare în absența unei părți, cu condiția efectuării în mod corect a comunicării actelor de procedură.15.Guvernul a susținut, în plus, cu privire la cauzele nr. 24.838/10 (Hulpe împotriva României) și 66.252/11 (Dolha împotriva României) că, deși toate citațiile au fost comunicate doar prin afișare, reclamanții nu au informat instanțele despre acest fapt în timpul procedurilor și, în schimb, s-au limitat să se plângă de comunicarea deciziilor instanței în acest mod. Bazându-se pe hotărârile Halmaghi împotriva României [(dec.), nr. 29.281/03, 13 septembrie 2016] și Naftule împotriva României [(dec.), nr. 15.641/04, 13 septembrie 2016], Guvernul a considerat că instanțele naționale nu avuseseră motive pentru a bănui că reclamanții nu se aflau în posesia documentelor juridice care le fuseseră comunicate.16.Cu privire la cauzele nr. 32.758/13 (Stoian împotriva României) și 57.813/13 (Stroe împotriva României), Guvernul a susținut că reclamanții ar fi trebuit să fie mai diligenți în proceduri și ar fi trebuit să fi făcut demersuri mai devreme pentru a obține copii ale deciziilor instanței.17.În Cauza nr. 49.385/13 (S.C. Vastrans împotriva României), Guvernul susținea că părții reclamante i se acordase timp pentru a trimite observații scrise înainte ca instanța să ia o decizie.2.Motivarea Curții18.Curtea reiterează că nu are competența de a evalua faptele care au determinat o instanță națională să adopte o decizie anume; în caz contrar, ar acționa ca un al patrulea grad de jurisdicție și nu ar ține seama de limitele impuse acțiunii sale [a se vedea Avotiņš împotriva Letoniei (MC), nr. 17.502/07, pct. 99, 23 mai 2016]. În continuare, reiterează faptul că dreptul de acces la o instanță, principiul contradictorialității, precum și principiul egalității armelor, consacrate la art. 6 § 1 din Convenție, se aplică, de asemenea, în domeniul specific al comunicării actelor de procedură părților (a se vedea S.C. Raisa M. Shipping S.R.L., citată anterior, pct. 29, și, ca exemplu recent, Avotiņ, citată anterior, pct. 119).19.În Cauza S.C. Raisa M. Shipping S.R.L. (citată supra), Curtea a constatat încălcarea art. 6 § 1 din Convenție, deoarece societatea reclamantă fusese citată în instanță în procedura privind fondul cauzei sale doar prin afișare. Curtea a considerat că, deși legislația națională în vigoare la momentul respectiv [art. 92 alin. (4) din Codul de procedură civilă] prevedea comunicarea citației prin afișare, modul în care instanțele românești aplicau legislația era prea formalist. În special, instanțele nu au dat dovadă de diligență în ceea ce privește asigurarea informării reclamanților cu privire la termenele de judecată și, prin urmare, nu și-au respectat obligația de a le asigura participarea efectivă la proces (ibid., pct. 32-35).20.În prezentele cereri, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să o convingă să se îndepărteze de jurisprudența sa. Reclamanții au fost citați numai prin afișare la domiciliul sau sediul lor și au susținut că nu au primit citațiile. Prin urmare, aceștia nu au luat cunoștință de termenele ședințelor de judecată și nu s-au putut prezenta în instanță. În ciuda absenței de la proces a reclamanților, instanțele naționale nu au încercat în niciun fel să se asigure că aceștia fuseseră informați cu privire la termenele ședințelor de judecată și că puteau să participe la procesele care priveau drepturile lor civile, în special prin amânarea ședințelor și repetarea procedurii de comunicare.21.Mai exact, situația din cauzele nr. 24.838/10 (Hulpe împotriva României) și 66.252/11 (Dolha împotriva României) nu este comparabilă cu cea din Cauza Halmaghi, în care, chiar dacă citațiile au fost trimise la o adresă greșită, reclamanta avea cunoștință de evoluția cauzei sale și nu a ridicat problema adresei incorecte la curtea de apel (a se vedea Hotărârea Halmaghi, citată anterior, pct. 18), sau cu situația din Cauza Naftule, în care citațiile au fost inițial trimise la o adresă incorectă, dar reclamanții au aflat până la urmă despre evoluția cauzei lor când au primit o scrisoare din partea instanței (a se vedea Hotărârea Naftule, citată supra, pct. 20).În cauzele supuse prezentei examinări, înștiințările au fost trimise la adresele corecte. Reclamanții nu aveau nimic de corectat în proceduri și nu au suportat nicio consecință negativă până când au depășit termenele pentru a contesta deciziile instanței care fuseseră comunicate doar prin afișare.22.Mai mult, în ceea ce privește Cauza nr. 49.385/13 (S.C. Vastrans împotriva României), Curtea a reținut că, întrucât societatea reclamantă a fost împiedicată să ia parte la ședință, nu a avut cunoștință despre pledoaria pe care a putut-o prezenta cealaltă parte în instanță. Această neregulă nu putea fi corectată prin simplul fapt de a încuviința ca reclamantul să își trimită observațiile scrise.23.Pentru aceste motive, Curtea a constatat o încălcare a dreptului de acces la o instanță al reclamanților, drept garantat la art. 6 § 1 din Convenție.III.Cu privire la pretinsa încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție24.Un capăt de cerere suplimentar a fost invocat în cererea nr. 32.758/13 (Stoian împotriva României), referitor la pretinsa încălcare a drepturilor garantate la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.25.Având în vedere constatarea încălcării dreptului reclamanților de acces la o instanță (supra, pct. 23), Curtea consideră că nu este necesar să se pronunțe separat cu privire la admisibilitatea și la fondul capătului de cerere formulat în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 [a se vedea, mutatis mutandis, S.C. Raisa M. Shipping S.R.L., citată anterior, pct. 38, și S.C. Carbochim S.A. Cluj-Napoca și S.C. Fenega Import-Export S.R.L. împotriva României (Comitet), nr. 45.621/05, 46.691/07, 27.314/08 și 1.150/09, pct. 30, 17 ianuarie 2017].IV.Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenție26.Art. 41 din Convenție prevede:Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.A.Prejudiciu27.Reclamanții au solicitat următoarele sume cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material și moral:a)în Cererea nr. 24.838/10 (Hulpe împotriva României):– restituirea imobilului pierdut în instanță sau 232.821 EUR reprezentând valoarea de piață cu titlu de prejudiciu material; și– 5.000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral;b)în Cererea nr. 66.252/11 (Dolha împotriva României):– 44.878,36 EUR reprezentând valoarea bunurilor reclamantului confiscate de statul comunist, cu titlu de prejudiciu material; și– 6.000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral;c)în Cererea nr. 32.758/13 (Stoian împotriva României):– 4.200 EUR reprezentând valoarea părții din imobil a reclamantului, cu titlu de prejudiciu material; și– 10.000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral;d)în Cererea nr. 49.385/13 (S.C. Vastrans împotriva României):– 151.413 EUR reprezentând pierderea financiară suportată de către societatea reclamantă, cu titlu de prejudiciu material; și– 100.000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral;e)în Cererea nr. 57.813/13 (Stroe împotriva României):– 5.000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral.28.Guvernul a contestat sumele solicitate. Acesta a susținut că nici reclamanții, nici Curtea nu ar trebui să facă speculații cu privire la rezultatul pe care l-ar fi avut procedurile naționale. De asemenea, acesta a susținut că reclamanții nu și-au susținut cu probe pretențiile și nici nu au dovedit existența unei legături de cauzalitate între pretinsele încălcări și prejudiciul suferit. În continuare, a argumentat că sumele solicitate cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral erau excesive și că o constatare a încălcării ar constitui o reparație echitabilă suficientă.29.Curtea constată că reclamanții nu au dovedit existența unei legături de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins; prin urmare, respinge pretențiile cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material. Pe de altă parte, având în vedere toate circumstanțele prezentelor cauze, Curtea admite că reclamanții trebuie să fi suferit un prejudiciu moral care nu poate fi compensat prin simpla constatare a unei încălcări. Pronunțându-se în echitate, Curtea acordă fiecărui reclamant suma de 3.600 EUR plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral.30.În plus, Curtea observă că art. 509 alin. (10) din noul Cod de procedură civilă permite revizuirea procedurii interne în vederea remedierii încălcărilor constatate. Având în vedere natura capetelor de cerere formulate de reclamanți și motivele pentru care Curtea a constatat o încălcare a art. 6§1 din Convenție, Curtea consideră că, în prezentele cauze, cea mai adecvată formă de reparație ar fi redeschiderea în timp util a procedurii incriminate, la solicitarea reclamanților (a se vedea, pentru o soluție similară în temeiul dispozițiilor vechiului Cod de procedură civilă, S.C. Raisa M. Shipping S.R.L., citată anterior, pct. 44).B.Cheltuieli de judecată31.Reclamanții au solicitat, de asemenea, următoarele sume pentru cheltuielile de judecată efectuate în fața instanțelor naționale și în fața Curții:a)în Cererea nr. 66.252/11 (Dolha împotriva României): 141,02 EUR reprezentând onorariile avocaților și costurile poștale; reclamantul a prezentat dovada relevantă a plății;b)în Cererea nr. 32.758/13 (Stoian împotriva României): 124,22 EUR reprezentând taxele judiciare, onorariile avocaților și taxele poștale; reclamantul a prezentat dovada relevantă a plății;c)în Cererea nr. 49.385/13 (S.C. Vastrans împotriva României): 981,25 EUR pentru onorariile avocaților în procedura în fața Curții și 218,05 EUR pentru onorariile experților; societatea reclamantă a prezentat facturi atestând plata.32.Nu au fost cerute sume pentru plata cheltuielilor de judecată în cererile nr. 24.838/10 (Hulpe împotriva României) și 57.813/13 (Stroe împotriva României).33.Guvernul a susținut că reclamanții nu au demonstrat că au suportat efectiv cheltuielile pretinse. A considerat, de asemenea, că unele dintre cheltuieli nu erau relevante pentru încălcarea pretinsă în fața Curții.34.Ținând seama de documentele pe care le deține și de jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabil să acorde sumele următoare, pentru toate cheltuielile:a)141,02 EUR în Cererea nr. 66.252/11 (Dolha împotriva României):b)124,22 EUR în Cererea nr. 32.758/13 (Stoian împotriva României):c)218,05 EUR în Cererea nr. 49.385/13 (S.C. Vastrans împotriva României).C.Dobânzi moratorii35.Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal, practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În unanimitate,
CURTEA:
1.decide să conexeze cererile;2.declară cererile admisibile în ceea ce privește capătul de cerere întemeiat pe art. 6 § 1 din Convenție cu privire la accesul la o instanță;3.hotărăște că nu este necesar să fie examinate admisibilitatea și fondul capătului de cerere întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, formulată în cadrul Cererii nr. 32.758/13 (Stoian împotriva României);4.hotărăște că a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenție care garantează dreptul de acces la o instanță al reclamanților;5.hotărăște:a)că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, următoarele sume, care trebuie convertite în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății:(i)3.600 EUR (trei mii șase sute euro) plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit fiecărui reclamant, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral;(ii)141,02 EUR (o sută patruzeci și unu euro și doi cenți) plus orice sumă ce poate fi datorată de reclamant cu titlu de impozit, în Cererea nr. 66.252/11 (Dolha împotriva României), pentru cheltuielile de judecată;(iii)124,22 EUR (o sută douăzeci și patru euro și douăzeci și doi cenți) plus orice sumă ce poate fi datorată de reclamant cu titlu de impozit, în Cererea nr. 32.758/13 (Stoian împotriva României), pentru cheltuielile de judecată;(iv)218,05 EUR (două sute optsprezece euro și cinci cenți) plus orice sumă ce poate fi datorată de societatea reclamantă cu titlu de impozit, în Cererea nr. 49.385/13 (S.C. Vastrans împotriva României), cu titlu de cheltuieli de judecată;b)că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte procentuale;6.respinge cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte capete de cerere.Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris, la 27 februarie 2018, în temeiul art. 77 § 2 și art. 77 § 3 din Regulamentul Curții.
PREȘEDINTE
PAULO PINTO DE ALBUQUERQUE
Grefier adjunct,
Andrea Tamietti + 
ANEXĂ
Lista cererilor

a) Numărul cererii și b) Data cererii Numele, data nașterii și adresele reclamanților Reprezentanți a) Circumstanțele cauzei b) Incidente în ceea ce privește procedura de comunicare și c) Calea de atac internă exercitată
a) 24.838/10 b) 8.04.2010 Constantin Hulpe 1951 Enkenbach-Alsenborn (Germania) - a) Reclamantul a solicitat anularea unui contract de vânzare pe care îl încheiase cu un terț. A pierdut procesul în prima instanță (21 mai 2008) și în apel (15 decembrie 2008). b) Decizia pronunțată în apel a fost comunicată avocatului reclamantului prin afișare; reclamantul nu a putut să introducă recurs împotriva acestei decizii în termenul legal. c) Pe baza deficienței de procedură de comunicare invocate, reclamantul a declarat recurs după expirarea termenului și, în același timp, a solicitat repunerea în termen (ambele respinse la 9 octombrie 2009).
a) 66.252/11 b) 7.10.2011 Valeria Dolha 1929 Cluj-Napoca (moștenitorul Alin-Eugen Iancu a continuat cererea după decesul reclamantei la 14 februarie 2016) D.S. Chertes a) Reclamanta a formulat o acțiune civilă în despăgubiri pentru o pretinsă condamnare politică sub regimul comunist. b) Sentința pronunțată în primă instanță nu i-a fost comunicată reclamantei în persoană; reclamanta nu a putut să formuleze apel împotriva acestei sentințe în termenul legal. c) Pe baza pretinsei deficiențe din procedura de comunicare, reclamanta a introdus apel după expirarea termenului și, în același timp, a solicitat repunerea în termen (respinsă la 11 iunie 2010); pentru aceleași motive, reclamanta a formulat recurs (respins la 8 aprilie 2011).
a) 32.758/13 b) 30.04.2013 Georgeta Stoian 1959 Slobozia a) Reclamanta, pârâtă într-o acțiune de ieșire din indiviziune, și-a pierdut cota-parte de proprietate în procedura din prima instanță. b) Hotărârea de primă instanță i-a fost comunicată reclamantei prin afișare; reclamanta nu a putut să introducă recurs în termenul legal. c) Pe baza pretinsei deficiențe din procedura de comunicare, reclamanta a declarat recurs (respins la 10 ianuarie 2013).
a) 49.385/13 b) 25.07.2013 S.C. VASTRANS – S.R.L. Focșani V. Novac a) Societatea reclamantă a solicitat anularea hotărârii administrative prin care îi era retrasă licența de transport (cerere parțial admisă, 3 aprilie 2012); toate părțile au formulat recurs. b) Citația privind recursul i-a fost comunicată societății reclamante prin afișare; societatea reclamantă nu a fost reprezentată în recurs; cererea de recurs a fost respinsă (15 martie 2013). c) Societatea reclamantă a formulat contestație în anulare împotriva deciziei (respinsă la 19 februarie 2014).
a) 57.813/13 b) 2.09.2013 Viorel Stroe 1984 Baia Mare a) Reclamantul a solicitat anularea raportului său de evaluare profesională; acțiunea sa a fost respinsă în primă instanță. b) Hotărârea în primă instanță i-a fost comunicată reclamantului prin afișare; reclamantul nu a introdus recurs în termenul legal. c) Pe baza pretinsei deficiențe din procedura de comunicare, reclamantul a făcut recurs după expirarea termenului și, în același timp, a solicitat repunerea în termen (ambele respinse la 19 iunie 2013).

––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x