SECȚIA A PATRA(Cererea nr. 43.744/17)StrasbourgHotărârea este definitivă. Aceasta poate suferi modificări de formă.În Cauza Poienaru împotriva României,Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a patra), reunită într-un comitet compus din: Yonko Grozev, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Pere Pastor Vilanova, judecători, și Crina Kaufman, grefier adjunct de secție a.i.,având în vedere:– cererea (nr. 43.744/17) îndreptată împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Antoniu-Valentin Poienaru („reclamantul“), născut în 1959 și domiciliat în Cluj-Napoca, reprezentat de Radu Chiriță, avocat în Cluj-Napoca, a sesizat Curtea la 9 iunie 2017 în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția“); … – decizia de a aduce prezenta cerere la cunoștința Guvernului român („Guvernul“), reprezentat de agentul guvernamental, doamna O.-F. Ezer, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe; … – observațiile părților, … după ce a deliberat în camera de consiliu, la 18 octombrie 2022,pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:
OBIECTUL CAUZEI1.Reclamantul, la momentul faptelor având funcția de consilier superior în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (denumită în continuare „APIA“), instituție publică ce gestionează fonduri publice, inclusiv fonduri de la bugetul Uniunii Europene, a început în 2008 să scrie pe un blog personal găzduit într-un portal internet care colecta informații privind finanțarea întreprinderilor private și publice. … 2.Prin e-mailurile din 14 și 22 aprilie 2010 și alte cinci e-mailuri din iunie și iulie 2010, reclamantul i-a avertizat pe directorul APIA Cluj și pe alți superiori ierarhici cu privire la anumite practici administrative observate în serviciul său care, în opinia sa, erau contrare dreptului european și care ar fi putut face obiectul unor sancțiuni din partea Comisiei Europene, urmate de o reducere a subvențiilor plătite agricultorilor. Totodată, a informat organele de conducere superioare cu privire la unele nereguli în gestionarea informațiilor, care ar fi putut constitui un motiv pentru plângeri din partea agricultorilor. În lipsa unor răspunsuri concrete date din partea organelor de conducere superioare la problemele administrative pe care le semnalase, reclamantul a sesizat la 1 iunie 2010 Oficiul European de Luptă Antifraudă. Acesta a susținut că directorii APIA Cluj sunt suspectați de acoperirea persoanelor care au comis fraude cu fonduri europene. … 3.La 6 și la 7 iulie 2010, conturile informatice profesionale ale reclamantului au fost blocate de angajatorul său ca represalii, susține acesta. … 4.La 3 august, 3 și 10 noiembrie 2010, reclamantul a publicat pe blogul său trei articole intitulate „Șefii APIA băgați în ședințe“; „Un dialog…balcanic“ și „5-4. Ca la teatru!“, în care a descris ceea ce el considera a fi nereguli în activitatea APIA. Primul dintre articole, care se referea la recomandările formulate de Direcția Generală Agricultură a Comisiei Europene, cuprinse într-un raport de audit privind mai multe nereguli în procedurile de plată ale APIA, inclusiv cele semnalate de reclamant în e-mailurile sale din aprilie 2010, a fost preluat de un ziar specializat. În articolele sale, reclamantul a criticat procedura de atribuire a fondurilor către agricultori, numirea în funcție a directorului APIA Cluj și gestionarea defectuoasă a fondurilor UE în agricultură. … 5.La 18 noiembrie 2010 s-a declanșat o anchetă disciplinară împotriva reclamantului cu motivarea că, prin publicarea articolelor sale, acesta nu și-a respectat obligația de a apăra în mod loial prestigiul autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, impusă prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și prin Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcționarilor publici, în vigoare la data faptelor. … 6.În susținerea propunerii Comisiei de disciplină în raportul din 27 ianuarie 2011, directorul executiv al APIA Cluj i-a aplicat reclamantului, la 7 februarie 2011, sancțiunea disciplinară de destituire din funcția publică. În raportul comisiei de disciplină, singurul document care conținea elemente de fapt pe care s-a bazat decizia de destituire a reclamantului, s-a menționat în termeni generali că articolele denigratoare publicate de reclamant erau nefondate și că au adus atingere imaginii instituției și a colegilor săi, precum și a directorului executiv al acesteia, în special în cazul articolului intitulat „5-4. Ca la teatru!“. … 7.Reclamantul a contestat în instanță destituirea sa, susținând că articolele publicate în cauză intră sub incidența Legii nr. 571/2004 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii. A invocat, de asemenea, libertatea de exprimare garantată de Constituție. A susținut că articolele publicate în litigiu se refereau la anumite disfuncționalități în activitatea instituției, fără ca acestea să constituie un atac la imaginea instituției sau a colegilor săi și că era nejustificată sancțiunea aplicată – care era cea mai severă dintre cele prevăzute de lege. … 8.Printr-o decizie civilă definitivă din 2 noiembrie 2016, comunicată reclamantului la 14 decembrie, Curtea de Apel Cluj a menținut sentința civilă din 9 martie 2016 pronunțată de Tribunalul Cluj, care a respins contestația reclamantului, considerând că destituirea din funcție a fost legală. Potrivit curții de apel, reclamantul, prin publicarea articolelor denigratoare, atât pe blogul său, cât și în presa scrisă, a exprimat aprecieri neconforme cu realitatea, care nu au fost dovedite și care au adus astfel prejudicii imaginii instituției și funcției directorului executiv. În hotărârile judecătorești interne nu s-a făcut nicio referire la afirmațiile concrete extrase din articolele sale. Partea relevantă din decizia civilă a curții de apel are următorul cuprins:Reclamantul a publicat pe blogul său personal articole referitoare la angajările pe posturile temporar vacante în cadrul instituției invocând nenumărate nereguli, plasând sub semnul întrebării corectitudinea recrutării funcționarilor publici în instituția respectivă, aducând prejudicii de imagine instituției și funcționarilor care își desfășoară activitatea în cadrul acesteia. De asemenea, a făcut referire la prestația directorului executiv, făcând aprecieri care i-au perturbat grav imaginea și i-au subminat poziția de conducere pe care o deținea în cadrul instituției. …
MOTIVAREA CURȚII +
Cu privire la pretinsa încălcare a art. 10 din Convenție9.Constatând că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat și că nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate în sensul art. 35 din Convenție, Curtea îl declarată admisibil. … 10.Curtea consideră că prezenta cauză ridică o problemă referitoare la denunțarea, de către salariați, a unor comportamente sau fapte ilicite constatate la locul de muncă, efectuate sub forma dezvăluirii de informații de care au luat cunoștință în exercitarea atribuțiilor lor (Aurelian Oprea împotriva României, nr. 12.138/08, pct. 59, 19 ianuarie 2016; și, a contrario, Catalan împotriva României, nr. 13.003/04, pct. 62, 9 ianuarie 2018). … 11.Principiile generale privind libertatea de exprimare a profesioniștilor în general și a funcționarilor publici în special, precum și în ceea ce privește protecția conferită de Convenție avertizorilor care sunt funcționari publici au fost rezumate în hotărârea Guja împotriva Moldovei [(MC), nr. 14.277/04, pct. 52 și 69-78, CEDO 2008]. … 12.În plus, în exercitarea puterii sale de control, Curtea nu are sarcina de a se substitui instanțelor judecătorești interne competente, ci de a verifica din perspectiva art. 10 hotărârile pe care acestea le-au pronunțat în virtutea puterii lor de apreciere [Fressoz și Roire împotriva Franței (MC), nr. 29.183/95, pct. 45, CEDO 1999-I]. Ingerința în litigiu trebuie analizată în lumina cauzei în ansamblu, inclusiv a conținutului afirmațiilor imputate reclamantului și a contextului în care acestea au fost făcute (News Verlags GmbH Co. KG împotriva Austriei, nr. 31.457/96, pct. 52, CEDO 2000-I; Antică și societatea „R“ împotriva României, nr. 26.732/03, pct. 50, 2 martie 2010). … 13.În prezenta cauză nu se contestă faptul că destituirea din funcția publică a reclamantului a constituit o ingerință în exercitarea de către acesta a dreptului său la libertatea de exprimare, astfel cum este garantat de art. 10 § 1 din Convenție. O astfel de ingerință implică încălcarea art. 10 din Convenție, cu excepția cazului în care aceasta este „prevăzută de lege“, urmărește unul sau mai multe scopuri legitime în raport cu paragraful 2 și este necesară într-o societate democratică pentru atingerea acestora. În această privință, nu este necesar să se stabilească dacă, în speță, ingerința în litigiu a fost prevăzută de lege și dacă aceasta urmărea un scop legitim, întrucât, în orice caz, nu se dovedește a fi necesară într-o societate democratică, din următoarele motive. … 14.Curtea observă în primul rând că instanțele naționale sesizate de reclamant nu au indicat exact care anume erau afirmațiile ce i s-au reproșat (a se vedea supra, pct. 8) și nici nu au examinat în ce măsură acesta putea beneficia de protecția conferită avertizorilor care sunt funcționari publici în temeiul Legii nr. 571/2004, invocată de reclamant (a se vedea supra, pct. 7) [Guja împotriva Republicii Moldova (nr. 2), nr. 1.085/10, pct. 59-60, 27 februarie 2018]. … 15.În al doilea rând, Curtea constată că instanțele naționale s-au limitat să concluzioneze, fără nicio analiză, că reclamantul a adus „prejudicii de imagine instituției și funcționarilor care își desfășoară activitatea în cadrul acesteia“ și a făcut afirmații care „i-au perturbat grav imaginea [directorului] și i-au subminat poziția de conducere pe care o deținea în cadrul instituției“ (Gheorghe-Florin Popescu împotriva României, nr. 79.671/13, pct. 37, 12 ianuarie 2021). … 16.Instanțele naționale nu au stabilit în mod convingător nici prejudiciul pe care directorul APIA l-ar fi suferit ca urmare a articolelor publicate de reclamant, fie din punct de vedere personal, fie din punct de vedere profesional (Aurelian Oprea, citată anterior, pct. 72). … 17.În continuare, Curtea constată că instanțele judecătorești naționale și-au axat analiza în principal pe consecințele negative pe care afirmațiile în litigiu le-au avut asupra „imaginii“ directorului APIA, pe de o parte, și, pe de altă parte, pe faptul că reclamantul nu și-a dovedit afirmațiile (a se vedea, mutatis mutandis, Skudayeva împotriva Rusiei, nr. 24.014/07, pct. 36, 5 martie 2019). În ceea ce privește acest din urmă aspect, instanțele respective au menționat că reclamantul nu făcuse decât să își exprime îndoielile, „plasând sub semnul întrebării corectitudinea recrutării funcționarilor publici în instituția respectivă“ (a se vedea supra, pct. 8). Procedând astfel, instanțele nu au făcut nicio diferență între declarațiile de fapt și judecățile de valoare. O astfel de abordare este în sine incompatibilă cu principiile care decurg din art. 10 din Convenție (Gheorghe-Florin Popescu, citată anterior, pct. 32 și jurisprudența citată acolo). … 18.În plus, Curtea observă că afirmațiile făcute de reclamant în articolul publicat la 10 noiembrie 2010 și intitulat „5-4. Ca la teatru!“, menționat în raportul din 27 ianuarie 2011 întocmit de Comisia de disciplină constituită la nivelul APIA (a se vedea supra, pct. 6), la fel ca în cele două articole anterioare, se referă la nereguli în recrutarea anumitor funcționari, numirea în funcțiile de director și în gestionarea de către APIA a fondurilor publice, inclusiv a celor de la bugetul Uniunii Europene (a se vedea supra, pct. 4). Prin urmare, consideră că acestea sunt chestiuni de interes public (Aurelian Oprea, citată anterior, pct. 61-64 și 69). … 19.Având în vedere obligația de loialitate și de discreție care le incumbă funcționarilor, Curtea constată că, înainte de publicarea articolelor în litigiu, reclamantul a adus la cunoștința organelor de conducere superioare relele practici observate în serviciul său, fără a obține însă un răspuns concret din partea acestora (a se vedea supra, pct. 2). … 20.În fine, nu se contestă faptul că sancțiunea de destituire din funcție aplicată reclamantului era cea mai severă dintre sancțiunile posibile în speță. … 21.Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că instanțele naționale nu au pus în balanță în mod corespunzător diferitele interese aflate în joc în conformitate cu criteriile stabilite în jurisprudența sa și că acestea nu au prezentat motive pertinente și suficiente pentru a justifica ingerința în exercitarea dreptului reclamantului la libertatea de exprimare. … Prin urmare, a fost încălcat art. 10 din Convenție. +
Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenție22.Reclamantul solicită 10.000 de euro (EUR) pentru prejudiciul moral pe care consideră că l-a suferit și 3.000 de lei românești pentru cheltuielile de judecată pe care susține că a trebuit să le suporte în cadrul procedurii în fața Curții. … 23.Guvernul consideră că o eventuală constatare a unei încălcări constituie în sine o reparație echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral eventual suferit de reclamant. … 24.Curtea acordă reclamantului 7.500 EUR pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit pentru această sumă. … 25.Ținând seama de documentele aflate în posesia sa și de jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabil să acorde reclamantului suma de 600 EUR cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de procedura desfășurată în fața sa, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit. …
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În unanimitate,
CURTEA:1.declară cererea admisibilă; … 2.hotărăște că a fost încălcat art. 10 din Convenție; … 3.hotărăște:a)că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care trebuie convertite în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății:(i)7.500 EUR (șapte mii cinci sute de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit pentru această sumă, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral; … (ii)600 EUR (șase sute de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit de reclamant, pentru cheltuielile de judecată; … … b)că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte procentuale; … … 4.respinge cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte capete de cerere. … Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 15 noiembrie 2022, în temeiul art. 77 § 2 și 3 din regulament.
PREȘEDINTE
YONKO GROZEV
Grefier adjunct a.i.,
Crina Kaufman––
