Informatii Document
Emitent: OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 29 septembrie 2011
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Nu exista acte care fac referire la acest act | |
Notă …
Conținută de DECIZIA nr. 232 din 5 august 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 29 septembrie 2011.Corpul de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de AutorDosarul de arbitraj nr. 2/2010Completul de arbitraj este constituit din:Mihai Alexandru Tănăsescu – președinteTatiana Manolache OnofreiAlice Mihaela DavidCătălin Ion CiubotăEdmond Gabriel OlteanuArbitrajul s-a desfășurat în perioada 2 martie 2009-2 august 2011, dosarul fiind suspendat ca efect al formulării unei excepții de neconstituționalitate. Dosarul a fost reluat în actuala compunere a completului, la data de 18 octombrie 2010. Prin procesul-verbal din data de 22 octombrie 2010, completul a dispus suspendarea soluționării cererii arbitrale până la soluționarea cu caracter definitiv și irevocabil a cererii de recuzare a membrilor completului, cerere cu care Asociația Națională a Providerilor de Internet din România (ANISP) a învestit Tribunalul București în Dosarul nr. 53.094/3/2010.La data de 16 mai 2011, Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM) a depus la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), în vederea publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, protocolul semnat de părți, care au convenit forma finală a Metodologiei privind stabilirea remunerațiilor cuvenite titularilor drepturilor conexe pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț prin intermediul serviciilor online sau mobile, protocol pe care părțile îl semnaseră la data de 14 februarie 2011.La data de 4 iulie 2011, ORDA a comunicat CREDIDAM necesitatea depunerii procesului-verbal și a metodologiei completului de arbitraj în prezentul dosar.În aceste împrejurări procedura arbitrală a fost reluată, iar la termenul din 29 iulie 2011 părțile au depus înscrisuri și Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) a învestit completul de arbitraj să se pronunțe doar "dacă streamingul on demand este acoperit sau nu de metodologia de față".Pentru a da posibilitatea părților să ia cunoștință de înscrisuri și de a-și exprima punctul de vedere cu privire la aplicabilitatea metodologiei și cu privire la "streamingul on demand", completul a fixat termen la data de 2 august 2011, dată la care, nemaifiind alte cereri de formulat, s-a acordat părților cuvântul pe fondul cererii de arbitraj.S-a formulat de către Societatea Română de Televiziune (SRTV) o cerere de îndreptare a erorii materiale a încheierilor de ședință din 18 octombrie 2010 și 22 octombrie 2010.Toate părțile apreciază că această chestiune prealabilă nu este de natură să împiedice trecerea la dezbaterea în fond a cererii de arbitraj, iar, pe de altă parte, că arbitrii s-au mai pronunțat cu privire la aceste aspecte.Nemaifiind chestiuni prealabile, completul arbitral acordă cuvântul părților pe fondul cererii de arbitraj.UPFR solicită adoptarea formei finale a Metodologiei privind stabilirea remunerațiilor cuvenite titularilor drepturilor conexe pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț prin intermediul serviciilor online sau mobile, așa cum aceasta a fost convenită de părți, potrivit procesului-verbal și protocolului din data de 14 februarie 2011, respectiv stabilirea faptului că utilizarea fonogramelor prin servicii online interactive nu face obiectul metodologiei anterior menționate, cu respingerea oricăror pretenții ale pârâtelor privind includerea serviciilor online interactive la cerere în obiectul acestei metodologii, pentru argumentele susținute în cadrul notelor scrise depuse la acest termen.UPFR subliniază că utilizarea fonogramelor prin servicii online la cerere corespunde dreptului patrimonial exclusiv de punere la dispoziția publicului a fonogramelor, drept care este reglementat separat de remunerația echitabilă pentru comunicarea publică a fonogramelor atât în legislația națională, cât și la nivel internațional.Se fac mențiuni cu privire la gestiunea dreptului patrimonial exclusiv rezultat din utilizarea fonogramelor prin servicii online la cerere, în concret acesta fiind gestionat de producătorii de fonograme în mod individual, UPFR nefiind mandatat de aceștia pentru gestionarea colectivă a dreptului.UPFR și-a întemeiat concluziile pe dispozițiile art. 112^1, art. 105 alin. (1) lit. f) și g) și art. 106 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 14 din Tratatul OMPI privind interpretările și execuțiile și art. 3(2) b) din Directiva nr. 29/2001/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale drepturilor conexe în societatea informațională, arătând că dreptul de comunicare publică este distinct de punerea la dispoziție, că legea prevede protecții diferite, respectiv dreptul la remunerație al producătorilor și dreptul patrimonial exclusiv de a interzice sau a autoriza, în privința art. 105 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, protecția fiind sporită.Cu privire la regimul de gestionare a drepturilor rezultând din "streamingul on demand", UPFR susține că aceste drepturi pot fi gestionate numai individual și că mandatele acordate de membrii săi vizează exclusiv serviciile noninteractive.CREDIDAM solicită completului arbitral, strict pentru artiștii interpreți, să ia act de înțelegerea părților din data de 14 februarie 2011 și să aibă în vedere că punerea la dispoziție este parte a comunicării publice, astfel cum aceste noțiuni sunt reglementate în Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, și că, în cazul artiștilor interpreți, obținerea autorizării individuale exprese este imposibilă. Se mai arată că punerea în practică a dreptului nu se poate materializa decât în baza art. 123^2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare.CREDIDAM mai arată, făcând o descriere tehnică a noțiunii de "streaming on demand", că aceasta nu reprezintă o tehnologie distinctă, fiind vorba de o procedură de accesare a unor fișiere, și se suprapune cu procedura de accesare a informațiilor/materialelor stocate în fișiere electronice. Ca tehnologie, streamingul este o tehnologie de transfer liniar a informației specifică exclusiv transmisiilor în direct.Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) arată că noțiunea de punere la dispoziția publicului este inclusă în aceea de comunicare publică, iar tarifele din protocolul semnat de părți ar trebui să se aplice inclusiv pentru ceea ce UPFR înțelege prin "streamingul on demand". SRR mai arată că varianta propusă de UPFR în sensul necesității autorizației individuale exprese în cazul comunicării interactive ar duce la blocarea întregului sistem, fapt ce ar fi în defavoarea atât a titularilor de drepturi, cât și a utilizatorilor.ANISP susține aceleași concluzii cu privire la faptul că streamingul on demand nu există ca tehnologie distinctă. Sunt invocate dispozițiile art. 98 alin. (4), art. 105 alin. (2), precum și ale art. 15 teza a doua din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare.Este menționată Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 181/2008 pentru constituirea Comisiei de negociere a Metodologiei privind remunerația echitabilă datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț ori a reproducerilor acestora prin intermediul internetului sau al altor rețele de comunicații de date, care indică cadrul legal, în sensul aplicabilității art. 106^5 coroborat cu art. 123^1 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, și susține că soluționarea cererii de arbitraj prin aplicarea altor texte de lege decât cele sus-menționate ar reprezenta plus petita. S-a mai arătat că definițiile comunicării publice și a punerii la dispoziția publicului sunt valabile și în cazul titularilor de drepturi conexe.Cu privire la înscrisurile depuse în arbitraj, chiar din contractele depuse de UPFR rezultă că acesta are mandat pentru gestiunea colectivă a dreptului de comunicare publică prin punerea la dispoziția publicului.Din dispozițiile art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că este vorba de o utilizare ce nu permite o autorizare individuală.SRTV solicită, în principal, să se ia act că "streamingul on demand" este cuprins în metodologia acceptată de părți. Totodată, mai arată că încadrarea juridică a comunicărilor electronice prin intermediul internetului nu este reglementată unitar la nivel european, datorită noutății domeniului. În aceste condiții arată că se impune o soluție care să asigure materializarea dreptului și deblocarea pieței. În acest sens, în subsidiar, solicită ca, în cazul în care completul va constata că streamingul on demand nu este reglementat de metodologia convenită de părți, să aibă în vedere că, cel puțin în privința artiștilor interpreți, o astfel de soluție ar fi de natură să facă imposibil accesul publicului la arhiva de înregistrări audio și video a SRTV și SRR, aspect care ar prejudicia drepturile utilizatorilor. Mai mult, până în anul 1996 drepturile conexe nu au avut o reglementare legislativă, iar arhivele celor două instituții publice sunt anterioare acestei date.Au depus concluzii scrise UPFR, CREDIDAM și ANISP.Cauza a fost luată în pronunțare, deliberările având loc la data de 2 august 2011 la sediul ORDA, cu participarea tuturor arbitrilor.Față de cererile părților, înscrisurile depuse în probațiune și concluziile părților, completul arbitral constată următoarele:La data de 29 septembrie 2008, prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 181/2008 a fost constituită Comisia de negociere a Metodologiei privind remunerația echitabilă datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț ori a reproducerilor acestora prin intermediul internetului sau al altor rețele de comunicații de date.Negocierile au avut loc la data de 14 octombrie 2008, 23 octombrie 2008, 30 octombrie 2008, 5 noiembrie 2008, 17 noiembrie 2008, ocazii cu care au fost încheiate procese-verbale. Întrucât părțile nu au fost în măsură să ajungă la un acord cu privire la forma finală a metodologiei, la data de 6 martie 2009 s-a constituit completul de arbitraj în temeiul art. 131^1 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare. După suspendările succesive arătate mai sus, completul arbitral a luat act de împrejurarea că între părți s-a semnat la data de 14 februarie 2011 un proces-verbal/ protocol prin care acestea au convenit asupra formei finale a Metodologiei privind stabilirea remunerațiilor cuvenite titularilor drepturilor conexe pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț prin intermediul serviciilor online sau mobile. Singura chestiune cu privire la care UPFR a învestit completul arbitral să se pronunțe a rămas dacă streamingul on demand este sau nu acoperit de metodologia convenită de părți.Completul reține că streamingul on demand nu reprezintă prin el însuși și în mod distinct o modalitate de valorificare a drepturilor patrimoniale, fiind o aplicație tehnică a serviciilor streaming. Acesta reprezintă transmiterea datelor sub formă de flux, respectiv abilitatea unei aplicații de a reda date media într-un mod continuu, în timp ce aceste fluxuri sunt transmise clientului/utilizatorului printr-o rețea de date. Completul arbitral constată că părțile, prin art. 2 alin. (2) lit. a) și b) și prin art. 5 alin. (1) lit. a) din metodologia convenită, au prevăzut modalitatea de comunicare publică a fonogramelor de comerț prin intermediul serviciilor online sau mobile, precum și remunerația datorată de utilizatori pentru această comunicare publică (expres denumită de părți streaming). În aceste condiții, completul reține că metodologia convenită de părți și care formează obiectul procesului-verbal/protocolului din data de 14 februarie 2011 se aplică și streamingului on demand, ca varietate/aplicație tehnică a noțiunii de „streaming”, reglementată de părți ca modalitate de comunicare publică.Completul apreciază că, atât timp cât streamingul ca noțiune a fost recunoscut de părți în cuprinsul metodologiei ca fiind o modalitate a comunicării publice supusă regimului de gestiune colectivă a drepturilor, nu există niciun temei ca o varietate/aplicație a acestei noțiuni, respectiv streamingul on demand, să aibă un regim juridic diferit.Drept pentru care va respinge solicitarea UPFR în sensul limitării aplicabilității metodologiei convenite de părți cu privire la streamingul on demand.Completul constată că în privința streamingul on demand ca modalitate de comunicare publică sunt aplicabile dispozițiile art. 15 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că se consideră „publică orice comunicare a unei opere, prin mijloace cu fir sau fără fir, realizată prin punerea la dispoziție publicului, inclusiv prin internet sau alte rețele de calculatoare, astfel încât oricare dintre membrii publicului să poată avea acces la aceasta din orice loc sau în orice moment ales în mod individual”.Față de considerentele expuse, completul de arbitraj
HOTĂRĂȘTE:Respinge cererea UPFR în sensul limitării aplicabilității metodologiei convenite de părți cu privire la streamingul on demand.Forma finală a metodologiei este următoarea:METODOLOGIEprivind stabilirea remunerațiilor cuvenite titularilor drepturilor conexe pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț prin intermediul serviciilor online sau mobile