HOTĂRÂREA ARBITRALĂ din 11 iulie 2011

având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale



Corpul de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturi de AutorDosarul de arbitraj nr. 2/2011Completul de arbitraj este constituit din:Găvenea Silvan – arbitruNiţu Ion – arbitruŞtiolică Florin – arbitruIonescu Felix Mircea Melineşti – arbitruOlteanu Edmond Gabriel – arbitruPe rol se află soluţionarea cererilor de arbitraj formulate de către Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), cu sediul în municipiul Bucureşti, bd. N. Titulescu nr. 88 B, sectorul 1, reprezentată de către doamna Mihaela Alexandrina Scrioşteanu, în calitate de director executiv, şi de către Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA), cu sediul în municipiul Bucureşti, Calea Victoriei nr. 141, sectorul 1, reprezentată de către doamna Ana Achim, în calitate de director general. Cererile de arbitraj formulate au ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale.Arbitrajul s-a desfăşurat la termenele din 21 iunie 2011, termen la care s-au depus înscrisuri, şi 30 iunie 2011, la acesta din urmă părţile au formulat concluzii pe fondul cauzei şi au depus concluzii scrise. În temeiul art. 360^1 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul a amânat pronunţarea la data de 11 iulie 2011.Deliberările au avut loc în data de 6 iulie 2011, la sediul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), cu participarea tuturor arbitrilor.Având în vedere înscrisurile administrate, dezbaterile şi concluziile părţilor,COMPLETUL DE ARBITRIconstată următoarele:Negocierea metodologiei în discuţie a fost declanşată la cererea UPFR, prin Decizia directorului general al ORDA nr. 69/2009 pentru constituirea Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 26 mai 2009. A fost parcursă procedura negocierii, părţile rămânând în divergenţă.Ambele părţi au formulat, în temeiul at. 131^2 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, cereri de arbitraj.Constituirea completului de arbitraj s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 131^1 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, părţile fiind convocate pentru tragere la sorţi în vederea desemnării a 5 arbitri titulari şi a 3 arbitri de rezervă.Ca urmare a faptului că domnul prof. univ. dr. Mihai Lucian a anunţat că se află în imposibilitate de a intră în completul arbitral, a fost înlocuit, în temeiul art. 131^1 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, de următorul arbitru de rezervă, în ordinea tragerii la sorţi, domnul Ionescu Felix Mircea Melineşti.Completul de arbitri a fost convocat la data de 15 iunie 2011, când, în baza art. 131^2 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, a stabilit primul termen de arbitraj, locul acestuia şi onorariul.Completul de arbitraj a luat act, la primul termen, de susţinerile părţilor în sensul că nu invocă excepţii cu privire la procedura de arbitraj în general şi cu privire la constituirea completului, în special, acesta fiind deci legal constituit.Deşi pe parcursul negocierilor multe din punctele de vedere ale părţilor se apropiaseră, în faza arbitrajului poziţiile exprimate de acestea au arătat numeroase divergenţe.Părţile au convenit asupra formei art. 1 (conform procesuluiverbal din 18 iunie 2009), dar din propunerile de metodologii depuse rezultă din nou divergenţe. În primul rând, UPFR susţine, vorbind de modalitatea de utilizare, că metodologia are în vedere "reproducerea şi distribuirea", invocând prevederile art. 106^6 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, conform căruia dreptul de distribuire se epuizează odată cu prima vânzare sau primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor unei înregistrări audiovizuale. UCMR-ADA a arătat că în exploatarea dreptului de autor poate fi autorizată doar reproducerea, nu şi distribuirea, caz în care dreptul de distribuire nu se mai epuizează. Având în vedere că „utilizarea unei opere dă naştere la drepturi patrimoniale, distincte şi exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice: a) reproducere operei; b) distribuirea operei; (…)”, completul reţine că poate exista şi situaţia unei autorizări separate a distribuirii sau aceea a epuizării dreptului de distribuire doar pe un teritoriu determinat, astfel că metodologia vizează „utilizarea operelor muzicale prin reproducere şi/sau distribuire”.Şi în definirea unor termeni şi expresii părţile au divergenţe majore. Completul arbitral reţine că se reiau definiţii existente în Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare (e.g. producător, videogramă), şi face aplicarea art. 37 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede că „În limbajul normativ aceleaşi noţiuni se exprimă numai prin aceiaşi termeni”. Completul arbitral reţine şi că, din nevoia de generalizare normativă, metodologia trebuie să vizeze generic organismul de gestiune colectivă în domeniul muzical şi nu unul strict determinat.Propunerea UPFR de a introduce o nouă categorie de produse numită "mid" şi definită în art. 2 al variantei proprii a metodologiei nu poate fi primită deoarece o astfel de categorie nu se regăseşte în practica managementului colectiv al drepturilor de autor pe plan european, reper prevăzut de art. 131^1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare.Pentru că nu există o diferenţiere clară între definirea produselor budget şi solduri se va face o delimitare temporală, crescând perioada care trebuie să treacă de la data lansării produsului pentru ca el să între în categoria budget.O altă importantă divergenţă a părţilor priveşte noţiunea de utilizator. UCMR-ADA a propus includerea în categoria utilizatorilor a producătorilor, distribuitorilor şi fabricanţilor, iar UPFR doar a producătorilor. Completul arbitral reţine că fabricantul intră sub incidenţa metodologiei doar dacă are şi calitatea de producător, motiv pentru care nu poate fi privit ca utilizator. Se mai reţine, având în vedere argumentele, deja invocate mai sus, referitoare la art. 1 din metodologie, că distribuitorul poate intră în categoria utilizatorilor atunci când autorizarea distribuirii nu s-a făcut odată cu reproducerea.Autorizaţia de licenţă neexclusivă a fost definită, în varianta ambelor propuneri, într-o formă asemănătoare. Cu privire la conţinutul cererii de autorizare, completul arbitral a ales o formă care să nu aibă un caracter excesiv şi care oferă organismului de gestiune colectivă din domeniul muzical toate informaţiile necesare în vederea gestionării drepturilor.Durata autorizaţiei de licenţă neexclusivă trebuie să aibă eficienţă practică şi să evite o birocratizare excesivă. Având în vedere şi că în notele scrise, depuse în cadrul dezbaterilor pe fond, UCMR-ADA nu mai face vorbire de termenul de 6 luni pe care îl susţine în metodologie, completul apreciază că durata de 12 luni corespunde criteriilor menţionate mai sus.Pe parcursul negocierilor părţile au ajuns la un moment dat la o soluţie de compromis, UPFR propunând o remuneraţie procentuală de 7% aplicabilă la valoarea a ceea ce constituie "published price for dealers" (PPD). Propunerea a fost făcută în cadrul negocierii din 22 februarie 2011, discuţiile fiind consemnate în procesul-verbal aflat la dosar, purtând numărul de înregistrare 793 din 22 februarie 2011 al registraturii UCMR-ADA.Având în vedere criteriile prevăzute de art. 131^1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, tribunalul arbitral reţine că în majoritatea ţărilor europene remuneraţia procentuală se află în jurul a 7% din PPD (e.g. Austria – 6,99%, Ungaria – 7%, Germania – 6,99%, Finlanda – 7,2%). Mai reţine tribunalul arbitral că veniturile obţinute de utilizatori sunt în scădere şi că nu se poate face o previziune clară cu privire la vânzările de videograme muzicale. Din aceste motive se stabileşte remuneraţia procentuală de 7% din baza de calcul şi se vor stabili remuneraţii minimale fixe şi nu crescătoare în următorii ani.În cazul produselor premium se impune stabilirea produsului principal. Este important ca titularilor de drepturi să le fie respectat dreptul la o remuneraţie echitabilă, astfel cum prevede art. 106^5 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Or, în cazul în care produsul principal devine videograma, titularii de drepturi pot fi prejudiciaţi patrimonial. Din aceste motive, completul arbitral reţine că tariful minim pentru produsele premium trebuie să asigure respectarea caracterului echitabil al remuneraţiei.Având în vedere că ambele părţi solicită ca baza de calcul să fie diferenţiată pe tipul de produs, completul reţine că: există consens cu privire la baza de calcul în cazul produselor standard şi a produselor distribuite gratuit. Mai mult, există consens şi cu privire la conţinutul art. 8, 9, 10 şi 11 din metodologie.Cu privire la raportarea informaţiilor, completul arbitral reţine că aceasta trebuie să ofere toate informaţiile necesare organismului de gestiune colectivă din domeniul muzical, fără însă a avea un caracter împovărător pentru utilizatori.Referitor la catalogul publicat de utilizator se constată chiar din concluziile scrise că a existat un consens, până la un anumit punct, cu privire la editarea unui catalog şi a informaţiilor ce trebuie să existe în el. Având în vedere practica europeană şi relevanţa informaţiilor se reţine nevoia prezenţei PPD-ului în acest catalog.Pentru a nu îngreuna procesul de realizare a videogramelor şi pentru a nu creşte costurile de producţie nu poate fi acceptată solicitarea, prezentă în art. 18 din proiectului de metodologie a UCMR-ADA, referitoare la aplicarea unor timbre sau holograme. ORDA este, conform art. 12 din Ordonanţa Guvernului 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturi de Autor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 364/2006, cu modificările şi completările ulterioare, singura care poate elibera marcajele holografice.Faţă de considerentele expuse, completul de arbitrajHOTĂRĂŞTE:Forma finală a metodologiei este următoarea:METODOLOGIE 11/07/2011

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește