pentru aprobarea Strategiei privind participarea sectorului privat la îmbunătăţirea performantei sistemului sanitar din România (2001-2004)
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale Hotărârii Parlamentului României nr. 39 din 28 decembrie 2000 pentru acordarea încrederii Guvernului,Guvernul României adopta prezenta hotărâre. +
Articolul 1Se aprobă Strategia privind participarea sectorului privat la îmbunătăţirea performantei sistemului sanitar din România (2001-2004), prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. +
Articolul 2Ministerul Sănătăţii şi Familiei va aduce la îndeplinire Strategia privind participarea sectorului privat la îmbunătăţirea performantei sistemului sanitar din România (2001-2004).PRIM-MINISTRUADRIAN NASTASEContrasemnează:–––––Ministrul sănătăţiişi familiei,Daniela Bartosp. Ministrul Autorităţiipentru Privatizareşi AdministrareaParticipatiilor Statului,Iacob Zelenco,secretar de stat +
Anexa 1STRATEGIAprivind participarea sectorului privat la îmbunătăţireaperformantei sistemului sanitar din România(2001-2004)I. Strategia de participare a sectorului privat în contextul reformei sanitare (2001-2004)1. Obiectivele strategice ale Ministerului Sănătăţii şi Familiei:● o Romanie mai sanatoasa, cu o morbiditate mai scăzută şi mai puţine decese premature● asigurarea accesului echitabil la serviciile de sănătate● eficientizarea sistemului sanitar.2. Strategia de reforma a Ministerului Sănătăţii şi Familiei a identificat ca prioritare patru arii de intervenţie strategica:● Organizarea şi conducerea sistemului sanitar● Finanţarea sistemului sanitar● Sănătatea populaţiei şi serviciile de sănătate● Rationalizarea resurselor fizice şi umane.Studiile asupra ariei serviciilor de sănătate din sistemul sanitar arata:– neconcordanta dintre nevoile de îngrijire ale populaţiei şi structurile şi orientarea serviciilor;– numărul prea mare de tipuri de unităţi sanitare;– suprasolicitarea şi subdimensionarea unor servicii şi ineficienta altora.Prezenta strategie de implicare a sectorului privat în sistemul public de sănătate se concentreaza asupra îmbunătăţirii serviciilor medicale spitaliceşti, care sunt foarte diversificate, necesita competenţa şi tehnologie înaltă şi, în consecinţa, implica costuri mari.Scopul participării sectorului privat este îmbunătăţirea finanţării sectorului sanitar.Obiectivele:● creşterea calităţii serviciilor medicale oferite populaţiei. În prezent sistemul public de sănătate acorda asistenţa medicală la un nivel mediu, nesatisfăcător; apariţia pe piaţa a unor servicii de calitate crescută oferite de sectorul privat va atrage impunerea unor standarde superioare de calitate şi în sistemul public;● creşterea eficientei spitalelor. Funcţionarea spitalelor cu caracter privat pe principiul cost-eficienta va constitui un stimulent puternic pentru sistemul public de a aplica aceleaşi criterii în administrarea spitalelor publice;● atragerea unor surse alternative de finanţare (private) pentru reabilitarea spitalelor şi dotarea lor cu echipamente medicale;● rationalizarea serviciilor medicale şi creşterea flexibilitatii acestora pentru a răspunde mai bine nevoilor de îngrijire ale populaţiei.II. Experienta internationala privind implicarea sectorului privat în asistenţa medicalăSectorul privat este reprezentat în asistenţa medicală din alte tari sub diferite forme:În Marea Britanie exista câteva exemple de integrare a unor spitale private cu spitale publice, colocatate (folosite în comun), şi de folosire în comun a salilor de operaţie mobile şi a unităţilor de diagnostic.În Franţa participarea predominanta a sectorului privat se face, în general, prin contractarea spitalelor conduse privat de către agenţiile guvernamentale pentru a oferi servicii de asistenţa medicală în regim public.În Canada se dezvolta un sector privat, ca răspuns la fenomenul listelor de asteptare tot mai lungi şi la perceptia declinului standardelor din sectorul public.Sistemul integrat din Australia cuprinde:– îngrijire medicală privată în spitale publice, cu contribuţie de la asigurarea de sănătate privată;– servicii ambulatorii oferite de medici particulari;– spitalele private (30% din îngrijirea medicală de urgenta);– dreptul medicilor de a practica atât în sectorul public, cat şi în cel privat;– management privat în 15 spitale din sectorul public;– spitale private colocatate pe domeniul spitalelor universitare;– contractarea anumitor servicii – atât clinice, cat şi nonclinice – cu sectorul privat.III. Beneficiile participării sectorului privat (PSP) pentru sistemul sanitarCa urmare a introducerii participării sectorului privat în sistemul sanitar sunt de prevăzut beneficii importante:1. Creşterea finanţării pentru ingrijirile de sănătateUn beneficiu clar va fi îmbunătăţirea finanţării pentru îngrijirea medicală, pe seama contribuţiei suplimentare venite din sectorul privat.Aceasta ar avea drept consecinţa:● creşterea calităţii serviciilor oferite;● posibilitatea unor optiuni suplimentare pentru populaţie;● îmbunătăţirea accesului la serviciile medicale, în special în cazurile în care sistemul public este suprasolicitat.2. Infuzia de capitalPrin infuzia de capital s-ar micşora sarcina Guvernului în ceea ce priveşte reabilitarea şi construcţia de clădiri, precum şi dotarea cu echipamente de înaltă performanta a unităţilor sanitare; povara pentru buget ar scădea semnificativ.Estimarile Băncii Mondiale pentru reabilitarea a 70.000 paturi de spital:– 1,5 miliarde dolari S.U.A. ar fi necesare numai pentru reabilitarea clădirilor;– 1 miliard dolari S.U.A., pentru dotarea cu echipamente.3. Creşterea eficienteiAplicarea principiilor comerciale de cost/eficienta, potrivit cărora funcţionează sectorul privat, va conduce la îmbunătăţirea ofertei de servicii cu controlul costurilor, pentru a răspunde adecvat cererii generale de servicii medicale, deci la un management mult mai eficient.4. Transferul risculuiDiferitele modele private, prevăzute la pct. V din prezenta anexa, permit Guvernului transferarea anumitor riscuri financiare şi operationale de la cheltuielile publice. Aceste riscuri variaza de la costurile de construcţie până la riscurile financiare necunoscute, legate de oferirea serviciilor clinice care nu au limita de cost.5. Îmbunătăţirea imaginii profesionistilor din sistemul de sănătate şi a satisfactiei populaţiei privind oferta de servicii medicaleIntroducerea serviciilor private, ale căror costuri sunt cunoscute de populaţie, va determina:– eliminarea plăţilor neoficiale care îi pun într-o lumina defavorabila pe lucrătorii din sistemul sanitar;– posibilitatea creşterii oficiale a veniturilor medicilor.IV. Caracteristicile unui model ideal de furnizare a serviciilor medicale● Universalitate: Toţi membrii comunităţii să poată avea acces la îngrijirea esenţială a sănătăţii, cu costuri rezonabile● Servicii medicale de calitate superioară stabilă (constanta)● Un puternic sector privat complementar, viabil● Posibilitate de alegere● Servicii medicale cu costuri eficiente, bazate pe nevoi şi rezultate● Respect pentru demnitatea personală şi intimitate● Un sistem solid de colectare a datelor care să fie folosit în planificarea raţională, luarea de decizii şi reglementări● Serviciile de sănătate trebuie să fie structurate astfel încât sa încurajeze modelele de integrare şi cooperare, de furnizare a serviciilor medicale● Un sistem care să răspundă nevoilor populaţiei● Accentul se va pune pe strategii pe termen lung, care vor urmări preventia imbolnavirilor şi calitatea vieţii.V. Orizontul de implementare – optiuni şi modele de participare a sectorului privatStrategia de participare a sectorului privat (PSP) propune dezvoltarea unui număr de modele diferite.Ministerul Sănătăţii şi Familiei are cuprinsă în structura sa Direcţia pentru privatizare şi relaţii cu investitorii străini şi autohtoni care are ca obiect de activitate conducerea procesului PSP.Sunt necesare modificări legislative, acolo unde este necesar, pentru a incuraja/a permite:● Înfiinţarea de spitale private● Posibilitatea medicilor de a incasa oficial plata pentru serviciile medicale prestate de la pacientii cu asigurări private de sănătate, atât din spitalele private, cat şi din cele publice, pentru servicii care nu sunt cuprinse în pachetul de baza oferit de asigurările publice de sănătate● Contribuţii personale pentru cazarea preferentiala în spitalele publice● Management privat al unităţilor sanitare publice● Crearea de societăţi mixte între spitale publice şi sectorul privat1. Dezvoltarea spitalelor privateAceasta opţiune implica înfiinţarea de spitale private în care întregul cost al serviciilor medicale să fie suportat de pacient sau de terţi în numele pacientului.Condiţii ce se impun:– reglementări şi procese de acreditare adecvate în România;– obţinerea licenţelor pentru un astfel de spital trebuie să fie condiţionată de acordarea a 10% sau mai mult din numărul de paturi, pentru pacienti "sociali"– în toate celelalte aspecte spitalul ar trebui sa funcţioneze în condiţiile unei pieţe libere, cu tarife şi preţuri negociabile cu asiguratorii, angajatorii sau pacientii care plătesc direct.Beneficii principale: îngrijiri de calitate, soluţii alternative şi accesibilitate crescută.2. Trecerea spitalelor publice în domeniul privat al statului şi vânzarea/închirierea lor către sectorul privatAceasta opţiune implica vânzarea sau închirierea spitalelor publice existente sectorului privat pentru a funcţiona ca spitale private sau ca alte facilităţi de îngrijire medicală.Condiţiile impuse:● vânzarea/închirierea se face numai în scopul acordării ingrijirilor medicale● un astfel de transfer nu trebuie să se facă în detrimentul prestării de servicii medicale către populaţie (nu trebuie reduse serviciile medicale oferite populaţiei prin asistenţa medicală publică)● sa încurajeze reorientarea activităţii unor unităţi sanitare pentru asistenţa socială/pe termen lung pentru pacienti în vârsta, care în prezent se afla internati în spitalele de boli acute● identificarea clara a tipului de proprietate a activelor/ titlurilor, înregistrarea, evaluarea lor etc.Beneficiul acestei optiuni este reprezentat de transferul problemei surplusului de paturi pentru cazurile acute şi de responsabilitatea creşterii de capital din sectorul public către cel privat.3. Pacientii aflaţi în spitalele publice, care au asigurări de sănătate private sau care plătesc direct costul serviciilor medicale, cu implicarea plăţilor suplimentareAceasta alternativa implica necesitatea ca un spital public care aloca o parte din numărul paturilor pentru pacientii cu asigurări private sau care plătesc direct sa încaseze o plata suplimentară pentru pat şi pentru serviciile auxiliare.Spitalele publice pot stabili un număr de paturi "speciale" pentru această categorie de pacienti.Costurile de amenajare pentru aceste paturi vor fi suportate din surse de finanţare alternative.Condiţii necesare:– adoptarea reglementărilor care să permită oficial spitalelor perceperea plăţilor suplimentare;Beneficiile:● medicii care vor îngriji aceşti pacienti vor putea sa perceapă oficial de la aceştia taxe; iar● spitalul va putea solicita o contribuţie personală pentru pat şi pentru servicii auxiliare;● aceasta varianta poate fi privită ca pe un acord intermediar care să funcţioneze pentru perioada în care se construieste o unitate sanitară colocatata.4. Modele colocatateAceasta alternativa implica dezvoltarea unei unităţi sanitare private pe terenul deja existent al unui spital public.Optiuni:● pentru construcţia de noi unităţi sanitare;● pentru transformarea părţilor existente ale spitalului.În cadrul acestui model poate exista o gama larga de optiuni de parteneriat, în funcţie de condiţiile locale.Aspecte principale:● Operatorul privat poate include aportul de capital din partea cadrelor medicale, dar în condiţii stabilite pentru a se asigura corectitudinea● Ministerul Sănătăţii şi Familiei va aproba rolul unităţii sanitare colocatate şi parteneriatul propus● Aceasta alternativa implica de obicei o închiriere/o concesiune pe termen lung, în special în cazurile în care se face o infuzie importanţa de capital● Unitatea va fi autonomă din punct de vedere al serviciilor medicale oferite, dar poate contracta anumite servicii la preţuri comerciale de la spitalele publice, de exemplu: mancare, curăţenie, întreţinere etc.● În anumite situaţii operatorul privat poate oferi servicii sectorului public, la preţuri convenite (pentru a evita duplicarea neproductiva la serviciile cu costuri ridicate, cum sunt: investigatia cardiaca, CT şi MRI, şi degrevarea sectorului public de investiţiile în aceste echipamente).● Astfel de unităţi private ar trebui să fie folosite pentru pregătire şi cercetare.● În unele cazuri se pot dezvolta servicii aferente, dar diferite.Implicaţii de ordin financiar: modalitatea de recuperare a fondurilor investite, dat fiind faptul ca investiţiile în sectorul sanitar se recuperează în timp îndelungat, iar, pe de altă parte, tarifele respective nu trebuie să devină prohibitive pentru o parte a populaţiei care beneficiază de asistenţa medicală.Posibile soluţii: propuneri de avantaje de ordin fiscal pentru sumele investite în finanţarea sectorului sanitar public, de care ar putea beneficia şi investitorii din domeniul privat al sectorului sanitar.5. Contracte de management cu sectorul privat pentru prestarea serviciilor în sectorul publicAceasta opţiune implica din partea spitalelor publice posibilitatea încheierii de contracte cu operatori privati pentru prestarea serviciilor către pacientiOpţiunile pot include:● Contractarea în afară a serviciilor nonclinice/clinice de la un operator privat● Închirierea unei unităţi sanitare existente unui operator privat care îşi asuma responsabilitatea conducerii serviciilor clinice şi nonclinice, dar nu şi responsabilitatea pentru majorarea de capital, care ar rămâne responsabilitatea Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate.● Concesionarea unei unităţi sanitare existente unui operator privat care îşi asuma responsabilitatea pentru conducerea serviciilor clinice/nonclinice, la fel ca şi responsabilitatea pentru toate cheltuielile de capital şi extinderea/modernizarea facilităţilor. În cazul unei concesionari bunurile ar trebui să fie administrate şi modernizate de operatorul privat, dar sa rămână în proprietatea Guvernului.● Vânzarea unităţilor sanitare existente unui operator privat care îşi asuma responsabilitatea pentru conducerea serviciilor clinice şi nonclinice, şi, de asemenea, responsabilitatea pentru toate cheltuielile capitale şi de extindere a facilităţilor. Principala diferenţa în acest caz faţă de varianta concesionarii este ca proprietatea bunurilor este transferata operatorului privat.● Construcţia unei noi unităţi sanitare de către operatorul privat care îşi asuma şi responsabilitatea conducerii tuturor serviciilor clinice şi nonclinice.Alegerea unei astfel de optiuni care să fie implementata pentru o anumită unitate sanitară va depinde de mai mulţi factori, incluzând:a) obiectivele pe care Guvernul şi le-a propus în privinta unităţii respective sau unui grup de unităţi sanitare spitaliceşti; … b) necesarul de investiţie de capital pentru unitatea respectiva şi viabilitatea financiară a acesteia pe termen lung; … c) nivelul interesului sectorului privat şi voinţa de asumare a riscului; … d) gradul în care populaţia şi personalul angajat sprijină diferitele optiuni PSP. … Aceste tipuri de tranzacţii care implica managementul privat al spitalelor publice vor necesita doua contracte:1. contractul de management;2. contractul cu casele de asigurări de sănătate teritoriale.1. Contractul de management între Ministerul Sănătăţii şi Familiei (sau proprietarul spitalului) şi operatorul privat va specifică:● Responsabilităţile operatorului privat şi ale spitalului public cu privire la următoarele aspecte: finanţarea, managementul, politica de personal, reabilitarea fizica şi consolidarea clădirilor etc.● Durata contractului. Perioada contractului va fi în general de 15-20 de ani, dacă este implicata o sumă importanţa de capital din partea sectorului privat, dar mai scurta (de exemplu: 5 ani) pentru cazurile de închiriere în care nu se face infuzie de capital din partea sectorului privat.● Dispoziţii cu privire la monitorizarea şi reglementarea prestărilor de servicii de către operatorul privat şi respectarea obligaţiilor contractuale.● Penalităţi, inclusiv eventuala reziliere a contractului, pentru abateri● Proceduri de rezolvare a litigiilor în legătură cu încheierea, modificarea şi executarea contractelor.2. Contractul între casele de asigurări de sănătate teritoriale şi spital va stipula:● Gama de servicii oferite, volumul şi nivelurile de calitate estimate.● Metoda de plată/de rambursare de către Casa Naţionala a Asigurărilor de Sănătate. Aceasta poate fi o combinaţie între modul de plată, în funcţie de cazuri (cum ar fi, pentru pacientii internati pentru cazuri acute), şi bugetul global, pentru o serie de servicii.● Criterii detaliate de calitate şi performanta care trebuie îndeplinite (implica stabilirea unui punct de referinţa în comparatia cu alte spitale).● Prevederi privind penalităţile.● Proceduri pentru soluţionarea litigiilor.Toate contractele cu sectorul privat trebuie atribuite în urma unui proces deschis de licitaţie competitivă, potrivit legii.VI. Cadrul legal necesar pentru participarea investitorilorPentru atragerea investitorilor străini şi autohtoni, care să între în tranzacţii cu spitale publice din România, sunt necesare:● Un cadru legal clar care să autorizeze:a) participarea sectorului privat la conducerea şi modernizarea unui spital public; … b) Ministerul Sănătăţii şi Familiei sa atribuie şi să semneze contractul; … ● Reglementări clare care să specifice responsabilităţile şi procedurile de monitorizare a calităţii îngrijirii medicale.● Contracte adecvate cu casele de asigurări de sănătate teritoriale.VII. Interesul sectorului privat localUn operator privat care conduce o unitate sanitară, fie în sectorul privat, fie în cel public, are nevoie de trei componente esenţiale pentru a avea succes:1. Implicarea medicilor locali – pentru început vor fi alese unităţi unde exista sprijin local.2. Management solid – introducerea managementului comercial în conducerea spitalelor publice.3. Sprijin financiar – un management solid va atrage interes în finanţarea serviciilor medicale.Cercetările preliminare efectuate sugereaza ca exista interes din partea investitorilor locali şi, de asemenea, interes din partea investitorilor locali din industria hoteliera.VIII. Interesul investitorilor străiniOperatorii/investitorii străini pot fi implicaţi în trei moduri:1. Ca grup individualAcest model poate fi comparat cu lanţurile hoteliere şi reprezintă abordarea tradiţionala pe care au adoptat-o câteva lanturi internaţionale de operatori de spital.Acest model are probabilitatea cea mai mica datorită:● lipsei unei pieţe private deja formate şi a unui sistem privat de asigurări;● problemelor/temerilor cauzate de factorii economici româneşti;● necunoasterii, în general, a României;● tendintei de retragere, în ultimii ani, a unor lanturi mari, în cea mai mare parte cu baza în S.U.A., de pe pieţele internaţionale, deoarece nu s-au adaptat şi nu au obţinut profituri rezonabile.2. Al doilea tip de implicare internationala este cea a unui investitorPentru început acest lucru nu poate fi posibil în România, atâta timp cat piaţa privată nu este bine conturata.3. Al treilea şi cel mai posibil (şi potrivit) model de implicare internationala este o societate mixtă cu parteneri localiManagementul operational poate fi preluat de grupul străin, iar partenerul local preia managementul de zi cu zi.Exista posibilitatea, de asemenea, ca un număr de investitori străini să se asocieze şi sa creeze un consortiu, inclusiv şcoli clinice academice, venind astfel cu diferite calificări.IX. Modificări şi adaptari legislativePentru atragerea investitorilor exista o serie de probleme care vor trebui rezolvate, incluzând printre altele:a) cadrul legal; … b) procesul de plată şi contractare a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate; şi … c) viabilitatea financiară pe termen lung a spitalelor publice. … A. Cadrul legalLegislaţia existenta nu interzice şi nici nu împiedica asigurarea privată de sănătate sau participarea sectorului privat în spitale publice sau private.Modificările legislative vor fi în legătură cu:– Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia;– Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997;– Legea privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea spitalelor nr. 146/1999.Scopul: clarificarea şi întărirea cadrului legal pentru asigurarea privată de sănătate şi participarea sectorului privat în spitalele publice.● Principalele probleme:– Proprietatea spitalelor publice;– Inexistenta legii asigurărilor private de sănătate;– Restrictii în Legea privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea spitalelor şi alte reglementări care limitează flexibilitatea unui management privat al spitalelor publice în anumite arii, ca de exemplu: a) folosirea medicilor în sistem part-time sau numirea pe post pentru o perioadă determinata; b) plata în funcţie de performanţe; c) alocari pentru depreciere şi venituri în funcţie de capital în contractele de asigurare dintre casele de asigurări de sănătate teritoriale şi spitale.Propunerile pentru soluţionarea acestor probleme se referă la:● îmbunătăţirea reglementărilor cuprinse în Legea privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea spitalelor şi în alte legi relevante pentru:a) a conferi suficienta claritate despre modul în care spitalele private şi publice urmează să fie reglementate în termenii de calitate a serviciilor; … b) a permite conducerii flexibilitate suficienta pentru introducerea contractelor de muncă pe perioada determinata şi part-time, precum şi plata (salarizarea) în funcţie de performanţe; şi … c) a permite contractelor Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate sa includă deprecierea şi veniturile adecvate din investiţie pentru cheltuielile de capital; … ● îmbunătăţirea Legii asigurărilor sociale de sănătate sau introducerea unei noi legi privind asigurarea privată de sănătate pentru a oferi o mai mare claritate cadrului legal de furnizare a asigurării private de sănătate şi realizarea unei legislaţii şi protecţii proprii a interesului public.B. Contractarea şi plăţile către casele de asigurări de sănătate teritorialeProcesul de contractare dintre casele de asigurări de sănătate teritoriale cu spitalele necesita câteva îmbunătăţiri dacă Ministerul Sănătăţii şi Familiei doreşte atragerea sectorului privat pentru diferitele optiuni PSP. De exemplu:● Contractele Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate existente cu spitalele nu includ stimulente adecvate şi modalităţi de monitorizare. Totuşi Casa Naţionala a Asigurărilor de Sănătate implementeaza în prezent noile tipuri de contract pe tip de diagnostic DRG*1) în 23 de spitale-pilot, care trebuie să ofere baza pentru încheierea unor contracte mai bune de asigurări cu spitalele care au conducere publică şi privată.● Legea bugetului de stat, care include şi bugetul asigurărilor sociale de sănătate, nu este adoptată de la începutul anului, fapt ce ingreuneaza procesul de contractare cu furnizorii de servicii medicale.C. Viabilitatea financiară a spitalelor publicePentru a creşte viabilitatea pe termen lung a spitalelor publice cu management privat, strategia trebuie:– să ofere flexibilitate operatorilor din sectorul privat al spitalelor publice pentru creşterea potenţialului de profit, cum ar fi să permită unui spital public cu management privat să aibă în funcţiune şi o aripa privată;– sa dezvolte grupuri sau reţele de spitale pentru participarea sectorului privat, oferind flexibilitate operatorilor privati pentru rationalizarea unităţilor sanitare, serviciilor şi personalului, asigurându-se totodată ca publicul primeşte servicii clinice la nivel adecvat.X. Asigurarea de sănătate – o componenta criticaCondiţia esenţială pentru dezvoltarea sectorului medical privat este introducerea şi accesibilitatea sistemului privat de asigurări medicale.Beneficiu: accesul clasei de mijloc la servicii private.Condiţie: asigurarea de sănătate privată va trebui să se armonizeze cu actualul sistem public de asigurări, astfel încât sa nu slăbească financiar integritatea acestuia, lăsând doar saracii şi pe cei bolnavi în sistemul public, şi nici sa nu fie refuzat accesul la asigurare pe motive de sănătate sau vârsta.La început asigurarea de sănătate privată va fi un sistem suplimentar la programele deja existente ale Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate, prin care asiguratul va plati benevol un procent din propriul venit.XI. Implicarea profesionistilor din sănătateStrategia Guvernului de a introduce participarea sectorului privat într-un procent semnificativ poate avea efecte pozitive pentru profesioniştii din sectorul sanitar.Ministerul va solicita sprijinul Colegiului Medicilor din România pentru încheierea unui acord care să cuprindă o gama larga de aspecte legate de PSP, care ar putea include:● Eliminarea plăţii informale, în spiritul respectului faţă de pacientii asiguraţi● Introducerea măsurilor ce asigura îmbunătăţirea calităţii serviciilor––––*1) DRG se referă la grupele de diagnostic în care spitalele sunt plătite în funcţie de internarile lor specifice, mixte sau clinice.● Noi structuri ale managementului de spital● Susţinerea rationalizarii spitalelor şi a serviciilor oferite.XII. Rezultate prognozatePrimul anDat fiind faptul ca exista deja câteva iniţiative de privatizare ne putem aştepta ca 3 până la 6 proiecte să poată fi iniţiate şi dezvoltate în primele 12 luni. Acestea ar trebui să fie o combinaţie de unităţi private şi spitale publice cu administraţie/management privat.Paralel, dezvoltarea şi implementarea tranzacţiilor pilot trebuie însoţite de:● modificări ale cadrului legal necesare în vederea eliminării oricărui impediment în participarea sectorului privat;● dezvoltarea şi implementarea unor acorduri corect reglementate, precum şi a procesului de acreditare şi asigurare a calităţii;● adoptarea unor măsuri menite sa promoveze asigurările private de sănătate şi care ar putea include şi prevederi privind evoluţia viitoare a fondului naţional de asigurări.După 3 ani:– număr semnificativ de spitale private, spitale publice cu management privat;– o mica, dar stabilă piaţa a asigurărilor private de sănătate;– îmbunătăţirea reglementărilor şi a procesului de acreditare.După 5 aniLa sfârşitul celor 5 ani este posibil ca:● o proporţie semnificativă – probabil 15-20% dintre locuitorii României – va avea asigurare privată de sănătate şi se va trata în unităţi sanitare private;● sa existe un număr de spitale publice cu management privat, având contracte cu sistemul public de asigurări, care vor reprezenta modele de referinţa pentru celelalte spitale;● în acest moment să fie dificil de apreciat volumul economiilor ce se vor face, dar un procent de minimum 10-15% reprezintă o estimare prudenta;● dezvoltarea unor noi facilităţi/unităţi sanitare/spitale sa fi demonstrat posibilitatea unor economii majore de capital;● sa existe o metoda practica şi simpla de acreditare, care să se concentreze în special pe rezultate şi mai puţin pe resurse;● bugetul sectorului sanitar, ca proporţie din PIB, sa crească cu 1-2%, principala contribuţie la aceasta creştere fiind asigurata de sectorul privat;La sfârşitul perioadei de 5 ani este de asteptat ca încrederea investitorilor sa crească şi o serie de terenuri să fie preluate de aceştia pentru dezvoltarea de noi spitale. Este posibil, de asemenea, ca Ministerul Sănătăţii şi Familiei sa ia în considerare reorientarea unui spital existent într-o maniera mai adecvată nevoilor existente, folosind capital din sectorul privat şi obtinand astfel o reducere a efortului bugetar.XIII. Responsabilitate şi reglementăriRolul Ministerului Sănătăţii şi Familiei în asigurarea sănătăţii populaţiei:● Cost/eficienta în folosirea fondurilor publice● Accesul şi protejarea cat mai larga a populaţiei, indiferent de finantatorul ingrijirilor de sănătate.Pentru o buna perceptie din partea populaţiei a implicarii sectorului privat în sănătate pacientii trebuie să ştie ca:a) sunt ingrijiti de profesionisti bine pregatiti; … b) sunt trataţi în spitale în care riscul ivirii complicatiilor este minim; … c) serviciile oferite sunt de calitate; … d) în cazul în care apar aspecte nedorite/negative exista o metodologie de investigare a problemei şi un mecanism care să asigure corectarea acesteia. … Acreditarea este, de asemenea, un element cheie care trebuie să se concentreze în special pe măsurători simple ale rezultatelor.XIV. Etapele şi priorităţile de implementare a procesului de privatizareElemente cheie în procesul de implementare● Aprobarea modelelor pentru diverse tipuri de participare a sectorului privat● Stabilirea unei perioade determinate de timp pentru desfăşurarea procesului, cu etape bine definite● Identificarea şi efectuarea modificărilor legislative necesare● Negocierea unui acord cu Colegiul Medicilor din România● Definirea principiilor de baza care vor guverna implicarea sectorului privat● Susţinerea/sprijinirea în paralel a unor strategii cheie:– dezvoltarea asigurărilor private de sănătate;– stabilirea de responsabilităţi/reglementări;– campanie de mediatizare● Asigurarea structurilor şi resurselor necesare pentru conducerea întregului proces de privatizare● Dezvoltarea şi implementarea unor tranzacţii pilot în scopul gasirii de propuneri şi soluţii atât din interiorul sistemului sanitar, cat şi din partea operatorilor şi a investitorilor străini şi autohtoni.XV. Plan de implementarePentru spitalele din BucureştiPentru început strategia propune limitarea la spitalele din Bucureşti a implicarii sectorului privat. Acestea vor reprezenta modele pentru unităţile din ţara.Timpul necesar estimat este de aproximativ 2 ani şi cuprinde următoarele activităţi principale:● Aprobarea strategiei de participare a sectorului privat la îmbunătăţirea performantei sectorului sanitar: iulie 2001● Pregătirea unui plan de PSP la nivelul spitalelor bucurestene, prin evaluarea acestora şi formularea recomandărilor adecvate de PSP● Pregătirea modificărilor legislative● Pregătirea documentelor de licitaţie pentru tranzacţii● Organizarea licitaţiilor şi selecţia castigatorilorXVI. Unităţi sanitare luate în considerare pentru tranzacţii pilotAu fost luate în considerare câteva unităţi sanitare pentru posibile tranzacţii ţinându-se seama de:– existenta interesului din partea managementului spitalului;– faptul ca ministerul considera ca participarea sectorului privat poate aduce beneficii importante.Acest rezumat trebuie considerat mai curând elocvent pentru diferitele tipuri de tranzacţii care ar putea fi implementate, decât ca o lista de recomandări pentru anumite spitale sau tranzacţii:1. Centrul Metodologic de Reumatologie "Prof. dr. I. Stoia" – posibilitatea dezvoltării unei unităţi private2. Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca – posibilitatea dezvoltării unei aripi private3. Spitalul Clinic "Coltea" – management privat şi servicii private4. Institutul de fonoaudiologie şi chirurgie funcţională O.R.L. "Prof. dr. H. Hociota" – un posibil parteneriat cu investitori privati5. Spitalul Colibasi – redefinirea rolului şi un posibil management prin organizaţii neguvernamentale6. Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie "Prof. dr. Ana Aslan".––––
