HOTĂRÂRE nr. 7 din 7 noiembrie 2007

asupra contestaţiei referitoare la organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional privind introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului României



Curtea Constituţională a fost sesizată cu contestaţia formulată de Partidul România Mare referitoare la organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional privind introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului României, astfel cum a fost convocat de Preşedintele României prin Decretul nr. 909 din 23 octombrie 2007, contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 146 lit. i) din Constituţie, coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.Contestaţia a fost înregistrată la Curtea Constituţională la data de 25 octombrie 2007, formează obiectul Dosarului nr. 1502I/2007 şi se întemeiază, în esenţă, pe următoarele susţineri:Cu privire la competenţa Curţii Constituţionale, invocând prevederile art. 146 lit. i) din Constituţie, potrivit cărora Curtea Constituţională "veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia", precum şi cele ale art. 3, art. 1 alin. (2) şi art. 11 alin. (1) lit. B.c) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în care se arată că aceasta trebuie să ia în dezbatere orice contestaţie privind constituţionalitatea procedurilor pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi să pronunţe o hotărâre pentru a-şi îndeplini rolul constituţional de a veghea la respectarea procedurilor. Aşa fiind, se precizează că obiectul contestaţiei „îl constituie procedurile pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului constând în convocarea sa, stabilirea obiectului şi a datei de desfăşurare”, neconstituţionalitatea Decretului Preşedintelui României nr. 909 din 23 octombrie 2007 fiind invocată „numai pe cale incidentă”. Se consideră că aceste aspecte sunt în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, astfel cum aceasta s-a pronunţat prin hotărârile nr. 1 din 15 octombrie 2003 şi nr. 2 din 22 octombrie 2003. În continuare, se arată că din punct de vedere normativ, adică potrivit art. 90 din Constituţie, precum şi potrivit art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 3/2000, primul act care reglementează desfăşurarea referendumului cu privire la probleme de interes naţional este actul de convocare a acestuia, al cărui conţinut „constituţional şi legal” „condiţionează constituţionalitatea şi legalitatea desfăşurării tuturor procedurilor ulterioare”. Or, Decretul nr. 909/2007 emis de Preşedintele României pentru convocarea referendumului încalcă prevederile constituţionale şi legale menţionate. Astfel, în „scrisoarea Preşedintelui României din 15 februarie 2007 prin care solicită consultarea Parlamentului cu privire la organizarea şi desfăşurarea referendumului” „se specifică în mod expres” dorinţa de a cere „poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa suverană cu privire la introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului, începând cu următoarele alegeri”. „În limitele cererii de consultare”, articolul unic al Hotărârii Parlamentului nr. 42 din 30 mai 2007 prevede că „Parlamentul României avizează favorabil iniţierea de către Preşedintele României a unui referendum naţional consultativ cu privire la introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului, începând cu următoarele alegeri”. Decretul nr. 909/2007 „nu se mai referă la referendumul pentru care s-a pronunţat Parlamentul”, ci prevede că, „începând cu primele alegeri care vor fi organizate pentru Parlamentul României, toţi deputaţii şi senatorii să fie aleşi în circumscripţii uninominale, pe baza unui scrutin majoritar în două tururi”. Aşa fiind, se consideră că „în acest mod au fost eludate procedurile constituţionale privind convocarea referendumului, deturnându-se în mod inadmisibil obiectul consultării populare prin stabilirea unui obiect cu privire la care Parlamentul nu s-a pronunţat. Chiar dacă „pronunţarea Parlamentului are numai un rol consultativ”, fiind o condiţie constituţională formală pentru convocarea referendumului, care „permite – în cadrul raporturilor dintre instituţiile statului – să se exprime un punct de vedere al organului reprezentativ suprem cu privire la acţiunile executive ale Preşedintelui”, „convocarea unui referendum având un obiect cu privire la care Parlamentul nu a fost consultat este un act neconstituţional, care afectează procedurile de organizare a referendumului referitoare la stabilirea obiectului său ce se va reflecta în întrebarea ce se pune pe buletinele de vot”.Contrar prevederilor art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 3/2000 care prevede că data referendumului se stabileşte prin decret al Preşedintelui României, art. 3 din Decretul nr. 909/2007 „nu stabileşte o dată, ci un termen”. Se consideră că „necesitatea stabilirii unei date şi nu a unui termen derivă din aceea că data scrutinului devine în economia procedurilor electorale „data de referinţă” în raport de care se calculează datele desfăşurării tuturor actelor care compun aceste proceduri”. „Nu numai că substituirea unei date cu un termen este nelegală, dar aceasta afectează întreaga desfăşurare a scrutinului, făcând practic imposibilă normala sa derulare.”CURTEA,luând în dezbatere contestaţia formulată de Partidul România Mare, referitoare la organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional privind introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului României, astfel cum a fost convocat de Preşedintele României prin Decretul nr. 909 din 23 octombrie 2007, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă să soluţioneze contestaţia cu care a fost sesizată de către Partidul România Mare la data de 25 octombrie 2007 referitoare la organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional privind introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului României.Potrivit art. 146 lit. i) din Constituţie, Curtea are atribuţia de a veghea la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi de a confirma rezultatele acestuia. În înţelesul prevederii constituţionale menţionate, soluţionarea contestaţiilor care îi sunt adresate cu privire la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional, inclusiv cele referitoare la legile şi ordonanţele prin care se stabilesc norme cu caracter procedural de organizare şi desfăşurare a acestuia, aparţine sferei sale de competenţă, în măsura în care soluţionarea contestaţiilor nu intră în atribuţiile birourilor electorale sau ale instanţelor judecătoreşti.În esenţă, autorul contestaţiei susţine că Decretul Preşedintelui României nr. 909 din 23 octombrie 2007 pentru organizarea unui referendum naţional privind introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 24 octombrie 2007, este neconstituţional, întrucât obiectul referendumului diferă de cel cu privire la care Parlamentul a fost consultat, precum şi pentru că „nu stabileşte o dată, ci un termen” la care referendumul va avea loc.Decretul nr. 909/2007 prevede:– Art. 1: "Poporul român este chemat să îşi exprime voinţa cu privire la introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului României, începând cu primele alegeri parlamentare ce vor fi organizate.– Art. 2: "Pentru realizarea celor prevăzute la art. 1, cetăţenii sunt chemaţi să se pronunţe prin «DA» sau «NU» la următoarea întrebare: «Sunteţi de acord ca, începând cu primele alegeri care vor fi organizate pentru Parlamentul României, toţi deputaţii şi senatorii să fie aleşi în circumscripţii uninominale, pe baza unui scrutin majoritar în două tururi?"– Art. 3: "Data referendumului va fi data desfăşurării alegerilor pentru Parlamentul European, ce vor fi organizate în anul 2007."Prevederile constituţionale invocate ca fiind încălcate sunt următoarele:– Art. 90: "Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.";– Art. 146 lit. i): "Curtea Constituţională are următoarele atribuţii: […] i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;".Art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, cu modificările ulterioare, prevăd:– Art. 11 alin. (1) şi (2): "(1) Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să îşi exprime voinţa prin referendum cu privire la probleme de interes naţional.(2) Problemele care se supun referendumului şi data desfăşurării acestuia se stabilesc de Preşedintele României, prin decret."; … – Art. 15 alin. (1) lit. c): "(1) Obiectul şi data referendumului naţional se stabilesc după cum urmează: […] c) prin decret al Preşedintelui României, în cazul referendumului cu privire la probleme de interes naţional."Examinând argumentele invocate în susţinerea contestaţiei, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru cele ce se vor arăta în continuare:Pe baza atribuţiilor ce-i sunt conferite prin Constituţie, prin Legea nr. 47/1992 şi Legea nr. 3/2000, Curtea Constituţională, în afară de confirmarea rezultatelor referendumului, este chemată să vegheze şi la organizarea şi desfăşurarea acestuia, soluţionând acele contestaţii ce au temei constituţional şi legal.În ceea ce priveşte procedura de organizare a referendumului, aceasta este reglementată prin Legea nr. 3/2000, unicul act normativ, cu caracter general, aplicabil tuturor tipurilor de referendum naţional.Art. 90 din Constituţie stabileşte competenţa exclusivă a Preşedintelui României în materia referendumului cu privire la probleme de interes naţional, chiar dacă consultarea Parlamentului este obligatorie, în sensul că ea trebuie realizată, dar Preşedintele are libertatea deciziei. Numai Preşedintele României are dreptul de a decide care sunt problemele de interes naţional şi, în cadrul acestora, de a stabili, prin decret, problema ce constituie obiectul referendumului şi data desfăşurării acestuia, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) şi ale art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.Curtea constată că prin scrisoarea adresată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, în care Preşedintele României îşi exprima intenţia de a iniţia un referendum naţional consultativ cu privire la "introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului, începând cu următoarele alegeri", a fost declanşată procedura de consultare a Parlamentului cerută de art. 90 din Constituţie şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 3/2000.Acest demers al Preşedintelui s-a concretizat în Hotărârea Parlamentului nr. 42/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 1 iunie 2007.În temeiul prerogativelor sale constituţionale şi având în vedere hotărârea Parlamentului, Preşedintele României a emis Decretul nr. 909/2007 pentru organizarea unui referendum naţional privind introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului României. Chiar dacă unele formulări din Hotărârea Parlamentului au fost redate, în Decretul nr. 909/2007, într-o formă explicită sub aspect tehnic – „scrutin majoritar în două tururi” -, iar redactarea lor a fost pusă de acord cu normele de tehnică legislativă, această operaţiune, în ansamblul său, nu se îndepărtează de la ideea centrală – „votul uninominal” – şi nu se poate constitui într-un impediment în calea desfăşurării referendumului. Nu se poate reţine că este vorba de un „alt referendum” şi că, în acest caz, ar fi necesară consultarea din nou a Parlamentului.De altfel, în cererea adresată Parlamentului, Preşedintele se referă la un referendum prin care se solicită poporului "să-şi exprime, prin referendum, voinţa suverană cu privire la introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului, începând cu următoarele alegeri", iar prin articolul unic al Hotărârii Parlamentului nr. 42 din 30 mai 2007 se arată că „Parlamentul avizează favorabil iniţierea de către Preşedintele României a unui referendum naţional consultativ cu privire la introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului, începând cu următoarele alegeri.” Între aceste formulări şi precizarea din art. 2 al Decretului nr. 909/2007 potrivit căruia „toţi deputaţii şi senatorii să fie aleşi în circumscripţii uninominale” nu există deosebire de conţinut, iar includerea în întrebarea adresată corpului electoral a precizării „pe baza unui scrutin majoritar în două tururi” constituie una dintre modalităţile de desfăşurare a scrutinului uninominal. Preşedintele putea opta şi pentru un scrutin majoritar cu un singur tur, dar acesta nu este aplicabil decât în sisteme bipartidiste.O altă problemă ridicată prin contestaţie se referă la data la care se va desfăşura referendumul, care nu este menţionată în decret prin "ziua, luna, anul", ca dată de referinţă la care se raportează celelalte evenimente din cadrul procedurii referendumului, ci este determinată în funcţie de data la care va avea loc un alt eveniment electoral – "data desfăşurării alegerilor pentru Parlamentul European, ce vor fi organizate în anul 2007" -, şi care a fost stabilită anterior. Curtea observă că, un asemenea procedeu, a mai fost utilizat în legislaţia noastră. Astfel, potrivit art. 30 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, „Alegerile din anul 2004 pentru Preşedintele României vor avea loc o dată cu cele pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului”.Curtea observă, totodată, că legea fundamentală nu cuprinde nicio dispoziţie cu privire la obligaţia stabilirii de către Preşedintele României a datei referendumului, problema, de ordin tehnic, fiind reglementată prin lege. Fără îndoială, Preşedintele României, ca oricare altă autoritate publică, are datoria constituţională de a respecta legea. Având însă în vedere că formularea din decretul analizat permite stabilirea cu certitudine a datei referendumului, care va fi aceeaşi cu data desfăşurării alegerilor pentru Parlamentul European – stabilită anterior pentru 25 noiembrie 2007 -, Curtea Constituţională nu poate primi susţinerea din contestaţie, în sensul că s-ar fi încălcat prevederile art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 3/2000 şi, prin aceasta, Constituţia României.De altfel, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 147 din 21 februarie 2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 7 martie 2007), a stabilit că „referendumul se poate desfăşura oricând în cursul anului, dacă Parlamentul a fost consultat sau a aprobat propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României. Aşadar, potrivit Constituţiei, nu există nicio altă condiţie care să interzică organizarea şi desfăşurarea referendumului simultan cu alegerile prezidenţiale, parlamentare, locale sau alegerile pentru Parlamentul European ori într-un anumit interval de timp, anterior sau posterior alegerilor menţionate”.Faţă de considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 146 lit. i) din Constituţie, ale art. 11 alin. (1) lit. B.c) şi ale art. 46 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiHOTĂRĂŞTE:Respinge contestaţia referitoare la organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional privind introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului României, formulată de Partidul România Mare.Hotărârea este definitivă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Dezbaterea a avut loc la data de 7 noiembrie 2007 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Ninosu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecători.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Gabriela Dragomirescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește