pentru acordarea încrederii Guvernului
Având în vedere dezbaterile care au avut loc în şedinţa comuna a Camerei Deputaţilor şi Senatului din data de 21 decembrie 1999 asupra Programului de guvernare şi întregii liste a Guvernului, prezentate de către domnul Mugur Constantin Isarescu, candidatul pentru funcţia de prim-ministru,în conformitate cu rezultatul votului consemnat în procesul-verbal din data de 21 decembrie 1999,în temeiul art. 102 alin. (3) din Constituţia României,Parlamentul României adopta prezenta hotărâre. +
Articolul 1Se acorda încredere Guvernului, în componenta prevăzută în anexa nr. 1, pentru realizarea Programului sau de guvernare prevăzut în anexa nr. 2. +
Articolul 2Începând cu data depunerii jurământului şi până la încetarea mandatului de prim-ministru, domnul Mugur Constantin Isarescu se suspenda din funcţia de preşedinte al Consiliului de administraţie şi de guvernator al Băncii Naţionale a României, cu aplicarea prevederilor art. 36 alin. (5) din Legea nr. 101/1998.PREŞEDINTELE CAMEREIDEPUTAŢILORION DIACONESCUp. PREŞEDINTELE SENATULUI,MIRCEA IONESCU-QUINTUS +
Anexa 1COMPONENTAGuvernului României 1. Mugur Constantin Isarescu – prim-ministru 2. Mircea Ciumara – ministru de stat, preşedintele Consiliului de Coordonare – Economico-Financiară, ministru pentru relaţiile cu Parlamentul 3. Hajdu Gabor – ministru de stat, ministrul sănătăţii 4. Petre Roman – ministru de stat, ministrul afacerilor externe 5. Valeriu Stoica – ministru de stat, ministrul justiţiei 6. Constantin Dudu Ionescu – ministru de interne 7. Victor Babiuc – ministrul apărării naţionale 8. Decebal Traian Remes – ministrul finanţelor 9. Smaranda Dobrescu – ministrul muncii şi protecţiei sociale10. Radu Berceanu – ministrul industriei şi comerţului11. Ioan Avram Muresan – ministrul agriculturii şi alimentaţiei12. Traian Basescu – ministrul transporturilor13. Nicolae Noica – ministrul lucrărilor publice şi amenajării teritoriului14. Romica Tomescu – ministrul apelor, pădurilor şi protecţiei mediului15. Andrei Marga – ministrul educaţiei naţionale16. Ion Caramitru – ministrul culturii17. Crin Antonescu – ministrul tineretului şi sportului18. Vlad Rosca – ministrul funcţiei publice19. Peter Eckstein-Kovacs – ministru delegat pe lângă primul-ministru pentru minorităţi naţionale. +
Anexa 2PROGRAM DE GUVERNARECadrul generalGuvernul şi-a conceput programul pornind de la următoarele optiuni de baza:1. Integrarea în Uniunea Europeană corespunde intereselor economice ale tarii. România trebuie să valorifice sansa pe care a obţinut-o prin invitarea de a începe negocierile de aderare la Uniunea Europeană.2. Aderarea la Comunitatile Europene poate asigura continuitatea şi predictibilitatea finanţării externe – ancora care a lipsit până în prezent demersurilor de reforma. România trebuie, la rândul ei, să îşi definească cu claritate priorităţile şi politicile, pe care să le respecte pentru a fi credibila în faţa investitorilor străini.3. Seriozitatea şi credibilitatea unui program de guvernare destinat finalizarii reformei şi reluării creşterii economice sanatoase sunt strâns legate de reinstaurarea principiului conform căruia nici o cheltuiala nu poate fi promisa sau angajata până când nu exista resurse certe pentru acoperirea ei.În perioada scursa până în prezent tranzitia a fost incoerenta şi incompleta datorită unui complex de factori, dintre care unii de natura interna, iar alţii de natura externa (lipsa unui ajutor extern constant şi predictibil), ancora pentru păstrarea echilibrelor macroeconomice – obiectivul de baza monetara urmărit de Banca Naţionala a României ca mijloc de stapanire a inflaţiei – a fost desigur insuficienta şi fragila faţă de diversitatea şi complexitatea problemelor ridicate de transformarea întregii societăţi româneşti.România intra acum într-un nou timp istoric, întrucât invitarea la negocierile de aderare la Uniunea Europeană permite apelul la un alt fel de ancora, de natura instituţională. Noua situaţie poate inversa perceptiile negative ale cercurilor financiare internaţionale cu privire la soliditatea angajamentului pentru reforma al României.Depăşirea lipsei de credibilitate externa poate instaura predictibilitatea influxurilor externe de capital, cu efecte benefice asupra acuratetii stabilirii tintelor macroeconomice. Aceasta poate evita impunerea unor restrictii prea dure şi mai ales schimbarea frecventa a prioritatilor şi politicilor utilizate. Guvernul şi partidele politice sunt chemate sa mobilizeze energiile populaţiei într-un efort de modernizare, ale cărui principale coordonate sunt deja trasate de legislaţia comunitara pe care ne-o insusim treptat, dar de acum înainte într-un ritm susţinut.Guvernul îşi propune ca în anul 2000 sa ia o serie de măsuri care să reprezinte o continuare a eforturilor şi realizarilor în domeniul reformei din guvernarile anterioare, precum şi o serie de măsuri noi.Guvernul, având un mandat limitat în timp, este constient de dificultatea schimbărilor care pot avea loc în decurs de un an, mai ales într-un an electoral. Dar, dincolo de presiunile politice şi sindicale, inerente unei asemenea perioade, ne asumam riscul unor asemenea schimbări. Avem acum o ţinta clara şi depinde de noi sa fim credibili în eforturile pe care le facem.Principala misiune a noului Guvern o reprezintă repunerea economiei româneşti pe drumul cel bun şi spre ţinta declarata consensual de toate forţele politice democrate ale tarii: integrarea euroatlantica. Pentru aceasta este necesară respectarea cu stricteţe a unor restrictii impuse de volumul limitat al resurselor disponibile.Ţinerea sub control a deficitului fiscal şi a balanţei de plati externe reprezintă cea mai importanţa constrângere. De asemenea, pentru a nu crea o presiune suplimentară asupra echilibrului balanţei de plati şi asupra cursului leului trebuie avută în vedere continuarea restructurării activităţilor economice dependente în mare măsura de importurile de materii prime energetice.Punerea în mişcare a economiei româneşti pe aceste coordonate va fi un proces anevoios şi cu costuri inevitabile, dar este perfect posibil ca rezultatele pozitive să apară încă din anul următor, sub forma reducerii inflaţiei şi a reluării creşterii economice.Acest Guvern va inceta practica punerii sub semnul intrebarii a tuturor actelor guvernelor anterioare şi nu doreşte sa incrimineze în vreun fel "greaua moştenire". Acest Guvern se considera continuarea democratica şi constituţională a guvernelor anterioare, având aceleaşi scopuri strategice: formarea unei economii de piaţa functionale, eficiente şi echitabile, precum şi integrarea euroatlantica a României. Guvernul se va strădui sa nu repete greşelile acestor 10 ani de tranzitie şi, totodată, sa corecteze situaţiile de blocaj actuale.Obiectivele guvernariiEvident, am fi vrut sa prezentam un program de guvernare amplu, care să acopere totalitatea dimensiunilor economico-sociale şi culturale ale societăţii româneşti. Am ales calea de a supune încrederii numai ceea ce rezultă din calculele economico-financiare riguroase. În acelaşi timp, un program amplu ar fi trebuit sa cuprindă programe sectoriale. Acest lucru nu este posibil în prezent, deoarece toate programele sectoriale trebuie revazute prin prisma exigenţelor impuse de începerea procesului de negociere în vederea aderării la Uniunea Europeană. Referindu-ne la calcule, acestea arata ca situaţia este în continuare dificila. Anul 1999 a fost cu siguranţa anul unor dificultăţi majore pentru societatea românească, dar anul 2000 poate fi ceea ce ne propunem: un an de cotitura.Criteriile conform cărora propunem să se judece caracterul de cotitura al acestui program de guvernare sunt:. stoparea caderii producţiei, concomitent cu reducerea substantiala şi sustenabila a inflaţiei şi cu reluarea creşterii economice;. corelarea macrostabilitatii în domeniul economiei nominale cu situaţia economiei reale, prin accentul pus pe indicatorii care reflecta relaţia dintre productivitate şi nivelul de trai.Pe plan extern vrem ca România să se sincronizeze definitiv cu lumea euroatlantica, iar rezultatele indelung asteptate ale reformei sa însemne pasii decisivi către integrarea României în Uniunea Europeană, inclusiv atingerea într-o perspectiva previzibila a standardelor de bunastare cunoscute în Occident. Pentru aceasta suntem hotarati sa punem bazele unui parteneriat profesionist între Guvernul României şi Comisia Europeană, în care vom actualiza capacitatea noastră de a fi compatibili din punct de vedere instituţional cu partenerii din Occident.Vom negocia cu profesionalism şi vom respecta termenii negociati.Vom pune în valoare experienta şi cunoştinţele specialiştilor nostri, conjugate cu cele ale experţilor internationali. Foarte multe depind de noi, de eforturile noastre pentru respectarea criteriilor de aderare, precum şi pentru asumarea obligaţiilor inerente acesteia. În acelaşi timp vom şti sa valorificam avantajele majore ce decurg din strategiile Uniunii Europene pentru sprijinirea ţărilor candidate în procesul de pregătire pentru aderare.Pe plan intern priorităţile noastre vor fi coerenta actului de guvernare, stoparea saracirii populaţiei, înscrierea pe curba dezvoltării durabile, crearea unor instituţii publice eficiente în slujba cetăţenilor, răspunderea pentru cheltuirea banului public, dezvoltarea clasei mijlocii şi toleranta zero faţă de corupţie. Aceste prioritati sunt concordante cu exigenţele integrării europene.În anul 2000 Guvernul va fi responsabil de: demararea efectivă a procesului de aderare la Uniunea Europeană; continuarea finanţării externe multilaterale (Fondul Monetar Internaţional – Acordul stand-by; Banca Internationala pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare – PSAL, ASAL; Uniunea Europeană; Banca Europeană de Investiţii; Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare) şi reluarea finanţării externe private, a carei amploare trebuie extinsă, ca o condiţie esenţială a modernizării economiei româneşti. În acelaşi timp Guvernul pe care îl propunem rămâne un continuator al eforturilor şi realizarilor guvernelor precedente în domenii precum: finalizarea liberalizarii pieţelor, a privatizării şi stabilizarii macroeconomice, precum şi în consolidarea mecanismelor şi instituţiilor pieţei.Până la sfârşitul lunii februarie 2000 se va finaliza strategia de dezvoltare economică pe viitorii 4 ani, convenită cu Comisia Europeană. Ne angajăm sa asiguram o maxima transparenta în cheltuirea fondurilor obţinute de la Uniunea Europeană pentru sprijinirea procesului de aderare, astfel încât să fie eliminata orice posibilitate de deturnare şi risipire a acestora.Ne propunem ca buna guvernare în România sa însemne capacitate de acţiune. Vom obţine aceasta prin îmbunătăţirea structurilor organizatorice, exigenta în selectarea şi evaluarea activităţii funcţionarilor publici, reorientarea acţiunii Guvernului către nevoile cetăţenilor. Buna guvernare pe care o propunem astăzi tarii se va baza pe întărirea autorităţii instituţiilor statului şi pe aşezarea temeinica a statului de drept în societatea românească, condiţii fără de care nu poate fi concepută încrederea cetăţenilor în actul de guvernare.Guvernul doreşte sa redobandeasca încrederea cetăţeanului în actul de guvernare şi pentru aceasta una dintre priorităţile noastre este finalizarea reformei instituţionale. Dacă nu vom zdruncina o dată pentru totdeauna inertia, delasarea şi interesele obscure ale administraţiei, vom cheltui în continuare, fără folos, şi energie umană şi alte resurse, fără ca aceasta să aibă vreun efect pozitiv asupra cetăţenilor nostri.Realizarea coerentei actului de guvernare va fi posibila în măsura în care vom reusi sa asiguram în interiorul coalitiei armonizarea necesară unor decizii solid fundamentate şi susţinute politic. Regula de acţiune pe care ne-o propunem pentru asigurarea acestei armonizari este complementaritatea iniţiativelor politice şi solidaritatea în luarea deciziilor. Dorim ca acest Guvern sa demonstreze ca actuala coalitie guvernamentală îşi respecta angajamentele pe care şi le-a luat faţă de cetăţenii tarii noastre şi ca în anul care a rămas până la viitoarele alegeri parlamentare este capabil sa răspundă cu seriozitate principalelor asteptari ale populaţiei.Nu ne propunem sa facem promisiuni fără acoperire, vrem ca oamenii să aibă încredere în seriozitatea şi în bunul nostru simt. Aceasta încredere o vom onora în primul rând printr-o conduita a responsabilităţii în coalitie, printr-o relaţie normală şi constructivă cu forţele politice din opoziţie, relaţie bazată pe respect şi transparenta.Programul de guvernare pe care îl prezentam astăzi îşi propune obiective pe care noi le consideram realiste şi credibile. Programul nu conţine şi nu vom accepta sa promovam în acţiunea noastră politici ale jumatatilor de măsura.Credem ca România nu mai are timp de pierdut, iar încrederea şi eforturile cetăţenilor nostri trebuie să primească raspunsuri concrete în bine, în cel mai scurt timp posibil. În faţa sansei de a-şi dobândi pe deplin identitatea alături de ţările europene dezvoltate, România trebuie să îşi comprime timpul dezvoltării sale.Vom avea în atenţie sa intarim substanţial relaţiile Guvernului cu Parlamentul, asigurând respectarea şi îndeplinirea cu consecventa a obligaţiilor Executivului în raport cu activitatea legislativă.România are nevoie de un nou impuls al solidarităţii naţionale pentru a recladi speranta ca putem invinge împreună. Vrem sa eliminam confuziile provocate de aplicarea fragmentara şi incompleta a reformelor, vrem sa eliminam inconsecventele rămase în cadrul legislativ sau în aplicarea cu fermitate a acestuia. România are nevoie de coerenta şi ordine şi suntem hotarati să le impunem în actul guvernarii.Cea mai importanţa provocare a viitorului Guvern va fi lupta împotriva somajului de durata ca expresie a solidarităţii noastre naţionale. Aceasta presupune găsirea de noi cai pentru stimularea flexibilitatii economice, pentru promovarea angajării tinerilor.Pe de altă parte, realizarea unei clase de mijloc prospere în toate ţările europene dezvoltate ne asigura ca şi la noi acest obiectiv poate fi şi trebuie să fie obţinut pe cale economică şi pe cale educaţională. O prioritate în acelaşi sens este dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, care, transformate în unităţi de producţie sau servicii, vor asigura noi locuri de muncă îndeosebi pentru oamenii cu buna calificare şi pentru tineri.Va propunem sa luam toate aceste provocari ca pe nişte bune sanse. Ne trebuie o convingere continua în viitorul nostru, în loc sa stam pe loc de teama sa nu pierdem şi putinul care ne-a mai rămas. Altminteri vom continua actuala ineficienta şi risipa a resurselor naţionale fie din lipsa cunoştinţelor, mai precis dintr-o ineficienta utilizare a culturii de a produce, fie, mai ales, din lipsa curajului de a acţiona. Sa fim constienti de incarcatura momentului istoric actual şi sa asiguram valorificarea acestor oportunitati în beneficiul tuturor locuitorilor României.Reducerea inflaţiei şi reluarea creşterii economiceÎn perioada guvernarii anterioare au fost înregistrate câteva progrese importante de ordin calitativ:– reducerea progresiva a subventiei incrucisate la energie, care a permis degrevarea industriei de sarcini aparţinând domeniului protecţiei sociale;– restructurarea semnificativă în minerit şi demararea procesului de restructurare în domeniul transportului feroviar;– privatizarea primelor bănci cu capital de stat şi a primei companii din sectorul utilităţilor. Pe lângă semnalul neechivoc transmis pieţelor financiare internaţionale cu privire la ireversibilitatea angajamentului pentru edificarea unei economii de piaţa, s-a avansat pe calea spargerii legăturii clientelare dintre băncile de stat şi marile întreprinderi nerestructurate, creandu-se perspectiva ameliorării guvernantei corporative în sectorul public al economiei;– dezvoltarea pieţei funciare, evidenţiată prin extinderea importanţa a tranzacţiilor cu terenuri agricole. Continuarea acestei tendinte este cruciala pentru viitorul agriculturii româneşti, al carei principal factor de producţie trebuie să aibă o valoare data de piaţa;– punerea în aplicare a sistemului asigurărilor sociale de sănătate care, în ciuda unor inerente disfunctionalitati iniţiale, este un element important al ameliorării prestaţiilor de natura socială.Trebuie, de asemenea, subliniat faptul ca, deşi au existat constrângeri externe foarte dure în anul 1999, s-a reuşit plata exemplara a serviciului datoriei externe concomitent cu menţinerea convertibilitatii de cont curent a monedei naţionale. În momentele cele mai grele şi în lipsa unei finanţări externe oficiale România nu s-a abătut de la calea reformei şi nu a apelat la nici o restrictie valutară sau de alta natură. Dimpotriva, programul de liberalizare şi reforme a continuat, este adevărat cu mai putina coerenta şi cu ritm slabit. Efectele benefice ale acestei realizari sunt resimtite în sectorul bancar autohton (ale cărui rezerve valutare nu au fost afectate) şi străin, ca şi prin păstrarea libertăţii de acces a importurilor în conformitate cu prevederile acordurilor internaţionale încheiate de România.Programul economic al Guvernului pentru anul 2000 îşi propune sa ducă mai departe eforturile în domeniul privatizării, liberalizarii, macrostabilizarii şi funcţionarii mecanismelor pieţei, dar, în acelaşi timp, sa angajeze efectiv România în procesul de aderare, ceea ce va conduce la recastigarea credibilitatii, la reluarea pe scara mai larga a finanţării externe şi la recastigarea coerentei actului de guvernare.Liniile directoare mai sus enunţate constituie un program de guvernare care accelereaza reforma, deşi ne vom desfăşura activitatea într-un an electoral. Rezultatele asteptate prin aplicarea acestui program sunt reducerea sustenabila a ratei inflaţiei şi reluarea creşterii economice chiar începând cu anul 2000.Consideram ca scăderea inflaţiei este posibila tocmai pentru ca în anul 1999 s-au eliminat o serie de factori agravanti ai creşterii preţurilor.În primul rând, eliminarea subventiei incrucisate la transportul feroviar şi finalizarea eliminării subvenţiilor incrucisate la energia electrica fac ca în anul 2000 să se reducă perspectiva cresterilor bruste ale preţurilor energiei, care au contribuit în trecut la reasezari masive ale preţurilor.În al doilea rând, eforturile de finanţare a deficitului extern şi de consolidare a rezervei valutare a tarii din anul 1999 permit ca în anul 2000 să se contureze perspectiva diminuării presiunii asupra leului, astfel încât păstrarea echilibrului extern şi plata serviciului datoriei externe sa nu mai constituie factori determinanţi ai creşterii inflaţiei şi ai deprecierii leului.Ne propunem, în consecinţa, o ţinta a inflaţiei între 25% şi 30%, pe care o vom preciza în curând, cu ocazia prezentării în Parlament a bugetului, după ce vom finaliza un exerciţiu riguros de ipoteze şi calcule economice şi financiare.Ţinta de inflaţie pe care o propunem este ambitioasa, având în vedere derapajul din acest an şi problemele reale ale economiei româneşti, de care suntem constienti. Realizarea ei este extrem de importanţa pentru a demonstra angajamentul nostru în redresarea economico-financiară a tarii şi pentru a recastiga credibilitatea absolut necesară în vederea demararii negocierilor de aderare şi reluării finanţării externe.În ceea ce priveşte reluarea creşterii economice, primul efort pe care trebuie să îl facem este părăsirea iluziilor. Astfel, exista opinia conform căreia simpla creştere a veniturilor populaţiei ar determina creşterea cererii interne agregate şi, pe aceasta baza, creşterea producţiei. Calculele arata însă ca aceasta legătură nu funcţionează în economia românească, datorită persistentei structurilor invechite ale economiei româneşti şi problemelor calitative şi de competitivitate ale produselor autohtone.Anul 1998 este edificator în acest sens. Creşterea veniturilor a determinat în anul respectiv o sporire a importurilor şi nu o creştere a producţiei interne. Rezultatul final l-a constituit o deteriorare mai accentuata a poziţiei contului curent, impunerea – în lipsa finanţării externe – a unei deprecieri accentuate a leului şi reinflamarea inflaţiei în anul 1999.Pe de altă parte, datele statistice arata ca recesiunea economică în ultimii 3 ani este strâns corelata cu scăderea investiţiilor. Scaderii PIB cu 6,6% în 1997 şi cu 7,3% în 1998 i-au corespuns reduceri ale investiţiilor de 15,9% şi de 18,1% în anii 1997 şi, respectiv, 1998. Dinamica celorlalte componente ale PIB nu a fost la fel de nefavorabila ca cea a investiţiilor.Aceasta sugereaza ca politica de relansare a creşterii economice trebuie să se bazeze pe stimularea reluării procesului investitional. Având în vedere ponderea importanţa a finanţării investiţiilor din resurse proprii, o cale importanţa de stimulare a investiţiilor o constituie crearea condiţiilor pentru creşterea economiilor neguvernamentale.Politica economică de reluare a creşterii economice va avea trei componente:Prima componenta – Politica de reforme fiscale – va fi concepută astfel încât sa stimuleze creşterea volumului de economii, pe baza cărora să fie reluat procesul de investiţii.A doua componenta – Politica veniturilor – va fi ferm orientata către menţinerea corelatiei normale între productivitate şi salarii, stimuland activitatea eficienta, munca de calitate. Salariile reale nu vor putea creşte fără o creştere a productivitatii muncii.A treia componenta – Politica monetara – va fi destinată atingerii tintei de inflaţie, obiectiv important pentru ca reluarea creşterii economice să fie sanatoasa şi de durata.În aceste condiţii calculele arata ca este posibila realizarea unei cresteri economice minimale de 1,3%, fără afectarea echilibrelor macroeconomice, cu condiţia neobstructionarii finanţării externe autonome deja existente (de exemplu: trageri în cadrul unor linii de credit extern pentru proiecte de dezvoltare sau investiţii externe de capital angajate). Majorarea finanţării externe poate, conform aceloraşi calcule, sa suplimenteze acest minim de creştere economică.Esenţial pentru reluarea unei cresteri economice sanatoase şi de durata este menţinerea mixului coerent de politici macroeconomice enuntat anterior, concomitent cu reducerea deficitelor, consolidarea echilibrelor financiare şi reforma fiscală.Reforma fiscalăCa şi în anul 1999, zona cea mai dificila a combinatiei de politici macroeconomice rămâne în domeniul fiscal-bugetar. Ca atare, efortul principal de ajustare se va localiza în zona acestor politici.În efortul de ajustare Guvernul va porni de la necesitatea ca atingerea echilibrelor macroeconomice sa nu fie resimtita disproportionat de sectorul întreprinderilor viabile. Acest principiu implica faptul ca, pe de o parte, scutirile şi exceptarile de la plata impozitelor vor fi drastic limitate, iar pe de altă parte, toţi agenţii economici trebuie să îşi plătească obligaţiile către buget.Acordarea fără discernământ a scutirilor şi a exceptarilor a fost devastatoare pentru România, producand inechitate şi generand un mecanism greoi şi incoerent.Reducerea taxelor, fundamentată pe calcule minutioase, trebuie să creeze surse suplimentare de venit pe un circuit întreg (în cascada).Subliniem însă faptul ca fundamentarea trebuie să fie extrem de riguroasă, întrucât o neincasare a taxelor, urmată de o revenire la actuala legislaţie, ar insemna un semnal catastrofal.. Deficitul bugetar consolidat va fi limitat la maximum 3% din PIB, acesta reprezentând maximum de deficit ce poate fi finanţat neinflationist.. Reforma fiscală va tinti relansarea creşterii economice, printr-o relaxare a ratelor de impozitare, având ca suport lărgirea bazei de impozitare şi îmbunătăţirea modului de colectare a impozitelor şi taxelor.. Vor avea loc simplificarea construcţiei bugetare şi alinierea ei la practicile europene, prin desfiinţarea, ca regula generală, a fondurilor speciale.. Se va revizui legislaţia privind modul de reţinere şi distribuire a impozitelor locale, actualmente generatoare de mari disparitati, de natura sa afecteze coeziunea socială şi naţionala.. Vor fi diminuate până la eliminare scutirile şi exceptarile de la plata impozitelor, care sunt profund inechitabile.. Politica veniturilor va avea în vedere menţinerea puterii de cumpărare a salariilor personalului bugetar şi a pensiilor, în măsura permisă de imperativul ţinerii sub control a inflaţiei. În cazul societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat care au înregistrat pierderi, se va recurge la plafonarea fondului de salarii.Guvernul va iniţia şi va derula o reforma fiscală majoră, pornind de la faptul ca:– legislaţia fiscală actuala este incoerenta şi discriminatorie;– legislaţia propusă nu va afecta ţinta de deficit de 3% din PIB şi va fi elaborata pe baza promovării principiilor neutralitatii stimulentelor şi evitării caracterului discriminatoriu şi discretionar al politicii fiscale;– în actualele condiţii ale economiei româneşti o reducere a ratelor de impozitare, concomitent cu eliminarea discriminarilor şi a exceptarilor existente, constituie un factor esenţial în politica de relansare a creşterii economice.Noua arhitectura a sistemului de impozitare va fi concepută astfel încât să asigure:– consolidarea mediului macroeconomic;– stimularea economisirii şi a investiţiilor;– accelerarea schimbărilor structurale.Ajustarea fiscală avută în vedere se ve derula în sensul:– eliminării sistemului complex, greoi de administrat şi generator de corupţie al facilităţilor, scutirilor şi exceptarilor la plata obligaţiilor fiscale;– reducerii impozitului pe profit;– practicării unei cote unice la taxa pe valoarea adăugată;– reasezarii accizelor.Continuarea reformelor în economia reală şi ameliorarea funcţionarii instituţiilor pieţeiContinuarea liberalizariiConsolidarea progreselor realizate până în prezent şi perfecţionarea reglementărilor existente:– revizuirea formelor de ajustare a preţurilor utilităţilor publice, în scopul stimulării eforturilor de reducere a costurilor, fără însă a reinstaura mecanisme discretionare de control al preţurilor;– îmbunătăţirea reglementării şi utilizarea practica a instrumentelor de apărare comercială (măsuri antidumping, compensatorii, de salvgardare), în scopul contracararii practicilor neloiale şi/sau a situaţiilor de perturbare grava a pieţei, fără a recurge la măsuri unilaterale şi disproportionate în raport cu prejudiciul.Eliminarea limitarilor nejustificate ale libertăţii de tranzactionare (de exemplu obligativitatea emiterii de permise de operare; interzicerea compensărilor în afară sistemului MIC).Continuarea privatizăriiÎntr-un timp cat mai scurt trebuie să se realizeze schimbarea structurii de proprietate, în vederea atingerii masei critice a proprietăţii private, pentru asigurarea condiţiilor de funcţionare optima a economiei de piaţa.Accelerarea procesului de privatizare reprezintă un mijloc principal pentru relansarea economică. De aceea, până la sfârşitul anului 2000 se va finaliza, în linii mari, procesul de privatizare. În acest sens se va acţiona pentru:– subcontractarea către entităţi private (bănci de investiţii, firme de consultanţa) a activităţilor specifice de privatizare;– prioritatea acordată materializarii tranzacţiilor faţă de considerente cum sunt: recuperarea integrală a datoriilor acumulate de întreprinderea privatizata, asumarea de angajamente investitionale şi de păstrare a locurilor de muncă de către noul proprietar;– finalizarea privatizării efective a societăţilor comerciale incluse în Programul PSAL.În anul 2000 de rezultatele privatizării depinde, într-o proporţie importanţa, acoperirea deficitelor bugetar şi al balanţei de plati. În acest sens atât F.P.S., cat şi ministerele care gestionează societăţi privatizabile vor fi mandatate sa urmărească deopotrivă scurtarea termenelor şi creşterea numărului de tranzacţii realizate.Experienta României, dar şi a altor tari în tranzitie, arata ca finalizarea privatizării nu conduce în unele condiţii la îmbunătăţirea performantelor microeconomice şi a guvernantei corporative. În acest sens sunt necesare întărirea instituţiilor de piaţa, precum şi modificarea normelor de comportament social.Pieţele financiareGuvernul va urmări adoptarea grabnica de către Parlament a legislaţiei privitoare la pieţele de capital, respectiv a celei privitoare la piaţa asigurărilor, pentru alinierea lor la directivele europene.Vor fi continuate restructurarea şi privatizarea băncilor cu capital de stat, în scopul impunerii disciplinei financiare.Va fi dezvoltata piaţa secundară a titlurilor de stat, care, printr-o funcţionare coerenta, va constitui o sursa de încredere pentru finanţarea sectorului de stat în condiţii determinate de piaţa.Întărirea guvernantei corporative şi simplificarea procedurilor falimentuluiÎntărirea guvernantei corporative se va realiza prin progresele înregistrate în domeniul privatizării, ale aplicării legislaţiei falimentului, precum şi prin creşterea rolului justiţiei în asigurarea respectării prevederilor contractuale (înfiinţarea de tribunale comerciale etc.).Modificarea legislaţiei în vigoare are în vedere şi apărarea poziţiei creditorului şi asigurarea prevalentei lui în faţa debitorului. Instituţia falimentului trebuie să devină principalul instrument de asanare a economiei şi de disciplinare financiară a întreprinderilor.Îmbunătăţirea normelor şi procedurilor Agenţiei de Valorificare a Activelor Bancare se va realiza prin recurgerea, în mare măsura, la metode economice de recuperare a creanţelor.Ameliorarea structurilor pieţei (demonopolizarea)Vor avea loc restructurarea şi privatizarea acelor părţi din utilitatile publice care nu constituie monopol natural, care produc mari pierderi în economie şi consuma subvenţii de la buget.Accelerarea restructurării Companiei Naţionale de Electricitate – S.A. şi a Societăţii Naţionale de Gaze Naturale "Romgaz" – S.A., astfel încât să poată face faţa presiunilor concurentiale pe o piaţa demonopolizata, va contribui esenţial la mai buna funcţionare a mecanismelor de piaţa. Aceste măsuri vor fi însoţite de iniţierea privatizării societăţilor comerciale mari din sectoarele de transport feroviar şi minier.În vederea creşterii disciplinei financiare Guvernul va limita drastic finanţarea directa din surse publice a unor întreprinderi şi va urmări în mod ferm încasarea creanţelor bugetare faţă de debitori.Reducerea în anul 2000 cu încă 25% a subvenţiilor bugetare în activitatea extractiva şi continuarea procesului de închidere a minelor neviabile vor apropia de finalizare restructurarea şi eficientizarea unui sector care a produs pierderi financiare importante în economia românească.Stimularea funcţionarii pieţelor în agriculturaPolitica agricolă a Guvernului porneşte de la premisa ca, în cadrul actualelor constrângeri bugetare, exista resurse financiare limitate prin care agricultura să poată fi un beneficiar privilegiat de fonduri obţinute prin redistribuire. În acest sens se va urmări reducerea diferenţelor în condiţiile financiare din domeniul agricol faţă de cele din alte sectoare.Valorificarea mai eficienta a potenţialului agricol se va baza pe recurgerea la măsuri compatibile cu o economie de piaţa, precum:– restituirea terenurilor către foştii proprietari şi formarea unei veritabile pieţe a pământului;– privatizarea societăţilor comerciale agricole.O asemenea abordare se înscrie în tendintele deja existente de reformare a Politicii agricole comune a Uniunii Europene, urmărind edificarea unui sector agricol performant şi nedependent cronic de subvenţii masive, ceea ce va facilita substanţial negocierea dosarului agricol al aderării României.Politici socialeÎn domeniul politicii sociale Guvernul va urmări sa finalizeze eforturile anterioare în domeniul legislaţiei muncii, al ocupării forţei de muncă, relaţiilor de muncă, asigurărilor şi al asistenţei sociale.În acest scop se va acţiona în următoarele direcţii:– adoptarea şi implementarea unui nou Cod al muncii;– aplicarea unei noi legi pentru stimularea ocupării, formării profesionale şi protecţiei sociale a persoanelor aflate în căutarea unui nou loc de muncă;– elaborarea Planului naţional de acţiune pentru ocupare în munca;– implementarea Legii Inspecţiei Muncii;– crearea condiţiilor de aplicare a proiectului legii privind asigurarea în caz de accidente de muncă şi boli profesionale;– reglementarea sistemului de salarizare pentru funcţionarii publici;– implementarea sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale;– recalcularea (recorelarea) pensiilor şi transformarea lor în puncte de pensie;– promovarea şi implementarea componentei de administrare privată a fondurilor universale de pensii;– implementarea legii privind asistenţa socială a persoanelor varstnice;– înfiinţarea Consiliului Naţional al Persoanelor Varstnice;– implementarea Legii voluntariatului;– aplicarea reglementărilor cu privire la utilizarea Fondului naţional de solidaritate.Reluarea finanţării externeReluarea finanţării externe multilateralePe termen scurt Guvernul va depune eforturi pentru finalizarea acordurilor în vigoare cu instituţiile financiare internaţionale. Astfel vor fi create premisele încheierii de acorduri pe termen mai lung cu aceste instituţii. Efectele benefice astfel obţinute în planul credibilitatii externe vor permite, în perspectiva, un acces mai larg şi în condiţii mai avantajoase pe pieţele private de capital. Guvernul va diversifica sursele de finanţare prin emisiunea de obligaţiuni convertibile în acţiuni ale marilor companii privatizabile, precum şi reluarea emisiunilor de obligaţiuni suverane, o dată cu recastigarea credibilitatii şi cu îmbunătăţirea ratingului.Atragerea capitalului privatGuvernul va urmări îndeosebi asigurarea unui mediu de afaceri favorabil, care permite rezultate superioare celor realizabile prin stimulente fiscale acordate discretionar şi care fragilizeaza încasările bugetare. În acest sens se va acţiona în direcţia:– stabilitatii legislative;– stabilitatii macroeconomice;– simplificarii practicilor şi procedurilor administrative.Relansarea activităţii de investiţiiÎn contextul financiar auster o preocupare prioritara o reprezintă asigurarea finanţării din surse externe a proiectelor majore, vizând cu prioritate modernizarea infrastructurii transporturilor. Pentru anul 2000 ar putea fi atrase credite externe de peste 520 milioane euro, în condiţiile asigurării unei cofinantari de la buget de 185 milioane euro.Modificarea normelor de comportament socialInfractionalitatea economică şi corupţia reprezintă un obstacol major în calea relansarii economice. Pentru reducerea acestui fenomen în economia românească se va acţiona în direcţia adoptării de noi măsuri legislative şi pentru constituirea unui sistem de administraţie simplu şi eficient, care să conducă la prevenirea unor astfel de practici, fără a neglija întărirea măsurilor de sancţionare a actelor de corupţie.Sunt avute în vedere măsuri de aplicare rapida a prevederilor Legii funcţionarilor publici pentru realizarea unui corp modern de funcţionari publici de înalt profesionalism, cu o conduita corespunzătoare, care să contribuie, prin activitatea desfăşurată, la reducerea semnificativă a manifestărilor de corupţie.Reforma în domeniul justiţieiPentru realizarea atât a obiectivelor programului de guvernare anuntat după alegerile din 1996, cat şi a obiectivelor ce rezultă pentru România din recentul ei statut de ţara candidata în procesul de aderare la Uniunea Europeană, în anul 2000 – ultimul an al actualei legislaturi înainte de alegeri – se impune continuarea procesului de reforma legislativă şi instituţională în domeniul justiţiei şi în domeniile conexe, după cum urmează:1. Continuarea procesului de corelare a legislaţiei interne cu legislaţia Uniunii Europene2. Continuarea reformei justiţiei prin elaborarea unei noi legi pentru organizarea judecătorească3. Modernizarea legislaţiei procesual civile prin adoptarea:– proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civilă (adoptat de Camera Deputaţilor);– proiectului de lege privind executorii judecătoreşti.4. Continuarea reformei legislaţiei penale prin adoptarea:– proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Codului penal;– proiectului de lege pentru armonizarea unor dispoziţii din Codul penal şi din Codul de procedură penală cu Rezoluţia nr. 1.123 din 1997 a Consiliului Europei;– proiectului de lege privind modificarea Codului de procedura penală, aprobat de Guvern şi transmis Parlamentului;– proiectului de lege privind probaţiunea.5. Continuarea reformei sistemului penitenciar prin:– adoptarea proiectului de lege privind executarea pedepselor (aprobat de Guvern şi transmis Parlamentului);– elaborarea proiectului de lege privind statutul personalului de penitenciar.6. Continuarea reformei legislaţiei civile prin:– adoptarea proiectului de lege privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv după 6 martie 1945;– elaborarea proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Codului civil;– elaborarea proiectului de lege privind dobânda legală;– adoptarea unei noi reglementări privind asociaţiile şi fundaţiile.7. Modernizarea legislaţiei privind publicitatea imobiliară prin:– adoptarea proiectului de lege privind organizarea şi funcţionarea profesiei de registrator de proprietate şi a birourilor de carte funciară (aprobat de Guvern şi transmis Parlamentului);– elaborarea proiectului de lege pentru modificarea Legii nr. 7/1999 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară.8. Îmbunătăţirea garantarii drepturilor persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice pe baza adoptării unei noi legi privind contenciosul administrativ, al carei proiect a fost adoptat de Guvern şi transmis Parlamentului9. Adoptarea unei noi reglementări a activităţii de expertiza tehnica judiciară, extrajudiciara şi de medicina legală10. Modernizarea legislaţiei contravenţionale prin elaborarea unui nou proiect de lege privind contravenţiile11. Elaborarea proiectului de lege privind medierea, ca modalitate de soluţionare a litigiilor, alternativa a procedurii judiciare12. Elaborarea proiectului de lege privind extrădarea în vederea compatibilizarii cu dispoziţiile Convenţiei europene privind extrădarea şi cu dispoziţiile Acordului Schengen.Politica externaÎn acest moment politica externa a României se afla în faţa unei noi misiuni, ce decurge din noul statut al tarii noastre în ansamblul relaţiilor internaţionale, în primul rând prin includerea sa pentru prima data pe drumul instituţional al integrării în Uniunea Europeană, ca şi prin recunoaşterea calităţii sale de candidat important pentru următoarea etapa a largirii Aliantei Nord-Atlantice.Politica externa va servi mai eficace şi mai concret obiectivele majore ale guvernarii tarii în aceasta noua faza, decisiva pentru reducerea decalajelor ce ne despart de ţările dezvoltate.Politica externa va asigura un salt calitativ important în realizarea obiectivelor majore şi a prioritatilor definite în programele anterioare de guvernare. Priorităţile de politica externa ale etapei următoare sunt:– parcurgerea cu succes a proceselor de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană;– pregătirea momentului invitării României de a face parte din Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic;– pregătirea preluării presedentiei Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa de către România;– crearea condiţiilor de compatibilitate avantajoasă pentru România cu marile procese integratoare şi de globalizare din lume;– executarea politicii externe articulata cu realitatea ce priveşte direct cetăţenii României: regimul vizelor, regimul diplomelor şcolare şi universitare, libera circulaţie a persoanelor, interesul firmelor româneşti în plasarea produselor din România pe pieţele externe, încurajarea investiţiilor străine în strânsă conlucrare cu capitalul autohton.Delimitam aceste obiective ca sfera centrala a interesului naţional.Politica externa va fi angajata în toate actele sale pentru asigurarea şi creşterea credibilitatii României. Baza acestor demersuri o vor reprezenta respectarea regulilor şi angajamentelor în relaţiile cu partenerii străini, precum şi comunitatea de valori şi de interese a României cu spaţiul euroatlantic în care ne integram.Politica externa a României în anul 2000 şi dincolo de acesta se va sprijini pe consensul forţelor politice democratice ale tarii. Nu consideram ca poate exista alternativa la aceasta opţiune. Pe acest drum credem ca se vor pune temeliile ireversibilitatii marilor angajamente internaţionale ale tarii. Acestea nu pot fi partizane, ci bazate pe consensul forţelor politico-sociale şi al societăţii civile româneşti. Ne propunem ca spiritul de coeziune naţionala, a cărui prima consacrare a fost realizată prin "acordul de la Snagov", sa devină o metoda de lucru.Înţelegem sa conducem o politica externa activa pentru a inlatura definitiv cercul vicios al izolarii, pe de o parte, şi al temerii în faţa strainatatii, pe de altă parte. Consideram ca în relaţiile noastre cu instituţiile occidentale nu atitudinea servila este cea potrivita, ci capacitatea noastră de a percepe corect propriul nostru interes naţional, de a-l prezenta cu argumente moderne partenerilor, de a ne actualiza compatibilitatea instituţională cu aceştia, de a negocia profesionist şi a respecta termenii negociati. Vom pune în valoare experienta şi cunoştinţele specialiştilor nostri, conjugate cu cele ale experţilor internationali.Va trebui ca fiecare etapa importanţa în procesul de aderare la Uniunea Europeană să fie pregatita în strânsă consultare cu entitatile interesate ale societăţii româneşti şi să fie amplu explicata opiniei publice pentru a fi susţinută efectiv de aceasta.Misiunea actuala a politicii externe a României tine seama de faptul ca sincronizarea noastră cu lumea dezvoltata, prin parcurgerea procesului de integrare în Uniunea Europeană, se măsoară în primul rând prin reducerea decalajelor de nivel de trai faţă de aceasta. Un asemenea obiectiv l-au avut şi l-au parcurs Spania sau Portugalia în etapa integrării lor în Uniunea Europeană. Noi putem fi capabili de aceeaşi performanta.Liniile directoare ale politicii externe a Guvernului României sunt următoarele:a) Integrarea României în structurile europene şi euroatlantice … Guvernul va realiza noi acţiuni pentru integrarea progresiva a tarii noastre în structurile politice, economice şi de securitate din spaţiul euroatlantic. Aceasta orientare porneşte de la convingerea ca opţiunea de integrare, pornind de la valori şi aspiratii comune, corespunde cel mai bine intereselor fundamentale de prosperitate ale poporului român, de garantare a siguranţei naţionale a tarii noastre.Uniunea EuropeanăProcesul de pregătire pentru aderarea României la Uniunea Europeană va dobândi un nou dinamism, în contextul creat de decizia Consiliului European de la Helsinki de începere a negocierilor de aderare cu România în anul 2000 şi de evolutiile care au loc în planul reformei instituţionale a Uniunii Europene.Priorităţile majore ale procesului de pregătire pentru aderare la Uniunea Europeană sunt definite de criteriile de aderare stabilite de Consiliile Europene de la Copenhaga şi Madrid. Obiectivele concrete ale pregătirii pentru aderare vor avea în vedere priorităţile pe termen scurt şi mediu ale Parteneriatului pentru aderare pe anul 1999, formulate pe baza Raportului anual de evaluare al Comisiei Europene, publicat la 13 octombrie 1999, Programul naţional de aderare la Uniunea Europeană şi strategia economică pe termen mediu, în curs de elaborare de către experţii români cu sprijinul instituţiilor europene şi internaţionale.Valorificand noua strategie a Comisiei Europene privind continuarea procesului de extindere a Uniunii Europene, Guvernul va urmări recuperarea decalajului care separa România de statele candidate care au început negocierile de aderare în anul 1998. Obiectivele specifice sunt precizate în anexa.Organizaţia Tratatului Nord-AtlanticContinuarea acţiunilor şi demersurilor în vederea confirmării României drept un candidat important şi credibil pentru următoarea largire a NATO, prin:– amplificarea dialogului politic şi a contactelor pe linie militară, pe plan bilateral şi multilateral, pentru sporirea contribuţiei României la dezvoltarea conceptuala şi operationala a colaborării transatlantice;– intensificarea dialogului şi cooperării cu NATO şi ţările aliate pe tema implementarii Programului naţional anual de aderare a României la NATO, conform Planului de acţiune pentru aderare adoptat la summitul de la Washington, precum şi prin urmărirea îndeplinirii întocmai a obiectivelor asumate de partea română în program;– îndeplinirea în continuare a obligaţiilor asumate în cadrul Parteneriatului pentru Pace şi al altor forme instituţionalizate de colaborare pe plan politico-militar;– participarea, pe măsura resurselor existente, la operaţiunile de menţinere a păcii, inclusiv în zona noastră geografică;– adoptarea de măsuri şi iniţiative practice în lupta împotriva amenintarilor neconventionale la adresa stabilitatii şi securităţii (proliferarea armelor de distrugere în masa, crima organizată, imigratia ilicită, traficul ilegal de arme şi narcotice, terorismul internaţional);– afirmarea în continuare a României ca factor de stabilitate şi ca furnizor de securitate în Europa de Sud-Est;– urmărirea cu atenţie a problematicii Identităţii Europene de Securitate şi Apărare în cadrul NATO şi al Uniunii Europene – Uniunea Europei Occidentale şi promovarea ideii implicarii pe cat posibil a ţărilor partenere şi asociate în dezvoltarile ce deriva din acest proces.b) Pregătirea Presedentiei României la Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa … În perspectiva preluării de către România a presedentiei Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa în anul 2001, se vor întreprinde măsurile politice, financiare şi de personal necesare în vederea asumării acestei responsabilităţi.Se vor aloca resursele bugetare necesare pentru participarea României la troica Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa în perioada 2000-2002 şi va fi elaborat un buget distinct pentru gestionarea cheltuielilor aferente. Ministerul Afacerilor Externe îşi va asuma sarcinile ce revin tarii noastre în primul an de participare la troica Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa – anul 2000.c) Colaborarea în cadru multilateral … Acţiunile diplomatice în cadrul multilateral al relaţiilor internaţionale vor fi concordante cu demersurile României pentru integrarea în structurile politice, economice şi de securitate europene şi euroatlantice, precum şi în concordanta cu interesele României de intensificare a raporturilor bilaterale. În acest scop Guvernul va acţiona pentru:– pregătirea condiţiilor pentru alegerea României ca membru nepermanent al Consiliului de Securitate al O.N.U. în anii 2003-2004;– implicarea directa în activitatea desfăşurată de Consiliul Europei şi de diferitele sale mecanisme, îndeosebi pe temele majore referitoare la reforma acestei structuri internaţionale, funcţionarea noii Curţi Permanente a Drepturilor Omului, cooperarea regionala etc.;– adâncirea participării României la structurile regionale de cooperare – Iniţiativa Central-Europeană, Iniţiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI) – inclusiv prin demararea activităţilor Centrului de la Bucureşti pentru combaterea infractionalitatii transfrontaliere – şi pregătirea condiţiilor pentru preluarea presedentiei Cooperării Economice la Marea Neagra;– consolidarea procesului de cooperare în Europa de Sud-Est (SEECP), ca iniţiativa regionala generata din regiune şi reprezentând interesele ţărilor din zona, îndeosebi prin organizarea în România, în februarie 2000, a reuniunii sefilor de stat şi de guvern ai statelor participante la SEECP. Se va realiza semnarea Cartei relaţiilor de buna vecinătate, stabilitate, securitate şi cooperare în Europa de Sud-Est, primul document politic multilateral în acest domeniu la care sunt parte statele din regiune;– imprimarea unui conţinut concret şi realist formelor noi de colaborare la nivel subregional – îndeosebi euroregiunile şi structurile trilaterale la care participa România;– participarea activa şi constructivă la activităţile din cadrul Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Est, prin promovarea unor proiecte regionale de cooperare care să reflecte interesele economice, politice şi strategice ale României. Reluarea navigaţiei normale pe Dunăre va constitui un obiectiv prioritar în acest domeniu. Guvernul va stimula în continuare initiativele româneşti pentru Pactul de stabilitate, prin consultarea şi sprijinirea efectivă a cercurilor de afaceri româneşti, a reprezentanţilor societăţilor civile, a mediului academic, astfel încât proiectele propuse sa reflecte obiective concrete şi practice, de interes pentru aceştia, pentru ţara în general;– participarea activa la acţiunile desfăşurate în cadrul miscarii francofone.d) Intensificarea relaţiilor bilaterale … Pornind de la convingerea ca participarea României la viaţa internationala se fundamentează pe raporturile de colaborare cu celelalte state, Guvernul României va acţiona, cu prioritate, pentru:– extinderea relaţiilor politice, economice şi culturale cu toate statele membre ale Uniunii Europene, ceea ce constituie componenta esenţială a politicii României de integrare în Uniune;– intensificarea Parteneriatului strategic cu S.U.A., prin întărirea caracterului politic al acestuia, ceea ce constituie unul dintre pilonii de baza ai politicii externe a României;– dezvoltarea în continuare a relaţiilor speciale, privilegiate ale României cu Republica Moldova, urmărindu-se integrarea lor într-o Europa unita şi consolidarea spaţiului cultural şi spiritual comun;– dezvoltarea relaţiilor de buna vecinătate şi a cooperării economice cu toate statele din Europa de Sud-Est, pentru consolidarea stabilitatii, securităţii şi cooperării în zona noastră geografică şi integrarea acesteia în structurile europene şi euroatlantice; încurajarea evolutiilor democratice în aceasta regiune;– aprofundarea relaţiilor cu celelalte state candidate la integrarea europeană; dezvoltarea raporturilor de parteneriat cu Ungaria şi Polonia, prin punerea în valoare a înţelegerilor existente şi deschiderea de noi domenii de colaborare;– România fiind profund interesată în construirea unor bune relaţii de parteneriat cu Federaţia Rusa, ca stat democratic şi stabil, va urmări normalizarea deplina şi dezvoltarea raporturilor bilaterale româno-ruse, inclusiv prin finalizarea Tratatului politic bilateral şi relansarea legăturilor economice şi comerciale;– extinderea în continuare a relaţiilor cu Ucraina, prin punerea în aplicare a tuturor prevederilor Tratatului politic bilateral, inclusiv a acelora privind respectarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, precum şi prin intensificarea negocierilor pentru reglementarea problemelor aflate în atenţie;– dezvoltarea în continuare a bunelor relaţii de colaborare şi cooperare cu Republica Populara Chineza;– intensificarea în continuare a raporturilor cu statele din Caucaz şi din Asia Centrala, promovand îndeosebi cooperarea economică, de natura să asigure un acces convenabil la resursele de hidrocarburi din aceasta zona;– consolidarea relaţiilor cu tari din alte zone geografice, cu care are acorduri de parteneriat, precum Japonia, Canada şi Israel, în special în domenii economice, prin realizarea de noi proiecte de cooperare şi investiţii în România;– asigurarea rezonantei cu tendintele de integrare economică din zona Americii Latine şi amplificarea cooperării cu ţările din aceasta zona;– relansarea raporturilor cu ţările din Africa; intensificarea cooperării cu tari din Asia-Pacific, ţinând seama de importanţa lor în economia mondială; dezvoltarea şi diversificarea relaţiilor cu ţările arabe din Orientul Mijlociu şi din zona Golfului, valorificand oportunitatile de cooperare pe plan economic şi comercial.e) Dimensiunea educaţională şi culturală. Relaţiile cu românii de peste hotare … Una dintre priorităţile actuale fără de care nu ar putea fi concepută o Europa unita este dezvoltarea capacităţii educaţionale. Aceasta înseamnă înscrierea României în tendintele capitalismului modern, capitalismul educat, informat, bazat pe mijloace moderne de comunicare. În societatea pe care vrem sa o construim civilizatia se extinde ca bun public. În spaţiul euroatlantic este asigurat accesul real la civilizatie prin educaţie. Politica externa îşi va regasi contribuţia la necesară imbinare dintre crearea capitalului educaţional în ţara noastră şi tendintele din spaţiul euroatlantic.Vor fi diversificate relaţiile culturale cu alte tari şi vor fi promovate proiecte pentru reintegrarea valorilor româneşti în circuitul culturii europene şi universale, pentru afirmarea spiritualitatii româneşti pe plan mondial. Vor fi continuate şi diversificate proiectele destinate persoanelor de origine română de peste hotare, pentru afirmarea şi păstrarea identităţii lor etnice, lingvistice, culturale şi religioase.În promovarea obiectivelor prioritare ale politicii externe a României o atenţie deosebită va fi acordată menţinerii unor legături strânse cu cercurile academice, reprezentanţii societăţii civile, organizaţiile neguvernamentale şi cercurile de afaceri, în domenii şi pe proiecte de interes concret pentru acestea, concordante cu obiectivele de politica externa. Având în vedere atribuţiile sporite care revin Ministerului Afacerilor Externe, vor fi promovate în activitatea guvernamentală coordonarea şi sincronizarea mai buna a poziţiilor şi acţiunilor din planul relaţiilor externe.Serviciul diplomatic extern al României va fi redimensionat ţinând seama de priorităţile politicii externe a tarii şi de resursele financiare care îi sunt necesare, iar pregătirea continua a diplomaţilor va fi aplicată cu rigoare şi exigenta.Îmbunătăţirea competentei şi coerentei actului de guvernareStructura GuvernuluiNoua arhitectura a Guvernului a fost concepută pentru a răspunde exigenţelor derivând din restricţiile economice pe care România trebuie să şi le asume în procesul integrării europene şi euroatlantice.Pregătirea şedinţelor GuvernuluiFundamentarea actelor normative prezentate spre aprobare Guvernului trebuie să aibă în vedere doua elemente esenţiale:– încadrarea în limitele constrangerilor bugetare existente;– compatibilitatea cu acquisul comunitar relevant în domeniu.Comunicarea între centrii de decizie: între Guvern şi Parlament, între Guvern şi partide. În vederea îmbunătăţirii actului de guvernare, noul Guvern va acţiona în sensul informării reciproce pentru asigurarea coordonării proiectelor de acte normative cu implicaţii fiscal-bugetare iniţiate de instituţiile cu drept de iniţiativa legislativă.. În procesul negocierilor dintre partenerii sociali va creşte rolul instituţiilor existente, special create pentru facilitarea dialogului şi armonizării intereselor Guvernului, patronatelor şi sindicatelor. +
Anexa 1OBIECTIVELE PRIORITAREde pregătire a României pentru aderarea la Uniunea Europeană1. Obiective şi principiiAderarea României la Uniunea Europeană va reprezenta o prioritate strategica pentru politica noastră externa, înscriindu-se ca o constanta de prim ordin pentru asigurarea prestigiului extern, a prosperitatii şi securităţii naţiunii române, prin integrarea în comunitatea de valori şi principii democratice ale statului de drept şi ale economiei de piaţa, impartasite de statele membre ale Uniunii Europene.Priorităţile majore ale procesului de pregătire pentru aderare la Uniunea Europeană sunt definite de imperativul îndeplinirii criteriilor de aderare stabilite de Consiliile Europene de la Copenhaga şi Madrid.Obiectivele concrete ale pregătirii pentru aderare vor avea în vedere priorităţile pe termen scurt şi mediu ale Parteneriatului pentru aderare pe anul 1999, formulate pe baza Raportului anual de evaluare al Comisiei Europene, publicat la 13 octombrie 1999, Programul naţional de aderare la Uniunea Europeană şi strategia economică pe termen mediu în curs de elaborare de către experţii români cu sprijinul instituţiilor europene şi internaţionale.Pornind de la noua strategie a Comisiei Europene privind desfăşurarea, în paralel cu negocierile de aderare, a unui proces de monitorizare a progreselor pe linia îndeplinirii criteriilor de aderare, Guvernul va urmări recuperarea decalajului care separa România de statele candidate care au început negocierile de aderare în anul 1998.2. Mecanismul instituţional intern pentru pregătire şi negocieriÎntre modernizarea României şi preluarea graduala dar susţinută a acquisului şi politicilor comunitare nu numai că nu exista paralelisme sau contradictii, ci exista o identitate. Din acest motiv exista şi o legătură indisolubila între pregătirea pentru aderare şi funcţionarea normală a tuturor proceselor orizontale din administraţia publică centrala şi din economie.Începerea iminenta a procesului de evaluare bilaterala a capitolelor pentru negocieri şi densitatea acestuia impun imbinarea organică a acţiunii externe cu coordonarea procesului intern de pregătire. Totodată schimbările instituţionale trebuie astfel întreprinse încât sa nu pericliteze stabilitatea şi continuitatea procesului, precum şi integritatea experienţei acumulate până în prezent.Guvernul va avea ca prioritate imediata punerea în funcţiune a mecanismului instituţional intern pentru asigurarea coerentei demersurilor de politica externa cu măsurile de politica interna pe linia adoptării şi aplicării acquisului comunitar, a reformei, macrostabilizarii şi relansarii economice, a reformei şi consolidării capacităţii administrative şi instituţionale a societăţii româneşti.Se vor realiza adaptarile instituţionale pentru includerea Departamentului pentru Integrare Europeană în structura Ministerului Afacerilor Externe şi se va modifica în mod corespunzător structura Comitetului Interministerial pentru Integrare Europeană. Comitetul va trebui să se întrunească în plen cu o periodicitate mai redusă şi să îşi desfăşoare activitatea, în special, pe grupe de lucru corespunzătoare problematicii intersectoriale. Relevanta şi asumarea politica a prioritatilor vor fi asigurate prin formarea unui consiliu executiv format din miniştri responsabili pentru procese orizontale.Guvernul va crea echipa naţionala pentru negocierile de aderare la Uniunea Europeană şi Secretariatul pentru coordonarea procesului de negocieri şi pregătire pentru aderare şi va accelera pregatirile pentru intrarea în funcţiune a Unităţii de traduceri a acquisului comunitar, prin coordonarea Institutului European de către Ministerul Afacerilor Externe.În perspectiva noilor obiective impuse de începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, se va consolida Misiunea permanenta a României pe lângă Uniunea Europeană.Relaţia dintre executiv şi comisiile specializate ale Parlamentului, în scopul îndeplinirii prioritatilor integrării europene, va fi perfectionata prin realizarea unor legături şi fluxuri informationale permanente care să asigure susţinerea şi accelerarea laturii legislative a preluării acquisului comunitar.Momentul actual, de deschidere a negocierilor de aderare, impune dezvoltarea rolului strategic al compartimentelor pentru integrare europeană din ministere. Astfel, compartimentele pentru integrare europeană vor fi subordonate direct conducătorilor instituţiilor, prin respectarea efectivă a Hotărârii Guvernului nr. 140/1995, fiind totodată încadrate cu personal corespunzător ca număr şi calitate.Consiliul Legislativ va fi sprijinit să îşi asume efectiv funcţia de verificare a compatibilitatii proiectelor de acte normative cu reglementările comunitare. Notele de fundamentare şi expunerile de motive ale fiecărui proiect de act normativ vor trebui să se refere explicit la actele normative comunitare transpuse, iar avizele Consiliului Legislativ ar trebui sa evalueze gradul de compatibilitate atins. Guvernul va urmări cu rigoare modul în care se aplică noile reglementări.Procesul de pregătire a aderării şi de armonizare a legislaţiei va fi mai bine fundamentat – cu sprijinul activ al Institutului European – prin elaborarea de studii sectoriale de impact şi luarea acestora în considerare, prin formarea continua a funcţionarilor publici pentru a se adapta exigenţelor aderării şi prin traducerea legislaţiei româneşti şi comunitare.Capacitatea de reflectie şi acţiune strategica astfel dezvoltata trebuie să servească alocării judicioase a resurselor bugetare proprii, în corelare cu îmbunătăţirea capacităţii de absorbţie a fondurilor comunitare prestructurale, în vederea atingerii obiectivelor majore ale modernizării României pentru aderarea la Uniunea Europeană.Pregatirile pentru aderare vor fi valorificate printr-o riguroasă organizare şi coordonare a negocierilor, prin formarea şi întărirea grupurilor sectoriale de lucru şi prin constituirea unităţii centrale de negocieri, sub autoritatea politica a ministrului de externe.Se vor evita interferentele, suprapunerile şi paralelismele, care afectează eficienta şi fluiditatea procesului de aderare.Adaptarile pe linia mecanismului instituţional intern de pregătire şi negocieri de aderare vor fi efectuate în limita de timp impusa de termenul anuntat pentru lansarea Conferintei interguvernamentale pentru începerea negocierilor de aderare, respectiv la 14 februarie 2000, şi de necesitatea de a se elabora mandatele de negociere la capitolele vizate pentru începerea procesului de negocieri.3. Obiectivele pentru anul 2000 în procesul de pregătire pentru aderarea României la Uniunea Europeană. Reluarea exerciţiului de screening al acquisului comunitar în anul 2000 la toate cele 31 de capitole de acquis comunitar, inclusiv la cel adoptat în cursul anului 1999. De asemenea, se va accelera procesul de elaborare a documentelor de poziţie, având în vedere intenţia celor două Preşedinţii ale Consiliului Uniunii Europene de a deschide în anul 2000, 12-16 capitole de negociere cu România.. Elaborarea unei strategii economice pe termen mediu, care să asigure corelarea celorlalte documente de dezvoltare (Planul naţional de adoptare a acquisului comunitar, Planul naţional de dezvoltare, Planul naţional de dezvoltare rurală). Adoptarea cadrului juridic, administrativ şi bugetar necesar în vederea programării şi gestionării programelor PHARE, ISPA (infrastructura şi mediu) şi SAPARD (agricultura şi dezvoltare rurală), inclusiv prin introducerea evaluărilor de impact ecologic şi a unor norme relative la achiziţiile publice compatibile cu cele ale Uniunii Europene pentru proiecte cofinantate de Fondurile comunitare; înfiinţarea unei agenţii de plati functionale pentru SAPARD. Realizarea prioritatilor din Parteneriatul pentru aderare, reactualizat pe baza Raportului anual al Comisie Europene din luna octombrie 1999. Adoptarea măsurilor necesare pentru favorizarea deciziei Uniunii Europene de anulare a regimului restrictiv de circulaţie a cetăţenilor români în spaţiul Uniunii Europene (întărirea controlului la frontiera, negocierea de acorduri bilaterale cu statele vecine privind regimul frontierei, alinierea la legislaţia şi la practica Uniunii Europene în materie de vize). Participarea la procesul de dialog, consultare şi cooperare cu Uniunea Europeană în domeniul operaţiunilor de gestionare a crizelor, care vor fi conduse de Uniunea Europeană. Pregătirea în continuare pentru participarea la operaţiunile "de tip Petersberg" şi la activităţile mecanismelor şi organismelor din cadrul Uniunii Europei Occidentale, conform statutului României de stat partener asociat al Uniunii Europei Occidentale. Alinierea poziţiilor de politica externa ale României la poziţiile comune ale Uniunii Europene din domeniul PESC.. Urmărirea desfăşurării dezbaterilor din cadrul Conferintei interguvernamentale din anul 2000 având ca tema reforma instituţională a Uniunii Europene şi participarea la informarile şi schimbul de vederi pe aceasta tema dintre Uniunea Europeană şi statele candidate.––––
