HOTĂRÂRE nr. 45 din 7 noiembrie 2000

privind contestarea înregistrării candidaturii domnului Constantin Mugur Isarescu pentru funcţia de Preşedinte al României



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorMariana Trofimescu – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentLa data de 6 noiembrie 2000 Biroul Electoral Central a înaintat Curţii Constituţionale, în vederea soluţionării, contestaţia înregistrată la nr. 379 din 6 noiembrie 2000, formulată de domnul Marin Duta.Contestaţia priveşte înregistrarea candidaturii domnului Constantin Mugur Isarescu pentru funcţia de Preşedinte al României la alegerile din 26 noiembrie 2000 şi formează obiectul Dosarului nr. 393D/2000.Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. 4 teza întâi din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, astfel cum a fost modificat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 19 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 17 octombrie 2000, contestaţiile se soluţionează fără citarea părţilor, cu participarea numai a judecătorilor Curţii. Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 7 noiembrie 2000, pe baza sesizării şi a celorlalte documente aflate la dosar.În cuprinsul contestaţiei se susţine ca domnul Constantin Mugur Isarescu, în calitate de fost guvernator al Băncii Naţionale a României, a contribuit la "dispariţia sumelor băneşti, în valută şi în lei, din contul băncilor", iar prin politica dobânzilor a determinat distrugerea sistemului financiar-bancar. "Guvernele, Banca Naţionala, nu sunt străine de sistemele de furt şi înşelăciune publică, de tip CARITAS, SAFI, FNI".Totodată autorul contestaţiei a depus la dosar o motivare a excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 68/1992, a Legii nr. 27/1996 şi a Legii nr. 187/1999, precum şi a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 63/2000, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie. În motivare se susţine, în esenta, ca toate aceste acte normative sunt neconstituţionale.Reprezentantul Ministerului Public, punând concluzii în temeiul art. 85 alin. (1) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, coroborat cu art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României, apreciază ca fiind neîntemeiată contestaţia privind înregistrarea candidaturii domnului Mugur Constantin Isarescu pentru funcţia de Preşedinte al României, arătând ca motivele invocate sunt aspecte care nu ţin de prevederile art. 16 alin. (3) şi ale art. 35 din Constituţie, iar excepţiile de neconstituţionalitate nu pot fi ridicate decât în faţa instanţelor judecătoreşti. În consecinţa, se solicita respingerea contestaţiei.CURTEA,analizând contestaţia în raport cu prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României, cu modificările ulterioare, şi vazand concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum şi documentele aflate la dosar, retine următoarele:Potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. d) din Constituţie, ale art. 26 din Legea nr. 47/1992, republicată, ale art. 2 alin. (2) şi ale art. 11 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 69/1992, Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze contestaţia privind înregistrarea candidaturii pentru funcţia de Preşedinte al României.În motivarea contestaţiei, în esenta, este criticata activitatea desfăşurată de domnul Constantin Mugur Isarescu în calitate de guvernator al Băncii Naţionale a României şi de prim-ministru al Guvernului.Examinând contestaţia sub acest aspect, Curtea constata ca atât condiţiile de eligibilitate, cat şi impedimentele constituţionale pentru a fi ales în funcţia de Preşedinte al României sunt prevăzute expres şi limitativ la art. 35, art. 34 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (3) şi la art. 81 alin. (4) din Constituţie, texte al căror conţinut este următorul:– Art. 35: "(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 37 alineatul (3).(2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani, pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele locale, şi vârsta de cel puţin 35 de ani, pentru a fi aleşi în Senat sau în funcţia de Preşedinte al României."; … – Art. 34 alin. (2): "Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.";– Art. 16 alin. (3): "Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţara.";– Art. 37 alin. (3): "Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.";– Art. 81 alin. (4): "Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive."În speta, examinând motivele de ordin economic şi politic invocate de contestator, Curtea constata ca acestea nu se regăsesc în conţinutul prevederilor constituţionale anterior menţionate. Asemenea motive reprezintă opinii personale ale contestatorului, care, eventual, pot fi avute în vedere cu ocazia exprimarii votului.Cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate invocate de contestator, Curtea constata ca, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, text pe care se întemeiază autorul contestaţiei, Curtea Constituţională "hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor". Prin urmare, controlul constituţionalităţii legii pe calea excepţiei de neconstituţionalitate nu poate avea loc decât dacă excepţia a fost ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti. Curtea Constituţională poate fi sesizată, pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii unei legi sau ordonanţe, numai în condiţiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit căruia „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare”.În cazul de faţa Curtea constata însă ca excepţiile de neconstituţionalitate formulate de contestator au fost ridicate direct în faţa Curţii Constituţionale, nesocotindu-se astfel aceste dispoziţii imperative. De aceea se impune respingerea contestaţiei şi sub acest aspect.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. d) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. B.a), al art. 16, 26 şi 27 din Legea nr. 47/1992, republicată, precum şi al art. 2 alin. (2) şi al art. 11 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 69/1992,CURTEAÎn numele legiiHOTĂRĂŞTE:Respinge contestaţia privind înregistrarea candidaturii domnului Constantin Mugur Isarescu pentru funcţia de Preşedinte al României, contestaţie formulată de domnul Marin Duta.Hotărârea este definitivă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește