privind adoptarea Strategiei de securitate naţionala a României
Având în vedere mesajul şi solicitarea Preşedintelui României, adresate celor două Camere ale Parlamentului, pentru a adopta Strategia de securitate naţionala a României,în temeiul prevederilor art. 62 alin. (2) lit. a) din Constituţia României, ale art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 52/1998 privind planificarea apărării naţionale a României, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 63/2000, republicată, şi ale art. 1 pct. 1 şi 27 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului,Parlamentul României adopta prezenta hotărâre. +
Articolul UNICSe adopta Strategia de securitate naţionala a României, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.Aceasta hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 18 decembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILORVALER DORNEANUPREŞEDINTELE SENATULUINICOLAE VACAROIU +
Anexa 1STRATEGIAde securitate naţionala a RomânieiGarantarea democraţiei şi a libertăţilor fundamentale,dezvoltare economică şi socială susţinută şi durabila,aderare la NATO şi integrare în Uniunea Europeană– Bucureşti, noiembrie 2001 –IntroducereLegea română care instituie obligativitatea elaborării Strategiei de securitate naţionala a României defineste prezenta reglementare ca fiind "documentul de baza care fundamentează planificarea apărării la nivel naţional", strategia constituind astfel expresia politica de referinţa a atributelor fundamentale ale statului român în acest domeniu.Pentru a fundamenta în mod unitar şi coerent acţiunile sectoriale şi reglementările specifice ale instituţiilor statului de drept şi factorilor constitutionali de putere care au responsabilităţi în realizarea, protejarea şi afirmarea intereselor fundamentale ale României, strategia sintetizeaza obiective, precizează definiţii şi corelează direcţii de acţiune pentru toate componentele implicate în asigurarea securităţii tarii.O asemenea structura a Strategiei de securitate naţionala a României a fost stabilită în aceeaşi lege privind planificarea apărării naţionale a României şi cuprinde, în ordine:1. definirea intereselor naţionale de securitate;2. precizarea obiectivelor care conduc la protejarea şi afirmarea acestor interese;3. evaluarea mediului internaţional de securitate;4. identificarea factorilor de risc din mediul intern şi internaţional;5. direcţiile de acţiune şi principalele mijloace pentru asigurarea securităţii naţionale a României.Elaborata, asadar, în stricta conformitate cu prevederile existente ale legii în materie, prezenta Strategie de securitate naţionala a României asigura în mod necesar continuitatea conferita de lege în abordarea succesiva de către documentele similare precedente a problematicii securităţii statului român. S-a valorificat astfel experienta acumulată în ultimii ani, asigurându-se totodată şi coerenta necesară cu programele specifice adoptate anterior, pentru integrarea României în Alianta Nord-Atlantica şi în Uniunea Europeană.În acelaşi timp actuala Strategie de securitate naţionala a României este profund marcată de actualitate, de realitatile din societatea românească şi din lume, precum şi de perspectivele previzibile pe termen scurt şi mediu ale vieţii interne şi internaţionale.În acest sens noutatea Strategiei de securitate naţionala a României o reprezintă deschiderea mai larga a acestei problematici şi abordarea mai cuprinzatoare a conceptului de securitate naţionala, în condiţiile creşterii complexităţii şi diversitatii aspectelor care au căpătat relevanta pentru acest domeniu.Analizele instituţionale şi de specialitate care au fundamentat elaborarea strategiei au condus la concluzia ca o asemenea abordare innoita, novatoare a problematicii securităţii este o chestiune şi de necesitate, şi de posibilitate.a) Sub aspectul necesităţii unei noi abordari se constată că dinamica fenomenelor din realitatea economică şi socială a tarii, precum şi mutaţiile, adesea neaşteptate, care se produc în lume impun strategiei proprii de securitate cerinţa unei mai mari capacităţi de perceptie, evaluare şi abordare a tuturor acestor fenomene şi mutaţii, astfel încât răspunsurile şi reactiile sistemului naţional de securitate să fie întotdeauna adecvate realitatilor şi totodată în permanenta subordonate intereselor fundamentale ale tarii. … Pe plan intern starea de securitate a României de azi este caracterizată încă de suficiente vulnerabilitati, în mai toate domeniile de manifestare ale mediului economic şi social, precum şi ale mediului natural de existenta a societăţii româneşti. Aceasta situaţie s-a produs ca urmare a presiunii cumulative, în timp, a unor factori multipli – politici, economici, financiari, sociali, culturali, biologici, religiosi, demografici, militari şi de alta natura – care au influentat climatul de siguranţă a statului şi cetăţenilor, conducand la fragilizarea suportului moral, material, precum şi a celui de valori spirituale, pe care se întemeiază civilizatia identităţii noastre naţionale.Pe plan internaţional lumea traverseaza o situaţie fără precedent, fiind profund marcată de acţiunile irationale ale unor forte ce promovează terorismul ca mijloc de divizare a comunităţii internaţionale şi de slabire a stabilitatii mondiale în general. Caracterul global al luptei împotriva terorismului a devenit componenta necesară, dar neasteptata şi cel mai puţin dorita, a fenomenului globalizarii, constituind deja un imperativ de lupta şi atitudine al tuturor democratiilor, căruia statul român i se asociaza fără nici o ezitare.Lărgirea spectrului de riscuri neconventionale, diversificarea tipologiei crizelor şi conflictelor generează provocari multiple, care necesita reactii multidirectionale, bazate pe mobilitate, diversitate, coerenta şi complementaritate, atât în spaţiul intern, cat şi în cel internaţional.b) Abordarea mai larga a problematicii securităţii a devenit şi posibila în condiţiile actuale, prin identificarea unor noi resurse interne de securitate, care au rezultat din corelarea mai atenta şi punerea în valoare a tuturor dimensiunilor – politica, economică, financiară, militară, civică, socială, ecologica – ale stării de securitate şi siguranţa naţionala. … Prin urmare, pe lângă elementele de continuitate şi cele oarecum traditionale ale domeniului, caracteristica noii Strategii de securitate naţionala a României consta în faptul ca România nu mai abordeaza modelul propriu de securitate printr-o viziune strict tehnicista a problematicii securităţii, cu un conţinut schematizat, care să includă o organizare rigida şi o atitudine ermetica a instituţiilor şi competentelor în acest domeniu. Răspunderea fundamentală pentru securitatea tarii o poarta, desigur, Preşedintele tarii, Parlamentul, Guvernul, celelalte instituţii ale statului – potrivit prerogativelor constituţionale ale fiecăreia. Dar complexitatea aspectelor ce influenţează acest domeniu impune ca, în sistemul securităţii naţionale – care reprezintă instrumentul prin care se operationalizeaza Strategia de securitate naţionala a României – să fie atrase structuri civice, neguvernamentale, academice şi comerciale, care deţin tehnologii şi informaţii conexe cu securitatea naţionala şi care pot contribui la formarea şi echilibrul mediului intern – economic, social, civil şi militar.Aceasta conceptie se va regasi în modul de reglementare specifică a diferitelor domenii economico-sociale, în maniera de gestionare a resurselor publice destinate securităţii, în creşterea gradului de cooperare instituţională şi de coordonare a eforturilor în direcţia solidarizarii sociale şi naţionale. În acest fel comunitatea românească, în ansamblul ei, şi toţi cetăţenii tarii nu numai ca vor avea asigurat dreptul de a beneficia de protecţie sub multiple planuri, dar vor capata, deopotrivă, posibilitatea şi obligaţia de a participa la asigurarea acesteia.Reconfigurarea relaţiilor dintre componentele specifice ale securităţii, precum şi înţelegerea proceselor din sfera securităţii mondiale şi europene obliga statul român să îşi readapteze strategia proprie la evolutiile mediului de securitate, integrand-o într-o viziune sistemica mai larga, pentru a-şi spori capabilitatea de contracarare a riscurilor şi amenintarilor ce pot afecta interesele României.*Sistemul securităţii naţionale se defineste prin ansamblul mijloacelor, reglementărilor şi instituţiilor statului român, care au rolul de a realiza, a proteja şi a afirma interesele fundamentale ale României.Strategia reprezintă documentul de baza care defineste aceste interese, precum şi obiectivele pentru realizarea lor, fiind expresia politica şi de reglementare cea mai înaltă a statului român şi totodată instrumentul de fundamentare şi orientare a acţiunilor din întregul sistem al securităţii naţionale.Strategia are un orizont de evaluare pe termen mediu, cuprinzând elementele predictibile – în momentul de faţa – care influenţează realizarea obiectivelor de securitate naţionala a României.1. Interesele naţionale de securitate ale RomânieiInteresele naţionale de securitate ale României sunt acele stări şi procese, bazate pe valorile asumate şi promovate de societatea românească, prin care se asigura prosperitatea, protecţia şi securitatea membrilor ei, stabilitatea şi continuitatea statului.Edificarea unei Românii democratice, stabilă politic şi prospera economic şi social, capabilă sa participe eficient la dinamica vieţii internaţionale, impune ca, în deplina concordanta cu evoluţia proceselor de integrare europeană şi euroatlantica, să fie afirmate, realizate şi protejate următoarele interese naţionale:● menţinerea integrităţii, unităţii, suveranităţii şi independentei statului român;● garantarea drepturilor şi libertăţilor democratice fundamentale, asigurarea bunastarii, siguranţei şi protecţiei cetăţenilor României;● dezvoltarea economică şi socială a tarii, în pas cu dezvoltarea contemporana. Reducerea susţinută a marilor decalaje care despart România de ţările dezvoltate europene;● realizarea condiţiilor pentru integrarea României ca membru al NATO şi UE România trebuie să devină componenta, cu obligaţii şi drepturi depline, a celor două organizaţii, singurele în măsura sa îi garanteze un statut de independenta şi suveranitate şi sa îi permită o dezvoltare economică, politica şi socială similară ţărilor democratice;● afirmarea identităţii naţionale şi promovarea acesteia ca parte a comunităţii de valori democratice; valorificarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural naţional şi a capacităţii de creaţie a poporului român;● protecţia mediului înconjurător, a resurselor naturale, a calităţii factorilor de mediu, la nivelul standardelor internaţionale.În apărarea şi promovarea intereselor sale naţionale România va respecta principiile dreptului internaţional, va dezvolta spiritul de dialog şi cooperare cu toate organizaţiile internaţionale şi statele interesate în realizarea stabilitatii şi securităţii.2. Obiectivele politicii de securitate naţionalaObiectivele de securitate naţionala a României stabilesc orientarea efectivă şi reprezintă reperele de baza ale acţiunii practice, sectoriale, a diferitelor instituţii ale statului, astfel încât îndeplinirea lor coerenta, corelata şi interdependenta sa garanteze şi sa conducă la realizarea şi afirmarea intereselor fundamentale ale tarii.Strategia de securitate naţionala a României fixează următoarele obiective:● păstrarea independentei, suveranităţii, unităţii şi integrităţii teritoriale a statului român, în condiţiile specifice ale aderării la NATO şi integrării tarii în Uniunea Europeană;● garantarea ordinii constituţionale, consolidarea statului de drept şi a mecanismelor democratice de funcţionare a societăţii româneşti, prin: asigurarea libertăţilor democratice ale cetăţenilor, a drepturilor şi îndatoririlor constituţionale, a egalităţii sanselor; perfecţionarea sistemului politic şi dezvoltarea modalităţilor de realizare a solidarităţii sociale; aprofundarea reformei în justiţie; întărirea autorităţii instituţiilor statului, consolidarea mecanismelor de respectare şi aplicare a legii;● relansarea economiei naţionale, combaterea saraciei şi a somajului; perfecţionarea mecanismelor economiei de piaţa şi a disciplinei financiare;● dezvoltarea societăţii civile şi a clasei de mijloc;● asigurarea stabilitatii sistemului financiar-bancar şi a echilibrului social;● modernizarea instituţiilor de apărare a ordinii publice; garantarea siguranţei cetăţeanului;● optimizarea capacităţii de apărare naţionala, în conformitate cu standardele NATO;● îmbunătăţirea capacităţii de participare la acţiunile internaţionale pentru combaterea terorismului şi a crimei organizate;● îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei şi protecţia copilului, dezvoltarea instituţiilor de educaţie, cercetare şi cultura;● reforma administraţiei publice şi dezvoltarea regionala, în corelatie cu practicile şi reglementările europene;● armonizarea relaţiilor interetnice şi edificarea statului civic multicultural, având drept garanţii ale securităţii participarea socială, integrarea interculturala şi subsidiaritatea în actul de guvernare;● acţiuni diplomatice şi o politica externa creativa, dinamica şi pragmatica, bazată pe respectarea tratatelor şi acordurilor internaţionale la care România este parte, a obiectivelor şi principiilor Cartei ONU;● diversificarea şi strângerea legăturilor cu românii care trăiesc în afară graniţelor tarii;● participarea activa la acţiunile de cooperare internationala pentru combaterea terorismului şi a crimei organizate transfrontaliere;● dezvoltarea relaţiilor de buna vecinătate şi a unei conduite participative pe plan regional, pentru consolidarea stabilitatii şi reglementarea crizelor;● asigurarea securităţii ecologice;● implicarea societăţii civile în realizarea obiectivelor strategiei de securitate.Realizarea acestor obiective va produce modernizarea structurală a societăţii româneşti şi va accelera rezolvarea marilor probleme cu care aceasta se confrunta, va realiza şi va proteja interesele naţionale, va asigura securitatea naţionala a tarii şi a cetăţenilor ei.3. Mediul internaţional de securitateÎnceputul secolului al XXI-lea este marcat de transformări profunde ale mediului de securitate. Lumea devine tot mai complexa şi interdependenta, iar fenomenul globalizarii se afirma tot mai mult ca fiind ireversibil.3.1. Un cadru organizaţional activ şi adaptabil. Evoluţia, în general pozitiva, a securităţii globale în ultimul deceniu a confirmat ca succesul acţiunilor şi stabilitatea pot fi numai rezultatul cooperării multidimensionale a comunităţii internaţionale – în primul rând prin punerea în valoare a dialogului în cadru institutionalizat şi prin activarea rolului decisiv pe care marile organizaţii internaţionale îl au în definirea stării de securitate a lumii.● Într-un context internaţional adesea schimbator NATO deţine un rol esenţial în întărirea securităţii euroatlantice după încheierea "războiului rece". Rolul sau politic este în creştere, îndeosebi după adoptarea la summitul de la Washington, din 1999, a unui nou concept strategic al Aliantei; pe baza unei forte de negociere sporită substanţial în ultimul deceniu NATO a deschis şi a dezvoltat parteneriatul politico-militar, cooperarea şi dialogul consolidat cu alte state inclusiv cu România; a manifestat interes şi receptivitate continua, reafirmate chiar foarte recent, pentru primirea de noi membri; de asemenea, colaborarea cu alte organizaţii internaţionale; angajamentul, exemplificat în Balcani, pentru prevenirea conflictelor şi managementul crizelor, inclusiv prin operaţiuni de sprijinire a păcii – toate acestea reflecta hotărârea Aliantei Nord-Atlantice de a modela mediul internaţional de securitate şi de a întări pacea şi stabilitatea zonei euroatlantice.● ONU, OSCE şi UE au adus contribuţii deosebite la securitatea şi stabilitatea euroatlantica. Consiliul de Securitate al ONU are în continuare o răspundere recunoscută şi invocată în menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, detinand şi în anii următori un rol important în edificarea securităţii şi stabilitatii mondiale – lucru confirmat, în mod simbolic, şi în conferirea în anul 2001 a Premiului Nobel pentru Pace Organizaţiei Naţiunilor Unite şi secretarului ei general.● OSCE, reprezentând cea mai cuprinzatoare instituţie regionala de securitate din Europa, care include totodată Canada şi S.U.A., joaca un rol esenţial în promovarea păcii şi stabilitatii, în întărirea securităţii prin cooperare şi în promovarea democraţiei şi drepturilor omului în întreaga emisfera nordica a planetei. OSCE s-a manifestat îndeosebi în domeniile diplomaţiei, prevenirii conflictelor, managementului crizelor şi reabilitării postconflict.● Uniunea Europeană a adoptat decizii importante şi a dat un nou impuls eforturilor sale de intarire a securităţii şi dimensiunii de apărare. Dezvoltarea unei politici externe şi de securitate comune include definirea progresiva a unei politici comune de apărare. Asemenea politica, preconizata de Tratatul de la Amsterdam, urmează să fie compatibila cu politica de securitate comuna şi de apărare instituită prin Tratatul de la Washington.În acelaşi timp Uniunea Europeană este tot mai mult preocupata de finalizarea propriilor reforme instituţionale interne, precum şi de eficienta dezbaterilor declansate pe tema viitorului Europei, a construcţiei politice pe continent.3.2. Către noi forme de solidaritate. Sfidarile induse de procesul globalizarii, suprapunerea acestuia cu tendintele spre regionalizare şi fragmentare generează noi tensiuni şi factori de risc.Multiplicarea continua a numărului de entităţi ce acţionează pe scena globală prin afirmarea actorilor nonstatali conduce la creşterea complexităţii procesului de luare a deciziilor în politica externa şi de securitate a statelor. Acestor sfidari trebuie să li se răspundă prin forme noi de solidaritate, capabile sa gestioneze un spectru larg de tensiuni şi riscuri şi o gama variata de manifestare a acestora, cum sunt: tensiunile etnice, traficul de droguri, substanţe radioactive şi fiinţe umane, criminalitatea organizată, instabilitatea politica a unor zone, reimpartirea unor zone de influenţa şi altele.Marile discrepanţe în nivelul de dezvoltare economică – care se accentueaza tot mai mult în condiţiile unor progrese tehnologice fără precedent -, accesul discriminatoriu la educaţie şi apărarea sănătăţii, la resurse esenţiale ale vieţii, la informaţie şi cunoaştere provoacă grave crize sociale, generează frustrari şi starnesc nemultumiri. În condiţiile globalizarii economice crizele sociale sunt însoţite, nu o dată, de crize de identitate, generatoare de violenţe neaşteptate.În acest context devine tot mai evident faptul ca interesele şi obiectivele de securitate ale statelor pot fi realizate doar prin cooperare internationala, care să se manifeste nu numai în situaţii-limita, precum sunt cele create în urma atacului asupra S.U.A. din 11 septembrie 2001, ci şi în tot contextul problematic – economic, social, financiar – al lumii de astăzi. Aceasta noua resolidarizare a statelor lumii se poate exprima în toate aceste domenii prin stabilirea unor forme de acţiune conjugata a tuturor naţiunilor care impartasesc interese şi valori comune.Atacurile teroriste săvârşite asupra Statelor Unite ale Americii, precum şi amenintarile ulterioare evidenţiază cu atât mai mult – dar în împrejurări tragice – necesitatea unor asemenea noi forme de solidaritate internationala, care să permită nu numai prevenirea şi contracararea acestor tipuri de acţiuni, ci şi dezvoltarea unor modalităţi adecvate de construcţie a stabilitatii politice, economice şi sociale în lume.Terorismul constituie însă unul dintre cele mai periculoase fenomene, fiind incurajat de virulenta curentelor fundamentaliste care se sprijină pe starea de frustrare şi saracire extrema a unor zone largi ale planetei. Prin imprevizibilitatea sa, prin sfidarea normelor şi ratiunii vieţii civilizate, prin efectele sale emotionale asupra opiniei publice terorismul poate genera riposte care să destabilizeze comunitatea internationala, sa deturneze omenirea spre izolare, suspiciune şi soluţii unilaterale. Sfidarea virulenta a terorismului, precum şi celelalte provocari sau riscuri nonmilitare ale lumii de astăzi vor putea fi eliminate numai prin cooperare deschisă, multilaterala, echilibrata şi perseverenta, îndreptată spre eradicarea radacinilor şi cauzelor profunde, în special a saraciei extreme.3.3. Europa este într-o continua schimbare. Interesele şi obiectivele de securitate ale statelor europene nu sunt însă generatoare de stări conflictuale, mediul de securitate fiind influentat pozitiv de procesele de integrare europeană şi euroatlantica, de extinderea comunităţii statelor care impartasesc şi promovează valorile democraţiei şi economiei de piaţa, de adâncirea colaborării regionale.Riscurile apariţiei unei confruntari militare traditionale pe continentul european s-au diminuat semnificativ. Totuşi persista fenomene de instabilitate şi criza la nivel subregional şi tendinte de fragmentare, marginalizare sau izolare a unor state. Tari din Europa Centrala, de Est şi de Sud-Est se confrunta cu dificultăţi economice, sociale şi politice asociate procesului de tranzitie spre societatea bazată pe principiile democraţiei şi ale economiei de piaţa, care pot genera destule riscuri la adresa securităţii statelor din regiune.Uniunea Europeană trece printr-un profund proces de reforma interna, concomitent cu derularea procedurilor pentru primirea de noi membri. Progresele în evoluţia politicii externe şi de securitate comune, implicarea şi soluţiile alese de organizaţiile internaţionale şi europene în rezolvarea situaţiilor dificile de pe continent demonstreaza ca Europa se pregăteşte să îşi asume un rol substanţial în arhitectura propriei securitati, inclusiv în cea de apărare, şi să ofere modele de aşezare, pe baze rationale, echitabile, a relaţiilor dintre state şi natiuni, prin armonizarea intereselor lor.Pentru România îndeplinirea criteriilor comunitare de aderare este un proces necesar în primul rând din punct de vedere intern, al vieţii economice şi sociale româneşti, având în mod evident influente directe şi asupra securităţii noastre naţionale. Şi aceasta pentru ca realizarea Planului naţional de aderare la Uniunea Europeană va avea efecte în primul rând asupra spaţiului românesc, va accelera dezvoltarea economică, va adânci şi va consolida democraţia, va amplifica toleranta şi dialogul, va consolida exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, protecţia minorităţilor şi identităţii lor etnice şi culturale, va stimula rezolvarea prin dialog şi acţiuni comune a problemelor.În paralel cu eforturile pentru îndeplinirea criteriilor de aderare România trebuie să îşi asume responsabilitatea de a formula un punct de vedere românesc, o viziune proprie asupra viitorului Europei. Aceasta va fi o contribuţie necesară nu numai la dezbaterea generală, care are loc în prezent, pe aceeaşi tema în mai toate ţările europene, ci şi un aport la consolidarea conceptului de securitate naţionala în condiţiile viitoarei arhitecturi a continentului.3.4. Democraţia este o resursa importanţa a mediului intern de securitate. România a parcurs o etapa dificila după Revoluţia din decembrie 1989 – prin construirea statului de drept, a instituţiilor şi mecanismelor democratice, prin declanşarea reformelor necesare pentru trecerea de la economia de comanda la economia de piaţa.Finalizarea acestor procese, istorice şi ireversibile, necesita încă eforturi costisitoare. Dar, în pofida neajunsurilor şi neimplinirilor care mai persista, rezultatele de până acum sunt de natura esenţială inclusiv pentru securitatea tarii – şi constau în aceea ca societatea românească este organizată şi funcţionează pe baza principiilor, valorilor şi libertăţilor democratice fundamentale.Acesta este un lucru de referinţa şi de necontestat în orice caracterizare ce s-ar face României de astăzi. Acceptarea pluralismului politic, a deosebirilor politice, ideologice şi culturale, a diversitatii etnice, respectarea drepturilor omului, care modeleaza activitatea instituţiilor statului de drept în eliminarea oricăror forme de marginalizare pe criterii etnice, religioase, sociale, de sex sau orientare politica, stabilitatea politica incontestabila şi experienta pilduitoare a alternantei paşnice, democratice, la guvernare – toate acestea constituie realitati ale societăţii democratice româneşti şi totodată importante resurse pentru soluţionarea problemelor tarii, pentru tratarea securităţii naţionale pe baze mai solide şi mai eficiente.3.5. Principalele probleme de securitate a României sunt cele de natura economică. Dificultăţile tranzitiei economice prelungite, scăderea calităţii vieţii, inegalitatile sociale, creşterea numărului celor care trăiesc sub pragul saraciei, toate acestea pot produce intoleranta, afectează solidaritatea socială, favorizează populismul, pot alimenta manifestările radicale şi extremiste, având efecte dintre cele mai grave asupra instituţiilor şi mecanismelor de funcţionare a statului.Societatea românească este încă marcată de consecinţele managementului defectuos al procesului tranzitiei economice şi sociale, care a condus la diminuarea autorităţii şi eficientei instituţiilor statului şi a afectat coeziunea civică şi echilibrul social. Rezultatele, încă insuficient de concludente, în derularea reformei au determinat diminuarea în timp a resurselor alocate pentru modernizarea societăţii şi reducerea potenţialului de asteptare al cetăţeanului confruntat cu un proces de pauperizare accelerata. S-a înregistrat degradarea nivelului de viaţa al majorităţii populaţiei, inclusiv în ceea ce priveşte starea de sănătate, educaţia şi calitatea mediului.Serviciile publice sunt birocratizate, infrastructura teritorială insuficient dezvoltata, restructurarea şi modernizarea industriei se desfăşoară cu mari dificultăţi, agricultura a cunoscut un regres dramatic, privatizarea şi reasezarea drepturilor de proprietate cunosc multe inertii, asistenţa sanitară este precara, reţeaua de transport şi comunicaţii nedezvoltata.În acelaşi timp adaptarea lenta a sistemului ordinii publice şi siguranţei naţionale la noile forme ale criminalitatii din ce în ce mai agresive, precum şi unele deficiente în administrarea justiţiei au generat scăderea inacceptabila a nivelului de siguranţă a cetăţeanului.Pe baza experienţei acumulate sunt necesare identificarea şi lichidarea blocajelor şi adoptarea neîntârziată a soluţiilor care permit o relansare reală. Este nevoie de o abordare coerenta, care să reunească energiile societăţii, sa canalizeze resursele acesteia în direcţia construirii unei economii performanţe, capabilă sa elimine starea de incertitudine şi insecuritate la nivel social.Relansarea economică trebuie consolidata prin crearea unui mediu de afaceri atractiv şi stabil şi prin racordarea adecvată la marile fluxuri economico-financiare, tehnologice şi comerciale. Accelerarea creşterii economice vizează în primul rând asigurarea prosperitatii cetăţenilor şi sprijinirea procesului democratic intern.Creşterea încrederii cetăţenilor în instituţiile statului este posibila numai în condiţiile promovării consecvente a principiilor statului de drept, a drepturilor fundamentale ale cetăţeanului.Dificultăţile intampinate de România sunt şi probleme din unele zone ale Europei, ce fac obiectul unor mai largi preocupări internaţionale. Menţinerea unui climat de instabilitate în plan subregional, cu impact negativ asupra mediului economic, a accentuat incapacitatea României de a angaja decizii în măsura sa o apropie de sistemul economico-financiar caracteristic lumii democratice occidentale. În eforturile de promovare a reformei economice s-au concretizat destul de greu şi aleatoriu formule de încadrare şi racordare la structurile economice şi financiare din sistemul economic occidental. Crizele şi violentele care s-au manifestat în vecinătate au dus la pierderea unor legături economice traditionale, au provocat României pierderi financiare grele, au împiedicat elaborarea şi promovarea unor strategii de dezvoltare pe termen lung, au constituit o stavila în încurajarea investitorilor străini, în general i-au accentuat dificultăţile.Îndeplinirea obligaţiilor asumate de România în procesul de integrare în structurile europene şi euroatlantice constituie o etapa decisiva pentru modernizarea societăţii româneşti şi consolidarea tendinţelor de creştere economică. Pe termen lung acestea vor aduce prosperitate şi vor spori credibilitatea României în eforturile de consolidare a securităţii europene.Prin urmare, nu teama de ameninţări, ci dorinţa de a asigura stabilitatea şi de a construi un viitor mai bun, de a-şi întări vocaţia de pilon al stabilitatii în zona şi de apărător al valorilor democraţiei şi păcii motiveaza opţiunea României pentru integrare europeană şi euroatlantica.4. Factorii de risc la adresa securităţii RomânieiFactorii de risc constau în acele elemente, situaţii sau condiţii, interne sau externe, care pot afecta prin natura lor securitatea tarii, generand efecte contrare sau de atingere a intereselor noastre fundamentale.Vulnerabilitatile sunt definite ca stări de lucruri, procese sau fenomene din viaţa interna, care diminuează capacitatea de reactie la riscurile existente ori potenţiale sau care favorizează apariţia şi dezvoltarea acestora.România nu este şi nu se va afla în viitorul apropiat în faţa vreunei ameninţări majore, de tip militar clasic, la adresa securităţii sale naţionale. Se poate estima ca în perioada actuala riscurile la adresa securităţii sunt preponderent de natura nemilitara şi mai ales interna, manifestandu-se în special în domeniile economic, financiar, social şi ecologic. Perpetuarea şi conjugarea unor vulnerabilitati existente în aceste domenii pot afecta însă securitatea tarii, generand efecte interdependente, difuze, multidirectionale, care impun modalităţi de prevenire şi de acţiune adecvate şi flexibile. Neglijarea, amplificarea ori acumularea necontrolata a acestor vulnerabilitati poate să creeze instabilitate şi sa conducă la transformarea lor în riscuri la adresa securităţii.4.1. Sub umbrela climatului internaţional. Disocierea neta dintre evolutiile din mediul intern şi cel internaţional este tot mai greu de făcut, în contextul acţiunii conjugate şi intrepatrunderii unor procese care pot crea condiţii favorabile pentru apariţia, previzibila sau imprevizibila, a unor riscuri la adresa securităţii naţionale. Accentuarea interdependentelor multiple dintre state, globalizarea şi liberalizarea schimburilor de orice fel – de la cele comerciale la cele informationale – fac tot mai dificila o asemenea disociere într-un mediu globalizat, în care riscurile interne şi externe se pot genera şi potenta în mod reciproc.Fundalul pe care se proiectează dinamica acestor interdependente este totuşi unul pozitiv, fiind constituit de generalizarea la nivel european a spiritului de cooperare şi dialog pentru consolidarea securităţii pe continent, precum şi de implicarea tot mai activa a ONU, NATO, UE, OSCE şi a celorlalte instituţii europene ori organizaţii internaţionale în gestionarea complexelor probleme de securitate şi stabilitate globale.Aceste caracteristici dominante ale climatului internaţional reprezintă pentru statul român circumstanţe de mare importanţa, care au rolul de a favoriza şi de a incuraja accelerarea şi finalizarea proceselor interne de reforma atât de necesare pentru îndeplinirea criteriilor de integrare europeană şi euroatlantica.Pe acest fundal responsabilitatea fundamentală şi mult sporită a statului este de a gestiona cu autoritate îndeosebi riscurile şi vulnerabilitatile de natura strict interna, care influenţează, în mod inevitabil, şi pozitionarea României în mediul internaţional de securitate. Prin atenţia acordată acestor factori interni România poate, pe de o parte, sa constituie în continuare un furnizor important de securitate regionala şi internationala şi, pe de altă parte, sa transforme îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare economică şi socială, susţinută şi durabila, într-o resursa considerabila şi specifică pentru securitatea propriu-zisa a tarii.4.2. Principalii factori externi de risc la adresa securităţii naţionale sunt:● posibile evolutii negative în plan subregional în domeniul democratizarii, respectării drepturilor omului şi al dezvoltării economice, care ar putea genera crize acute cu efecte destabilizatoare pe o arie extinsă;● proliferarea armelor de distrugere în masa, a tehnologiilor şi materialelor nucleare, a armamentelor şi mijloacelor letale neconventionale;● proliferarea şi dezvoltarea reţelelor teroriste, a crimei organizate transnationale, a traficului ilegal de persoane, droguri, armamente şi munitie, de materiale radioactive şi strategice;● migratia clandestina şi apariţia unor fluxuri masive de refugiati;● acţiunile de incitare la extremism, intoleranta, separatism sau xenofobie, care pot afecta statul român şi promovarea valorilor democratice;● decalaje între nivelurile de asigurare a securităţii şi gradul de stabilitate ale statelor din proximitatea României;● limitarea accesului statului român la unele resurse şi oportunitati regionale, importante pentru realizarea intereselor naţionale.4.3. Noile provocari. O noua categorie de riscuri sunt cele asimetrice nonclasice, ce pot consta în acţiuni armate şi nonarmate deliberate, având ca obiectiv afectarea securităţii naţionale prin provocarea de consecinţe directe ori indirecte asupra vieţii economico-sociale a tarii. Între riscurile de acest tip se pot enumera:● terorismul politic transnational şi internaţional, inclusiv sub formele sale biologice şi informatice;● acţiuni ce pot atenta la siguranţa sistemelor de transport intern şi internaţional;● acţiuni individuale sau colective de accesare ilegala a sistemelor informatice;● acţiunile destinate în mod premeditat afectării – sub diferite forme şi în împrejurări variate – a imaginii României în plan internaţional, cu efecte asupra credibilitatii şi seriozitatii în îndeplinirea angajamentelor asumate;● agresiunea economico-financiară;● provocarea deliberata de catastrofe ecologice.Dintre cele de mai sus terorismul internaţional se manifesta într-o formă acuta fără precedent, prefigurand efecte multiple asupra securităţii statelor şi stabilitatii internaţionale în general.În contextul în care constatam o creştere a gradului de complexitate şi de impredictibilitate al terorismului internaţional, va trebui ca măsurile interne de management al crizelor să fie mai bine coordonate, sub cerinţa asigurării operative şi eficiente a participării tarii noastre la eforturile internaţionale de combatere a acestei ameninţări.România îşi reafirma disponibilitatea de a participa, alături de comunitatea internationala, la lupta împotriva terorismului internaţional şi va dispune în permanenta constituirea mijloacelor adecvate pentru combaterea acestuia.4.4. Vulnerabilitati în situaţia interna. În paralel cu prevenirea sau contracararea punctuala a intervenţiei acestor posibili factori de risc România este preocupata sa diminueze vulnerabilitatile interne care se manifesta în diferite domenii şi care, în anumite circumstanţe, pot avea un impact şi asupra securităţii naţionale.Printre aceste tipuri de vulnerabilitati se afla:● persistenta problemelor de natura economică, financiară şi socială, generate de prelungirea tranzitiei şi întârzierea reformelor structurale;● accentuarea fenomenelor de corupţie şi de administrare deficitara a resurselor publice, care produc adâncirea inechitatilor sociale şi proliferarea economiei subterane;● reactiile ineficiente ale instituţiilor statului în faţa acutizarii fenomenelor de criminalitate economică şi de perturbare a ordinii publice şi siguranţei cetăţeanului, fenomene care au efecte negative tot mai evidente asupra coeziunii şi solidarităţii sociale, asupra calităţii vieţii cetăţenilor;● menţinerea unor surse şi cauze de potenţiale conflicte sociale punctuale, de mai mica sau mai mare întindere, cu efecte asupra risipirii energiilor, diminuării sau întreruperii proceselor şi activităţilor economice propriu-zise, precum şi asupra stării de liniste a populaţiei;● nerespectarea normelor ecologice în funcţionarea unor obiective industriale; posibilitatea producerii unor dezastre ecologice, catastrofe naturale şi procese de degradare a mediului;● scăderea nivelului de încredere a cetăţenilor în instituţiile statului, ca urmare a indolentei şi birocratiei excesive din administraţie, ceea ce, de asemenea, duce la slabirea coeziunii sociale şi civice;● menţinerea unor disparitati de dezvoltare între regiunile tarii;● slabiciuni în îndeplinirea angajamentelor asumate pentru aderarea la NATO;● menţinerea la un nivel scăzut a infrastructurii informationale şi întârzieri în realizarea acesteia la standardele impuse de dinamica globalizarii;● deficiente în protecţia informaţiilor clasificate;● emigrarea specialiştilor din diferite domenii de vârf, fenomen ce afectează potenţialul de dezvoltare a societăţii româneşti.5. Direcţii de acţiune în politica de securitate naţionala5.1. În domeniul politico-administrativModernizarea societăţii româneşti presupune acţiuni ferme pentru întărirea funcţiei de reglementare a statului şi a autorităţii instituţiilor sale. Realizarea obiectivelor de securitate naţionala solicita dezvoltarea capacităţii normative a statului român, prin măsuri adoptate în mod democratic, care să respecte principiul separarii puterilor şi să asigure reforma instituţională şi administrativă. Statul, ca organizator al coeziunii naţionale şi sociale, trebuie să devină o instituţie supla şi eficienta, debirocratizata, aflată în slujba cetăţeanului.Întregul sistem politic se va perfectiona pentru a se deschide către cetăţean şi pentru a completa democraţia reprezentativa cu virtutile democraţiei participative; prin urmare, exercitarea puterii politice va asigura participarea şi controlul cetăţeanului asupra instituţiilor şi procesului de luare a deciziilor, prin respectarea normelor şi regulilor democratice, în concordanta cu prevederile Constituţiei.Activitatea de legiferare trebuie să aibă în vedere un cadru conceptual unitar şi coerent, pe deplin compatibil cu legislaţia europeană, cu principiile acquisului comunitar, cu sistemul de reglementări propriu Uniunii Europene.Aplicarea stricta şi severă a legilor faţă de toţi cetăţenii şi în toate împrejurările, în spiritul şi litera Constituţiei, constituie o cerinţa majoră pentru toate instituţiile statului, de îndeplinirea căreia depind decisiv coeziunea socială, încrederea cetăţenilor în autorităţile publice, solidaritatea naţionala. De aceea se impun: asigurarea corectitudinii actului administrativ şi de justiţie, stabilitate legislativă şi simplificarea cadrului juridic, afirmarea justiţiei ca instituţie a cinstei şi profesionalismului. Este necesară, de asemenea, adaptarea mai explicita a cadrului legislativ la cerinţele de combatere a terorismului şi crimei organizate, precum şi la cerinţele care decurg din necesitatea participării forţelor din sistemul de apărare la operaţiuni şi misiuni comune, împreună cu forţele altor state, pe teritoriul naţional şi în afară acestuia.5.2. În domeniul economicTranzitia spre economia de piaţa funcţională presupune un efort conjugat şi coordonat de realizare a obiectivelor asumate de România prin Strategia de dezvoltare pe termen mediu, acceptată de Uniunea Europeană, în paralel cu măsuri de optimizare a cadrului normativ în domeniu.Relansarea economiei constituie o prioritate a politicii de securitate.Direcţiile de acţiune în acest domeniu sunt:● consolidarea stabilitatii macroeconomice, adoptarea unor politici fiscale coerente, prin reglementări simplificate şi stimulative, reforma impozitelor, reducerea cheltuielilor interne şi restructurarea marilor companii şi societăţi ale statului, o politica monetara şi a cursului de schimb adecvată;● îmbunătăţirea mediului de afaceri, diminuarea birocratiei, reglementări favorizante pentru investiţii şi pentru menţinerea creşterii economice prin producţie performanta cerută de piaţa;● stimularea, prin reglementări eficiente şi sub diferite forme, a întreprinderilor mici şi mijlocii;● continuarea privatizării, restructurării şi modernizării, cu accent pe dinamizarea domeniilor industriale şi productive care au potenţial, în condiţiile programelor sectoriale de aderare la Uniunea Europeană ori convenite cu organismele financiare internaţionale;● promovarea unor politici industriale functionale, corespunzătoare nevoilor sociale şi adaptabile cerinţelor pieţei;● dezvoltarea cooperării economice internaţionale prin forme noi, mai active şi stimulative, de comerţ exterior;● consolidarea sectorului bancar şi de asigurări; disciplinarea pieţelor de capital în care sunt implicate categorii largi de populaţie;● relansarea agriculturii şi dezvoltarea silviculturii;● amenajarea teritoriului şi reabilitarea infrastructurii de transport;● promovarea noilor tehnologii eficiente şi trecerea efectivă la realizarea functionalitatilor unei societăţi informationale;● dezvoltarea turismului şi consolidarea cadrului instituţional şi legislativ referitor la mediul înconjurător şi calitatea mediului;● orientarea pentru atragerea de investiţii străine, îndeosebi din spaţiul european şi euroatlantic, ca sursa a motivatiei pentru includerea României în sistemele de securitate respective;● dezvoltarea activităţilor de comerţ interior, inclusiv prin reglementări ale administraţiei publice locale privind stimularea producţiei şi pieţelor locale;● asigurarea protecţiei consumatorilor;● garantarea unui sistem concurential liber şi onest.5.3. În domeniul socialProblemele securităţii sociale se referă, între altele, la starea de insecuritate individuală, la declinul demografic şi fragilizarea stării de sănătate a populaţiei, la emigratia tineretului instruit şi superdotat, la insuficienta consacrare, pe toate componentele, a societăţii civile şi la absenta unei clase de mijloc puternice. Politica în domeniul securităţii sociale vizează toate aceste aspecte, cu accent pe combaterea saraciei, consolidarea dialogului şi a solidarităţii sociale şi alinierea la normele europene în domeniul ocupării forţei de muncă.Principalele fenomene sociale care altereaza coeziunea societăţii româneşti şi accentueaza vulnerabilitatea acesteia la crize şi conflicte sociale sunt determinate de evolutii negative la nivel macroeconomic şi de incoerenta cadrului legislativ.În acest sens strategia stabileşte necesitatea realizării unor modalităţi de stimulare a solidarităţii naţionale şi responsabilităţii civice, a interesului pentru munca, a egalităţii dintre bărbaţi şi femei, a egalităţii de sanse în privinta accesului la educaţie şi pregătire, a protecţiei sociale. Ca urmare, eforturile instituţiilor cu atribuţii în domeniu vor avea în vedere:● promovarea dialogului şi coeziunii sociale prin implicarea statului, ca factor de echilibru, în contracararea efectelor negative ale procesului de tranzitie şi evolutiilor economiei de piaţa;● reforma sistemului de securitate socială şi diminuarea deficitului de finanţare a protecţiei sociale;● elaborarea, în cooperare cu partenerii sociali, a Planului naţional de acţiune în domeniul ocupării forţei de muncă, ce va asigura coerenta acţiunilor pe piaţa muncii;● descentralizarea deciziei administrative în domeniul raporturilor de muncă;● ocuparea forţei de muncă în concordanta cu orientările UE, diminuarea somajului şi asigurarea unei protecţii sociale reale a şomerilor, inclusiv prin atragerea şi implicarea acestora în activităţi de utilitate publică, desfăşurate în perioada disponibilizarii;● instituirea unor politici salariale corespunzătoare performantelor şi importantei domeniului;● realizarea reformei pensiilor, în scopul diversificării resurselor de asigurare, al eliminării inechitatilor şi creşterii în termeni reali a pensiilor;● perfecţionarea sistemului de asistenţa socială;● îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, încurajarea şi reglementarea producţiei interne a medicamentelor de baza;● asigurarea protecţiei copilului, ca prioritate naţionala, şi reglementarea sistemului de adoptii, în conformitate cu Strategia de aplicare a Convenţiei ONU;● sprijinirea şi întărirea familiei ca entitate socială fundamentală;● ameliorarea condiţiilor de viaţa ale persoanelor şi familiilor lipsite de venituri sau cu venituri mici, prevenirea şi combaterea marginalizarii sociale, diminuarea saraciei, prin creşterea gradului de ocupare a populaţiei active;● dezvoltarea civismului, a solidarităţii sociale şi a dialogului intercultural.5.4. În domeniul educaţiei, cercetării şi culturiiProblemele de fond ale acestui domeniu – care ar putea fi numite ale unei securitati culturale, în sens larg – sunt în mod direct legate de nevoia afirmarii unor noi mentalitati şi atitudini care să contribuie la configurarea dimensiunii culturale şi civilizatorii a reformelor, cerută în mod implicit de procesul integrării europene şi euroatlantice. Spiritul comunitar, solidaritatea naţionala, cultura comunicationala, atitudinea faţă de performanţă, respectul pentru elite şi promovarea lor se afla încă în stadii insuficiente de dezvoltare.De aceea punerea în valoare şi dezvoltarea potenţialului cultural, ştiinţific şi uman de care dispune România constituie o componenta şi o resursa esenţială a securităţii naţionale şi a modernizării societăţii româneşti.Principalele direcţii de acţiune în acest domeniu sunt:● promovarea societăţii educaţionale în cooperare cu societatea civilă şi în conformitate cu Carta alba a educaţiei şi formării, elaborata de Uniunea Europeană;● continuarea reformei sistemului de învăţământ, ca fundament al politicilor în domeniul resurselor umane;● asigurarea educaţiei de baza, creşterea calităţii învăţământului preuniversitar;● racordarea învăţământului superior la cerinţele sociale şi economice;● promovarea în sistemul educaţional a cerinţelor societăţii informationale;● îmbunătăţirea cadrului legislativ şi instituţional pentru cercetaredezvoltare;● revigorarea, pe baze competitive, a sistemului naţional de cercetare capabil să contribuie în mod real la modernizarea societăţii româneşti;● dezvoltarea şi promovarea tehnologiei informatiei şi creşterea numărului de specialişti în acest domeniu;● protejarea, conservarea şi restaurarea patrimoniului naţional şi promovarea sa ca parte a patrimoniului cultural universal;● promovarea culturii ca fundament al dezvoltării durabile a naţiunii şi ca nucleu al identităţii naţionale;● protejarea diversitatii culturale şi religioase, promovarea multiculturalismului şi multiconfesionalismului, a dialogului cu reprezentanţii vieţii religioase;● revigorarea politicilor în domeniul tineretului;● îmbunătăţirea cadrului juridic şi instituţional în domeniul relaţiilor interetnice, sprijinirea consolidării şi dezvoltării identităţii etnice;● pregătirea populaţiei pentru impactul cultural al integrării europene şi euroatlantice.5.5. În domeniul siguranţei naţionale şi ordinii publicePrin situarea sa la confluenta apărării intereselor statului şi ale cetăţeanului acest domeniu reprezintă o componenta importanţa a politicii de securitate a României. Acţiunile specifice în domeniul menţinerii ordinii publice şi siguranţei naţionale vor viza prevenirea şi combaterea fenomenului infractional, protejarea cetăţenilor, a proprietăţii private şi publice şi a infrastructurii de interes strategic.Direcţiile de acţiune în acest domeniu sunt:● armonizarea legislaţiei şi a procedurilor specifice cu reglementările internaţionale şi cu standardele UE privind forţele şi serviciile de ordine publică;● consolidarea relaţiilor de parteneriat cu structuri similare din statele membre NATO şi UE, precum şi dezvoltarea legăturilor cu cele aparţinând altor state; continuarea participării forţelor de ordine publică, civile şi militare la misiuni internaţionale;● reglementarea răspunderii Ministerului de Interne şi a Ministerului Justiţiei – a structurilor acestora – în eradicarea abuzurilor şi ilegalitatilor;● consolidarea sistemului instituţional de acţiune – servicii de informaţii, poliţie, minister public, justiţie – care să facă posibila aplicarea ferma a legii;● întărirea acţiunilor de prevenire şi control pentru limitarea şi stoparea criminalitatii;● dezvoltarea permanenta a controlului civil asupra instituţiilor din domeniul siguranţei naţionale şi implicarea societăţii civile în apărarea ordinii publice;● restructurarea sistemului instituţional al ordinii publice prin descentralizarea serviciilor din domeniul ordinii publice şi demilitarizarea în mare măsura a acestora;● constituirea sistemului naţional de gestionare a crizelor pe principiul managementului integrat al riscurilor şi conectarea acestuia la organismele existente în NATO şi UE;● combaterea eficace a terorismului, corupţiei şi crimei organizate, inclusiv prin diverse forme de cooperare regionala şi subregionala;● îmbunătăţirea colaborării dintre autorităţile din sistemul de apărare şi justiţie şi a acestora cu societatea civilă;● securizarea frontierei de stat în concordanta cu interesele naţionale şi exigenţele aderării la Uniunea Europeană, concomitent cu modernizarea procedurilor de control la frontiera;● construirea parteneriatului cu societatea civilă, inclusiv prin asigurarea unui echilibru între dreptul la libera informare şi necesitatea protejării informaţiilor clasificate;● protecţia dreptului la intimitate, la propria imagine şi la corecta informare a cetăţeanului;● asigurarea funcţionarii la standarde comunitare a instituţiilor care au atribuţii pe linia migratiei şi azilului.5.6. În domeniul apărării naţionaleRomânia va acţiona pentru integrarea în structurile militare euroatlantice, pentru continuarea reformei armatei, în conformitate cu standardele statelor membre NATO şi UE, pentru dezvoltarea unei capacităţi de apărare credibile, moderne şi eficiente; se au în vedere întărirea controlului civil asupra forţelor armate, în concordanta cu principiile şi valorile democraţiei, precum şi consolidarea statutului României de generator de securitate, prin continuarea şi îmbunătăţirea contribuţiei la stabilitatea regionala.Principalele direcţii de acţiune sunt:● îndeplinirea obiectivelor asumate prin Programul naţional anual pentru integrare în NATO şi asigurarea interoperabilitatii cu forţele Aliantei Nord-Atlantice;● participarea intensificata la Parteneriatul pentru Pace şi dezvoltarea cooperării militare bi- şi multilaterale, în vederea realizării obiectivelor de parteneriat asumate de România;● constituirea şi consolidarea capabilitatilor necesare pentru îndeplinirea performanta a obligaţiilor asumate de România, de a participa în cadrul unor operaţiuni de menţinere a păcii, de salvare, de răspuns la crize, de combatere a terorismului şi de asistenţa umanitara la nivel subregional şi regional;● restructurarea şi modernizarea Armatei României, îndeosebi modernizarea structurală a forţelor şi a sistemelor de instruire şi continuarea armonizării cadrului legislativ naţional din domeniul apărării cu cel existent în ţările membre NATO şi UE;● adaptarea la condiţiile contemporane a sistemului de mobilizare şi planificare integrată a apărării şi asigurarea concordanţei dintre obiectivele propuse şi resursele alocate;● operationalizarea forţelor destinate participării la misiuni ale Uniunii Europene, în cadrul politicii europene de securitate şi apărare, precum şi ale NATO, ONU şi ale forumurilor/iniţiativelor subregionale;● managementul eficient al resurselor umane şi restructurarea forţelor, concomitent cu creşterea gradului de profesionalizare a personalului armatei şi modernizarea învăţământului militar;● asigurarea stocurilor de echipamente, tehnica de lupta, muniţii şi materiale;● îmbunătăţirea colaborării dintre serviciile de specialitate pe linia schimbului operativ de informaţii vizând potentialii factori de risc la adresa securităţii şi stabilitatii interne;● redimensionarea corpului de comanda la nivelul forţelor în proces de reducere, restructurare şi modernizare; reglementarea pensionării cadrelor militare; aplicarea programelor de reconversie profesională a personalului disponibilizat din armata şi industria de apărare;● planificarea coerenta a activităţii de inzestrare şi achiziţii, prin coordonare cu politicile în domeniul economic, de privatizare şi restructurare a industriei naţionale de apărare; dezvoltarea şi achiziţionarea de echipamente noi, interoperabile cu cele utilizate de NATO;● întărirea controlului parlamentar asupra organismului militar;● sprijinirea autorităţilor publice în caz de urgente civile, dezastre sau calamitati naturale. Consiliul Suprem de Apărare a Tarii îşi va perfectiona activităţile de coordonare, prevăzute de Constituţie şi de legile speciale, în domeniile apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale.5.7. În domeniul politicii externePolitica externa a României reprezintă principalul mijloc de promovare a valorilor şi intereselor naţionale în plan internaţional. Politica externa va fi susţinută printr-un efort intern de asigurare a coerentei interinstitutionale şi a sprijinului opiniei publice şi va continua să fie orientata, în mod prioritar, pe următoarele direcţii:● promovarea candidaturii României pentru aderarea la Alianta Nord-Atlantica şi crearea condiţiilor necesare pentru aceasta;● intensificarea negocierilor şi accelerarea pregătirii pentru integrarea în Uniunea Europeană, inclusiv implicarea în procesul de realizare a politicii europene de securitate şi apărare;● aprofundarea Parteneriatului strategic intensificat cu S.U.A., dezvoltarea relaţiilor bilaterale privilegiate cu ţările NATO şi UE;● consolidarea relaţiilor cu statele membre ale Uniunii Europene în plan bi- şi multilateral -, cu ţările vecine şi cu statele cu care România are relaţii traditionale;● dezvoltarea cooperării cu statele din regiune, inclusiv prin participarea la proiecte de cooperare regionala, subregionala, transfrontaliera şi în cadrul euroregiunilor;● dezvoltarea, pe baze pragmatice, a relaţiilor privilegiate cu Republica Moldova;● consolidarea rolului OSCE, ca forum de dialog în domeniul securităţii, şi dezvoltarea capacităţii de acţiune pentru prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor şi reconstructia postconflict;● susţinerea diplomatică a participării la operaţiunile de pace ale ONU şi la alte acţiuni vizând asigurarea stabilitatii şi întărirea încrederii la nivel regional şi global;● respectarea stricta a angajamentelor internaţionale în domeniul neproliferarii şi controlului armamentelor, exporturilor de produse strategice şi de tehnologie cu dubla utilizare, precum şi participarea activa la dezbaterile, din diverse foruri, pe aceasta tema;● promovarea unei politici active în plan bilateral sau într-un cadru internaţional pentru asigurarea securităţii şi stabilitatii în Europa de Sud-Est, ca şi în Caucazul de Sud şi în întreaga regiune a Dunării şi Marii Negre;● sprijinirea comunităţilor româneşti din afară graniţelor pentru păstrarea identităţii naţionale, culturale şi spirituale şi identificarea potenţialului de suport al acestora pentru realizarea obiectivelor diplomaţiei româneşti;● preocuparea constanta pentru îmbunătăţirea statutului juridic şi a tratamentului minorităţilor româneşti din alte state, conform normelor internaţionale privind drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor şi angajamentelor asumate prin înţelegeri şi tratate bilaterale.6. Resursele politicii de securitateRomânia dispune de resursele necesare îndeplinirii obiectivelor cuprinse în Strategia de securitate naţionala a României.Potenţialul intelectual al poporului român, nivelul de pregătire şi educaţie în tradiţie europeană, dorinţa de însuşire a ceea ce este performant la nivel mondial constituie cea mai importanţa garanţie a succesului eforturilor de modernizare a societăţii româneşti.Resursele politice şi suportul social sunt oferite de însuşirea unanima de către toate forţele politice şi instituţiile publice din România a opţiunii pentru integrarea europeană şi euroatlantica, de sprijinul larg acordat de societatea românească eforturilor de modernizare şi integrare europeană.Pentru atingerea obiectivelor de securitate naţionala vor fi alocate resurse financiare corespunzătoare, atenţia fiind concentrata asupra utilizării acestora cu eficienta.În acest sens vor fi avute în vedere următoarele:● aplicarea managementului resurselor pe bază de programe integrate pentru toate instituţiile angrenate în activităţi în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale;● asigurarea unei mai bune coordonari a instituţiilor implicate în asigurarea resurselor, precum şi exercitarea mai eficienta a controlului parlamentar;● creşterea transparenţei utilizării fondurilor publice şi a responsabilităţii faţă de contribuabil.Strategia de securitate naţionala a României reflecta o conceptie dinamica şi pragmatica asupra viitorului în domeniul securităţii, fiind un document-cadru ale cărui modalităţi de acţiuni vor fi adaptate în funcţie de evolutiile din mediul de securitate. Documentul propune obiective a căror îndeplinire se va realiza pe parcursul actualei legislaturi, precum şi ulterior. Obiectivul fundamental îl constituie realizarea, apărarea şi promovarea intereselor naţionale.Strategia de securitate naţionala a României reflecta intentii şi acţiuni, etape şi evenimente care vor fi urmărite cu consecventa, chiar dacă într-o lume aflată în permanenta schimbare pot să apară evolutii care să necesite reconsiderari temporare.Integrarea în structurile de securitate europene şi euroatlantice nu are însă alternativă, chiar dacă eforturile ar putea fi de durata.Naţiunea şi statul român se afla în faţa unei realizari istorice integrarea europeană şi euroatlantica. Toate eforturile noastre trebuie îndreptate spre realizarea acestei sanse fără precedent în îndelungată noastră istorie.O viziune realista asupra posibilităţilor şi resurselor ne obliga sa ne concentram eforturile pe acele prioritati care vor influenţa în mod decisiv starea de securitate a României. Participarea cetăţenilor şi a organizaţiilor, a societăţii în ansamblul ei va fi hotărâtoare pentru susţinerea posibilităţilor de dezvoltare a obiectivelor acestei strategii.Securitatea şi prosperitatea sunt doua obiective cu o profunda determinare reciprocă, iar promovarea lor solicita din partea tuturor angajare, responsabilitate şi patriotism.──────────────────
