HOTĂRÂRE nr. 15 din 1 noiembrie 2000

privind contestarea neinregistrarii candidaturii domnului Şerban Mati Bujorel Dinu Sandulescu pentru funcţia de Preşedinte al României



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorMariana Trofimescu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentLa data de 31 octombrie 2000 Biroul Electoral Central a înaintat Curţii Constituţionale, în vederea soluţionării, contestaţia înregistrată la nr. 245 din 30 octombrie 2000, formulată de domnul Şerban Mati Bujorel Dinu Sandulescu împotriva Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 12 din 26 octombrie 2000, prin care s-a respins cererea de înregistrare a candidaturii sale pentru funcţia de Preşedinte al României la alegerile din 26 noiembrie 2000.Contestaţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 345 D/2000.Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. 4 teza întâi din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, astfel cum a fost modificat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 19 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 17 octombrie 2000, contestaţiile se soluţionează fără citarea părţilor, cu participarea numai a judecătorilor Curţii, pe baza sesizării şi a celorlalte documente aflate la dosar.În motivarea contestaţiei se susţine ca Biroul Electoral Central "în mod greşit" a respins cererea de înregistrare a candidaturii pentru considerentul că nu este însoţită de lista susţinătorilor în condiţiile art. 9 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României, cu modificările ulterioare, deoarece aceasta cerinţa a legii nu este prevăzută în Constituţie şi, în consecinţa, trebuie înlăturată. Totodată autorul contestaţiei arata ca îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 35 şi 81 din Constituţie, de Legea nr. 68/1992, de Legea nr. 69/1992, precum şi de ordonanţele de urgenta ale Guvernului nr. 63/2000, nr. 129/2000, nr. 140/2000, nr. 154/2000 şi nr. 165/2000. De asemenea, considera ca, întrucât aceste acte normative au fost adoptate după intrarea în vigoare a Constituţiei, prevederile lor nu pot fi interpretate decât în concordanta cu dispoziţiile art. 35 şi 81 din Legea fundamentală.Reprezentantul Ministerului Public, punând concluzii, în temeiul art. 85 alin. (1) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, coroborat cu art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României, apreciază ca fiind neîntemeiată contestaţia, arătând ca, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) şi cu cele ale art. 9 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 69/1992, prevederi modificate prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 129/2000, depunerea candidaturii se face numai dacă este însoţită de lista cuprinzând cel puţin 300.000 de sustinatori, cerinţa de ordine publică. În consecinţa, se solicita respingerea contestaţiei.CURTEA,analizând contestaţia în raport cu prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României, cu modificările ulterioare, vazand concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum şi documentele aflate la dosar, retine următoarele:Potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. d) din Constituţie, ale art. 26 din Legea nr. 47/1992, republicată, ale art. 2 alin. (2) şi ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze contestaţia privind neînregistrarea candidaturii pentru funcţia de Preşedinte al României.Autorul contestaţiei susţine ca, întrucât cerinţa legală a prezentării unor liste de sustinatori nu este prevăzută în Constituţie, art. 9 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României, care prevede aceasta condiţie, intră în conflict cu dispoziţiile constituţionale referitoare la eligibilitate.Examinând aceste sustineri, Curtea constata ca atât condiţiile de eligibilitate, cat şi impedimentele pentru a fi ales în funcţia de Preşedinte al României sunt prevăzute expres şi limitativ la art. 35, art. 34 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (3) şi la art. 81 alin. (4) din Constituţie. Aceste norme constituţionale au următorul conţinut:– Art. 35: "(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute de articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 37 alineatul (3).(2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani, pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele locale, şi vârsta de cel puţin 35 de ani, pentru a fi aleşi în Senat sau în funcţia de Preşedinte al României."; … – Art. 34 alin. (2): "Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.";– Art. 16 alin. (3): "Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţara.";– Art. 37 alin. (3): "Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.";– Art. 81 alin. (4): "Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive."Curtea constata ca reglementările constituţionale redate mai sus se referă exclusiv la condiţiile de fond esenţiale pe care trebuie să le întrunească, în mod cumulativ, orice persoană pentru a putea fi aleasă şi pentru a îndeplini funcţia de Preşedinte al României. Aceste condiţii trebuie, în mod necesar, să fie urmate şi de alte reguli, inclusiv de natura procedurala, privind desfăşurarea alegerilor, începând de la depunerea candidaturilor şi până la stabilirea şi confirmarea rezultatelor scrutinului.Stabilirea acestor alte reguli intră în atribuţiile legiuitorului. În acest sens art. 72 alin. (3) lit. a) din Constituţie prevede: "Prin lege organică se reglementează:a) sistemul electoral;" … Sistemul electoral cuprinde, în mod detaliat, condiţiile şi procedura de desfăşurare a alegerii tuturor autorităţilor reprezentative. În temeiul acestei prevederi constituţionale Parlamentul a adoptat, printre altele, Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României.Este adevărat ca art. 81 din Constituţie, referitor la alegerea Preşedintelui României, nu prevede în mod expres elaborarea de legi pentru reglementarea acestei proceduri. Curtea observa însă ca nici nu era necesară o asemenea prevedere câtă vreme prin art. 59 alin. (1) din Constituţie se dispune: "Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale." Întrucât Preşedintele României este ales în aceleaşi condiţii, precizarea ca şi aceasta procedura se desfăşoară conform legii electorale ar fi fost superflua.Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României, adoptată ulterior intrării în vigoare a Constituţiei, prevede, în concretizarea şi completarea dispoziţiilor acesteia, subiectii abilitaţi sa propună sau să depună candidaturi, termenul înăuntrul căruia şi organul la care acestea trebuie depuse, forma propunerii şi documentele, anexe necesare, condiţiile de înregistrare a candidaturilor şi de contestare a acestora, modul de soluţionare a contestaţiilor, precum şi numeroase alte reguli de desfăşurare a alegerilor. Prevederile acestei legi nu încalcă şi nu modifica dispoziţiile Constituţiei referitoare la condiţiile de eligibilitate, după cum nici nu adauga alte condiţii de natura celor rezervate reglementării prin lege constituţională.Printre condiţiile de validitate a oricărei propuneri de candidatura este inclusă şi prezentarea listelor susţinătorilor. Dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 69/1992, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 129/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 5 iulie 2000, stabilesc: „(1) Propunerile de candidaţi pentru alegerea Preşedintelui României se depun la Biroul Electoral Central, cel mai târziu cu 30 de zile înainte de data alegerilor.(2) Propunerile se fac în scris şi vor fi primite numai dacă: […] … c) sunt însoţite de declaraţia de acceptare a candidaturii, scrisă, semnată şi datată de candidat, precum şi de lista sau listele susţinătorilor, al căror număr nu poate fi mai mic de 300.000 de alegatori." … Anterior modificării Legii nr. 69/1992 prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 129/2000, lista susţinătorilor candidaturii trebuia sa cuprindă cel puţin 100.000 de alegatori.Curtea retine ca, Preşedintele României fiind ales, potrivit dispoziţiilor art. 81 alin. (1) din Constituţie, prin vot universal, atât desfăşurarea alegerilor şi stabilirea rezultatelor scrutinului, cat şi condiţiile de depunere a candidaturilor trebuie să respecte principiul reprezentativitatii. Asa fiind, stabilirea numărului minim de sustinatori necesar pentru validitatea candidaturii intră în atribuţiile constituţionale ale legiuitorului. Opţiunea legiuitorului în stabilirea numărului minim de sustinatori, bazată pe aprecierea concretă a premiselor desfăşurării în condiţii optime a procedurii de alegere a Preşedintelui României, nu contravine nici unei dispoziţii şi nici unui principiu constituţional.Potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. d) din Constituţie, Curtea Constituţională "veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirma rezultatele sufragiului". În cadrul îndeplinirii acestei atribuţii Curtea nu poate exercita controlul asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legii electorale. Un asemenea control s-ar putea exercita numai în condiţiile prevăzute la art. 144 lit. a) sau lit. c) din Constituţie. În schimb, Curtea trebuie să vegheze la respectarea tuturor reglementărilor constituţionale şi legale referitoare la desfăşurarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României.În lumina considerentelor expuse Curtea constata ca neînregistrarea de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Şerban Mati Bujorel Dinu Sandulescu pentru funcţia de Preşedinte al României s-a realizat cu respectarea deplina a dispoziţiilor constituţionale şi legale aplicabile, iar contestaţia formulată împotriva acestui refuz este nefondata, urmând să fie respinsă, întrucât candidatul-contestator nu a prezentat, o dată cu depunerea candidaturii, nici o lista de sustinatori.Aceasta soluţie este, de altfel, în concordanta cu jurisprudenta Curţii Constituţionale. Astfel, Curtea a mai fost sesizată cu contestaţii împotriva hotărârilor Biroului Electoral Central de respingere a unor cereri de înregistrare a candidaturii la alegerile din 1992 şi 1996, contestaţii respinse ca fiind nefondate pentru lipsa listelor de sustinatori. În acest sens, prin Hotărârea nr. 3 din 1 septembrie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 23 septembrie 1992, Curtea a statuat ca cerinţa legală a depunerii candidaturii împreună cu lista susţinătorilor "este de ordine publică", iar nedepunerea listei justifica respingerea cererii de înregistrare a candidaturii. De asemenea, prin Hotărârea nr. 37 din 2 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 4 octombrie 1996, Curtea a reţinut ca „o propunere de candidat nu poate privi decât o persoană care întruneşte condiţiile constituţionale de eligibilitate, dar alegerile pentru funcţia de Preşedinte al României pot avea loc numai cu respectarea procedurii electorale instituite prin Legea nr. 69/1992, adoptată în temeiul art. 72 alin. (3) lit. a) din Constituţie. De aceea depunerea candidaturii face parte din procedura electorală, asa încât cerinţa ca propunerea candidaturii să fie reprezentativa, având adeziunea a cel puţin 100.000 de sustinatori, constituie o condiţie legală ce nu vine în conflict cu dreptul constituţional al contestatorului de a fi ales”.Considerentele pe care s-a întemeiat aceasta jurisprudenta a Curţii Constituţionale sunt pe deplin valabile şi în prezenta cauza.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. d) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. B.a), al art. 26 şi 27 din Legea nr. 47/1992, republicată, precum şi al art. 2 alin. (2) şi al art. 11 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 69/1992,CURTEAÎn numele legiiHOTĂRĂŞTE:Respinge contestaţia privind neînregistrarea candidaturii domnului Şerban Mati Bujorel Dinu Sandulescu pentru funcţia de Preşedinte al României, contestaţie formulată împotriva Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 12 din 26 octombrie 2000.Hotărârea este definitivă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește