HOTĂRÂRE nr. 114 din 30 ianuarie 1954

Redacția Lex24
Publicat in Repertoriu legislativ, 13/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Emitent: CONSILIUL DE MINISTRI
Publicat în: BULETINUL OFICIAL nr. 8 din 30 ianuarie 1954
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 24/09/1952 ART. 7
 Nu exista acte care fac referire la acest act

privind zonarea funcţională a pădurilor din Republica Populara Română



În dezvoltarea art. 1 şi 2 al Hotărîrii nr. 201 din 21 ianuarie 1953, pe baza materialului Comisiei Guvernamentale care a studiat rolul de protecţie al pădurilor din Republica Populara Română, pentru diversele ramuri ale economiei naţionale; pe baza bogatei experienţe a Uniunii Sovietice privind folosirea pe scara larga a însuşirilor protectoare ale pădurii pentru dezvoltarea cu succes a unei serii de ramuri ale economiei generale; şi în temeiul art. 7 din Constituţia Republicii Populare Române,Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Române, hotărăşte:1. Toate pădurile din Republica Populara Română se împart în doua grupe şi anume: grupa I-a, care se va denumi "Grupa pădurilor cu rol de protecţie deosebit" şi grupa II-a, care se va denumi "Grupa pădurilor de producţie şi protecţie".2. Grupa I-a se împarte în cinci zone, în care se includ următoarele arborete:Zona I-aPăduri de protecţia apelor (conform anexei* nr. 1) în care intra:a) arboretele situate pe o raza pînă la 500 m în jurul izvoarelor de apa minerala precum şi a surselor de apa potabilă ale oraşelor şi centrelor industriale;b) arboretele situate pe versantii direcţi ai lacurilor de acumulare, de interes hidroenergetic şi de irigatie;c) arboretele situate pe versantii direcţi ai pariielor şi râurilor cu scurgere directa în lacurile de acumulare: la munte cu lăţimea medie de 250 m şi lăţimea maxima de 500 m; la coline cu lăţimea medie de 100 m şi lăţimea maxima de 200 m; la campie cu lăţimea medie de 50 m şi lăţimea maxima de 100 m; iar de-a lungul afluentilor direcţi ai acestor râuri la munte cu lăţimea medie de 100 m şi lăţimea maxima de 200 m; lăţimea benzilor se stabileşte în funcţie de pericolul de eroziune şi de spalare superficiala a solului;d) benzile de padure de pe ambele maluri ale cursurilor de apa şi anume:– 100 m latime de-a lungul Dunării precum şi a râurilor mari, în regiunea de coline şi la munte;– 40 m latime în lungul râurilor mari de 20 m latime în lungul afluentilor lor, în regiunea de campie;– 30 m latime de-a lungul canalelor navigabile;– 20 m latime de-a lungul canalelor de irigatie principale, şi de 5-10 m latime de-a lungul celor secundare;e) arboretele situate în albia majoră a râurilor;f) arboretele situate în zona exterioară a digurilor;Zona II-aPăduri de protecţie a solului contra eroziunilor (conform anexei nr. 2), în care intra:a) arboretele situate pe versantii cu formaţiuni torentiale sau pe cei care sînt expusi unor astfel de formaţiuni, precum şi arboretele de pe terenurile cu panta mai mare de 45%;b) benzile de padure, de o parte şi de alta a căilor de comunicaţie şi anume;– în latime de 50-300 m de-a lungul soselelor naţionale şi regionale şi ale căilor ferate, în funcţie de panta versantului şi natura terenului;– în latime de 40-150 m de-a lungul drumurilor raionale, comunale şi altele, precum şi pentru apărarea podurilor şi locurilor periclitate;c) benzile de padure din jurul gropilor alpine, cu lăţimea medie de 100 m;d) arborele din jurul construcţiilor hidrocentralelor electrice, hidrotehnice şi industriale, cu lăţimea de 50-500 m în funcţie de pericolul de eroziune şi alunecarea solului;e) toată vegetatia forestieră de pe păşunile împădurite, rezervată prin amenajamentele silvo-pastorale.Zona III-aPăduri de protecţie în contra factorilor climatici daunatori (conform anexei nr. 3) în care intra:a) pădurile din stepa, cu excepţia zavoaielor şi a pădurilor de lunca;b) perdelele forestiere (de stat) şi cele pentru protecţia câmpului, indiferent cui aparţin;c) perdelele forestiere pentru protecţia căilor de comunicaţie, contra vanturilor şi inzapezirilor, indiferent cui aparţin;d) benzile de padure, cu lăţimea medie de 30 m de-a lungul perimetrului exterior al pădurilor, pentru protecţia terenurilor agricole;e) pădurile de pe o fasie de 15 km latime de-a lungul litoralului marii;f) arboretele din jurul bazinelor de retenţie ale iazurilor şi helesteelor, cu latime de 50-100 m, indiferent cui aparţin.Zona IV-aPăduri de protecţie de interes social (conform anexei nr. 4), în care intra:a) pădurile din jurul Capitalei, pe o raza de 50 km iar în jurul oraşelor reşedinţa de regiuni şi raioane, oraşelor neresedinta, centrelor industriale şi aşezărilor muncitoresti, pe o raza de 10-30 km; mărimea suprafeţei se stabileşte în funcţie de numărul de locuitori din oraşele sau centrele deservite de padure, conform normelor indicate în anexa nr. 4, tabloul 6;b) pădurile din jurul staţiunilor balneo-climaterice de interes republican, în limita perimetrelor constituite sau ce se vor constitui pe bază de studii hidrogeologice, iar pentru cele de interes regional şi local, precum şi pentru cele climaterice, în medie câte 100 ha, din cuprinsul unei zone cu o raza pînă la 4 km;c) arboretele din jurul sanatoriilor, a coloniilor cu case de odihnă şi a staţiunilor turistice, în medie câte 100 ha din cuprinsul unei zone cu o raza pînă la 1000 m;d) arboretele şi parcurile din jurul gospodariilor de stat şi S.M.T.Zona V-aPăduri monumente ale naturii şi rezervaţii (conform anexei nr. 5), în care intra:a) arboretele şi arborii care sînt monumente ale naturii;b) rezervaţiile ştiinţifice ale Academiei Republicii Populare Române şi ale altor instituţii de cercetări ştiinţifice;c) arboretele cu specii de valoare şi de înaltă productivitate destinate producerii de seminţe pentru culturi de stejar brunariu şi pufos, precum şi de alte specii forestiere şi ornamentale;d) rezervaţii pentru protecţia faunei cinegetice;e) arboretele de pe o raza medie pînă la 100 m din jurul monumentelor istorice.3. Destinaţia principala a pădurilor din grupa I-a consta în exercitarea funcţiunilor protectoare: protecţia debitelor, protecţia solului, protecţia câmpului, funcţiuni sanitar-higienice şi altele. Scopul principal al gospodăririi acestor păduri este de a menţine arboretele în starea în care ele pot exercita, în măsura cea mai mare, funcţiunile speciale ce le-au fost atribuite.Taierile în aceste păduri trebuie să aibă un caracter de refacere. În pădurile din grupa I se admit următoarele tăieri:a) operaţiuni culturale;b) tăieri de higiena;c) tăieri gradinarite;d) tăieri progresive (inclusiv pădurile de rasinoase şi de fag).În pădurile care se regenereaza bine şi repede prin lastari (salcamul şi pădurile de lunca alcătuite din specii moi de foioase), mentinindu-se sau intarindu-se prin aceasta funcţiunile de protecţie, precum şi în pădurile degradate de stejar, provenite din lastari care urmează a fi ameliorate, se admit şi tăieri rase pe parchete inguste.Volumul de masa lemnoasă care se taie în pădurile din grupa I-a se stabileşte, în fiecare an, de către Ministerul Agriculturii şi Silviculturii, pe baza cercetării speciale a acestor păduri de către specialiştii Gospodăriei Silvice. Pentru suprafaţa de padure cercetata se întocmeşte un proces-verbal, prin care se motiveaza oportunitatea aplicării tratamentului respectiv şi menţinerea sau accentuarea rolului protector al pădurii, după efectuarea tăierii propuse. Actele pentru tăieri se aproba de către Direcţia Generală a Gospodăriei Silvice din Ministerul Agriculturii şi Silviculturii.Operaţiunile culturale şi taierile de higiena se executa pe baza instrucţiunilor tehnice în vigoare, fără procedura de mai sus.În arboretele monumente ale naturii sau rezervatiuni ştiinţifice, taierile se admit numai în scopuri ştiinţifice cu consimţămîntul instituţiei căreia i-a fost afectată padurea respectiva.Proiectul planului de tăieri în prima grupa, pentru anul care urmează, se înaintează în fiecare an de Ministerul Agriculturii şi Silviculturii la Comitetul de Stat al Planificarii, odată cu propunerile la cifrele de control, pentru a fi inclus în planul de stat.În pădurile din grupa I-a pasunatul este complet interzis.4. Pădurile din grupa II-a – păduri de producţie şi de protecţie – sînt destinate sa îndeplinească în acelaşi timp doua funcţiuni importante, şi anume:– să asigure cu material lemnos nevoile economiei naţionale;– sa protejeze, în regiunile de munte şi coline, solul în contra spalarii, eroziunii, alunecarilor şi a surparilor; sa protejeze izvoarele de apa; sa regleze debitul de apa al râurilor; sa preintampine producerea avalanselor de zapada; sa apere vaile de curentii de aer rece care vin dinspre vîrful muntilor, etc.5. Volumul taierilor anuale în pădurile din grupa a II-a se stabileşte în funcţie de situaţia claselor de vîrsta, fără a se depăşi nivelul creşterii medii anuale, pentru fiecare unitate de producţie în parte. În pădurile cu excedent de arborete exploatabile în pădurile cu arborete trecute de vîrsta exploatabilitatii, sau în arborete de ambele categorii, volumul taierilor anuale poate să depăşească nivelul creşterii anuale medii şi se determina conform metodelor de calcularea posibilităţilor indicate în instrucţiunile de amenajarea pădurilor, în vigoare.6. În pădurile de munte şi coline, se admit numai acele tratamente care nu duc la formarea eroziunii solului sau la inrautatirea regimului de scurgerea apelor.Tratamentele, metodele de exploatare, de scoatere şi de transportul lemnului se stabilesc în funcţie de: condiţiuni bioclimatice, de relief, panta terenului, expoziţie, structura geologica, grosimea şi coeziunea solului; în funcţie de perisolul de eroziune şi de producere a torenţilor, în funcţie de tipul de padure şi de metodele de regenerare; în raport cu necesitatea menţinerii sau intaririi funcţiunilor protectoare ale pădurii, pentru alte ramuri ale economiei naţionale, ţinînd seama, de asemenea, de necesitatea exploatării rationale a pădurilor şi pe calea introducerii mecanizarii.7. Se da sarcina Ministerului Agriculturii şi Silviculturii sa elaboreze cu participarea Ministerului Industriei Lemnului, Hârtiei şi Celulozei,în termen de 45 zile de la data prezentei hotărîri, reguli pentru tăieri în pădurile din grupa I-a şi a II-a. Regulile de tăieri se aproba de Ministerul Agriculturii şi Silviculturii şi intră în vigoare imediat după aprobarea lor.8. Se da sarcina Ministerului Agriculturii şi Silviculturii ca pînă la 1 Septembrie 1954 sa delimiteze în natura pădurile de protecţie din grupa I-a, cu participarea ministerelor, instituţiilor şi organizaţiilor de masa interesate.9. Regimul de gospodărire a pădurilor din grupa I-a, stabilit prin prezenta hotărîre, se va introduce de la 1 aprilie 1954, în mod treptat, pe măsura delimitării pădurilor de protecţie, în natura, şi se va extinde asupra tuturor pădurilor din aceasta grupa, cel mai târziu pînă la 1 septembrie 1954.10. Regimul de gospodărire silvică pentru pădurile din grupa II-a, stabilit prin pct. 5 din prezenta hotărîre, se va introduce de la 1 ianuarie 1956, cu excepţia pădurilor infundate, prevăzute în anexa nr. 6, unde acest regim se aplică pe măsura deschiderii şi punerii în exploatare a acestor păduri.11. În scopul creării condiţiunilor pentru desfăşurarea în tot timpul anului, a lucrărilor de exploatare în pădurile de fag, şi pentru crearea condiţiilor pentru introducerea, pe scara larga, a mecanizarii lucrărilor de exploatare în aceste păduri asigurând, în acelaşi timp, regenerarea şi îmbunătăţirea productivitatii arboretelor de fag. Se da sarcina Ministerul Agriculturii şi Silviculturii ca, împreună cu Ministerul Industriei Lemnului, Hârtiei şi Celulozei, în decurs de 2 ani sa studieze problema tăierii şi scosului în timpul verii, în pădurile de fag, şi în funcţie de rezultatele obţinute, sa stabilească modul de exploatare a acestor păduri în viitor.12. În scopul asigurării punerii în producţie a pădurilor infundate prevăzute în anexa nr. 6, se da sarcina Ministerului Industriei Lemnului, Hârtiei şi Celulozei şi Comitetului de Stat al Planificarii, să prezinte Consiliului de Miniştri pînă cel mai târziu la data de 1 aprilie 1954, propuneri privind deschiderea pădurilor infundate şi, pînă la 1 iulie 1954, propuneri privind reprofilarea industriei forestiere. Pregatirile pentru exploatarea normală a acestor păduri, să se înceapă din anul 1954 şi să se termine în anul 1958.13. Ministerul Agriculturii şi Silviculturii, la cererea ministerelor, instituţiilor şi organizaţiilor de masa interesate sau din iniţiativa proprie, poate să supună spre aprobare Consiliului de Miniştri trecerea de păduri de la o grupa la alta, dacă aceasta este indicat din punct de vedere economic şi social.––––-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x