HOTĂRÂRE nr. 1.343 din 31 octombrie 2007

pentru aprobarea înfiinţării perdelelor forestiere de protecţie a câmpului în judeţele Constanţa, Ilfov şi Tulcea



În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 9 alin. (1) din Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie,Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. + 
Articolul 1Se aprobă înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie a câmpului în judeţul Constanţa, conform Studiului de fundamentare prevăzut în anexa nr. 1, în condiţiile legii. + 
Articolul 2Se aprobă înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie a câmpului în judeţul Ilfov, conform Studiului de fundamentare prevăzut în anexa nr. 2, în condiţiile legii. + 
Articolul 3Se aprobă înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie a câmpului în judeţul Tulcea, conform Studiului de fundamentare prevăzut în anexa nr. 3, în condiţiile legii. + 
Articolul 4În ariile naturale protejate de interes naţional şi în siturile "Natura 2000" perdelele forestiere se realizează în concordanţă cu planurile de management al acestora. + 
Articolul 5La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 155/2004 privind aprobarea conţinutului-cadru al studiului pentru fundamentarea înfiinţării perdelelor forestiere de protecţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 19 februarie 2004. + 
Articolul 6Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.PRIM-MINISTRUCĂLIN POPESCU-TĂRICEANUContrasemnează:────────────────Ministrul agriculturiişi dezvoltării rurale,Dacian CioloşMinistrul mediuluişi dezvoltării durabile,Attila KorodiMinistrul economiei şi finanţelor,Varujan VosganianBucureşti, 31 octombrie 2007.Nr. 1.343. + 
Anexa 1STUDIUL DE FUNDAMENTAREa necesităţii înfiinţării perdelelor forestiere de protecţie în judeţul ConstanţaA. PIESE SCRISE1. Date generale:1.1. Denumirea investiţiei: Studiu de fundamentare a necesităţii instalării perdelelor forestiere de protecţie a câmpului din judeţul Constanţa1.2. Elaboratorul studiului: I.C.A.S. Bucureşti1.3. Ordonatorul principal de credite: MAPDR1.4. Autoritatea contractantă: MAPDR1.5. Amplasamentul (judeţul): Constanţa1.6. Tema studiului cu fundamentarea necesităţii şi oportunităţii creării perdelelor forestiere de protecţieObiectivul principal al studiului este acela de a fundamenta necesitatea înfiinţării reţelei de perdelele forestiere de protecţie a câmpului în judeţul Constanţa, precum şi de a stabili amplasamentul acesteia.Judeţul Constanţa este situat în partea de sud-est a României, învecinându-se la nord cu judeţul Tulcea, la est cu Marea Neagră, la sud cu Bulgaria şi la vest cu fluviul Dunărea.Suprafaţa judeţului Constanţa este de 707.100 ha, aflându-se în acest sens pe locul 8 între judeţele României. Din punct de vedere teritorial-administrativ judeţul este împărţit în 3 municipii, 9 oraşe, 57 de comune.În judeţul Constanţa fondul forestier ocupă o suprafaţă de 24.800 ha, iar suprafaţa agricolă este de 564.500 ha. Procentul de împădurire este de aproximativ 3,5%, cu menţiunea că pădurile sunt localizate, cu puţine excepţii, mai ales în apropierea Dunării, restul teritoriului fiind practic lipsit de vegetaţie forestieră.Ariditatea climatului plasează întregul judeţ sub aspect bioclimatic în zonele de silvostepă, de câmpie şi de stepă. În aceste condiţii climatice şi producţia agricolă are de suferit, mai ales în lipsa funcţionării unui sistem de irigaţii adecvat.În acest context, având în vedere bine-cunoscutele influenţe binefăcătoare ale perdelelor forestiere asupra culturilor şi producţiei agricole şi zootehnice, solului şi apelor, faunei folositoare, sănătăţii oamenilor şi aşezărilor umane, într-un cuvânt asupra mediului din teritoriile în care acestea se instalează, considerăm că realizarea reţelei de perdele forestiere de protecţie a câmpului în judeţul Constanţa ar trebui să constituie un obiectiv prioritar în crearea sistemului naţional de culturi şi perdele forestiere de protecţie.2. Date tehnice ale studiului2.1. Suprafaţa şi situaţia juridică a terenului, cu precizarea tipului de proprietate şi a deţinătorilor pentru fiecare suprafaţă pe care se vor amplasa perdele forestiere de protecţieLa evaluările preliminare, pentru stabilirea necesarului de perdele forestiere de protecţie la nivelul întregului judeţ au fost luate în considerare numai terenurile arabile şi păşunile, fiind excluse de la bun început livezile, viile, intravilanul localităţilor şi, bineînţeles, terenurile ocupate de vegetaţie forestieră. A rezultat că pentru amplasarea reţelei de perdele trebuie analizată o suprafaţă de 549.600 ha.În cadrul suprafeţei analizate (de 549.600 ha), reţeaua de perdele forestiere va ocupa o suprafaţă totală de 3.773,05 ha .Fundamentarea necesităţii amplasării reţelei de perdele forestiere de protecţie a câmpului nu a fost realizată pentru toate cele 70 de localităţi ale judeţului (în al căror teritoriu administrativ se preconiza iniţial amplasarea perdelelor), din următoarele motive:– pentru 9 comune nu au fost primite planurile cadastrale de la OCPI Constanţa;– pentru 13 comune nu s-au primit planurile pentru întreaga suprafaţă;– în cazul a 9 localităţi teritoriile administrative cuprind zone forestiere semnificative ca pondere (sud-vestul judeţului).Situaţia localităţilor în a căror rază teritorială se va amplasa reţeaua de perdele forestiere şi a suprafeţelor ocupate de aceasta, precum şi a localităţilor unde nu s-a fundamentat amplasarea perdelelor din motivele menţionate anterior se prezintă în tabelul următor:

În urma amplasării reţelei de perdele a rezultat structura suprafeţei ocupate de aceasta pe tipuri de proprietate (privată sau de stat) şi pe deţinători, care se prezintă detaliat în anexa nr. 1.2.2. Obiectivele de protejat şi tipurile de perdele forestiere necesareObiectivul acestui studiu este realizarea perdelelor forestiere de protecţie a terenurilor agricole. Pentru a nu îngreuna lucrările agricole, perdelele au fost amplasate în general pe conturul tarlalelor agricole (în imediata apropiere a drumurilor de exploatare). Având în vedere faptul că distanţele optime de amplasare a perdelelor prevăzute în normele tehnice nu au putut fi respectate din cauza caracteristicilor locale de relief şi cadastrale, reţeaua a fost creată dintr-un singur tip de perdea (principală – 10 m lăţime), urmărindu-se compensarea scăderii efectului protector datorită creşterii distanţelor dintre perdele prin mărirea suprafeţelor ocupate de vegetaţia forestieră.2.3. Caracteristicile cadrului natural2.3.1. Elemente de geologie, geomorfologieSub aspect geomorfologic, judeţul Constanţa se încadrează în Podişul Dobrogei, care are o altitudine medie de 125 m, constituind o unitate de relief joasă. Aproximativ 42% din podiş (precumpănitor în centrul şi sud-vestul acestuia) se desfăşoară între 100 şi 200 m, iar circa 47% se află sub 100 m (cu dezvoltare mai mare în partea de est şi între Cernavodă şi Constanţa).Altitudinile minime pot ajunge până la 10-15 m în sectorul sud-estic, prin includerea fâşiei de ţărm în unităţile de podiş.Pe ansamblul Dobrogei se constată o cădere altitudinală dublă, pe de o parte, din nord şi sud către centru (CernavodăConstanţa), iar, pe de altă parte, o coborâre mai lentă sau mai bruscă spre Dunăre (vest) şi mare (est). Înălţimile mai mari din vecinătatea fluviului fac ca energia de relief să înregistreze valori mari în nord şi vest (între 200 şi 300 m), pe când spre mare şi în sud aceasta este sub 50 m. Valori reduse ale energiei de relief (sub 100 m) sunt şi în lungul văilor principale.Diversitatea petrografică, varietatea pantelor şi condiţiile climatice determină manifestarea intensă a câtorva procese (şiroire, torenţialitate, spălare în suprafaţă pe versanţii cu pantă mai mare, tasare pe loessuri, alunecări, prăbuşiri şi surpări), care conduc la degradarea terenurilor. Se adaugă procesele din lungul ţărmului, diferenţiate în sectoarele de faleză şi de plajă.Pe ansamblu, modelarea îndelungată şi realizarea unei suprafeţe de tip pediplenă au dus la retezarea tuturor structurilor, indiferent de vârstă.Ridicarea în pliocen-cuaternar a Dobrogei (mai ales în jumătatea nordică) a impulsionat fragmentarea vechii pediplene şi punerea în evidenţă a anumitor forme legate fie de structură, fie de rocă. În acest sens, reprezentative sunt:– văi axate pe sinclinale (Luncaviţa, Slava) sau pe anticlinale (Valea Albă);– depresiuni în anticlinale (Megina, Boclugea);– văi desfăşurate pe contacte, în lungul faliilor (Valea Adâncă, Peceneaga, Fântâna Mare);– depresiuni tectonice (Nalbant, Cerna-Mircea Vodă);– culmi alungite şi martori de eroziune rotunjiţi pe roci vulcanice;– creşte pe şisturi cuarţitice (Pricopan);– exocarst în calcare triasice şi jurasice, cretacice – lapiezuri (în Dealurile Tulcei, Podişul Babadag); doline şi polii (Amzacea, Negru Vodă, Mereni), chei şi canarale (Canaraua lui Olteanu, C.Hârşova, C.Cheii, C.Fetii);– endocarst (peşteri pe Valea Mangaliei, Sevendic şi Vederoasa, peştera Movile etc.);– carst fosil în calcare situate la nivele diferite (îndeosebi în Dobrogea de Sud).Majoritatea regionărilor realizate asupra teritoriului podişului dobrogean separă 3 unităţi mari – Dobrogea de Nord, Dobrogea Centrală, Dobrogea de Sud, fiecare cu mai multe subunităţi. Judeţul Constanţa este situat în cea mai mare parte în Dobrogea de Sud şi numai o mică parte în Dobrogea Centrală.Podişul Dobrogei CentraleSe desfăşoară pe aria şisturilor verzi, deci între aliniamentele faliilor Peceneaga-Camena (culoarul văilor Aiorman-Slava Rusă) şi Topalu-Taşaul în sud. Ultima are contur uşor neregulat, cu pătrunderi în bazinetele de la obârşia generaţiei de văi ce aparţin de bazinul Carasu.Structural, peste şisturile verzi urmează discordant formaţiuni jurasice (calcare şi conglomerate calcaroase), apoi depozite loessoide şi loessuri.Continentalismul climatului se reflectă în existenţa în nord a silvostepei şi în centru şi sud a stepei.Podişul Casimcei. Cea mai mare parte din teritoriu este inclus în Podişul Casimcei, care are altitudinile cele mai mari, coborând de la 300 m (nord) la sub 250 m (sud); relieful corespunde pediplenei ce taie şisturile verzi şi este străbătut pe centru de Casimcea; relief carstic în sud, pe calcare jurasice; pe contactele petrografice s-au individualizat bazinete depresionare cu margini glacisate.Podişul Dăeni-Hârşova. La vest se află Podişul Dăeni-Hârşova (Gârliciu) cu o lăţime în jur de 10-15 km, cu relief în două trepte (la 30 m şi 65 m) considerate terase de abraziune şi pedimente.Podişul Istriei. În est se află Podişul Istriei. Este alcătuit tot din două trepte joase (pedimente) şi se află în aria de influenţă a Mării Negre. Există areale mici cu soluri şi vegetaţie de sărătură sau cu exces de umiditate.Dobrogea de SudSe desfăşoară la sud de aliniamentul faliei Topalu-Taşaul. Structural, se suprapune platformei Dobrogei de Sud, în care peste cristalinul proterozoic apar mai importante calcarele cretacice şi sarmaţiene, iar la suprafaţă mantia de loess. Mişcările neotectonice cuaternare au ridicat sectorul sud-vestic mai mult, determinând înălţimile actuale (150-200 m), caracterul antecedent al majorităţii văilor dunărene şi, indirect, fragmentarea mai accentuată a acestui sector.În relief se impun, pe de o parte, interfluviile plate, cu lăţimi de zeci de kilometri în centru şi care cad altimetric mai lin spre nord şi est şi brusc către nord-vest şi vest. Al doilea aspect îl introduc văile care sunt evazate la obârşii şi în aval se adâncesc treptat (cele mari creează un fel de canioane în loess şi în placa de calcar) şi se lărgesc căpătând uneori şi caracter depresionar. Versanţii văilor mari se termină prin glacisuri.Climatul continental arid a favorizat dezvoltarea stepei şi doar în sud-vest există un areal mai larg de păduri de cvercinee.Intervenţia antropică a avut un rol deosebit în modificarea peisajului natural (desţelenirea stepei şi silvostepei; îndiguiri, desecări, irigări, cariere etc.).Podişul Medgidiei. Are cea mai mare desfăşurare (de la Dunăre la mare), situându-se la 80-100 m altitudine, cu relief de podiş în nord şi de boturi de deal spre Dunăre şi valea Carasu; grosimea mare a loessului favorizează procese de sufoziune, tasare, iar pe versanţii văilor principale, şiroire şi torenţialitate, surpări etc.; Valea Carasu care îl străbate de la est (la 4 km de mare) la vest, este largă, peisajul natural fiind aproape în întregime schimbat.Podişul Oltinei. Aflat în sud-vestul Dobrogei, are altitudinile cele mai mari (peste 180 m); este fragmentat de văi înguste orientate SE-NV, care se deschid către Dunăre, unde râurile (care în amonte sunt seci), în spatele unor baraje de aluviuni dunărene, au format limanuri; relief de platouri pe calcare sarmaţiene şi loess; spre Dunăre există terasa levantină, cu păduri de cer, gârniţă şi multe specii sudice, apoi silvostepa cu specii de stejar termofile şi stepa.Podişul Cobadin. Situat în sectorul central-sudic, are altitudini de 150-180 m, relief de platouri pe calcare sarmaţiene separate de văi seci; există un relief carstic variat (multe forme fosilizate; la suprafaţă depresiuni carstice – Negru Vodă).Podişul Mangaliei. Cunoscut în unele lucrări geografice sub numele de Litoralul de la sud de Constanţa, este o unitate joasă (sub 50 m) în care se impun platourile pe calcare sarmaţiene şi loess, văi scurte care se termină în limanuri fluvio-maritime, faleze şi plaje înguste. Influenţa mării în caracteristicile climatice este determinantă. Peisajul natural de stepă a fost aproape în întregime schimbat cu unul agricol diversificat.2.3.2. Condiţii pedologiceJudeţul Constanţa se încadrează din punct de vedere pedogeografic în regiunea est-europeană, provincia danubiano-pontică. Un rol distinct în dezvoltarea tipurilor de sol l-a avut clima excesiv continentală. Arealul cel mai extins îl au molisolurile, iar mai restrâns apar solurile intrazonale determinate mai ales de rocă. Desfăşurarea principalelor tipuri de soluri relevă o oarecare etajare.Molisolurile (Cernisolurile). Sunt reprezentate prin diferite cernoziomuri. Cernoziomurile cambice sunt larg dezvoltate la peste 150 m altitudine, în condiţii de silvostepă. Cernoziomurile carbonatice se află la 80-120 m, în condiţii de stepă.Solurile bălane se află pe latura de est, în Depresiunea Nalbant şi în jurul complexului lagunar Razelm-Sinoe – spre Taşaul; pe latura de vest apar de la Măcin la Oltina, dar cu pătrundere mai accentuată pe Valea Carasu; au procentul cel mai mare de carbonaţi şi conţinut mai redus de humus faţă de cernoziomuri.Solurile intrazonale. Cuprind porţiuni mai restrânse din spaţiul podişului; ele pot fi hidromorfe (hidrisoluri), salinizate şi alcalizate (salsodisoluri sau soluri salinice, sodice), aluviale sau neevoluate şi trunchiate (protisoluri şi antrisoluri) (erodisoluri, litosoluri).În judeţul Constanţa ponderea cea mai mare o au cernoziomurile tipice (± carbonatice) aflate uneori în complex şi cu cernoziomuri cambice, răspândite pe aproximativ 75% din teritoriu, urmate de solurile bălane (cca. 20%) şi de rendzine, litosoluri, regosoluri, soluri aluviale, soluri hidromorfe şi halomorfe (5%).Solurile bălane – kastanoziomuri tipice (calcarice)Aceste soluri sunt reprezentative pentru Dobrogea, unde se întâlnesc în sectorul Medgidia-Cernavodă, în jurul complexului de lacuri Razelm, de-a lungul Dunării şi al litoralului Mării Negre (la nord de Constanţa).Condiţiile climatice (T.m.a. 10.7/11.3°C, P.m.a. 400/450 mm, I.ar. 19.3/21.1, E.t.p. ≥ 700 mm) reflectă practic încadrarea teritoriului respectiv în zona de stepă, caracterizată prin temperaturi ridicate şi deficit foarte puternic de precipitaţii, în special în perioada estivală, dar şi la nivel anual. Ca urmare, regimul hidric al solurilor este parţial percolativ (stepic).Solurile se întâlnesc pe versanţi prelungi, în general slab înclinaţi (5 -10°), culmi domoale sau chiar terenuri plane, la altitudini ce nu depăşesc 150 m.Substratul, în general uniform, este alcătuit predominant din loessuri şi depozite loessoide şi are deci caracter bazic.Vegetaţia sub care s-au format solurile bălane a fost în general cea de pajişti xerofite, care erau însă întrerupte pe alocuri de pâlcuri de vegetaţie forestieră naturală alcătuită din specii xerofite caracteristice zonei: stejarul pufos, stejarul brumăriu, mojdreanul, părul. Arboretele care mai există în prezent au în general o consistenţă redusă (0.5-0.6), golurile pe care le prezintă fiind practic înierbate. În prezent, specia predominantă în compoziţia arboretelor este stejarul pufos, pătura erbacee fiind bineînţeles alcătuită din specii caracteristice pajiştilor uscate.Condiţiile climatice generale (de ariditate specifică stepei) şi relieful nu au favorizat alterarea, argilizarea şi levigarea, conducând la apariţia unor soluri cu textura nediferenţiată pe profil, care prezintă carbonaţi chiar de la suprafaţă. Vegetaţia slab dezvoltată, preponderent ierboasă, precum şi levigarea slabă au condus la apariţia unui orizont A molic, dar mai deschis la culoare şi cu un conţinut mai redus de humus.Solurile bălane sunt în ansamblu luto-nisipoase-lutoase, lipsite de schelet (şi deci cu volum edafic foarte mare – 1.00 mc/mp), fiziologic mijlociu profunde (grosime fiziologică 0.5-0.6 m), slab-moderat humifere.Profilul este de tipul Am-AC-Cca. Orizontul bioacumulativ (Am) este mai slab dezvoltat (25-35 cm), dar humusul este de calitate (mull calcic). Solurile sunt slab-moderat carbonatice până la adâncimea de 45 cm, carbonatice între 45 cm şi 60-70 cm şi puternic carbonatice sub adâncimea de 60-70 cm, la care apare orizontul carbonatoiluvial (Cca).În ceea ce priveşte porozitatea, permeabilitatea, capacitatea pentru aer şi apă, solurile bălane oferă condiţii favorabile vegetaţiei.Cernoziomuri tipice (cernoziomuri tipice şi calcarice)Cernoziomurile au o largă răspândire în Dobrogea în general şi în judeţul Constanţa în special, fiind întâlnite mai ales în estul, sudul şi sud-vestul judeţului.Acestea apar pe terenuri plane (câmpuri, terase) sau în microdepresiuni, culmi domoale, versanţi slab înclinaţi, suprafeţe de podişuri joase, la altitudini cuprinse între 15-20m şi 150-200 m.Condiţiile climatice (T.m.a. 10.7/11.3°C, P.m.a. 450 mm, I.ar. 21.7/21.1, E.t.p. ≥ 700 mm) reflectă practic încadrarea teritoriului, respectiv în zona de stepă, caracterizată prin temperaturi ridicate şi deficit foarte puternic de precipitaţii, în special în perioada estivală, dar şi la nivel anual. Ca urmare, regimul hidric al solurilor este tot parţial percolativ (stepic), dar cu o cantitate ceva mai mare de apă care se infiltrează în sol.Substratul este alcătuit predominant din loessuri şi depozite loessoide şi are deci caracter bazic.Vegetaţia sub care s-au format cernoziomurile tipice a fost mai bogată, de pajişti mezoxerofite, care erau întrerupte mai des de pâlcuri de vegetaţie forestieră naturală alcătuită din specii caracteristice zonei, precum stejarul pufos şi stejarul brumăriu. Arboretele care mai există în prezent au în general o consistenţă redusă (0,5-0,6), golurile pe care le prezintă fiind înierbate.Condiţiile climatice generale (de stepă ceva mai umedă) şi relieful au favorizat în mai mare măsură alterarea, argilizarea şi levigarea, conducând la apariţia unor soluri cu textura tot nediferenţiată pe profil, dar care prezintă carbonaţi numai sub nivelul orizontului Am. Vegetaţia mai abundentă, preponderent ierboasă, precum şi levigarea mai accentuată au condus la apariţia unui orizont A molic bine dezvoltat, închis la culoare şi cu un conţinut ridicat de humus.Profilul este de tipul Am-AC-Cca. Orizontul Am are grosimea de 40 cm. Între 40-70 cm există orizontul de tranziţie AC (carbonatic), iar sub adâncimea de 60-70 cm apare orizontul Cca (carbonatoiluvial).Soluri morfologic profunde (0,7-0,9 m) şi fiziologic mijlociu profunde (0,6 m), edafic foarte mari (1,00 mc/mp), practic nediferenţiate textural, lutoase în ansamblu, cu drenaj intern moderat-rapid, slab compacte.Reacţie neutră în orizontul Am şi slab alcalină în profunzime (pH 7-7,6), sol slab carbonatic între 40-50 cm, moderat carbonatic-carbonatic între 50-60 (70) cm şi puternic carbonatic sub adâncimea de (60) 70 cm, moderat humifer-humifer (Ht 3-6% în primii 40 cm).În general, solurile poartă amprenta modificării antropice prin lucrare îndelungată, amenajarea sistemului de irigaţii şi irigare repetată. În unele cazuri, prezenţa anormală a carbonaţilor începând de la suprafaţă (conţinut foarte redus), precum şi, uneori, a sărurilor solubile pe întregul profil sau numai pe o parte din acesta (conţinut, de asemenea, foarte redus) se datorează probabil irigării repetate cu apă care are un anumit conţinut de carbonaţi şi săruri.Cernoziomuri cambice (cernoziomuri cambice)Aceste soluri apar în proporţie mai redusă, fie în complex cu cernoziomurile tipice (în areale depresionare cu un plus de umiditate), fie la contactul cu zona forestieră, ca urmare a unui plus de precipitaţii.Solurile se caracterizează prin levigarea carbonaţilor la o adâncime mai mare decât în cazul cernoziomurilor tipice (sub adâncimea de 70-90 cm).Condiţiile climatice generale sau relieful au favorizat în mai mare masură alterarea, argilizarea şi levigarea, conducând la apariţia orizontului diagnostic Bv. Solurile au textura slab diferenţiată sau chiar nediferenţiată pe profil, iar orizontul carbonatoiluvial Cca apare începând de la adâncimea de 90-100 cm.Profilul este de tipul Am-Bv-Cca. Orizontul Am are grosimea de 35-40 cm. Între 40-70 cm există orizontul Bv (diagnostic), iar sub adâncimea de 90-100 cm apare orizontul Cca (carbonatoiluvial).Soluri morfologic şi fiziologic profunde (0,7-0,9 m), edafic foarte mari (1,00 mc/mp), practic nediferenţiate textural, lutoase în ansamblu, cu drenaj intern moderat-rapid, slab compacte.Reacţie slab acidă – neutră în orizontul Am şi neutră-slab alcalină, în profunzime (pH 7-7,8), sol slab necarbonatic până la 70-80 cm, moderat carbonatic-carbonatic între 75-95 cm şi puternic carbonatic sub adâncimea de (90) 100 cm, moderat humifer-humifer (Ht 3-6% în primii 40 cm).Cele 3 tipuri de sol prezentate anterior sunt folosite în mod curent pentru agricultură şi, în consecinţă, pe aceste soluri va fi instalată şi reţeaua de perdele forestiere de protecţie a câmpului.În cazul celorlalte tipuri (clase) de soluri menţionate, fie condiţiile pedostaţionale nefavorabile exclud folosinţa agricolă, fie arealele respective nu necesită amplasarea perdelelor din cauza microclimatului local ceva mai favorabil (solurile aluviale).În tabelul următor se prezintă distribuţia tipurilor de sol dominante la nivelul localităţilor din întregul judeţ, cu menţiunea că încadrarea preliminară a fost făcută pe baza informaţiilor oferite de harta pedologică scara 1:200.000, întocmită de ICPA. În faza SF + PT încadrarea va fi definitivată prin cartare pedostaţională.Distribuţia tipurilor de sol dominante la nivelul localităţilor din judeţul Constanţa

Cea mai mare parte a judeţului Constanţa se încadrează în zona de stepă, zona de silvostepă (de câmpie) având o pondere mai redusă. Bineînţeles că pădurile sunt răspândite mai ales în zona de silvostepă de câmpie şi mai puţin în zona de stepă.Având în vedere că terenul agricol reprezintă obiectivul care trebuie protejat sub aspect bioclimatic, reţeaua de perdele forestiere de protecţie va fi amplasată în special în zona de stepă; staţiunile de silvostepă au o pondere mult mai redusă.Tipurile de staţiuni forestiere reprezentative pentru zona de stepă în care se vor amplasa perdele forestiere sunt:TS 0211 – stepă dobrogeană pe podişuri, Bi, platouri, rendzine pe depozite calcaroase;TS 0214 – stepă dobrogeană, Bi, platouri, rendzine litice pe calcare;TS 0321 – stepă dobrogeană pe podişuri, Bi, terenuri plane sau uşor înclinate, cernoziomuri pe depozite loessoide;TS 0322 – stepă dobrogeană pe podişuri, Bi-m, terenuri plane sau uşor înclinate, cernoziomuri pe depozite loessoide ± bogate în carbonaţi;TS 0603 – stepă dobrogeană, Bm, văi largi, seci, depozite coluviale;Tipurile de staţiuni forestiere reprezentative pentru zona de silvostepă în care se vor amplasa perdele forestiere sunt:TS 9210 – silvostepă externă cu stejar pufos, Bi, cernoziom (carbonatic) pe leoss;TS 9211 – silvostepă externă cu stejar pufos, Bm-i, cernoziom (carbonatic) pe leoss;TS 9310 – silvostepă externă de stejărete xerofile de stejar pufos, Bm-i, cernoziom slab levigat pe materiale loessoide.În continuare se face o caracterizare diagnostică a principalelor tipuri de staţiuni forestiere existente în zonele în care au fost prevăzute perdele forestiere de protecţie.TS 0211 – stepă dobrogeană pe podişuri, Bi, platouri, rendzine pe depozite calcaroaseTip de staţiune din stepa dobrogeană, răspândit în arealul cernoziomurilor. Relief specific platourilor joase, slab înclinate. Substrat alcătuit din calcare mai uşor alterabile.Soluri rendzine tipice, profunde, slab scheletice, cu volum edafic mijlociu – mare.Condiţii climatice (T.m.a. 10.7/11.3°C, P.m.a. 450mm, I.ar. 21.7/21.1, E.t.p. ≥ 700 mm) reflectă practic încadrarea teritoriului respectiv în zona de stepă, caracterizată prin temperaturi ridicate şi deficit foarte puternic de precipitaţii, în special în perioada estivală, dar şi la nivel anual. Ca urmare, regimul hidric al solurilor este tot parţial percolativ (stepic), dar cu o cantitate ceva mai mare de apă care se infiltrează în sol.Condiţii edafice. Troficitate medie-ridicată. Regimul de umiditate puternic deficitar mai ales în intervalul estival, când umiditatea momentană a solului scade până la nivelul uscat. Aeraţie bună.Pătura erbacee specifică pajiştilor xerofite: Festuca valesiaca, Stipa pulcherrima, Poa angustifolia, Botriochloa ischaemum, Euphorbia stepposa, Galium humifusum.Aptitudini forestiere. Bonitate inferioară pentru stejărete de stejar pufos ± stejar brumăriu.TS 0214 – stepă dobrogeană, Bi (Tip de staţiune din stepa dobrogeană, răspândit în arealul cernoziomurilor. Relief specific platourilor joase, slab înclinate. Substrat alcătuit din calcare mai greu alterabile, care apar la 30-40 cm adâncime.Soluri rendzine litice, superficiale – mijlociu-profunde, scheletice, cu volum edafic mic.Condiţii climatice (T.m.a. 10.7/11.3°C, P.m.a. 450mm, I.ar. 21.7/21.1, E.t.p. ≥ 700 mm) reflectă practic încadrarea teritoriului respectiv în zona de stepă, caracterizată prin temperaturi ridicate şi deficit foarte puternic de precipitaţii, în special în perioada estivală, dar şi la nivel anual. Ca urmare, regimul hidric al solurilor este tot parţial percolativ (stepic), dar cu o cantitate ceva mai mare de apă care se infiltrează în sol.Condiţii edafice. Troficitate medie-ridicată. Regim de umiditate puternic deficitar mai ales în intervalul estival, când umiditatea momentană a solului scade până la nivelul uscat. Capacitate redusă de înmagazinare a apei datorită volumului edafic mic.Pătura erbacee specifică pajiştilor xerofite: Festuca valesiaca, Stipa pulcherrima, Poa angustifolia, Botriochloa ischaemum, Euphorbia stepposa, Galium humifusum.Aptitudini forestiere. Bonitate subinferioară pentru stejărete de stejar pufos.TS 0321 – stepă dobrogeană pe podişuri, Bi, terenuri plane sau uşor înclinate, cernoziomuri pe depozite loessoideTip de staţiune din stepa dobrogeană, răspândit în arealul cernoziomurilor. Relief specific versanţilor prelungi, slab înclinaţi şi terenurilor aşezate (câmpuri, terase). Substrat alcătuit din depozite loessoide şi loessuri.Soluri cernoziomuri tipice, semicarbonatice, profunde, cu volum edafic foarte mare.Condiţii climatice (T.m.a. 10.7/11.3°C, P.m.a. 450 mm, I.ar. 21.7/21.1, E.t.p. ≥ 700 mm) reflectă practic încadrarea teritoriului respectiv în zona de stepă, caracterizată prin temperaturi ridicate şi deficit foarte puternic de precipitaţii, în special în perioada estivală, dar şi la nivel anual. Ca urmare, regimul hidric al solurilor este tot parţial percolativ (stepic), dar cu o cantitate ceva mai mare de apă care se infiltrează în sol.Condiţii edafice. Textură lutoasă – luto-nisipoasă, soluri bine structurate. Troficitate ridicată. Regimul de umiditate puternic deficitar mai ales în intervalul estival, când umiditatea momentană a solului scade până la nivelul uscat. Capacitate ridicată de înmagazinare a apei datorită volumului edafic mare şi a texturii favorabile.Pătura erbacee specifică pajiştilor xerofite: Festuca valesiaca, Stipa pulcherrima, Poa angustifolia, Botriochloa ischaemum, Euphorbia stepposa, Galium humifusum.Aptitudini forestiere. Bonitate inferioară pentru stejărete de stejar pufos ± stejar brumăriu.TS 0322 – stepă dobrogeană pe podişuri, Bi-m, terenuri plane sau uşor înclinate, cernoziomuri pe depozite leossoide ± bogate în carbonaţiTip de staţiune din stepa dobrogeană, răspândit în arealul cernoziomurilor. Relief specific terenurilor aşezate (câmpuri, terase), care favorizează levigarea. Substrat alcătuit din depozite loessoide şi loessuri.Soluri cernoziomuri tipice, slab decarbonatate, profunde, cu volum edafic foarte mare, cu orizontul Cca sub adâncimea de 70 cm.Condiţii climatice (T.m.a. 10.7/11.3°C, P.m.a. 450 mm, I.ar. 21.7/21.1, E.t.p. ≥ 700 mm) reflectă încadrarea teritoriului respectiv în zona de stepă, caracterizată prin temperaturi ridicate şi deficit foarte puternic de precipitaţii, în special în perioada estivală, dar şi la nivel anual. Ca urmare, regimul hidric al solurilor este parţial percolativ (stepic), dar cu o cantitate ceva mai mare de apă care se infiltrează în sol.Condiţii edafice. Textură lutoasă – luto-nisipoasă, soluri bine structurate. Troficitate ridicată. Regimul de umiditate puternic deficitar mai ales în intervalul estival, când umiditatea momentană a solului scade până la nivelul uscat. Capacitate ridicată de înmagazinare a apei datorită volumului edafic mare şi a texturii favorabile. Soluri bine aerate.Pătura erbacee specifică pajiştilor xerofite: Festuca valesiaca, Stipa pulcherrima, Poa angustifolia, Botriochloa ischaemum, Euphorbia stepposa, Galium humifusum.Aptitudini forestiere. Bonitate inferioară-mijlocie pentru stejărete de stejar pufos ± stejar brumăriu.TS 0603 – stepă dobrogeană, Bm(i), văi largi, seci, depozite coluvialeTip de staţiune din stepa dobrogeană, răspândit în arealul cernoziomurilor. Relief specific văilor largi, care au favorizat procesele de acumulare a materialelor coluviale nehumifere şi a materialului humifer, prin transport de pe versant, gravitaţional sau prin apele de şiroire. Substrat alcătuit din depozite loessoide şi loessuri.Soluri cernoziomuri tipice (cumulice) şi coluvisoluri molice, slab decarbonatate, profunde, cu volum edafic foarte mare, cu orizontul Cca sub adâncimea de 70 cm.Condiţii climatice (T.m.a. 10.7/11.3°C, P.m.a. 450 mm, I.ar. 21.7/21.1, E.t.p. =700 mm) reflectă încadrarea teritoriului respectiv în zona de stepă, caracterizată prin temperaturi ridicate şi deficit foarte puternic de precipitaţii, în special în perioada estivală, dar şi la nivel anual. Climat local mai umed şi mai adăpostit, de văi. Ca urmare, regimul hidric al solurilor este parţial percolativ (stepic), dar cu o cantitate şi mai mare de apă care se infiltrează în sol.Condiţii edafice. Textură lutoasă – luto-nisipoasă, soluri bine structurate. Orizont bioacumulativ bine-foarte bine dezvoltat (caracter cumulic). Troficitate ridicată. Regimul de umiditate deficitar mai ales în intervalul estival, când umiditatea momentană a solului scade până la nivelul uscat-reavăn. Capacitate ridicată de înmagazinare a apei datorită volumului edafic mare şi a texturii favorabile.Pătura erbacee specifică pajiştilor xerofite: Festuca valesiaca, Stipa pulcherrima, Poa angustifolia, Botriochloa ischaemum, Euphorbia stepposa, Galium humifusum.Aptitudini forestiere. Bonitate mijlocie – inferioară pentru stejărete de stejar pufos şi stejar brumăriu.TS 9210 – silvostepă externă cu stejar pufos, Bi, cernoziom (carbonatic) pe loessTip de staţiune din silvostepa dobrogeană, răspândit în arealul cernoziomurilor. Relief specific versanţilor prelungi, slab înclinaţi şi terenurilor aşezate (câmpuri, terase). Substrat alcătuit din depozite loessoide şi loessuri.Soluri cernoziomuri tipice, semicarbonatice, profunde, cu volum edafic foarte mare.Condiţii climatice (T.m.a. 10.5/11.0oC, P.m.a. 450-470 mm, I.ar. 21,4/22,9, E.t.p. (aproximativ egal) 700 mm) reflectă practic încadrarea teritoriului respectiv în zona de silvostepă, caracterizată prin temperaturi ridicate şi deficit puternic de precipitaţii, în special în perioada estivală, dar şi la nivel anual. Ca urmare, regimul hidric al solurilor este tot parţial percolativ (stepic), dar cu o cantitate ceva mai mare de apă care se infiltrează în sol.Condiţii edafice. Textură lutoasă – luto-nisipoasă, soluri bine structurate. Troficitate ridicată. Regimul de umiditate puternic deficitar mai ales în intervalul estival, când umiditatea momentană a solului scade până la nivelul uscat. Capacitate ridicată de înmagazinare a apei datorită volumului edafic mare şi a texturii favorabile.Pătura erbacee specifică pajiştilor mezoxerofite: Poa bulbosa, Syntrichia ruralis, Adonis vernalis, Cerastium pumilum, Paeonia peregrina, Vinca herbaceea, Salvia nutans, Inula ensifolia, Colchicum fominii, Crocus pallasii.Aptitudini forestiere. Bonitate inferioară pentru stejărete de stejar brumăriu, stejar pufos.TS 9211 – silvostepă externă cu stejar pufos, Bm-i, cernoziom (carbonatic) pe loessTip de staţiune din silvostepa dobrogeană, răspândit în arealul cernoziomurilor. Relief specific terenurilor aşezate (câmpuri, terase) şi microdepresiunilor. Substrat alcătuit din depozite loessoide şi loessuri.Soluri cernoziomuri tipice, slab decarbonatate, profunde, cu volum edafic foarte mare.Condiţii climatice (T.m.a. 10.5/11.0oC, P.m.a. 450-470 mm, I.ar. 21,4/22,9, E.t.p. (aproximativ egal) 700 mm) reflectă practic încadrarea teritoriului respectiv în zona de silvostepă, caracterizată prin temperaturi ridicate şi deficit puternic de precipitaţii, în special în perioada estivală, dar şi la nivel anual. Plus de umiditate în sol datorat situării în silvostepă şi reliefului aşezat sau uşor depresionar. Ca urmare, regimul hidric al solurilor este tot parţial percolativ (stepic), dar cu o cantitate ceva mai mare de apă care se infiltrează în sol pe adâncime mai mare.Condiţii edafice. Textură lutoasă – luto-nisipoasă, soluri bine structurate. Troficitate ridicată. Regimul de umiditate puternic deficitar mai ales în intervalul estival, când umiditatea momentană a solului scade până la nivelul uscat. Capacitate ridicată de înmagazinare a apei, datorită volumului edafic mare şi a texturii favorabile.Pătura erbacee specifică pajiştilor mezoxerofite: Poa bulbosa, Syntrichia ruralis, Adonis vernalis, Cerastium pumilum, Paeonia peregrina, Vinca herbaceea, Salvia nutans, Inula ensifolia, Colchicum fominii, Crocus pallasii.Aptitudini forestiere. Bonitate mijlocie-inferioară pentru stejărete de stejar brumăriu, stejar pufos.TS 9310 – silvostepă externă de stejărete xerofile de stejar pufos, Bm-i, cernoziom slab levigat pe materiale loessoideTip de staţiune din silvostepa de câmpie dobrogeană, răspândit în arealul cernoziomurilor cambice, spre tranziţia cu silvostepa deluroasă. Relief specific terenurilor aşezate (câmpuri, terase) şi microdepresiunilor. Substrat alcătuit din depozite loessoide şi loessuri.Soluri cernoziomuri cambice slab-moderat levigate, profunde, cu volum edafic foarte mare.Condiţii climatice (T.m.a. 10.5°C, P.m.a. 470 mm, I.ar. 22,9, E.t.p.(aproximativ egal) 700 mm) reflectă practic încadrarea teritoriului respectiv în zona de silvostepă, caracterizată prin temperaturi ridicate şi deficit puternic de precipitaţii, în special în perioada estivală, dar şi la nivel anual. Plus de umiditate în sol datorat situării la tranziţia spre silvostepa deluroasă şi reliefului aşezat sau uşor depresionar. Ca urmare, regimul hidric al solurilor este parţial percolativ (stepic), dar cu o cantitate şi mai mare de apă care se infiltrează în sol pe adâncime mai mare, determinând levigarea carbonaţilor sub adâncimea de 60-70 cm şi apariţia orizontului Bv.Condiţii edafice. Textură lutoasă, soluri bine structurate. Troficitate ridicată. Regimul de umiditate puternic deficitar mai ales în intervalul estival, când umiditatea momentană a solului scade până la nivelul uscat. Capacitate ridicată de înmagazinare a apei, datorită volumului edafic foarte mare şi a texturii favorabile.Pătura erbacee specifică pajiştilor mezoxerofite: Poa bulbosa, Syntrichia ruralis, Adonis vernalis, Cerastium pumilum, Paeonia peregrina, Vinca herbaceea, Salvia nutans, Inula ensifolia, Colchicum fominii, Crocus pallasii.Aptitudini forestiere. Bonitate mijlocie-inferioară pentru stejărete de stejar brumăriu, stejar pufos.Consideraţii privind încadrarea staţională a teritoriului în care se va amplasa reţeaua de perdele forestiereÎn cazul arealelor cu soluri bălane tipice din zona de stepă, condiţiile staţionale prezentate determină productivitatea foarte scăzută a puţinelor arborete de tip natural existente (speciile principale realizează clasa de producţie V). Bineînţeles că şi vegetaţia forestieră care va fi utilizată pentru realizarea perdelelor din această zonă va evolua în aceleaşi condiţii staţionale şi va avea o dezvoltare asemănătoare vegetaţiei existente.În această situaţie, condiţiile climatice generale (de stepă) constituie principalul factor limitativ. Solul, prin troficitatea medie, dar şi prin volumul edafic foarte mare şi profunzimea fiziologică mijlocie, compensează parţial condiţiile climatice foarte deficitare, dar într-o măsură foarte redusă, astfel încât potenţialul staţional este foarte scăzut.Pentru a încadra staţional cât mai corect arealele cu soluri bălane în care se vor amplasa perdele forestiere, se recomandă formularea unui nou tip de staţiune, astfel: "Stepă de câmpie dobrogeană (stejar pufos ± stejar brumăriu), Pi, versanţi prelungi slab înclinaţi, culmi domoale sau terenuri plane, sol bălan tipic [kastanoziom tipic (calcaric)] edafic foarte mare, fiziologic mijlociu profund."Pentru situaţia staţională prezentată se recomandă utilizarea următoarei compoziţii de împădurire: 40Stp 20Ult 20Sl 20arb.În cazul arealelor cu cernoziomuri tipice din zona de stepă, condiţiile staţionale prezentate determină productivitatea foarte scăzută – scăzută a puţinelor arborete de tip natural care mai există (speciile principale realizează clasa de producţie IV-V, V).În această situaţie, condiţiile climatice generale (de stepă ceva mai umedă) constituie principalul factor limitativ. Solul, prin troficitatea ridicată, dar şi prin volumul edafic foarte mare şi profunzimea fiziologică mijlocie, compensează parţial condiţiile climatice foarte deficitare, dar într-o măsură redusă, astfel încât potenţialul staţional este scăzut – foarte scăzut.Pentru a încadra staţional cât mai corect arealele de stepă cu cernoziomuri tipice, se recomandă formularea unui nou tip de staţiune, astfel: "Stepă de câmpie dobrogeană (stejar pufos, stejar brumăriu), Pi, versanţi prelungi slab înclinaţi, culmi domoale sau terenuri plane, cernoziom tipic (cernoziom tipic şi calcaric) edafic foarte mare, fiziologic mijlociu profund."Pentru situaţia staţională prezentată se recomandă utilizarea următoarei compoziţii de împădurire: 20Stb 20Stp 20Ult 20Sl 20arb.În cazul arealelor cu cernoziomuri tipice şi cambice din zona de silvostepă (de câmpie) şi din depresiunile din zona de stepă (crovuri, padine), condiţiile staţionale prezentate determină productivitatea scăzută a arboretelor de tip natural (speciile principale realizează clasa de producţie IV-V).În această situaţie, condiţiile climatice generale (de silvostepă de câmpie sau depresiuni din zona de stepă) constituie principalul factor limitativ. Solul, prin troficitatea ridicată, dar şi prin volumul edafic foarte mare şi profunzimea fiziologică mijlocie, compensează parţial condiţiile climatice deficitare, dar într-o măsură mai redusă, astfel încât potenţialul staţional este scăzut.Pentru a încadra staţional cât mai corect arealele de stepă şi silvostepă cu cernoziomuri tipice şi cambice, se recomandă reformularea tipului de staţiune, astfel: "Silvostepă de câmpie dobrogeană şi depresiuni din stepă (stejar brumăriu ± stejar pufos), Bm-i, versanţi prelungi slab înclinaţi, culmi domoale, terenuri plane şi zone depresionare, cernoziom tipic şi cernoziom cambic (cernoziom tipic şi cambic), slab decarbonatat, edafic foarte mare, fiziologic mijlociu profund."Pentru situaţia staţională prezentată se recomandă utilizarea următoarei compoziţii de împădurire: 40Stb 20Mj(Pă) 20Sl 20arb.2.3.3. Resursele de apăReţeaua hidrografică prezentă astăzi în Dobrogea s-a format de la finele pliocenului şi până în prezent. Mişcările de ridicare, mai intense în unele sectoare, au facilitat dezvoltarea văilor înguste antecedente, iar în unele situaţii a cheilor epigenetice.Valea Carasu este singura unde s-au pus probleme cu caracter evolutiv. S-a emis ipoteza unui vechi curs al Dunării pe direcţia văii Carasu spre mare. Ea a fost combătută de unii autori, care au arătat că valea reprezintă un vechi liman fluvial care funcţiona încă la mijlocul secolului trecut; acesta a apărut pe o vale veche care în pleistocen avea albia cu mult sub nivelul actual (20, 33 m) şi care a fost umplută ulterior cu materiale care au la Cernavodă 21 m grosime. Neconcordanţa dintre profilul liniei de culme care coboară de la peste 140 m în vest la circa 56 m în est (în sectorul de cumpănă) şi cel al luncii, ce se înclină slab de la est spre vest, este explicată prin ridicarea accentuată suferită de podiş în sud-vest, în pleistocen. Pantele spre mare au rezultat în holocen, în urma proceselor care au avut loc în zona de ţărm, în condiţiile în care nivelul mării mai întâi s-a ridicat la +3m, apoi a coborât la -1 m şi, în final, s-a fixat la poziţia actuală. Văile actuale reprezintă nişte văiugi de la obârşia unor artere hidrografice care se prelungeau în wurm mult la est de linia de ţărm actuală. Ele au fost scurtate prin ridicarea nivelului mării, iar prin construirea de cordoane au fost închise, rezultând limane.Caracteristicile hidrografice, hidrologice şi hidrogeologice sunt influenţate, în mod deosebit, de climatul excesiv continental (precipitaţii puţine şi cu repartiţie extrem de neuniformă) şi de rocile permeabile pe grosimi mari (asigură o infiltraţie rapidă şi cantonarea apei la adâncime în diferite nivele de carstificare). În ultimii 50 de ani, prin lucrările efectuate pentru irigaţii şi transport fluvial, s-au produs unele modificări de esenţă.Pânzele de apă la suprafaţă aproape că lipsesc. Cele de la baza unor deluvii au debite reduse şi sunt extrem de fluctuante. Stratele de adâncime se găsesc cantonate, îndeosebi în nivelele calcaroase; sunt ape cu debit bogat, carbonatate; în Dobrogea de Sud au şi uşor caracter artezian.În Dobrogea de Sud, în sectorul de litoral Mangalia-Neptun, sunt izvoare mezotermale, iar la Hârşova şi Topalu sunt izvoare termale.Reţeaua hidrografică din judeţul Constanţa se varsă fie în Dunăre, fie în Marea Neagră; în sud există un mic sector endoreic desfăşurat într-o zonă calcaroasă. Râurile lungi au sub 50 km şi suprafeţe (la cele mari) de ordinul a sute de kmp; cele mai multe se termină în lacuri de tip liman.Marea majoritate a râurilor au un curs intermitent. Cele mai mari au o albie îngustă prin care în intervalele secetoase se scurge o cantitate mică de ape, dar care la viituri sunt neîncăpătoare, apele revărsându-se şi provocând inundaţii. La averse se transportă cantităţi importante de nămol, curgerea de apă cu noroi transformându-se într-un agent care realizează o eroziune puternică (seluri).Alimentarea pluvială este moderată, deşi din volumul de precipitaţii cantitatea care participă direct la scurgere este modestă (între 4 şi 9%); alimentarea subterană este şi mai mică (1,5-2%), iar căderea precipitaţiilor este foarte neuniformă, atât anual, lunar şi sezonier, cât şi de la an la an.Densitatea reţelei hidrografice este una dintre cele mai reduse din ţară (sub 0,1 km/kmp). Dintre cursurile de apă mai importante se pot aminti: Carasu, Albeşti, Casimcea, Nuntaşi, Urluia, Ceair, Ţibria etc.2.3.4. Condiţii climaticePodişul Dobrogei are un climat continental, cu nuanţe de excesivitate accentuate. Cea mai mare parte a să se încadrează în ţinutul climatic de podiş jos (cu aspect de câmpie). Doar sectoarele nordic şi nord-vestic (unde înălţimile depăşesc 300 m) fac parte din ţinutul climatic al dealurilor joase.Caracteristicile climatice sunt determinate de următorii factori:– o cantitate mare de radiaţie solară de 125 kcal/cmp/an (maximum în iulie de 20 kcal/cmp/an), legată şi de o durată de strălucire a soarelui de 2.200-2.500 de ore;– deschiderea largă spre nord, est şi sud determină o frecvenţă mare de pătrundere a maselor de aer de pe aceste direcţii;– existenţa bazinului Mării Negre către care se concentrează activitatea ciclonală, îndeosebi a celei din Marea Mediterană;– existenţa bălţilor Dunării şi ale Deltei Dunării, care determină modificări locale în zonele vecine, în regimul parametrilor climatici şi în cel al unor fenomene meteorologice;– relieful şters lipsit, în mare măsură, de pădure şi prezenţa unor zone largi netede ce favorizează intensificarea climatului continental.Se pot deosebi 3 unităţi cu caracteristici climatice distincte: topoclimatul de dealuri joase, topoclimatul de podiş jos şi topoclimatul litoralului. Judeţul Constanţa se încadrează în cea mai mare parte în climatul de podiş jos şi într-o măsură mai redusă în cel de litoral.Topoclimatul de podiş josEste caracteristic celei mai mari părţi din regiunea unde înălţimile sunt sub 200 m. Valorile medii termice indică o uşoară creştere din Dobrogea Centrală spre cea Sudică (anual de la 10° la 11°C; în ianuarie de la -2° la -1°C, în iulie de la 23° la 24°C). Aici se înregistrează peste 220 de zile fără îngheţ şi peste 40 de zile tropicale. Ca urmare a evapotranspiraţiei puternice (700 mm) şi a precipitaţiilor de numai 400-450 mm, deficitul de umiditate este foarte mare (în jur de 300 mm).Precipitaţiile cad în circa 90 de zile şi sunt distribuite neuniform în timpul anului. Aproape 60% din volumul lor este distribuit în sezonul cald (maxim în iunie); precipitaţii însemnate cad şi toamna, când în luna noiembrie se produce adesea al doilea maxim. Ploile torenţiale, care au frecvenţă mare, sunt însoţite de căderi însemnate de precipitaţii (maximum în 24 ore în nord-est a fost de 140 mm, iar în sud de 190 mm).Topoclimatul litoralului. Cuprinde o fâşie de 5-10 km lăţime unde se resimte influenţa Mării Negre. Deşi media anuală a temperaturii este mai ridicată (11,2°C), faţă de restul teritoriului dobrogean, vara valorile sunt mai scăzute (21,5°C-22,5°C), iar iarna ceva mai ridicate (-0,5°C). Amplitudinea termică absolută oscilează între 60°C şi 63°C, numărul de zile fără îngheţ depăşeşte 220, precipitaţiile sunt în jur de 400-450 mm, umiditatea aerului este mai mare, fenomenele de iarnă sunt mult diminuate.2.3.5. Vegetaţia din zonăDeşi ocupă un teritoriu restrâns, Podişul Dobrogei se încadrează în două provincii biogeografice: pontică din nord şi până în sud şi moesică în sud-vest.Această situaţie a fost determinată de 4 factori: desfăşurarea reliefului între 0 şi 467 m, condiţiile climatice cu unele variaţii semnificative ale umidităţii atmosferice şi ale regimului termic, evoluţia florei şi faunei în pliocen şi cuaternar şi prezenţa Mării Negre. Un rol foarte mare l-a avut intervenţia antropică, care în ultimele două secole, prin defrişare şi desţelenire, a redus enorm suprafaţa cu vegetaţie naturală, locul acesteia fiind luat de culturile agricole.Pădurea dobrogeană (silvostepa deluroasă) acoperă Munţii Măcin, Dealurile Tulcei, podişurile Babadag şi Casimcei, precum şi sud-vestul Dobrogei. În nord, predomină gorunul, teiul şi carpenul care, după N. Doniţă (1969), alcătuieşte un etaj mezofil de tip balcanic; în centru (Casimcea) domină stejarul brumăriu şi stejarul pufos; în sud, în Podişul Oltinei, se întâlnesc stejarul pufos, stejarul brumăriu, cerul, gârniţa, cărpiniţa şi mojdreanul.Silvostepa (de câmpie) ocupă culmile şi podurile interfluviale mai înalte (100-150 m). În jumătatea nordică a Dobrogei apare în Podişul Babadag, în Dealurile Tulcei, sudul Podişului Niculiţel şi în Podişul Casimcei; vegetaţia forestieră este alcătuită din stejar brumăriu, stejar pufos, mojdrean, cărpiniţă, precum şi şibleacuri.În sud-vestul Dobrogei abundă elementele submediteraneene (stejar pufos, stejar brumăriu, cărpiniţă, mojdrean, cer, gârniţă, tei, alun şi şibleacuri (formate din scumpie, mojdrean, cărpiniţă şi păliur).Stepa ocupă cea mai mare parte a provinciei, desfăşurându-se larg în centru şi est, la altitudini mai mici de 100 m. Vegetaţia tipică apare în prezent pe areale mici, întrucât cele mai multe terenuri au fost luate în cultură. În această zonă bioclimatică au fost instalate în ultimele decenii pe suprafeţe semnificative salcâmete şi pinete (pin negru).În componenţa vegetaţiei erbacee, speciilor pontice le revin 25%. Precumpănesc asociaţiile cu pir, colilie şi pelin.Cea mai mare parte a judeţului Constanţa se încadrează în zona de stepă, zona de silvostepă (de câmpie) având o pondere mai redusă.Principalele tipuri naturale de pădure din judeţul Constanţa sunt:– 8115 – stejar brumăriu din silvostepa de deal dobrogeană (m);– 8221 – stejar pufos pur din silvostepă pe substrat de loess sau lut (i);– 8223 – stejar pufos pur din silvostepa dobrogeană pe sol superficial (i);– 8224 – stejar pufos cu cărpiniţă din silvostepă (i);– 8311 – amestec de stejar brumăriu şi pufos (m);– 8442 – amestec de stejar brumăriu şi stejar pufos cu cer (m);– 8521 – stejăreto-şleau dobrogean cu stejar brumăriu şi pufos (i);– 8531 – stejăreto-şleau dobrogean cu stejar pufos (m).Pe lângă aceste tipuri de pădure specifice silvostepei de câmpie dobrogeană, în stepa din judeţul Constanţa au fost create în ultimele decenii şi arborete artificiale din salcâm, pin negru şi cvercete xerofile.2.4. Caracteristicile principale ale perdelelor forestiere propuse (amplasament în teren, orientare, lăţime, distanţe, specii recomandate, scheme de plantare)Perdelele forestiere de protecţie a câmpului au ca rol principal ameliorarea climatului local şi a regimului hidric edafic. Orientarea lor depinde de configuraţia terenului şi de direcţia vânturilor vătămătoare dominante.Orientarea perdelelor forestiere de protecţie trebuie făcută în aşa fel încât prin aceasta să se asigure un efect maxim în sensul realizării funcţiunilor pentru care ele se creează.În terenurile practic orizontale, lipsite de scurgeri de suprafaţă, orientarea perdelelor se stabileşte în funcţie de direcţia vânturilor dominante.Este un fapt constatat că reducerea vitezei vântului în zonele protejate de perdele forestiere este maximă atunci când perdelele sunt aşezate perpendicular pe direcţia vântului, care poate fi considerată ca direcţie (orientare) optimă. Acest efect al perdelelor scade simţitor atunci când unghiul ce-l fac cu direcţia optimă este mai mare de 30-40°. Pentru a avea o protecţie maximă împotriva vântului, este necesar, deci, ca perdelele principale să fie orientate perpendicular sau cât mai aproape de perpendicular faţă de direcţia vânturilor vătămătoare dominante.Sunt considerate vătămătoare pentru culturi următoarele vânturi:– vânturile calde şi uscate, care suflă primăvara şi vara în timpul creşterii şi dezvoltării culturilor agricole;– vânturile puternice de iarnă, care viscolesc zăpada dezvelind semănăturile şi expunându-le la ger şi la secetă;– vânturile puternice, furtunile de praf şi tornadele, care culcă şi răvăşesc culturile agricole vara, spulberă solul dezvelind semănăturile în timpul primăverii şi toamnei, rup crengile arborilor şi pomilor şi scutură fructele înainte de coacere.În general, în terenurile înclinate (5-7°), se ţine seama pe cât este posibil şi de înclinarea terenului, orientându-se perdelele cât mai aproape de curba de nivel. Această condiţie satisface în mare măsură protecţia împotriva pierderilor de apă prin scurgerea la suprafaţă şi împotriva eroziunii. În acelaşi timp, prin această aşezare se pot obţine parcele de asolament cât mai uniforme din punctul de vedere al calităţilor solului, iar arătura se poate face de-a lungul curbei de nivel, ceea ce contribuie în plus la reducerea eroziunii.În judeţul Constanţa, din datele furnizate de staţiile meteorologice locale (Constanţa, Mangalia, Medgidia, Adamclisi, Cernavodă şi Hârşova) a rezultat că vânturile dominante suflă din două direcţii (nord-est şi est). Orientarea optimă pentru amplasarea perdelelor principale este pe direcţia nord-sud.Faţă de orientarea impusă de direcţia vânturilor dominante, la amplasarea perdelelor forestiere de protecţie a câmpului din judeţul Constanţa s-a ţinut seama şi de caracteristicile reliefului, de forma suprafeţelor protejate, de condiţiile de împărţire a acestora în parcele de cultură, de poziţia drumurilor, a canalelor de irigaţii şi a reţelelor electrice etc.S-a evitat pe cât a fost posibil fragmentarea parcelelor de cultură, astfel că şi distanţele (orientative) dintre perdele au fost modificate în funcţie de condiţiile locale.Ţinând seama de considerentele menţionate, s-a impus cu atât mai mult necesitatea realizării unor reţele de perdele forestiere de protecţie, astfel încât poziţionarea acestora faţă de direcţia vântului dominant să nu mai fie hotărâtoare în modul de dispunere a perdelelor.Distanţa dintre perdele a fost condiţionată în mod direct de dimensiunile tarlalelor şi în unele situaţii de modul de subîmpărţire a tarlalelor.Perdelele forestiere pentru protecţia câmpului au fost amplasate la următoarele distanţe faţă de:– drumuri de tarla – în imediata apropiere;– canale de irigaţie – în imediata apropiere a drumurilor ce le deservesc;– reţele electrice – 30 m.În cazul în care drumurile naţionale şi judeţene constituie limite de tarla, a fost evitată amplasarea perdelelor forestiere de protecţie a câmpului, deoarece instrucţiunile AND privind plantaţiile rutiere prevăd o distanţă minimă de amplasare faţă de drum de 30 m, ceea ce ar conduce la fragmentarea nejustificată a proprietăţii (fâşia de teren rămasă între drum şi perdea nu ar mai putea fi utilizată corespunzător pentru culturile agricole).Se menţionează că, în cazul intersectării liniilor electrice, perdelele forestiere vor fi alcătuite numai din arbuşti sub acestea şi pe o distanţă de 20 m faţă de marginea proiecţiei liniilor electrice.2.4.1. Lăţimea perdelelor forestiereAvând în vedere faptul că distanţele optime de amplasare a perdelelor prevăzute în normele tehnice nu au putut fi respectate din cauza caracteristicilor locale de relief şi cadastrale, reţeaua a fost creată dintr-un singur tip de perdea (principală – 10 m lăţime), urmărindu-se compensarea scăderii efectului protector datorită creşterii distanţelor dintre perdele prin mărirea suprafeţelor ocupate de vegetaţia forestieră.2.4.2. Descrierea perdelelor forestiere de protecţie a câmpurilora.1) Compoziţia de împădurire: 40Stb 20Mj(Pă) 20Sl 20arb va fi utilizată în zona de silvostepă de câmpie● Număr de puieţi/ha: 5.000● Schema de plantare: 2 x 1 ma St b Mj(Pă) St b aSl St b Mj(Pă) St b Sla St b Mj(Pă) St b aSl St b Mj(Pă) St b Sl– arbuştii utilizaţi vor fi: scumpie, păducel, corn.Soluţie alternativă:– compoziţia: 20Ult 40 Sl 40 arb– număr de puieţi/ha: 5.000– schema: 2 x 1 ma Sl Ult Sl aa Sl Ult Sl aa Sl Ult Sl aa Sl Ult Sl a● Plantare:● în gropi executate cu motoburghiul montat pe tractor U650;● Completări: anul II 20%; anul III 10%;● Întreţineri:● mobilizarea manuală a solului pe rândul de puieţi (40% din suprafaţă): anul I de 3 ori; anul II de 3 ori; anul III de 3 ori; anul IV o singură dată; anul V o singură dată; anul VI o singură dată;● praşila mecanizată între rândurile de puieţi (60% din suprafaţă): anul I de 3 ori; anul II de 3 ori; anul III de 3 ori;● descopleşirea manuală a puieţilor de ierburi şi specii lemnoase, între rândurile de puieţi (60% din suprafaţă); anul IV o singură dată; anul V o singură dată; anul VI o singură dată.– arbuştii utilizaţi vor fi: scumpie, păducel, corn.a.2) Compoziţia de împădurire: 20Stb 20Stp 20Ult 20Sl 20arb va fi utilizată în zona de stepă cu cernoziomuri tipice● Număr de puieţi / ha: 5.000● Schema de plantare: 2 x 1 ma St b Ult St p aSl St b Ult St p Sla St b Ult St p aSl St b Ult St p SlSoluţie alternativă:– compoziţia: 40Ult 40 Sl 20 arb– număr de puieţi/ha: 5.000– schema: 2 x 1 ma Ult Sl Ult aSl Ult Sl Ult Sla Ult Sl Ult aSl Ult Sl Ult Sl● Plantare:● în gropi executate cu motoburghiul montat pe tractor U650● Completări: anul II 20%; anul III 10%● Întreţineri:● mobilizarea manuală a solului pe rândul de puieţi (40% din suprafaţă): anul I de 3 ori; anul II de 3 ori; anul III de 3 ori; anul IV o singură dată; anul V o singură dată; anul VI o singură dată;● praşila mecanizată între rândurile de puieţi (60% din suprafaţă): anul I de 3 ori; anul II de 3 ori; anul III de 3 ori;● descopleşirea manuală a puieţilor de ierburi şi specii lemnoase între rândurile de puieţi (60% din suprafaţă); anul IV o singură dată; anul V o singură dată; anul VI o singură dată.– arbuştii utilizaţi vor fi: scumpie, păducel.a.3) Compoziţia de împădurire: 40Stp 20Ult 20Sl 20arb va fi utilizată în zona de stepă cu soluri bălane tipice● Număr de puieţi / ha: 5.000● Schema de plantare: 2 x 1 ma St p Ult St p aSl St p Ult St p Sla St p Ult St p aSl St p Ult St p SlSoluţie alternativă:– compoziţia: 40Ult 20 Sl 40 arb– număr de puieţi/ha: 5.000– schema: 2 x 1 ma Ult Sl Ult aa Ult Sl Ult aa Ult Sl Ult aa Ult Sl Ult a● Plantare:● în gropi executate cu motoburghiul montat pe tractor U650● Completări: anul II 20%; anul III 10%● Întreţineri:● mobilizarea manuală a solului pe rândul de puieţi (40% din suprafaţă): anul I de 3 ori; anul II de 3 ori; anul III de 3 ori; anul IV o singură dată; anul V o singură dată; anul VI o singură dată;● praşila mecanizată între rândurile de puieţi (60% din suprafaţă): anul I de 3 ori; anul II de 3 ori; anul III de 3 ori;● descopleşirea manuală a puieţilor de ierburi şi specii lemnoase între rândurile de puieţi (60% din suprafaţă); anul IV o singură dată; anul V o singură dată; anul VI o singură dată.– arbuştii utilizaţi vor fi: scumpie, păducel.Se menţionează faptul că soluţiile alternative vor fi adoptate numai în situaţia insuficienţei puieţilor prevăzuţi în soluţia de bază.În tabelul următor se prezintă distribuţia preliminară a compoziţiilor adoptate pentru realizarea perdelelor forestiere, pe localităţi. În faza de SF + PT, după efectuarea cartărilor pedostaţionale, aceasta va fi confirmată şi definitivată.Distribuţia soluţiilor de compoziţie a perdelelor forestiere pe localităţi

2.5. Efectele preconizate după instalarea perdelelor forestiere de protecţiePerdelele forestiere de protecţie a câmpului din judeţul Constanţa vor proteja atât terenurile agricole, cât şi sistemele de irigaţie, drumurile (naţionale, judeţene şi comunale) şi alte obiective social-economice (localităţi, ferme, livezi, vii etc.).Accentuarea deteriorării condiţiilor de mediu produce efecte ireversibile asupra vieţii şi activităţii umane.În cazul redresării condiţiilor de mediu prin acţiuni specifice de reconstrucţie ecologică sau ameliorare, ideea de bază promovată este aceea a conexiunii dintre acestea şi activitatea agroindustrială desfăşurată în vecinătate, prin crearea unui echilibru sănătos între managementul agroindustrial şi ecologie, cu beneficii pe termen lung aduse elementelor de mediu. Reţeaua de perdele forestiere trebuie concepută prin prisma realizării unei împărţiri judicioase a zonelor cu diferite activităţi economice, agricole, industriale, rezidenţiale, delimitate prin aceste perdele.Instalarea reţelei de perdele forestiere de protecţie a câmpului a fost realizată luându-se în considerare funcţiile ecoprotective şi estetico-sociale ce trebuie îndeplinite de aceasta.● Creşterea producţiei agricolePerdelele forestiere reduc evaporaţia şi transpiraţia plantelor, astfel că producţia agricolă în câmp creşte cu până la 20%, chiar dacă o porţiune din teren este ocupată de perdele. Cercetările au estimat că ponderea optimă a suprafeţei ocupate de perdelele forestiere este între 4 şi 6% din suprafaţa câmpului agricol.În cazul aşezărilor umane din regiuni cu climă temperată, perdelele forestiere reduc necesităţile de încălzire a locuinţelor cu 10-20%. Deşi beneficiile perdelelor forestiere sunt evidente când acestea ating o înălţime considerabilă (în jurul vârstei de 10 ani), efectul se manifestă pe toată perioada existenţei lor.● Premisă pentru creşterea fondului forestierReţeaua de perdele forestiere de protecţie a câmpului va constitui efectiv o bază pentru o eventuală extindere a fondului forestier în astfel de zone aride care se dovedesc a fi mai puţin favorabile şi rentabile pentru utilizarea agricolă.În viitor, perimetrul unor tarlalele delimitat de perdelele forestiere va putea fi în întregime împădurit, constituind trupuri de pădure legate între ele prin restul reţelei de perdele.● Stocarea carbonuluiFiecare 100.000 ha de perdele forestiere plantate, care ar reprezenta 40 de milioane de arbori, stochează aproximativ 5.000 tone CO(2) la vârsta de 20 de ani, cantitate care va creşte odată cu vârsta arborilor.Pe lângă stocarea carbonului în arborii din perdelele forestiere rezultă şi economisirea (compensarea) energiei prin reducerea combustibililor folosiţi. În cazul unei perdele forestiere de protecţie a câmpului agricol, neutilizarea agricolă a terenului ocupat de acestea reprezintă folosirea unei cantităţi mai mici de combustibil pentru culturile agricole. La o medie a consumului de aproximativ 40 litri combustibil pe ha, plantând 30.000 ha de perdele forestiere, se va reduce consumul de combustibil cu 1.200.000 litri anual.● Reducerea temperaturii aeruluiPe baza cercetărilor efectuate s-a evidenţiat faptul că vara efectul de răcire a aerului într-o zonă cu vegetaţie forestieră depăşeşte 3°C. Considerând că scăderea temperaturii cu 1°C este echivalentă cu o creştere a poziţiei altitudinale cu 200 m, rezultă că într-o zonă împădurită microclimatul de sub coronament este similar cu cel dintr-o zonă fără arbori situată la altitudinea de 600 m. Efectul de răcire este datorat nu numai diminuării radiaţiei de către stratul de frunze ale arborilor, ci şi evaporării prin frunze, care foloseşte în medie 60-75% din energia de radiaţie pentru transpiraţie.Radiaţia solară sub coroanele arborilor este de aproape 9 ori mai mică decât în locurile deschise. În consecinţă, la adăpostul unei plantaţii compacte de arbori, radiaţia solară reprezintă, în funcţie de compoziţie, vârstă şi desimea acesteia, până la aproape 40% din radiaţia din teren deschis.Rolul sanitar-igienic al perdelelor forestiere constă în faptul că în porţiunile umbrite de arbori radiaţia calorică este cu 5,0°C mai mică decât la umbra clădirilor şi mult mai apropiată de limitele optime de confort termic (17,2-21,7°C).Modificările de temperatură apar şi ca o consecinţă a reducerii vitezei vântului de către arbori (atât prin coroane, cât şi prin tulpini).● Ridicarea umidităţii aeruluiReducerea temperaturilor ridicate datorită prezenţei arborilor este asociată cu o creştere a umidităţii aerului cu aproximativ 18%, îndeosebi la sfârşitul ciclului diurn. Ridicarea umidităţii atmosferice se datorează capacităţii de evaporare a masei foliare, care este de 10 ori mai mare în comparaţie cu un teren lipsit de vegetaţie. Umiditatea aerului sub coronamentul arborilor se caracterizează printr-o amplitudine cu 45% mai mică decât în teren descoperit.Arborii sunt necesari şi pentru a utiliza excesul de apă din precipitaţii, care altfel este eliminată greu numai prin evaporare, în condiţii de relief plan (funcţia de drenaj biologic).● Reducerea luminii directe şi a celei reflectateLumina prea intensă, orbitoare, provenită de la soare sau de la suprafeţele reflectante, naturale ori artificiale, poate fi redusă atunci când arbori de talie corespunzătoare la maturitate, cu un anumit profil şi o anumită densitate a coroanei, sunt plantaţi în apropierea anumitor obiective social-economice. Frunzişul şi ramurile dese reduc considerabil intensitatea luminii. Coroanele rare ale arborilor din specii de foioase, precum şi ale unor arbuşti care au la maturitate coroane mai transparente sau frunzişul căzut în perioada de toamnă-iarnă filtrează şi reduc moderat lumina solară prea puternică.● Stimularea schimburilor de aerÎn zilele cu calm canicular din perioada estivală, în preajma şi în interiorul localităţilor ia naştere un fenomen numit briza urbană, ce se explică prin diferenţele de regimuri termice care există între plantaţiile de arbori şi construcţiile existente în localităţi. Sectoarele construite se încălzesc mai puternic decât cele înverzite, ceea ce determină formarea deasupra primelor a unor curenţi ascendenţi de aer şi deplasarea concomitentă a unei mase de aer rece dinspre plantaţii către sectoarele construite. Curenţii de aer ascendenţi antrenează particulele de praf şi gazele poluante. Noaptea, terenurile plantate se răcesc mai încet decât zona construită şi are loc un proces invers care determină ventilaţia spaţiilor cu vegetaţie forestieră. Arborii întrerup fluxul de aer cald şi poluant spre zona construită şi îl înlocuiesc cu aer proaspăt. În acest mod, datorită rolului de ventilator şi filtru, perdelele forestiere au fost asemuite cu nişte enorme tunele aerodinamice prin care aerul, înainte de ajunge la componenta cenotică consumatoare predominantă, este curăţat de praf, răcit, umezit şi îmbogăţit cu ioni negativi.● Degajarea oxigenului de către arboriÎn condiţii ecologice optime, o suprafaţă foliară de 25 mp poate degaja atâta oxigen cât are nevoie un om în aceeaşi perioadă. Prin studiile efectuate în S.U.A. s-a calculat că în decursul unui sezon de vegetaţie 1 mp de suprafaţă foliară degajă, în funcţie de specie, de la 0,47 kg oxigen până la 1,1 kg oxigen.Un hectar de plantaţie forestieră absoarbe în decurs de 8 ore o cantitate de 8 kg bioxid de carbon, cam tot atât cât expiră în aceeaşi perioadă 20 de oameni. Conform normelor furnizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, pentru asigurarea unei cantităţi anuale optime de oxigen pe cap de locuitor de 400 kg este necesară o zonă verde de 0,1-0,3 ha.● Filtrarea particulelor în suspensie şi a prafuluiArborii, arbuştii şi pătura erbacee ce alcătuiesc perdelele forestiere de protecţie a câmpurilor filtrează şi purifică aerul poluat de praf sau de diferite particule sedimentabile, precum şi de noxe emise de instalaţii industriale şi de utilajele de transport din zona respectivă. Mecanismele prin care se realizează această purificare constau în:– sedimentarea favorizată de reducerea vitezei vântului sub coronament şi în spaţiul adiacent;– reţinerea particulelor în suspensie prin acţiunea filtrantă a aparatului foliar;– fixarea biologic activă a pulberilor pe suprafeţele frunzelor, determinată de procesele de absorbţie şi transpiraţie;– fixarea gazelor toxice prin procese metabolice.Cercetările au arătat că toate speciile de arbori şi arbuşti reţin praf pe frunzele lor în funcţie de natura lor, de intensitatea poluării şi de condiţiile meteorologice. Se disting însă speciile cu frunze rugoase, cum este teiul, ce reţin mult mai mult praf decât cele cu frunzele glabre. În general, plantele ierboase şi, în special, cele lemnoase captează în medie până la 50% din praful atmosferic în timp de vară şi 37% iarna.Din cercetările efectuate a rezultat că în cazul unei perdele de protecţie cu o penetrabilitate de 40%, dispusă perpendicular pe direcţia vântului, se realizează o purificare maximă a aerului de 10%, atât în faţa perdelei, cât şi în spatele ei. Purificarea se exercită pe distanţe de 5 ori înălţimea arborilor în primul caz şi de 20 de ori înălţimea acestora în cel de-al doilea caz. Măsurătorile efectuate au arătat că un hectar de pădure poate filtra o cantitate de circa 50-70 tone praf/an. În timp de iarnă perdelele formate din foioase au numai 60% din efectul manifestat în timpul verii.Prin introducerea unor astfel de perdele forestiere de protecţie a câmpurilor se reduc mult consecinţele secetelor, furtunilor de praf şi eroziunii solului, atât asupra culturilor agricole, cât şi asupra aşezărilor umane, obiectivelor economico-sociale şi căilor de comunicaţie.● Reducerea poluării gazoaseReţinerea noxelor gazoase de către vegetaţia forestieră se face direct prin procesul de metabolism şi indirect prin modificarea, aşa cum s-a arătat, a unor factori climatici, în special viteza vântului şi turbulenţa aerului.Gazele toxice din atmosferă (oxizii de sulf, de azot, compuşii fluorului sau clorului, hidraţii de carbon etc.) pătrund în ţesuturile vegetale, intră în reacţie cu substanţele metabolizate de plantă şi se acumulează în ţesuturile lemnoase.Mecanismul de fixare a gazelor de către arbori include atât captarea prin porii plantei, cât şi absorbţia de suprafaţă. Când nu sunt în concentraţii subletale, ele pot fi neutralizate prin oxidare în procesul metabolic al plantei.Unii autori consideră că filtrarea şi depozitarea noxelor în ţesutul plantelor lemnoase sunt totuşi limitate, în special în ceea ce priveşte bioxidul de sulf. Totuşi, s-a stabilit că un arbore cu o masă uscată de frunze de 10 kg poate fixa de la 100 g la 180 g, iar un arbust cu o masă uscată de 3 kg de frunze de la 6 g la 20 g. În general, capacitatea potenţială a plantelor de a rezista unei concentraţii pronunţate de noxe din atmosferă se manifestă atunci când ele cresc în condiţii pedoclimatice optime.● Ridicarea gradului de ionizare a aeruluiDatorită unui potenţial bioelectric încă nedeplin elucidat, arborii emit prin frunze şi ramuri electricitate, ridicând gradul de ionizare a aerului înconjurător.Ionii grei proveniţi din activităţile industriale, găsindu-se în concentraţii mari în atmosferă, influenţează negativ asupra respiraţiei oamenilor, provoacă oboseală şi slăbesc vederea. În schimb, ionii negativi uşori, produşi de pădure, acţionează favorabil asupra organismului uman, ameliorând activitatea cardiovasculară. Concentraţii notabile de ioni negativi au fost găsite sub coroanele următoarelor specii: stejar brumăriu, stejar pufos, stejar roşu, ulm de Turkestan etc. O parte din aceste specii poate fi inclusă în compoziţia perdelelor forestiere de protecţie a câmpurilor din judeţul Constanţa.● Reducerea zgomotelor de către arbori şi arbuştiZgomotele produse de mijloacele de transport, precum şi de unele activităţi agroindustriale specifice pot atinge uneori intensităţi şi frecvenţe supărătoare şi chiar dăunătoare pentru organismul uman, constituind poluarea fonică. Propagarea undelor sonore este influenţată de temperatura aerului, de direcţia vântului şi de prezenţa diferitelor obstacole.Arborii şi arbuştii au însuşirea de a reduce nivelul acestor zgomote, slăbind oscilaţiile sonore în momentul trecerii lor prin ramuri sau frunziş, deoarece posedă o rezistenţă acustică mult mai mare decât a aerului.Coroanele arborilor şi arbuştilor reflectă şi dispersează aproape 75% din energia sonoră, iar restul de 25% absorb.O perdea forestieră compactă lată de 40 m, constituită din arbori şi arbuşti, reduce zgomotul cu 17-23 dB, iar una semipenetrabilă, cu 8-11 dB. Studiindu-se capacitatea de reducere a zgomotului în funcţie de specie, s-au întocmit liste cu speciile cele mai indicate pentru crearea ecranelor sonore verzi. S-a constatat că cele mai indicate specii sunt cele cu frunze mari, consistente, cu frunziş dens şi dispus perpendicular pe direcţia zgomotului. De asemenea, speciile cu frunze sempervirescente şi marcescente sunt deosebit de eficiente.În ceea ce priveşte forma perdelei, cele mai eficiente ecrane sonore sunt cele plurietajate, cu coronament compact în plan vertical şi orizontal şi cu liziera dezvoltată.● Efecte pozitive ale arborilor asupra sănătăţiiVegetaţia lemnoasă influenţează direct sau indirect asupra sănătăţii oamenilor, determinând şi o stare psihică corespunzătoare.Purificarea aerului, atenuarea contrastelor termice şi umbra generată de un arbore au o acţiune directă fizico-sanitară asupra organismului, în timp ce armonia liniilor, a culorilor, gruparea artistică a arborilor şi arbuştilor încântă privirea, creând o dispoziţie sufletească favorabilă, care la rândul ei influenţează pozitiv starea generală a organismului. Toate formele şi culorile pe care le pot avea arborii şi arbuştii de-a lungul unui întreg ciclu anual stimulează direct emoţiile stenice, inhibându-le pe cele astenice.Structura ambientului în care rolul preponderent îl are asociaţia arbori – arbuşti constituie poate singura modalitate senzorială de reîntoarcere spre natură şi o punte de legătură către ea.În sinteză, principalele efecte ale instalării perdelelor forestiere de protecţie constau în:– îmbunătăţirea condiţiilor microclimatice (modificarea albedoului, micşorarea amplitudinii temperaturii aerului, diurnă şi anuală, reducerea vitezei vântului, reţinerea zăpezii, reducerea evapotranspiraţiei, sporirea umidităţii aerului);– micşorarea cu 1-4°C a amplitudinii diurne a temperaturii aerului şi cu 1-2°C a celei anuale, reducerea vitezei vântului cu 31-55% în partea adăpostită şi cu 10-15% în cea expusă, reducerea evapotranspiraţiei neproductive cu până la 30%, sporirea umidităţii aerului la suprafaţa solului cu 3-5%;– îmbunătăţirea condiţiilor de creştere şi dezvoltare a culturilor agricole limitrofe până la o distanţă egală cu de 20-30 ori înălţimea perdelei în partea de sub vânt (adăpostită) şi de 5-12 ori înălţimea perdelei în partea din vânt (expusă);– creşterea condiţiilor de fertilitate şi conservare a solului, reducerea eroziunii şi a scurgerilor de apă pe pante, reducerea până la oprirea totală a deflaţiei, sporirea umidităţii solului, îmbogăţirea solului în humus şi alte substanţe nutritive şi modificarea pH-ului acestuia datorită surplusului de substanţă organică din frunze şi rădăcini;– creşterea producţiei de masă lemnoasă şi de produse accesorii;– sporirea suprafeţelor acoperite cu vegetaţie forestieră;– protecţia obiectivelor economico-sociale şi a căilor de comunicaţii;– crearea condiţiilor favorabile pentru dezvoltarea faunei locale;– creşterea biodiversităţii zonale;– ameliorarea stocului de carbon;– reconstrucţia şi îmbunătăţirea peisajului.3. Evaluări pentru realizarea studiului de fundamentare, a studiului de fezabilitate, a proiectului tehnic şi pentru realizarea investiţieiPentru întocmirea devizelor au fost luate în calcul următoarele elemente:– estimarea cheltuielilor de manoperă a fost realizată pe baza "Normelor de timp şi producţie unificate pentru lucrări din silvicultură" (1997), dar luând în considerare salariul mediu orar din luna septembrie 2006 pe ramura "Silvicultură" (publicat în pagina web a Institutului Naţional de Statistică – www.insse.ro);– s-a estimat că necesarul de borne amenajistice este de 2 bucăţi/ha perdea;– s-a estimat că necesarul de borne pentru efectuarea controlului anual al regenerărilor este de 4 bucăţi/ha;– estimarea cheltuielilor implicate de întocmirea documentaţiilor cadastrale a fost făcută pe baza Hotărârea Guvernului. nr. 527/2006 (pentru evaluarea terenului agricol extravilan), Ordinului M.A.I. nr. 456/2004 (pentru avizarea şi recepţia lucrărilor de cadastru), Ordinului M.A.P. 58/2002 (pentru întocmirea documentaţiilor cadastrale în cazul suprafeţelor de 0,5-1,5 ha), luându-se în calcul tarifele unice sau maximale din normativele menţionate; de asemenea s-a pornit de la premisa acoperitoare că documentaţiile vor fi efectuate pentru toţi proprietarii (întrucât nu poate fi cunoscută în prezent ponderea proprietarilor care îşi vor da acordul pentru amplasarea perdelelor);– suprafaţa totală a reţelei de perdele pe tipuri de soluţii, conform tabelului următor:

3.1. Valoarea totală estimată a investiţiei: 282.506.651,42 lei.3.2. Cheltuielile pentru realizarea studiilor de fundamentare şi de fezabilitate au fost stabilite pe baza cheltuielilor efectuate şi estimate care au condus la o valoare totală de 2.681.259,43 lei.3.3. Cheltuielile pentru realizarea proiectului tehnic au fost stabilite pe baza cheltuielilor estimate care au condus la o valoare totală de 673.489,43 lei.3.4. Cheltuieli pentru obţinerea avizelor legale necesare instalării perdelelor forestiere de protecţie: 530.655,34 lei.3.5. Cheltuieli pentru pregătirea documentelor privind aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de servicii de proiectare şi a contractului de execuţie a lucrării (instrucţiuni pentru ofertanţi, publicitate, onorarii şi cheltuieli de deplasare etc.): 10.000 lei.3.6. Cheltuielile pentru plata despăgubirilor: au fost estimate pentru eventualitatea acoperitoare a exproprierii tuturor proprietarilor, pornind de la o valoare medie de 10.000 lei/ha teren agricol şi rezultând o valoare totală de 37.730.500 lei.4. Finanţarea investiţieiFinanţarea investiţiei va fi realizată de MAPDR din sursele prevăzute în art. 18 din Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie.B. PĂRŢILE DESENATE1. Plan general la nivel de judeţ (1:100.000).2. Plan de amplasare în zonă la nivel de localitate (1:10.000) + 
Anexa 2STUDIUL DE FUNDAMENTAREa necesităţii înfiinţării perdelelor forestierede protecţie în judeţul IlfovA. PIESE SCRISE1. Date generale1.1. Denumirea investiţiei: Studiu de fundamentare a necesităţii perdelelor forestiere de protecţie a câmpului din judeţul Ilfov1.2. Elaboratorul studiului: I.C.A.S. Bucureşti1.3. Ordonatorul principal de credite: MAPDR1.4. Autoritatea contractantă: MAPDR1.5. Amplasamentul (judeţul): Ilfov1.6. Tema studiului cu fundamentarea necesităţii şi oportunităţii creării perdelelor forestiere de protecţieObiectivul principal al prezentului studiu este acela de a fundamenta necesitatea înfiinţării reţelei de perdelele forestiere de protecţie a câmpului în judeţul Ilfov, precum şi de a stabili amplasamentul acesteia.Judeţul Ilfov este situat în partea de sud, sud – est a României, în centrul Câmpiei Valahe, având ca vecini: la nord judeţul Prahova, la est judeţul Ialomiţa, la sud – est judeţul Călăraşi, la sud – vest, vest judeţul Giurgiu, la nord – vest judeţul Dâmboviţa.Judeţul se desfăşoară în jurul capitalei României, ceea ce imprimă o serie de caracteristici specifice. Este cel mai mic judeţ al ţării, suprafaţa acestuia fiind de 158.328 ha. Pe teritoriul lui se află 4 oraşe, 35 de comune şi 102 sate.În judeţul Ilfov fondul forestier ocupă o suprafaţă de 25.679 ha, iar suprafaţa agricolă este de 111.192 ha. Având o suprafaţă mică şi fiind în proximitatea capitalei, pe fondul dezvoltării economice şi al extinderii intravilanului, suprafaţa agricolă a judeţului va scădea foarte mult în următorii ani.Proporţia suprafeţelor acoperite cu pădure este de aproximativ 16,21%, cu menţiunea că pădurile sunt localizate mai ales în partea nordică a judeţului, restul teritoriului fiind ocupat în proporţie mică de vegetaţie forestieră.Judeţul este situat în exclusivitate în zona de câmpie, la limită cu silvostepa doar în extremitatea estică. Clima temperat continentală cu nuanţe excesive, cu veri călduroase şi secetoase şi ierni friguroase dominate de vânturi puternice are efect negativ asupra producţiei agricole, cel puţin în zonele unde nu funcţionează sistemele de irigaţii. În acest context, având în vedere efectele pozitive ale perdelelor forestiere asupra culturilor şi producţiei agricole şi zootehnice, solului şi apelor, faunei folositoare, sănătăţii oamenilor şi aşezărilor umane, într-un cuvânt asupra mediului, din teritoriile în care acestea se instalează, realizarea reţelei de perdele forestiere de protecţie a câmpului în judeţul Ilfov constituie un obiectiv prioritar în crearea sistemului naţional de culturi şi perdele forestiere de protecţie.Perdelele forestiere reduc viteza vântului, au efecte favorabile asupra temperaturii şi umidităţii solului. Au rol în creşterea biodiversităţii. Sunt surse de material lemnos (într-o regiune în care pădurile sunt foarte rare sau lipsesc), produse industriale şi alimentare (fructe, ciuperci, produse medicinale şi apicole etc.), ameliorează condiţiile de viaţă (purifică aerul, îndulcesc clima şi înfrumuseţează peisajul) şi ameliorează regimul apelor.2. Date tehnice ale studiului2.1. Suprafaţa şi situaţia juridică ale terenului, cu precizarea tipului de proprietate şi a deţinătorilor pentru fiecare suprafaţă pe care se vor amplasa perdele forestiere de protecţiePentru stabilirea necesarului de perdele forestiere de protecţie la nivelul întregului judeţ au fost luate în considerare numai terenurile arabile şi păşunile, fiind excluse de la bun început livezile, viile, intravilanul localităţilor şi, bineînţeles, terenurile ocupate de vegetaţie forestieră. A rezultat că pentru amplasarea reţelei de perdele trebuie analizată o suprafaţă de 107.531 ha.În cadrul suprafeţei analizate (de 107.531 ha), reţeaua de perdele forestiere va ocupa o suprafaţă totală de 240,84 ha.Situaţia localităţilor în a căror rază teritorială se va amplasa reţeaua de perdele forestiere şi a suprafeţelor ocupate de aceasta se prezintă în tabelul 1.Tabelul 1Amplasarea reţelei de perdele forestiereîn localităţile din judeţul Ilfov

Fundamentarea necesităţii amplasării reţelei de perdele forestiere de protecţie a câmpului nu a fost realizată pentru toate cele 39 de comune ale judeţului din următoarele considerente:– 26 de comune sunt cuprinse în interiorul perimetrului delimitat de traseul celei de-a doua centuri a Bucureştiului;– în comunele din zona de nord (Ciolpani, Gruiu, Grădiştea, Periş), procentul suprafeţei ocupate de pădure este ridicat;– cea mai mare parte din localităţile judeţului Ilfov au prevăzut în PUG (planul urbanistic general), PUZ (planul urbanistic zonal), PUD (planul urbanistic de detaliu) extinderea intravilanului în unele situaţii ocupând întreg teritoriul administrativ al comunei/localităţii respective.În urma amplasării reţelei de perdele a rezultat structura suprafeţei ocupate de aceasta pe tipuri de proprietate (privată sau de stat) şi pe deţinători, care se prezintă detaliat în anexa nr. 1.2.2. Obiectivele de protejat şi tipurile de perdele forestiere necesareRealizarea perdelelor forestiere de protecţie, care fac obiectul prezentului studiu, are ca principal scop protejarea terenurilor agricole din cuprinsul judeţului Ilfov. Pentru a nu îngreuna lucrările agricole, perdelele au fost amplasate în general pe conturul tarlalelor agricole (în imediata apropiere a drumurilor de exploatare). Având în vedere faptul că nu au putut fi respectate distanţele optime de amplasare a perdelelor prevăzute în normele tehnice din cauza caracteristicilor locale de relief şi cadastrale, reţeaua perdelelor forestiere de protecţie este constituită dintr-un singur tip de perdea forestieră, cu lăţime de 10 m, urmărindu-se compensarea scăderii efectului protector datorită creşterii distanţelor dintre perdele prin mărirea suprafeţelor ocupate de vegetaţia forestieră.2.3. Caracteristicile cadrului naturalJudeţul este situat în exclusivitate în zona de câmpie. Aparţine (integral sau parţial) subunităţilor Câmpiei Vlăsiei (porţiuni din câmpiile Snagovului, Moviliţei, Câlnăului ş.a. şi Câmpia Bucureştiului în întregime) în cadrul căreia se evidenţiază interfluvii largi, presărate cu crovuri, movile, văiugi, lacuri.2.3.1. Elemente de geologie, geomorfologieZona în care s-a propus realizarea perdelelor de protecţie aparţine Câmpiei Române. Terenul este în general plan, cu uşoare ondulări, brăzdat de cursuri de apă, cu terase ce dispar în zona de divagaţie a râurilor şi cu interfluvii largi. Predominarea câmpiei şi a luncilor determină configuraţia terenului majoritar plană sau foarte uşor ondulată.Ca forme negative de relief se întâlnesc vâlcele şi microdepresiuni închise (rovine), în care, în funcţie de întinderea şi adâncimea lor, apa din precipitaţii stagnează o perioadă mai mare de timp, generând apariţia fenomenelor de pseudogleizare şi podzolire.Altitudinea variază între 20 m şi 130 m.Pantele sunt foarte puţin răspândite şi apar mai ales ca formă de trecere între câmpie şi luncă.Din punct de vedere geologic sunt prezente 3 straturi. Stratul de bază este alcătuit din roci metamorfice cu aspect cristalin şi aparţine erei paleozoice. Peste acesta s-au aşezat depozite mezobazice aparţinând perioadelor cretacic, jurasic şi triasic superior. Stratul superior este alcătuit din depozite loessoide, argile, nisipuri şi pietrişuri formate în cuaternar şi care alcătuiesc cuvertura teritoriului analizat.Materialul loessoid, cu permeabilitate bună pentru apă şi aer, cu textura uşoară spre mijlocie, bogat în carbonat de calciu, a determinat formarea unor soluri de tip brun-roşcat cu profil lung sau cu aciditate slabă şi complex absorbant, saturat în baze ca cernoziomuri cambice şi argiloiluviale. Depozitele loessoide sunt constituite din nisipuri prăfoase, gălbui. Grosimea sedimentelor variază între 5 şi 15 m. Depozitele loessoide ale teraselor joase sunt nisipo-argiloase şi au grosimea cuprinsă între 2 şi 6 m.Din punct de vedere staţional interesează în mod deosebit straturile superioare ale formaţiunilor litologice, deoarece ele au influenţat direct evoluţia şi proprietăţile fizico-chimice ale solurilor.2.3.2. Condiţii pedologiceJudeţul Ilfov se încadrează din punct de vedere pedogeografic în regiunea central-europeană, provincia danubiano-getică, zona solurilor brun-roşcate de pădure, sectorul Câmpia Bucureşti – Ploieşti (cu predominarea depozitelor loessoide lutoase şi a depozitelor proluvial-aluviale).Materialele loessoide, care constituie roca de solificare pe interfluvii şi terenuri cu pante line, au generat soluri profunde de tipul solurilor brun-roşcate, subtipul tipic sau în diverse grade de podzolire şi/sau pseudogleizate, care ocupă cele mai mari suprafeţe din cuprinsul localităţilor luate în studiu (Periş, parţial comunele Vidra, Berceni şi Brăneşti).O altă categorie de soluri din cuprinsul judeţului, respectiv al localităţilor care fac obiectul instalării de perdele forestiere de protecţie, sunt solurile brune aluviale, care sunt soluri aluviale evoluate, ieşite de sub influenţa apelor freatice (Dărăşti – Ilfov, 1 Decembrie, parţial Vidra).În sfârşit, a treia categorie importantă de soluri, din cuprinsul localităţilor luate în studiu, sunt molisolurile, reprezentate de cernoziomuri aflate în diferite grade de levigare (cernoziomuri cambice şi argiloiluviale) (Petrăchioaia, parţial Brăneşti, Berceni şi Vidra).Solurile brun-roşcate tipice (preluvosol roşcat)Aceste soluri sunt caracteristice zonei forestiere de câmpie, ocupând suprafeţe întinse în sud-vestul şi centrul Munteniei (inclusiv în judeţul Ilfov), în continuarea cernoziomurilor argiloiluviale.Substratul de pedogeneză este format din depozite loessoide, dar se mai pot forma şi pe nisipuri sau gresii alterate.Solurile brun-roşcate, subtipul tipic, prezintă următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Ao-Bt-C. Orizontul Ao, cu o grosime de 15-35 cm, are culoare brun-închisă cu nuanţă roşcată, cu structură grăunţoasă bine formată şi textură mijlocie (lutoasă). Orizontul Bt, cu o grosime de peste 100 cm, are culoare caracteristică brun-roşcată sau ruginie (7,5 YR-5YR). Prezintă structură poliedrică şi textură mai fină decât orizontul Ao, uneori fiind compact şi greu permeabil. Orizontul C este alcătuit din loess, depozite loessoide. În partea superioară a profilului se întâlnesc neoformaţii biogene (coprolite, cervotocine, crotovine). Orizontul Bt prezintă oxizi şi hidroxizi de fier pe feţele elementelor structurale şi pelicule de argilă. Solurile brun-roşcate prezintă textură diferenţiată pe profil, de regulă mijlocie în Ao şi mijlociu-fină în Bt (Idt = 1,25). Conţinutul mediu în humus variază între 2,49% şi 2,85%.Humusul este de tip mull, cu raportul C/N cuprins între 11 şi 13. Reacţia este slab acidă (pH între 6,10 şi 6,46), iar gradul de saturaţie în baze este cuprins între 75% şi 90%. În general, prezintă proprietăţi fizice, fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie mai puţin favorabile decât cernoziomurile argiloiluviale datorită conţinutului mai mare de argilă din orizontul Bt.Solurile brun-roşcate sunt soluri biologic active, profunde, cu o mare capacitate de înmagazinare a apei provenite din topirea zăpezilor şi din ploile de primăvară şi începutul verii. De aceea, ele oferă condiţii favorabile pentru dezvoltarea pădurilor de stejar pedunculat şi a şleaurilor de cîmpie, care realizează clase de producţie superioare. În luminişuri şi rarişti vegetaţia ierboasă este dominată de Festuca valesiaca.Defrişate şi cultivate agricol, solurile brun-roşcate se acidifică, starea fizică se înrăutăţeşte, după ploile de primăvară formează crustă şi, dacă arătura se realizează an de an la aceeaşi adâncime în orizontul Bt, se formează un strat compact, numit talpa plugului, care împiedică aerisirea şi înmagazinarea apei până la adâncimi mai mari. Pentru culturile agricole ele sunt mai puţin favorabile decât cernoziomurile argiloiluviale, dar se pot obţine recolte bune prin administrarea de gunoi de grajd, îngrăşăminte chimice şi prin aplicarea unei agrotehnici adecvate.Pe lângă culturile agricole apar ca specii caracteristice: Veronica hederaefolia, Ranunculus arvensis, Gypsophila muralis etc.Solurile brune aluviale (eutricambosol aluvic)Solurile brune aluviale prezintă caracteristici asemănătoare cu solurile brune eumezobazice, cu deosebirea că s-au format pe terase de luncă fiind soluri aluviale evoluate. Prin urmare, sunt răspândite sub forma unor benzi de-a lungul apelor curgătoare care traversează judeţul Ilfov (Argeşul, Sabarul, Dâmboviţa etc.), pe depozite aluviale.Fiind răspândite pe terasele din zona de luncă, ieşite de sub influenţa apelor curgătoare, substratul de pedogeneză este format din depozite aluviale, bogate în minerale calcice şi feromagneziene. Cu tot caracterul umed al climatului, debazificarea este slabă, fapt ce împiedică migrarea coloizilor organominerali şi diferenţierea texturală pe profil.Teritoriul pe care sunt situate aceste soluri prezintă anumite particularităţi generate de microclimatul de luncă, în care s-au format acestea, şi anume: umiditate ridicată, vânt puternic pe apă, minime ale temperaturii mai accentuate şi amplitudini mai mici, temperaturi mai mici iarna etc. Vegetaţia naturală de pe acest tip de sol este helofilă şi mezofilă, cu asociaţii de Agrostis stolonifera, Agropyron repens, Cynodon dactylon, Poa pratensis, în care apar şi Carex hirta, Lythrum salicaria, Potentilla reptans, Juncus articulatus.Solurile brune aluviale au următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Ao-Bv-C. Orizontul Ao este gros de 10 – 40 cm, are o culoare brun-închisă datorită humusului şi o structură glomerulară degradată sau grăunţoasă. Orizontul Bv prezintă grosimi variabile de la 20 cm la 150 cm, de culoare brun-gălbuie, brun-ruginie, structura poliedrică sau prismatică, cu unităţi structurale lipsite de pelicule de argilă migrată din orizontul superior.Pe profil nu apar neoformaţii specifice.Solurile brune aluviale au textură medie – uşoară, lutonisipoasă, lutoasă. Curba repartiţiei argilei pe profilul solului nu indică o creştere în orizontul B faţă de orizontul A, indicele de diferenţiere texturală fiind sub 1,2. Structura este grăunţoasă în Ao, slab sau moderat dezvoltată în Bv. Datorită texturii nediferenţiate pe profil şi structurii relativ bune şi celelalte proprietăţi fizice, fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie sunt favorabile. În orizontul Ao conţinutul de humus este mai mare ca 2%. Reacţia solului este slab acidă la neutră (pH = 5,8-7), spre baza profilului solurile fiind slab alcaline.Solurile brune aluviale, profunde, bine structurate, bogate în substanţe nutritive şi cu o capacitate mare în apa utilă sunt soluri fertile pentru culturile agricole, pentru arboretele de stejar pedunculat şi pentru şleaurile de câmpie, care realizează clase de producţie mijlocii.Sunt soluri fertile pentru culturile agricole şi pentru arboretele de stejar pufos şi brumăriu, singurul factor limitativ fiind regimul de umiditate.Cernoziomurile cambice (cernoziom cambic)Spre deosebire de cernoziomurile tipice, cernoziomurile cambice se caracterizează prin prezenţa orizontului B cambic (Bv). Sunt răspândite sub forma unor benzi în continuarea cernoziomurilor tipice şi apar în fâşia de tranziţie de la câmpie forestieră la silvostepă, pe loessuri sau depozite loessoide, luturi, argile. Vegetaţia naturală sub care s-au format cernoziomurile cambice a fost tipică de silvostepă, cu alternanţe de pâlcuri de păduri rare de stejar pufos (Quercus pubescens) şi stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) şi pajişti înalte de graminee.Acumularea humusului este la fel de intensă ca şi la cernoziomuri, dar levigarea şi alterarea sunt mai pronunţate. Ca urmare a levigării mai intense, carbonatul de calciu a fost spălat şi între orizontul A şi C s-a format un orizont cambic (Bv). Prin urmare, succesiunea de orizonturi este Am-Bv-C(Cca). Orizontul A molic (Am) are culoare brun-închisă, negricioasă şi este gros de 40-50 cm. Orizontul B cambic (Bv) este gros de aproximativ 30-50 cm, are culoare brun-negricioasă în partea superioară şi brun-gălbuie în partea inferioară. Pe întregul profil se întâlnesc frecvente neoformaţii biologice (coprolite, cervotocine, culcuşuri sau lăcaşuri de larve, crotovine etc.). La nivelul orizontului Cca apar eflorescenţe, pseudomicelii, vinişoare, tubuşoare şi pete sau concreţiuni de carbonat de calciu. Textura cernoziomurilor cambice este de obicei mijlocie, lutoasă sau luto-argiloasă, foarte uşor diferenţiată pe profil, indicele de diferenţiere texturală fiind de 1,1-1,2. Orizontul Bv conţine deci ceva mai multă argilă formată pe loc şi migrată de sus. Unele cernoziomuri cambice pot avea textură fină sau grosieră, în funcţie de natura rocii mamă. Structura este glomerulară mică şi medie, moderat dezvoltată în orizontul Am, poliedrică-subangulară mică şi medie, moderat la slab dezvoltată în Bv. Datorită texturii şi mai ales structurii, restul proprietăţilor fizice, fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie sunt bune.Cernoziomurile cambice sunt bogate în humus, conţinând între 3-5 % humus în orizontul Am şi dispun de o rezervă pe adâncimea de 50 cm de circa 160-200 t/ha. Humusul este de tip mull-mull-calcic şi este bogat în acizi huminici. Gradul de saturaţie în baze depăşeşte valoarea de 85% şi reacţie slab acidă la slab alcalină (pH-ul variază între 6,3-7,5).Sunt soluri fertile pentru culturile agricole şi pentru arboretele de stejar pufos şi brumăriu, singurul factor limitativ fiind regimul de umiditate.Cernoziomurile argiloiluviale tipice (Faeoziomul tipic)Cernoziomurile argiloiluviale apar alături de cernoziomurile cambice în zonele mai umede, formându-se în zona de silvostepă, la trecere spre zona de câmpie forestieră, pe loessuri şi depozite loessoide, nisipuri, luturi, argile. Se întâlneşte pe suprafeţe netede, înclinate cu aspect depresionar. Vegetaţia naturală este tipică de silvostepă, fiind alcătuită din alternanţe de pajişti de graminee şi pâlcuri de stejărete de stejar pufos şi brumăriu, cu cer şi gârniţă, stejar pedunculat şi alte specii de amestec.În comparaţie cu cernoziomurile cambice, bioacumularea şi humuficarea sunt mai puţin intense, iar alterarea, levigarea şi migrarea argilei sunt mai accentuate. Ca urmare, sub orizontul A molic s-a format un orizont argiloiluvial (Bt) care conţine un procent mai mare de argilă, în mare parte migrată de sus, depusă sub formă de pelicule la suprafaţa agregatelor structurale. Succesiunea de orizonturi pe profil este: Am-Bt-C (Cca). Orizontul Am este mai gros, de obicei în jur de 40-60 cm, şi de culoare brun-negricios deschis. Orizontul Bt, gros de 30-40 cm până la 100 cm, are culoare brun-gălbuie. Cernoziomurile argiloiluviale au întotdeauna orizontul Bt mai gros decât orizontul Am. Cernoziomurile argiloiluviale prezintă neoformaţii biogene mai ales în prima parte a profilului. În orizontul Bt apar pelicule subţiri de argilă pe elementele structurale, iar în orizontul Cca apar eflorescenţe sau pseudomicelii de carbonat de calciu.Textura cernoziomurilor argiloiluviale este lutoasă, lutoargiloasă în primul orizont, Am1, la luto-argiloasă în orizontul Bt. Indicele de diferenţiere texturală pe profil este mai mare ca la cernoziomurile cambice. Proporţia de argilă este cu 5-10% mai mare în orizontul Bt decât în Am. Orizontul C (Cca) începe de la adâncimi de peste 125 cm. Structura este glomerulară mică şi medie, moderat dezvoltată în orizontul Am, poliedrică – subangulară mică şi medie, moderat la slab dezvoltată în Bt. Sunt soluri care au un regim aerohidric favorabil, sunt bine aprovizionate cu humus, reacţia solului este slab acidă, iar gradul de saturaţie în baze poate coborî sub 75%. Pe întregul profil se întâlnesc frecvente neoformaţii biologice. Aprovizionarea cu elemente nutritive este bună.Au o fertilitate ridicată, dar care, pentru a fi complet pusă în valoare, necesită irigaţii, pentru că sunt situate într-o zonă cu precipitaţii scăzute. Dintre speciile de arbori se pretează bine pentru cultură: stejarul brumăriu, stejarul pufos, ulmul de Turchestan, jugastrul, arţarul tătărăsc, salcâmul, glădiţa etc.În afara arealului ocupat de păduri şi a vecinătăţii capitalei, majoritatea terenurilor din judeţul Ilfov au folosinţă agricolă, prin urmare solurile sunt puternic modificate antropic prin lucrări de pregătire a terenului, tratamente de aplicare a îngrăşămintelor, irigări repetate etc., în urma cărora o parte din proprietăţile solurilor s-au schimbat, elemente de care trebuie să se ţină seama în propunerea formulelor perdelelor forestiere de protecţie.În tabelul 2 se prezintă distribuţia tipurilor de sol dominante la nivelul localităţilor din judeţul Ilfov, în care se vor instala perdele forestiere de protecţie, cu menţiunea că încadrarea preliminară a fost făcută pe baza informaţiilor oferite de harta pedologică scara 1 : 200 000, întocmită de ICPA. În faza SF + PT încadrarea va fi definitivată prin cartare pedostaţională.Tabelul 2Distribuţia tipurilor de sol dominante la nivelul localităţilordin judeţul Ilfov în care se vor instalaperdele forestiere de protecţie───┬────────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────┐Nr.│ │ Tipuri de sol │crt│ Localitatea├───────────────┬──────────────┬───────────────┬───────────────┤   │ │ Brun aluvial │ Brun-roşcate │ Cernoziomurile│ Cernoziomurile│   │ │ (eutricambosol│ tipice │ cambice │ argiloiluviale│   │ │ aluvic) │(preluvosol │ (cernoziom │ tipice │   │ │ │ roşcat) │ cambic) │ (faeoziomul │   │ │ │ │ │ tipic) │───┼────────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼───────────────┤  1│Dărăşti – │ │ │ │ │   │ Ilfov │ x │ │ │ │───┼────────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼───────────────┤  2│Vidra │ x │ x │ │ │───┼────────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼───────────────┤  3│1 Decembrie │ x │ │ │ │───┼────────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼───────────────┤  4│Berceni │ │ x │ x │ x │───┼────────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼───────────────┤  5│Brăneşti │ │ │ x │ x │───┼────────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼───────────────┤  6│Petrăchioaia│ │ │ x │ x │───┼────────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼───────────────┤  7│Periş │ │ x │ │ │───┴────────────┴───────────────┴──────────────┴───────────────┴───────────────┘Cea mai mare parte a judeţului Ilfov se încadrează în zona de câmpie forestieră, doar în partea estică făcându-se tranziţia spre silvostepa internă. Pădurile nu ocupă suprafeţe foarte mari, compacte, ci sunt fragmentate, fiind răspândite mai ales în zona de câmpie forestieră şi mai puţin în zona de silvostepă internă.Perdelele forestiere de protecţie au ca scop principal protejarea terenului agricol, astfel că vor fi amplasate în zona de silvostepă şi în zona de tranziţie de la câmpie forestieră la silvostepă.Tipurile de staţiuni forestiere reprezentative (ca procent din suprafaţa totală ocupată de staţiunile forestiere) pentru zona de câmpie forestieră în care se vor amplasa perdele forestiere sunt:TS 8.4.3.0 – Câmpie forestieră de şleau, Bs, brun-roşcat, edafic mare, eu- şi mezotrofic, euhidric, estival reavăn;TS 8.4.2.0 – Câmpie forestieră – versant de şleau, Bm, brun-roşcat edafic mijlociu;Tipurile de staţiuni forestiere reprezentative (ca procent din suprafaţa totală ocupată de staţiunile forestiere) pentru zona de silvostepă în care se vor amplasa perdele forestiere sunt:TS 9.3.2.0 – silvostepă mijlocie de stejărete de stejar brumăriu, Ps, cernoziom puternic levigat pe loess;TS 9.5.4.0 – Silvostepă predominant mijlocie cu stejărete xerofile şi mezoxerofile, Ps, cernoziomic umed ± gleizat.În continuare se face o caracterizare diagnostică a principalelor tipuri de staţiuni forestiere existente în zonele în care au fost prevăzute perdele forestiere de protecţie.TS 8.4.3.0 – câmpie forestieră de şleau, Bs, brun roşcat, edafic mare, eu- şi mezotrofic, euhidric, estival reavănEste un tip frecvent de staţiune în Câmpia Română, situată pe terenuri plane sau uşoare depresiuni şi vâlcele în câmpii tabulare, terase, versanţi inferiori din apropierea cursurilor de apă, versanţi slab înclinaţi, umbriţi şi semiumbriţi. Substrat apt pentru formarea de soluri cu profil dezvoltat, îndeosebi depozite de loess şi materiale loessoide.Soluri brun-roşcate tipice, brun-roşcate slab vertice sau brun-roşcate luvice, profunde, cu volum fiziologic mare, cu textură lutoasă la luto-argiloasă în orizontul A şi argiloase în orizontul B, mai ales în cele cu fenomen de argiloiluviere mai accentuat, eubazice, neumezite sau uneori umezite freatic, foarte profunde, moderat până la intens humifere, lutoase şi luto-argiloase.Condiţii edafice. Umiditatea vernală este jilav-umed la umed-ud, iar estival reavăn la reavăn-jilav. Troficitatea potenţială şi efectivă ridicată şi foarte ridicată; asigurare cu azot accesibil şi cu baze schimbabile bună.Pătura erbacee specifică culturilor agricole este formată din speciile: Veronica hederaefolia, Ranunculus arvensis, Gypsophila muralis etc., iar flora specifică pădurilor este de tip Brachypodium-Geum-Pulmonaria, Arum-Pulmonaria, Glechoma hederacea-Geum urbanum.Aptitudini forestiere. Condiţiile edafice sunt favorabile pădurii amestecate de stejar şi alte foioase. Bonitatea este superioară pentru stejar, cer şi speciile de amestec de şleau. Bonitate superioară, inclusiv pentru şleaul de câmpie în diferitele lui faciesuri.TS 8.4.2.0 – câmpie forestieră, şleau, Bm, brun-roşcat edafic mijlociuTip de staţiune din Câmpia Română, răspândit în arealul solurilor brun-roşcate. Relieful specific terenurilor plane sau slab-mediu înclinate. Substrat alcătuit din loess sau materiale loessoide.Soluri brun-roşcate tipice şi vertice, brun-roşcate luvice (slab pseudogleizate) cu volum edafic mijlociu, ocupă versanţii situaţi în vecinătatea bălţilor ca şi a terenurilor neproductive (mlaştinilor).Condiţii edafice. Solurile brun-roşcate, mediu podzolite, cu textura în orizontul A lutoasă la luto-argiloasă, iar în orizontul B argiloasă, cu umiditate vernală jilav-umed la umed-ud, iar estival, uscată-reavăn la reavăn. Troficitate edafică ridicată, dar asigurare cu apă accesibilă numai mijlocie.Pătura erbacee specifică şleaurilor de câmpie: Brachypodium silvaticum, Geum urbanum, Pulmonaria officinalis, Arum maculatum, Glechoma hirsutum etc.Aptitudini forestiere. Bonitatea este mijlocie pentru stejar, cer, tei şi amestecuri de şleau. Ca recomandări pentru înfiinţarea de culturi forestiere se menţionează introducerea în compoziţia de împădurire a speciilor de amestec (tei, arţar, jugastru).TS 9.3.2.0 – Silvostepă mijlocie de stejărete de stejar brumăriu, Ps, cernoziom puternic levigat pe loessEste un tip de staţiune din silvostepa mijlocie, răspândit în arealul cernoziomurilor levigate. Relief specific terenurilor plane, orizontale, cel mult uşor înclinate sau depresionate. Substratul este alcătuit din luturi fine şi materiale loessoide.Tipuri de sol: cernoziom argiloiluvial tipic şi, mai rar, cernoziom cambic tipic, cu drenaj intern moderat.Condiţii edafice. Solurile sunt eubazice-mezobazice, moderat-profund humifere. Textura solurilor este lutoasă-luto-argiloasă, slab-mediu pseudogleizate, cu podzolire uşoară la medie. Sunt bine structurate. Regimul de umiditate estival deficitar: uscat-reavăn.Pătura erbacee este formată din graminee şi specii semixerofile specifice vegetaţiei forestiere: Carex contigua, Dactylis glomerata, Digitalis lanata, Festuca vallesiaca, Koeleria gracilis, Stipa lessinglana şi specii caracteristice culturilor agricole: Eragrostis minor, Cynodon dactylon, Brassica campestris, Tribulus terrestris, Euphorbia agraria, Salsola ruthenica.Aptitudini forestiere. Bonitatea este mijlocie-superioară pentru stejar brumăriu şi amestecuri de şleau.TS 9.5.4.0 – silvostepă predominant mijlocie cu stejărete xerofile şi mezoxerofile, Ps, cernoziomic umed + gleizat.Este un tip de staţiune din silvostepa mijlocie, răspândit în arealul cernoziomurilor levigate. Relieful este specific terenurilor joase şi depresiunilor mai accentuate. Substrat alcătuit predominant din loess.Soluri cernoziomuri argiloiluviale şi cernoziomuri cambice + gleizate.Condiţii edafice. Troficitate ridicată. Periodic umezit freatic în adâncime, cu exces de umiditate primăvara.Pătura erbacee este formată din graminee şi specii semixerofile specifice vegetaţiei forestiere: Carex contigua, Dactylis glomerata, Digitalis lanata, Festuca vallesiaca, Koeleria gracilis, Stipa lessinglana şi specii caracteristice culturilor agricole: Eragrostis minor, Cynodon dactylon, Brassica campestris, Tribulus terrestris, Euphorbia agraria, Salsola ruthenica.Aptitudini forestiere. Bonitatea este mijlocie şi superioară pentru stejar pedunculat, stejar brumăriu şi gârniţă.Consideraţii privind încadrarea staţională a teritoriului în care se va amplasa reţeaua de perdele forestiereCondiţiile staţionale se referă la condiţii edafice (solurile) şi la condiţii de topoclimat. Topoclimatul exprimat de climatul zonal şi de relief în zona interesată este destul de uniform, terenurile fiind, de regulă, plane, doar cu unele slabe denivelări. Condiţiile de sol acoperă o zonă de câmpie forestieră cu sol brun-roşcat tipic şi brun aluvial şi o zonă de silvostepă cu cernoziom argiloiluvial tipic, cernoziom cambic. Prin urmare, criteriile de separare a unităţilor staţionale sunt etajul fitoclimatic, elementele de relief cu factorii limitativi şi compensatori, tipul şi subtipul de sol.În cazul arealelor cu soluri brun-roşcate şi soluri brune aluviale şi care fac obiectul amplasării de perdele forestiere de protecţie (din comunele Periş, Dărăşti, 1 Decembrie, Vidra şi parţial în Berceni), condiţiile staţionale, caracterizate prin volum edafic şi asigurare cu apă accesibilă realizabilă la nivel mijlociu, determină productivitatea mijlocie spre superioară pentru stejăretele şi şleaurile de câmpie existente (speciile principale realizează clase medii şi superioare de producţie). În aceste condiţii şi vegetaţia forestieră care va fi utilizată pentru realizarea perdelelor din această zonă va evolua în aceleaşi condiţii staţionale şi va avea o dezvoltare asemănătoare vegetaţiei existente.În această zonă, saturarea prelungită cu apă primăvara sau precipitaţiile estivale reduse pot constitui factori limitativi, dar solul, prin troficitatea mijlocie – ridicată, volum edafic mare şi profunzimea fiziologică ridicată, compensează parţial condiţiile climatice deficitare, astfel încât potenţialul staţional este mijlociu la ridicat.Pentru a încadra staţional cît mai corect arealele cu soluri brun-roşcate şi brune aluviale, în care se vor amplasa perdele forestiere, se recomandă formularea unui nou tip de staţiune, astfel: "Staţiune de câmpie forestieră pe terenuri plane şi uneori slab depresionate, productivitate superioară-mijlocie (stejar pedunculat), soluri brun-roşcate (preluvosol roşcat) şi brune aluviale (eutricambosol aluvic) pe substrat lutos sau luto-argilos (± loessoid), fiziologic foarte profund, edafic foarte mare, lutos până la luto-argilos, slab până la slab-moderat humifer."În aceste condiţii staţionale, la înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie a câmpului se recomandă următoarea compoziţie de împădurire şi schemă de plantare cu 5.000 de puieţi/ha:– compoziţie: 20St (St.r, Ce) 20Tep 20Ju (Ul) 40 arb (10 Lc 20 Pd 10 Mc);– schemă: 2 x 1 m.În cazul arealelor cu cernoziomuri argiloiluviale şi cambice din zona de silvostepă internă şi mijlocie (de câmpie) şi care fac obiectul amplasării de perdele forestiere de protecţie (din comunele Petrăchioaia, Brăneşti şi parţial în Berceni), condiţiile staţionale, caracterizate prin volum edafic şi asigurare cu apă accesibilă realizabilă la nivel mijlociu, determină productivitatea mijlocie spre superioară pentru stejăretele de stejar brumăriu, cer sau amestecuri de stejar brumăriu şi stejar pedunculat (speciile principale realizează clase medii şi superioare de producţie). În mod firesc şi vegetaţia forestieră care va fi utilizată pentru realizarea perdelelor forestire de protecţie din această zonă va evolua în aceleaşi condiţii staţionale şi va avea o dezvoltare asemănătoare vegetaţiei existente.În această zonă, condiţiile climatice generale (de silvostepă de câmpie), prin deficitul de precipitaţii şi, implicit, deficitul de apă în sol în sezonul estival, constituie principalul factor limitativ. Solul, prin troficitatea ridicată, dar şi prin volumul edafic mare şi profunzimea fiziologică mare, compensează condiţiile climatice deficitare, astfel încât potenţialul staţional este ridicat.Pentru a încadra staţional cât mai corect arealele de silvostepă de câmpie cu cernoziomuri cambice şi argiloiluviale se recomandă reformularea tipului de staţiune, astfel: "Staţiune de silvostepă internă pe terenuri plane uneori depresionate, productivitate mijlocie – superioară, sol cernoziom argiloiluvial tipic (faeoziom argic) şi cernoziom cambic pe substrat loessoid, fiziologic foarte profund, edafic foarte mare, lutos până la luto-argilos, slab-moderat humifer aptă pentru cultura speciilor stejar brumăriu, stejar roşu, arţar tătărăsc, ulm, tei, frasin, jugastru."În aceste condiţii staţionale, la înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie a câmpului se recomandă următoarea compoziţie de împădurire şi schemă de plantare cu 5.000 de puieţi/ha:– compoziţie: 20Stb (Stp, Str) 20Te 20Ju (Ul) 40 arb (10 Lc 20 Pd 10 Mc);– schemă: 2 x 1 m.2.3.3. Resursele de apăSpaţiul geografic al teritoriului judeţului Ilfov este străbătut de râurile Argeş, Sabar, Ciorogârla, Dâmboviţa, Colentina, Ialomiţa, Vlăsia, Pasărea etc., dar teritoriul pe care s-a propus instalarea de perdele forestiere de protecţie a câmpului este străbătut doar de râurile Sabar şi Argeş.Alt element hidrologic din teritoriul studiat este constituit din lacurile (bălţile) prezente între cursurile de apă sau de-a lungul acestora ca Mostiştea, Cocioc etc.De asemenea, sub raport hidrologic trebuie avute în vedere ochiurile de mlaştină, rovinele, pânza de apă freatică. În rovine, sub raport hidrologic, se disting mai multe zone: i) zone situate în centrul rovinelor, cu exces de apă aproape tot timpul anului, care împiedică instalarea vegetaţiei forestiere; îi) zone ceva mai drenate în care apa stagnează de obicei toamna şi primăvara; iii) zone marginale rovinelor şi rovine largi, cu exces de apă primăvara, drenate în general în timpul verii. În aceste staţiuni de rovine, limitate ca întindere, este prezent fenomenul de înmlăştinare, în diverse stadii de intensitate.În cadrul zonei analizate pentru amplasarea perdelelor de protecţie a câmpului cursurile de apă care prezintă importanţă şi care au influenţă directă în dezvoltarea vegetaţiei lemnoase şi ierboase sunt Argeş şi Sabar. Pâraiele din zonă au în general debite reduse, putând seca în perioada estivală, dar în cazul ploilor torenţiale de lungă durată pot să provoace inundaţii.Apa freatică, alimentată mai ales prin infiltrarea apelor din precipitaţii, este situată de la 2-6 m în lunci până la 10-20 (40) m pe interfluvii (în câmpie).Pentru o mai mare parte a suprafeţei în studiu (cea din sud-est, est) singura sursa de apă pentru aprovizionarea vegetaţiei rămâne apa din precipitaţii. Această dependenţă totală a vegetaţiei faţă de regimul pluviometric o face vulnerabilă la secetă, mai ales la manifestarea pe o durată mai mare a acestui fenomen.2.3.4. Condiţii climaticeDupă raionarea climatică din "Monografia Geografică a R.P.R", teritoriul studiat pentru amplasarea perdelelor forestiere de protecţie corespunde formulei climatice II.Ap2 – sectorul de climă continentală, ţinutul zonei de câmpie, districtul central, unde precipitaţiile anuale depăşesc 500-550 mm. Regiunea fiind deschisă către est, rămâne expusă iarna invaziilor de aer continental foarte rece, iar vara de aer foarte cald, astfel că amplitudinile medii anuale ale temperaturii aerului depăşesc chiar 25°C. În partea centrală a ţinutului, advecţia liberă a aerului rece din est reduce iarna media lunară a temperaturii sub -3°C.În timpul anului, timp de aproximativ 300 de zile, temperatura depăşeşte 0°C, iar 185-200 de zile trece de 10°C. Numărul anual al zilelor cu îngheţ este 95-115.În general, viteza vântului pe teritoriul judeţului Ilfov este mai redusă în nord, vest şi sud decât în est. Stratul de zăpadă acoperă terenul timp de 30-40 de zile pe an. În intervalul cald temperaturile maxime depăşesc la amiază 25°C în 100-120 de zile şi 30°C în 35-50 de zile. În timpul deplasării ciclonilor dinspre sud, precipitaţiile frontale se intensifică în nordul districtului din cauza ascensiunii aerului umed.După Koppen, zona se încadrează în climatul de tip D.f.a.x. – climat continental secetos, cu veri calde şi ierni aspre, specific Câmpiei Române.Valorile medii multianuale ale temperaturii aerului înregistrează o uşoară creştere de la nord (10,5°C) la sud (11°C). Temperaturile medii lunare sunt prezentate în tabelul 3.Tabelul 3Temperaturi medii lunare la câteva staţiimeteorologice din judeţul Ilfov───────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────┐                   │ Temperatură medie lunară (°C) │ Staţia meteo ├────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┤                   │ I │II │III │ IV │ V │ VI │VII │VIII│ IX │ X │ XI │ XII│───────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤Bucureşti-Filaret │-2,8│-0,7│ 5,0│11,4│16,9│20,6│22,9│22,3│18,1│11,9│ 5,3│0,0 │───────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤Tâncăbeşti-Snagov │-2,5│-0,2│ 5,5│12,0│17,3│20,9│23,2│22,4│18,3│12,2│ 5,9│-0,3│───────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤Bucureşti-Băneasa │-3,3│-1,2│ 4,4│10,8│16,4│20,0│22,3│21,6│17,4│11,4│ 4,8│-0,5│───────────────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘Temperatura minimă absolută a fost de -35,0°C, valoare înregistrată la staţia Snagov (25 ianuarie 1942), iar maxima absolută de + 40,0°C, tot la staţia Snagov (20 august 1945).Amplitudinea rezultată prin cumularea valorilor extreme (75°C), precum şi aceea a mediilor lunare ale temperaturii aerului (25°C) reflectă caracterul continentalismului accentuat al climatului judeţului Ilfov, caracterizat prin veri călduroase şi secetoase şi ierni friguroase, dominate de prezenţa frecventă a maselor de aer rece continental din est sau arctic din nord şi de vânturi puternice care viscolesc zăpada.Cantitatea medie anuală de precipitaţii variază, în funcţie de staţia meteorologică la care s-au făcut măsurătorile, de la 466,0 mm la 580,0 mm, valori care reflectă tipul de climă temperat continentală. Distribuţia lunară a acestora este prezentată în tabelul 4.Tabelul 4Precipitaţii medii lunare la câteva staţiimeteorologice din judeţul Ilfov───────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────┬───┐               │ Precipitaţii medii (mm) în luna: │A- │ Staţie meteo ├────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┤nu-│               │ I │ II │ III│ IV │ V │ VI │VII │VIII│ IX │ X │ XI │ XII│ală│───────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼───┤Afumaţi │31,4│29,4│34,2│40,5│63,6│68,4│54,5│42,6│37,5│36,4│36,4│30,2│521│───────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼───┤Bucureşti- │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │  Băneasa │29,4│26,0│32,2│40,8│63,5│92,4│69,2│49,8│39,0│39,3│42,5│31,0│555│───────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼───┤Bucureşti- │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │  Filaret │38,5│31,5│36,2│44,3│64,0│91,9│57,7│51,9│36,3│42,4│45,6│39,7│580│───────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼───┤Tâncăbeşti- │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │  Snagov │34,6│30,8│37,4│33,7│59,0│75,9│58,1│42,9│35,7│41,4│44,1│42,6│540│───────────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴───┘Evapotranspiraţia potenţială atinge o valoare medie de 691-735 mm/an (tabelul 5), cu următoarea distribuţie lunară:Tabelul 5Evapotranspiraţia potenţială───────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────┬───┐               │ Evapotranspiraţia (mm) în luna: │A- │ Staţie meteo ├────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┤nu-│               │ I │ II │ III│ IV │ V │ VI │VII │VIII│ IX │ X │ XI │ XII│ală│───────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼───┤Bucureşti- │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │  Băneasa │ 0 │ 0 │ 14 │ 50 │ 94 │124 │143 │125 │ 83 │ 45 │ 13 │ 0 │691│───────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼───┤Bucureşti- │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │  Filaret │ 0 │ 0 │ 16 │ 52 │ 96 │126 │147 │131 │ 86 │ 47 │ 14 │ 0 │715│───────────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴───┘Evapotranspiraţia potenţială medie anuală şi în perioada de vegetaţie este mai mare decât cantitatea medie de precipitaţii, din care cauză rezultă o perioadă secetoasă, cu uscăciune în sol, cu efect negativ asupra dezvoltării vegetaţiei forestiere, în special la câmpie, unde aportul freatic este nul.În date medii, primul îngheţ se produce la sfârşitul perioadei de vegetaţie, între 10-30 octombrie, iar ultimul îngheţ între 1-20 aprilie, ceea ce indică producerea de îngheţuri târzii. Zăpezile, deşi nu abundente, în cumul cu o activitate eoliană accentuată, creează condiţii pentru troienirea acesteia.De menţionat că regimul temperaturilor medii, umidităţii atmosferice, evapotranspiraţiei sunt influenţate de natura, viteza şi intensitatea vânturilor din zonă (în condiţii de temperaturi mari şi precipitaţii puţine, vânturile produc creşterea evapotranspiraţiei, afectând umiditatea din sol, amplificând fenomenul de secetă, cu efect negativ asupra vegetaţiei forestiere).În ceea ce priveşte regimul eolian, zona studiată se află sub influenţa a 2 curenţi principali de aer: iarna predomină vânturile de est (21,6%) şi nord-est (19,7%) (Crivăţul) (tabelul 6), reci şi uscate, a căror viteză este cuprinsă între 7 şi 16 m/s; primăvara şi vara predomină vânturile de vest, sud-vest şi sud (Austrul), calde şi uscate, cu viteze de până la 11 m/s. Predominante sunt vânturile de iarnă, cu maxime ce pot depăşi 125 km/oră.Datele de referinţă privind regimul eolian, frecvenţa şi viteza medie a vântului sunt prezente în tabelul 6.Tabelul 6Regimul eolian în judeţul Ilfov┌───────────────┬──────────────┬────────────────────────────────────────┬────┐│ │ │ Direcţia vântului │ ││ Specificări │Staţia meteo ├────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬─────┤Calm││ │ │ N │ NE │ E │ SE │ S │ SV│ V │ NV │ │├───────────────┼──────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─────┼────┤│Frecvenţa medie│Bucureşti- │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││a vântului │Băneasa │5,1 │21,5│19,4│ 5,0│3,4 │16,8│13,8│ 4,9 │9,9 ││ (%) │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │├───────────────┼──────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─────┼────┤│Viteza medie │ Bucureşti- │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││ a vântului │ Băneasa │2,7 │4,7 │3,7 │2,5 │2,3 │3,2 │3,5 │ 2,4 │ – ││ (m/s) │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │└───────────────┴──────────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴─────┴────┘Analiza datelor din tabelul 6 conduce la concluzia că dominante sunt pe de o parte vânturile de est şi nord-est şi cele de vest şi sud-vest.Pe anotimpuri, indicatorii sintetici ai datelor climatice sunt prezentaţi în tabelul 7.Tabelul 7Indicatori sintetici ai datelor climatice din judeţul Ilfov┌────────────┬─────────────────┬───────────┬────────────┬─────────┬────────────┐│Specificări │ Staţia meteo │Temperatură│Precipitaţii│Indice de│ Indice ││ │ │ (°C) │ (mm) │umiditate│ de Martonne││ │ │ │ │ (R=P/t) │ │├────────────┼─────────────────┼───────────┼────────────┼─────────┼────────────┤│Media anuală│Bucureşti-Filaret│ 10,9 │ 580,0 │ 69 │ 27,7 ││ ├─────────────────┼───────────┼────────────┼─────────┼────────────┤│ │Tâncăbeşti-Snagov│ 11,3 │ 540,0 │ 73 │ 26,7 ││ ├─────────────────┼───────────┼────────────┼─────────┼────────────┤│ │Bucureşti-Băneasa│ 10,3 │ 555,1 │ 72 │ │├────────────┼─────────────────┼───────────┼────────────┼─────────┼────────────┤│Primăvara │Bucureşti-Filaret│ 13,5 │ 144,5 │ 64 │ 27,4 ││ ├─────────────────┼───────────┼────────────┼─────────┼────────────┤│ │Tâncăbeşti-Snagov│ 12,8 │ 122 │ │ 25,9 ││ ├─────────────────┼───────────┼────────────┼─────────┼────────────┤│ │Bucureşti-Băneasa│ 10,5 │ │ │ │├────────────┼─────────────────┼───────────┼────────────┼─────────┼────────────┤│ Vara │Bucureşti-Filaret│ 22,2 │ 201,5 │ 57 │ 25,4 ││ ├─────────────────┼───────────┼────────────┼─────────┼────────────┤│ │Tâncăbeşti-Snagov│ 22,1 │ 166 │ │ 23,2 ││ ├─────────────────┼───────────┼────────────┼─────────┼────────────┤│ │Bucureşti-Băneasa│ 21,3 │ │ │ │├────────────┼─────────────────┼───────────┼────────────┼─────────┼────────────┤│Toamna │Bucureşti-Filaret│ 12,5 │ 124,3 │ 71 │ 24,8 ││ ├─────────────────┼───────────┼────────────┼─────────┼────────────┤│ │Tâncăbeşti-Snagov│ 12,1 │ 117 │ │ 21,4 ││ ├─────────────────┼───────────┼────────────┼─────────┼────────────┤│ │Bucureşti-Băneasa│ 11,2 │ │ │ │├────────────┼─────────────────┼───────────┼────────────┼─────────┼────────────┤│ Iarna │Bucureşti-Filaret│ -1,2 │ 109,7 │ 83 │ 50,8 ││ ├─────────────────┼───────────┼────────────┼─────────┼────────────┤│ │Tâncăbeşti-Snagov│ -1,0 │ 145 │ │ 46,9 ││ ├─────────────────┼───────────┼────────────┼─────────┼────────────┤│ │Bucureşti-Băneasa│ -1,6 │ │ │ │├────────────┼─────────────────┼───────────┼────────────┼─────────┼────────────┤│Sezon de │Bucureşti-Filaret│ 18,7 │ │ 59 │ 24,1 ││vegetaţie ├─────────────────┼───────────┼────────────┼─────────┼────────────┤│ │Tâncăbeşti-Snagov│ 18,5 │ │ │ ││ ├─────────────────┼───────────┼────────────┼─────────┼────────────┤│ │Bucureşti-Băneasa│ 18,1 │ │ │ │└────────────┴─────────────────┴───────────┴────────────┴─────────┴────────────┘După cum se poate vedea din datele prezentate, indicele de ariditate (de Martonne) cu o valoare medie anuală între 23,0 şi 27,7 corespunde etajelor fitoclimatice de câmpie forestieră şi silvostepă internă. Valorile acestuia pe timp de vară (23,2-25,4°C) sunt mai mici decât valorile medii anuale, fiind caracteristice pentru vegetaţia de silvostepă internă. În cadrul zonei studiate nu se constată diferenţieri climatice mari datorită faptului că şi energia de relief este mică (20-130 m).Factorii de risc în zonă rămân vânturile puternice din direcţia E-NE, care vara contribuie la evapotranspiraţia puternică şi la apariţia fenomenelor de secete prelungite, iar iarna produc fenomene puternice de viscol cu acumulări de zăpadă.2.3.5. Vegetaţia din zonăÎn judeţul Ilfov, condiţiile geoclimatice date au determinat localizarea vegetaţiei forestiere în două unităţi zonale bioclimatice: câmpie forestieră, care are ponderea cea mai mare, şi silvostepa internă, care înregistrează un procent cu mult mai mic.Regimul factorilor climatici nu are caracter limitativ asupra vegetaţiei forestiere, abaterile pronunţate ale unor parametri ce caracterizează clima de la valorile medii ale acestora producând modificări vizibile în cadrul arboretelor (diminuarea creşterilor, uscare anormală, vitalitate scăzută etc.). Productivitatea scăzută a arboretelor se datorează şi faptului că vegetaţia forestieră nu valorifică integral potenţialul staţional, în parte şi datorită metodelor de gospodărire a pădurilor de-a lungul anilor.Valoarea mediei multianuale a regimului termic (10-11°C) satisface în condiţii medii cerinţele faţă de căldură ale stejarului pedunculat, stejarului roşu, stejarului brumăriu, cerului, teiului, carpenului, frasinului, ulmului de Turchestan, jugastrului, arţarului tătărăsc etc. Arboretele naturale sunt rare şi ocupă suprafeţe restrânse, fiind constituite din cer, stejar brumăriu şi stejar pedunculat.Din cele 25 de tipuri de pădure natural – fundamentale, identificate pe raza judeţului Ilfov, cele mai bine reprezentate tipuri naturale de pădure sunt:– 6221 – stejăreto-şleau normal de câmpie (s);– 6222 – şleau normal de câmpie (s);– 6223 – stejăreto-şleau de câmpie (m);– 7121 – ceret normal de câmpie (s);– 7131 – ceret de silvostepă pe cernoziom degradat cu substrat de loess (s);– 7432 – amestec de stejar pedunculat cu cer (s);– 7521 – cero-şleau normal de câmpie (s);– 7523 – cero-şleau de productivitate mijlocie (m);– 8111 – stejar brumăriu pur pe cernoziom puternic degradat cu substrat de loess (s);– 8433 – amestec de cer şi gârniţă cu stejar brumăriu (m).Majoritatea terenurilor din zonă sunt ocupate de culturi agricole.În componenţa vegetaţiei erbacee intră speciile caracteristice şleaurilor de câmpie şi silvostepei interne. Domină vegetaţia ierboasă formată din speciile Festuca valesiaca, Carex sp., Cynodon dactylon etc.2.4. Caracteristicile principale ale perdelelor forestiere propuse (amplasament în teren, orientare, lăţime, distanţe, specii recomandate, scheme de plantare)2.4.1. Amplasamentul perdelelor forestierePrincipalele efecte ale perdelelor forestiere de protecţie a câmpului sunt ameliorarea climatului local şi a regimului hidric şi edafic. Structura lor determină eficacitate în reducerea vitezei vântului şi modificarea microclimatului prin: orientare, număr de rânduri, compoziţie, densitate, înălţime, continuitate.Cele mai eficiente perdele forestiere sunt cele orientate în unghi drept faţă de vântul vătămător predominant. Un element important în orientarea perdelelor forestiere de protecţie îl constituie şi configuraţia terenului. Orientarea perdelelor forestiere de protecţie trebuie făcută în aşa fel încât prin aceasta să se asigure un efect maxim în sensul realizării funcţiunilor pentru care ele se creează.În terenurile practic orizontale, lipsite de scurgeri de suprafaţă, orientarea perdelelor se stabileşte în funcţie de direcţia vânturilor dominante.Este cunoscut faptul că reducerea vitezei vântului în zonele protejate de perdele forestiere este maximă atunci când perdelele sunt aşezate perpendicular pe direcţia vântului, care poate fi considerată ca direcţie (orientare) optimă. Acest efect al perdelelor scade simţitor atunci când unghiul ce-l fac cu direcţia optimă este mai mare de 30-40°. Pentru a avea o protecţie maximă împotriva vântului, este necesar, deci, ca perdelele principale să fie orientate perpendicular sau cât mai aproape de perpendicular faţă de direcţia vânturilor vătămătoare dominante.Ca vânturi vătămătoare pentru culturi sunt considerate:– vânturile, calde, uscate şi fierbinţi, care provoacă o pierdere mare de umezeală prin evapotranspiraţie şi transpiraţie în timpul sezonului de vegetaţie în timpul creşterii şi dezvoltării culturilor agricole;– vânturile puternice sau furtunile care spulberă zăpada ori ridică stratul fertil al solului atunci când acesta este dezgheţat şi descoperit;– rare, dar cu efect distrugător total, vânturile puternice, furtunile de praf şi tornadele, care culcă şi răvăşesc culturile agricole vara, spulberă solul dezvelind semănăturile în timpul primăverii şi toamnei, rup crengile arborilor şi pomilor şi scutură fructele înainte de coacere.În terenurile înclinate (5-7°) amplasarea perdelelor forestiere se face ţinându-se seama pe cât este posibil şi de înclinarea terenului, orientându-se perdelele cât mai aproape de curba de nivel. Această condiţie satisface în mare măsură funcţiile de reducere a pierderilor de apă prin scurgerea la suprafaţă şi reducere a eroziunii solului. În acelaşi timp, prin această aşezare se pot obţine parcele de asolament cât mai uniforme din punctul de vedere al calităţilor solului, iar arătura se poate face de-a lungul curbei de nivel, ceea ce contribuie în plus la reducerea eroziunii.În judeţul Ilfov, din datele furnizate de staţiile meteorologice locale (Bucureşti-Filaret, Bucureşti-Băneasa, Afumaţi, Tâncăbeşti-Snagov) a rezultat că, mai ales iarna, vânturile dominante suflă din direcţiile nord-est şi est, iar vara din direcţiile vest, sud-vest. Deoarece vânturile din direcţia nord-est şi est produc cele mai mari vătămări, orientarea optimă pentru amplasarea perdelelor forestiere principale este pe direcţia sud-vest.Prin urmare, la amplasarea perdelelor forestiere de protecţie a câmpului din judeţul Ilfov s-a ţinut seama de direcţia vânturilor dominante (nord, nord-est), de caracteristicile reliefului (plan şi uşor ondulat), de forma suprafeţelor protejate, de condiţiile de împărţire a acestora în parcele de cultură, de poziţia drumurilor, a canalelor de irigaţii, a reţelelor electrice etc.Deşi într-un sezon vântul poate bate predominant dintr-o direcţie, rareori bate exclusiv doar din acea direcţie. Ca rezultat, protecţia nu este egală pentru toate suprafeţele din partea de sub vânt. Deoarece vântul îşi schimbă direcţia şi nu mai bate direct spre perdeaua forestieră, aria protejată descreşte.În aceste condiţii, folosirea unor reţele de perdele forestiere orientate pe diferite direcţii asigură protejarea unei suprafeţe mai mari decât o singură perdea. În plus, se asigură şi îndeplinirea cât mai multor obiective (reducerea eroziunii solului provocată de vânt, asigurarea protejării câmpului agricol, creşterea eficienţei irigării culturilor agricole etc.).Amplasarea perdelelor forestiere de protecţie a ţinut seama şi de evitarea fragmentării parcelelor de cultură, astfel că şi distanţele (orientative) dintre perdele au fost modificate în funcţie de condiţiile locale.Distanţa dintre perdele a fost condiţionată în mod direct de dimensiunile tarlalelor şi în unele situaţii de modul de subîmpărţire a tarlalelor.S-a ţinut seama de următoarele:– faţă de drumurile de tarla, amplasarea perdelelor forestiere pentru protecţia câmpului s-a făcut în imediata apropiere;– faţă de existenţa canalelor de irigaţii, amplasarea perdelelor forestiere s-a făcut în imediata apropiere a drumurilor ce le deservesc;– faţă de reţelele electrice, perdelele forestiere au fost amplasate la 30 m.În cazul în care drumurile naţionale şi judeţene constituie limite de tarla, a fost evitată amplasarea perdelelor forestiere de protecţie a câmpului, deoarece instrucţiunile AND privind plantaţiile rutiere prevăd o distanţă minimă de amplasare faţă de drum de 30 m, ceea ce ar conduce la fragmentarea nejustificată a proprietăţii (fâşia de teren rămasă între drum şi perdea nu ar mai putea fi utilizată corespunzător pentru culturile agricole).Se menţionează că, în cazul intersectării liniilor electrice, compoziţia perdelelor forestiere este numai din arbuşti sub acestea şi pe o distanţă de 20 m faţă de marginea proiecţiei liniilor electrice.2.4.2. Lăţimea perdelelor forestiereLa stabilirea lăţimii diferitelor tipuri de perdele forestiere s-a ţinut seama de mai mulţi factori: orografia terenului, condiţiile climatice generale, obţinerea unui efect ameliorator optim al regimului microclimatic şi al celui hidrologic şi o bună dezvoltare a perdelei.În terenurile orizontale, fără scurgeri la suprafaţă, unde rolul principal al perdelelor este acela de a se opune vântului, lăţimea perdelelor nu trebuie să fie prea mare, pentru a se putea obţine semipenetrabilitatea necesară unei bune repartiţii a zăpezii în timpul iernii şi o bună repartiţie a umezelii relative a aerului în timpul sezonului de vegetaţie. Lăţimea perdelelor nu trebuie să fie nici prea mică, pentru a nu permite luminarea, înierbarea şi uscarea solului de sub perdea.În terenurile cu înclinarea până la 3°, lăţimea perdelelor, indiferent de caracterul şi frecvenţa vânturilor, va fi cuprinsă între 11 -14 m, iar compoziţia lor va fi mai bogată în arbuşti.În cazul când perdelele principale suferă o deviaţie faţă de orientarea optimă, precum şi în terenurile cu înclinarea până la 3°, în care perdelele principale nu sunt orientate pe curba de nivel, perdelele secundare vor avea lăţimea egală cu aceea a perdelelor principale.În terenuri predispuse la eroziune, cu înclinarea mai mare de 3°, perdelele principale, aşezate de-a lungul curbei de nivel, vor avea lăţimi diferite, care depind de configuraţia terenului.Coroborând condiţiile de stabilire a lăţimii perdelelor forestiere de protecţie prezentate mai sus cu situaţia existentă pe teren (caracteristici locale de relief şi cadastrale), reţeaua a fost creată dintr-un singur tip de perdea, având 10 m lăţime, urmărindu-se compensarea scăderii efectului protector datorită creşterii distanţelor dintre perdele prin mărirea suprafeţelor ocupate de vegetaţia forestieră.2.4.3. Descrierea perdelelor forestiere de protecţie a câmpurilora.1) Speciile propuse în compoziţia de împădurire a perdelelor forestiere de protecţie pentru zona de câmpie forestieră din cadrul judeţului Ilfov, proporţia lor de participare şi schema de plantare sunt prezentate mai jos:20St (St.r, Ce) 20Tep 20Ju (Ul) 40 arb (10 Lc 20 Pd 10 Mc)Număr de puieţi/ha: 5.000Schema de plantare: 2 x 1 ma Tep St Ju aa Tep St Ju aa Tep St Ju aa Tep St Ju a– arbuştii utilizaţi vor fi: lemn câinesc, păducel, măceş.Soluţie alternativă:– compoziţia: 20 Sc 20 Ju 20 Gl 40 arb– număr de puieţi/ha: 5.000– schema: 2 x 1 ma Gl Sc Ju aa Gl Sc Ju aa Gl Sc Ju aa Gl Sc Ju a– arbuştii utilizaţi vor fi: lemn câinesc, păducel, măceş.Se menţionează că speciile de arbuşti care se vor folosi în compoziţia perdelelor de protecţie au rol prioritar de protecţie a solului şi asigură impenetrabilitatea necesară realizării scopului funcţional al acestor perdele forestiere.Tehnologiile propuse pentru înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie prevăd pentru pregătirea terenului lucrări mecanizate de arat şi discuit pe toată suprafaţa.În vederea asigurării reuşitei lucrărilor de împădurire se recomandă respectarea riguroasă a regulilor de transport, manipulare, depozitare şi plantare a puieţilor.Plantarea se realizează în gropi executate cu motoburghiul montat pe tractor U650. Înainte de plantare, rădăcinile puieţilor care se plantează primăvara se vor toaleta. Pământul cu care se acoperă rădăcinile va fi bine bătătorit cu piciorul, evitându-se astfel pătrunderea aerului.Puieţii de foioase vor fi receptaţi după plantare pentru a se creşte proporţia de reuşită, în condiţiile deficitului de precipitaţii din zonă.Se estimează că pierderile la împăduriri vor fi de 20 % în anul I şi de 10 % în anul II. Acestea vor face obiectul completărilor: anul II 20 %, anul III 10 %.Pentru realizarea stării de masiv se estimează ca vor fi necesari în jur de 5 – 7 ani. În acest interval puieţii vor avea nevoie de o serie de lucrări de întreţinere:● revizuiri: anul I o singură dată; anul II o singură dată; anul III o singură dată;● mobilizarea manuală a solului pe rândul de puieţi (40% din suprafaţă): anul I de 3 ori; anul II de 3 ori; anul III de 3 ori; anul IV o singură dată; anul V o singură dată; anul VI o singură dată;● praşila mecanizată între rândurile de puieţi (60 % din suprafaţă): anul I de 3 ori; anul II de 3 ori; anul III de 3 ori; anul IV de 1 – 2 ori; .● descopleşirea manuală a puieţilor de ierburi şi specii lemnoase între rândurile de puieţi (60 % din suprafaţă); anul IV o singură dată; anul V o singură dată; anul VI o singură dată.Pentru combaterea dăunătorilor sunt necesare stropiri cu soluţii insecticide (câte una în primii 5 ani de la instalarea culturilor).a.2) Speciile propuse în compoziţia de împădurire a perdelelor forestiere de protecţie pentru zona de silvostepă (de câmpie) din cadrul judeţului Ilfov, pe cernoziomuri cambice şi argiloiluviale, proporţia lor de participare şi schema de plantare sunt prezentate mai jos:20Stb (Stp, Str) 20Te 20Ju (Ul) 40 arb (10 Lc 20 Pd 10 Mc)Număr de puieţi/ha: 5.000Schema de plantare: 2 x 1 ma Te St b Ju aa Te St b Ju aa Te St b Ju aa Te St b Ju aSoluţie alternativă– compoziţia: 20 Sc 20 Te 20 Ju 20 Gl 20 arb– număr de puieţi/ha: 5.000– schema: 2 x 1 mGl Te Sc Ju aGl Te Sc Ju aGl Te Sc Ju aGl Te Sc Ju a– arbuştii utilizaţi vor fi: lemn câinesc, păducel, măceş.Şi în acest caz, speciile de arbuşti care se vor folosi în compoziţia perdelelor de protecţie au rol prioritar de protecţie a solului şi asigură impenetrabilitatea necesară realizării scopului funcţional al acestor perdele forestiere.Tehnologiile propuse pentru înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie prevăd pentru pregătirea terenului lucrări mecanizate de arat şi discuit pe toată suprafaţa.În vederea asigurării reuşitei lucrărilor de împădurire, se recomandă respectarea riguroasă a regulilor de transport, manipulare, depozitare şi plantare a puieţilor.Plantarea se realizează în gropi executate cu motoburghiul montat pe tractor U(650). Înainte de plantare, rădăcinile puieţilor care se plantează primăvara se vor toaleta. Pământul cu care se acoperă rădăcinile va fi bine bătătorit cu piciorul, evitându-se astfel pătrunderea aerului.Puieţii de foioase vor fi recepaţi după plantare pentru a se creşte proporţia de reuşită, în condiţiile deficitului de precipitaţii din zonă.Se estimează că pierderile la împăduriri vor fi de 20 % în anul I şi de 10 % în anul II. Acestea vor face obiectul completărilor: anul II 20 %, anul III 10 %.Pentru realizarea stării de masiv se estimează că vor fi necesari în jur de 5 – 7 ani. În acest interval puieţii vor avea nevoie de o serie de lucrări de întreţinere:● revizuiri: anul I o singură dată; anul II o singură dată; anul III o singură dată;● mobilizarea manuală a solului pe rândul de puieţi (40% din suprafaţă): anul I de 3 ori; anul II de 3 ori; anul III de 3 ori; anul IV o singură dată; anul V o singură dată; anul VI o singură dată.● praşila mecanizată între rândurile de puieţi (60 % din suprafaţă): anul I de 3 ori; anul II de 3 ori; anul III de 3 ori; anul IV de 1 – 2 ori;.● descopleşirea manuală a puieţilor de ierburi şi specii lemnoase între rândurile de puieţi (60 % din suprafaţă): anul IV o singură dată; anul V o singură dată; anul VI o singură dată.Pentru combaterea dăunătorilor sunt necesare stropiri cu soluţii insecticide (câte una în primii 5 ani de la instalarea culturilor).Se menţionează faptul că soluţiile alternative vor fi adoptate numai în situaţia insuficienţei puieţilor prevăzuţi în soluţia de bază. Chiar dacă salcâmul are creştere viguroasă şi poate acoperi cerinţele locale în material lemnos datorită bonităţii staţiunilor – superioară pentru şleaul de câmpie, respectiv stejăretele de stejar brumăriu în amestec cu alte specii, se insistă pe specii caracteristice tipurilor de pădure menţionate.În tabelul 8 se prezintă distribuţia preliminară a compoziţiilor adoptate pentru realizarea perdelelor forestiere pe localităţi. În faza de SF + PT, după efectuarea cartărilor pedostaţionale, aceasta va fi confirmată şi definitivată.Tabelul 8Distribuţia soluţiilor de compoziţie a perdelelor forestiere pe localităţi

Suprafaţa totală ocupată de perdelele forestiere de protecţie a câmpului în judeţul Ilfov este de 240, 85 ha, suprafaţă repartizată în proporţii aproximativ egale între cele două tipuri de compoziţii propuse.2.5. Efectele preconizate după instalarea perdelelor forestiere de protecţieObiectivele protejate de perdelele forestiere de protecţie a câmpului din judeţul Ilfov sunt, pe de o parte, terenurile agricole, dar şi sistemele de irigaţie, drumurile (naţionale, judeţene şi comunale), localităţi, ferme, livezi, vii etc.Pe fondul schimbărilor climatice înregistrate la nivel global, datorate diverselor cauze, s-a accentuat deteriorarea condiţiilor de mediu, care produc efecte ireversibile asupra vieţii şi activităţii umane.Lucrările de reconstrucţie ecologică sau ameliorare au scopul îmbunătăţirii condiţiilor de mediu, ideea de bază promovată fiind crearea unei complementarităţi benefice între vegetaţia forestieră de orice tip şi activitatea agroindustrială desfăşurată în vecinătate, care să conducă la un echilibru sănătos între managementul agroindustrial şi ecologie, cu beneficii pe termen lung aduse elementelor de mediu.Reţeaua de perdele forestiere propusă pentru protecţia câmpului din judeţul Ilfov a fost concepută prin prisma realizării unei împărţiri judicioase a zonelor cu diferite activităţi economice, agricole, industriale, rezidenţiale, delimitate prin aceste perdele.La instalarea reţelei de perdele forestiere de protecţie a câmpului au fost luate în considerare deopotrivă funcţiile ecoprotective şi estetico-sociale ce trebuie îndeplinite de aceasta.● Protecţia culturilor agricolePrintre efectele perdelelor forestiere de protecţie asupra culturilor agricole enumerăm:1. reducerea efectului secetelor, în condiţiile unei clime temperat continentale cu nuanţe excesive;2. îmbunătăţirea distribuţiei umidităţii solului şi sporirea umidităţii aerului la suprafaţa culturilor agricole şi, ca atare, o mai bună rezistenţă la secetă a culturilor;3. protejarea culturilor de toamnă împotriva îngheţurilor ca urmare a efectului ecologic exercitat de stratul de zăpadă asupra acestora;4. împiedicarea răspândirii prin vânt a seminţelor de buruieni (pălămidă, susai, ciulin etc.), care pot infesta culturile, precum şi a insectelor dăunătoare;5. dezvoltarea fondului natural entomofag, care contribuie la reducerea aplicării de insecticide în culturile agricole protejate;6. împiedicarea deflaţiei şi prin aceasta prevenirea furtunilor de praf, a sărăcirii solului şi ajutorarea dezvoltării normale a semănăturilor;7. reducerea evapotranspiraţiei neproductive cu circa 30 %;8. sporirea producţiei culturilor protejate, spor care este cu 10 – 20% mai mare decât în suprafeţele fără perdele forestiere.Din datele existente se pot preciza sporurile de recoltă în culturi neirigate, în condiţiile unei tehnici puţin avansate şi ale unor perdele relativ tinere, de 6 – 10 m înălţime, care au variat în funcţie de caracterul climatic al anului, de agrotehnica folosită, de înălţimea şi desimea perdelelor, astfel:– la grâul de toamna – între 11-143 %;– la porumb ştiuleţi – între 17-61%;– la orz de toamnă – între 19-27 %;– la orz de primăvară – între 10-106 %;– la sfeclă – între 12-45%;– la floarea-soarelui – între 15-28%;– la lucernă pentru fân – între 29-36 %;– la borceag pentru fân – între 21-47 %.Aceste sporuri echivalează cu mărirea suprafeţei de cultură cu 12 – 103 % în anii normali şi secetoşi şi cu 275 – 1.382 % în anii excesiv de secetoşi;9. reducerea pierderilor de humus şi de substanţe nutritive din orizonturile superioare afectate de fenomenul de eroziune eoliană;10. reţinerea zăpezii, repartizarea ei mai uniformă şi evitarea spulberării acesteia;11. evitarea culcării lanurilor şi frângerii tulpinilor, ruperii frunzelor şi scuturării premature a florilor şi fructelor;12. împiedicarea ofilirii şi şiştăvirii culturilor sau boabelor de cereale, mai ales în anii sau în perioadele cu umiditate atmosferică redusă;13. îmbunătăţirea uniformităţii udărilor şi împiedicarea pierderilor de apă din jet în cazul irigaţiei prin aspersiune.● Creşterea suprafeţelor ocupate cu vegetaţie forestierăPrin amplasarea reţelei de perdele forestiere de protecţie a câmpului în judeţul Ilfov s-a urmărit extinderea zonelor cu vegetaţie forestieră, instalându-se cu precădere în partea de est şi sud-est, zone în care pădurile ocupă suprafeţe mici.În viitor, perimetrul unor tarlalele delimitat de perdelele forestiere va putea fi în întregime împădurit, constituind trupuri de pădure legate între ele prin restul reţelei de perdele.● Stocarea carbonuluiÎn urma cercetărilor efectuate s-a constatat că fiecare 100.000 ha de perdele forestiere plantate, care ar reprezenta 40 milioane de arbori, stochează aproximativ 5.000 tone CO(2) la vârsta de 20 de ani, cantitate care va creşte odată cu vârsta arborilor.Pe lângă stocarea carbonului în arborii din perdelele forestiere rezultă şi economisirea (compensarea) energiei prin reducerea combustibililor folosiţi. În cazul unei perdele forestiere de protecţie a câmpului agricol, neutilizarea agricolă a terenului ocupat de acestea reprezintă folosirea unei cantităţi mai mici de combustibil pentru culturile agricole. La o medie a consumului de aproximativ 40 litri combustibil pe ha, plantând 30.000 ha de perdele forestiere, se va reduce consumul de combustibil cu 1.200.000 litri anual.● Ameliorarea mediului înconjurătorModificarea temperaturii aerului. Instalarea perdelelor forestiere de protecţie are o certă influenţă benefică asupra mediului înconjurăţor, prin reducerea amplitudinii diurne a temperaturii cu 2-4°C şi a celei anuale cu 1-2°C. Acestea încălzesc aerul din spaţiul vecin noaptea şi îl răcoresc ziua prin schimb de aer.Pe baza cercetărilor efectuate, s-a evidenţiat faptul că vara efectul de răcire a aerului într-o zonă cu vegetaţie forestieră depăşeşte 3°C. Considerând că scăderea temperaturii cu un 1°C este echivalentă cu o creştere a poziţiei altitudinale de 200 m, rezultă că într-o zonă împădurită microclimatul de sub coronament este similar cu cel dintr-o zonă fără arbori, situată la altitudinea de 600 m. Efectul de răcire este datorat nu numai diminuării radiaţiei de către stratul de frunze ale arborilor, ci şi evaporării prin frunze, care foloseşte în medie 60-75% din energia de radiaţie pentru transpiraţie.Perdele forestiere determină micşorarea amplitudinii temperaturii aerului, diurnă cu 1-4°C şi anuală cu 1-2°C.Radiaţia solară sub coroanele arborilor este de aproape 9 ori mai mică decât în locurile deschise. În consecinţă, la adăpostul unei plantaţii compacte de arbori, radiaţia solară reprezintă, în funcţie de compoziţie, vârstă şi desimea acesteia, până la aproape 40% din radiaţia din teren deschis.Rolul sanitar-igienic al perdelelor forestiere constă în faptul că în porţiunile umbrite de arbori radiaţia calorică este cu 5,0°C mai mică decât la umbra clădirilor şi mult mai apropiată de limitele optime de confort termic (17,2-21,7°C).Modificările de temperatură apar şi ca o consecinţă a reducerii vitezei vântului de către arbori (atât prin coroane, cât şi prin tulpini).Ridicarea umidităţii aerului. Reducerea temperaturilor ridicate datorită prezenţei arborilor este asociată cu o creştere a umidităţii aerului cu aproximativ 18%, îndeosebi la sfârşitul ciclului diurn. Ridicarea umidităţii atmosferice se datorează capacităţii de evaporare a masei foliare, care este de 10 ori mai mare în comparaţie cu un teren lipsit de vegetaţie. Umiditatea aerului sub coronamentul arborilor se caracterizează printr-o amplitudine cu 45% mai mică decât în teren descoperit.Arborii sunt necesari şi pentru a utiliza excesul de apă din precipitaţii, care altfel este eliminată greu numai prin evaporare, în condiţii de relief plan (funcţia de drenaj biologic).Reducerea luminii directe şi a celei reflectate. Lumina prea intensă, orbitoare, provenită de la soare sau de la suprafeţele reflectante, naturală sau artificială, poate fi redusă atunci când arbori de talie corespunzătoare la maturitate, cu un anumit profil şi o anumită densitate a coroanei, sunt plantaţi în apropierea anumitor obiective social-economice. Frunzişul şi ramurile dese reduc considerabil intensitatea luminii. Coroanele rare ale arborilor din specii de foioase, precum şi ale unor arbuşti care au la maturitate coroane mai transparente sau frunzişul căzut în perioada de toamnă-iarnă filtrează şi reduc moderat lumina solară prea puternică.● Stimularea schimburilor de aerPerdelele forestiere au ca efect şi stimularea schimburilor de aer prin rolul de ventilator şi filtru, prin care se asemuiesc cu nişte enorme tunele aerodinamice prin care aerul, înainte de ajunge la componenta cenotică consumatoare predominantă, este curăţat de praf, răcit, umezit şi îmbogăţit cu ioni negativi.Prin schimbul de aer realizat în zonele în care se instalează perdele forestiere de protecţie se împiedică impurificarea aerului cu particule fine de praf, depunerile pe flori şi frunze şi deci crearea premiselor de fecundare în bune condiţii şi creşterea capacităţii fotosintetice a plantelor.Cercetările efectuate arată că reduc viteza vântului cu 30-50% în partea adăpostită, pe o distanţă egală cu 15-20 ori înălţimea perdelei şi cu 10-15% în partea expusă pe o distanţă egală cu 5-10 ori înălţimea perdelei.● Degajarea oxigenului de către arboriÎn condiţii ecologice optime, o suprafaţă foliară de 25 mp poate degaja atâta oxigen cât are nevoie un om în aceeaşi perioadă. Prin studiile efectuate în S.U.A. s-a calculat că în decursul unui sezon de vegetaţie 1 mp de suprafaţă foliară degajă, în funcţie de specie, de la 0,47 kg oxigen până la 1,1 kg oxigen.Un hectar de plantaţie forestieră absoarbe în decurs de 8 ore o cantitate de 8 kg de bioxid de carbon, cam tot atât cât expiră în aceeaşi perioadă 20 de oameni. Conform normelor furnizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, pentru asigurarea unei cantităţi anuale optime de oxigen pe cap de locuitor de 400 kg este necesară o zonă verde de 0,1-0,3 ha.● Filtrarea particulelor în suspensie şi a prafuluiArborii, arbuştii şi pătura erbacee ce alcătuiesc perdelele forestiere de protecţie a câmpurilor filtrează şi purifică aerul poluat de praf sau de diferite particule sedimentabile, precum şi de noxe emise de instalaţiile industriale şi utilajele de transport din zona respectivă. Mecanismele prin care se realizează această purificare constau în:– sedimentarea favorizată de reducerea vitezei vântului sub coronament şi în spaţiul adiacent;– reţinerea particulelor în suspensie prin acţiunea filtrantă a aparatului foliar;– fixarea biologic activă a pulberilor pe suprafeţele frunzelor, determinată de procesele de absorbţie şi transpiraţie.Cercetările au arătat că toate speciile de arbori şi arbuşti reţin praf pe frunzele lor în funcţie de natura lor, intensitatea poluării şi de condiţiile meteorologice. Se disting însă speciile cu frunze rugoase, cum este teiul, ce reţin mult mai mult praf decât cele cu frunzele glabre. În general, plantele ierboase şi, în special, cele lemnoase captează în medie până la 50% din praful atmosferic în timp de vară şi 37% iarna.Din cercetările efectuate a rezultat că în cazul unei perdele de protecţie cu o penetrabilitate de 40%, dispusă perpendicular pe direcţia vântului, se realizează o purificare maximă a aerului de 10%, atât în faţa perdelei cât, şi în spatele ei. Purificarea se exercită pe distanţe de 5 ori înălţimea arborilor în primul caz şi de 20 ori înălţimea acestora în cel de-al doilea caz. Măsurătorile efectuate au arătat că un hectar de pădure poate filtra o cantitate de circa 50-70 tone praf/an. În timp de iarnă perdelele formate din foioase au numai 60% din efectul manifestat în timpul verii.Prin introducerea unor astfel de perdele forestiere de protecţie a câmpurilor se reduc mult consecinţele secetelor, furtunilor de praf, eroziunii solului, atât asupra culturilor agricole, cât şi asupra aşezărilor umane, obiectivelor economico-sociale şi căilor de comunicaţie.● Reducerea poluării chimice şi gazoaseUn important efect al perdelelor forestiere de protecţie îl constituie diminuarea poluării difuze datorate activităţii agricole prin aplicarea îngraşămintelor chimice, a pesticidelor şi a îngrăşămintelor organice. Studii recente au atestat că perdelele forestiere de protecţie a terenurilor agricole diminuează considerabil poluarea difuză datorată chimizării agriculturii şi aplicării îngrăşămintelor organice (generatoare de nitriţi şi nitraţi în sol, care poluează mai ales acviferul subteran -stratul de apă potabilă subterană). Gazele toxice din atmosferă (oxizii de sulf, de azot, compuşii fluorului sau clorului, hidraţii de carbon etc.) pătrund în ţesuturile vegetale, intră în reacţie cu substanţele metabolizate de plantă şi se acumulează în ţesuturile lemnoase.Unii autori consideră că filtrarea şi depozitarea noxelor în ţesutul plantelor lemnoase sunt totuşi limitate, în special în ceea ce priveşte bioxidul de sulf. Totuşi s-a stabilit că un arbore cu o masă uscată de frunze de 10 kg poate fixa de la 100 g la 180 g, iar un arbust cu o masă uscată de 3 kg de frunze de la 6 g la 20 g. În general, capacitatea potenţială a plantelor de a rezista unei concentraţii pronunţate de noxe din atmosferă se manifestă atunci când ele cresc în condiţii pedoclimatice optime.Reţinerea noxelor gazoase de către vegetaţia forestieră se face direct prin procesul de metabolism şi indirect prin modificarea, aşa cum s-a arătat, a unor factori climatici, în special viteza vântului şi turbulenţa aerului. Mecanismul de fixare a gazelor de către arbori include atât captarea prin porii plantei, cât şi absorbţia de suprafaţă. Când nu sunt în concentraţii subletale, ele pot fi neutralizate prin oxidare în procesul metabolic al plantei.● Reducerea poluării foniceZgomotele produse de mijloacele de transport ca şi de unele activităţi agroindustriale specifice pot atinge uneori intensităţi şi frecvenţe supărătoare şi chiar dăunătoare pentru organismul uman, constituind poluarea fonică. Propagarea undelor sonore este influenţată de temperatura aerului, de direcţia vântului şi de prezenţa diferitelor obstacole.Arborii şi arbuştii din compoziţia perdelelor forestiere au însuşirea de a reduce nivelul acestor zgomote, slăbind oscilaţiile sonore în momentul trecerii lor prin ramuri sau frunziş, deoarece posedă o rezistenţă acustică mult mai mare decât a aerului. Coroanele arborilor şi arbuştilor reflectă şi dispersează aproape 75% din energia sonoră, iar restul de 25% o absorb.O perdea forestieră compactă lată de 40 m, constituită din arbori şi arbuşti, reduce zgomotul cu 17-23 dB, iar una semipenetrabilă, cu 8-11 dB. Studiindu-se capacitatea de reducere a zgomotului în funcţie de specie, s-au întocmit liste cu speciile cele mai indicate pentru crearea ecranelor sonore verzi. S-a constatat că cele mai indicate specii sunt cele cu frunze mari, consistente, cu frunziş dens şi dispus perpendicular pe direcţia zgomotului. De asemenea, speciile cu frunze sempervirescente şi marcescente sunt deosebit de eficiente.În ceea ce priveşte forma perdelei, cele mai eficiente ecrane sonore sunt cele plurietajate, cu coronament compact în plan vertical şi orizontal şi cu liziera dezvoltată.● Ridicarea gradului de ionizare a aeruluiDatorită unui potenţial bioelectric încă neelucidat pe deplin, arborii emit prin frunze şi ramuri electricitate, ridicând gradul de ionizare a aerului înconjurător.Ionii grei proveniţi din activităţile industriale, găsindu-se în concentraţii mari în atmosferă, influenţează negativ asupra respiraţiei oamenilor, provoacă oboseală şi slăbesc vederea. În schimb, ionii negativi uşori, produşi de pădure, acţionează favorabil asupra organismului uman, ameliorând activitatea cardiovasculară. Concentraţii notabile de ioni negativi au fost găsite sub coroanele următoarelor specii: stejar brumăriu, stejar pufos, stejar roşu, ulm de Turkestan etc. O parte din aceste specii poate fi inclusă în compoziţia perdelelor forestiere de protecţie a câmpurilor din judeţul Ilfov.● Creşterea biodiversităţiiPerdelele forestiere cresc gradul de biodiversitate a habitatelor agricole, asigurând habitatul de adăpost pentru numeroase specii ale florei şi faunei sălbatice.Biodiversitatea se îmbogăţeşte şi prin dezvoltarea unei entomofaune utile de prădători polifagi şi astfel face posibilă limitarea populaţiilor de dăunători.Perdeluirea câmpurilor agricole face posibilă şi dezvoltarea biotopurilor specifice faunei cinegetice şi creării condiţiilor favorabile efectivelor de vânat (iepuri, potârnichi, fazani, căprioare).● Efecte sociale şi economiceCa efect direct, perdelele forestiere de protecţie asigură confortul termic necesar în zilele toride de vară atât pentru persoanele ce activează în agricultură, cât şi pentru animalele domestice etc.Indirect, vegetaţia lemnoasă a perdelelor forestiere influenţează sănătatea oamenilor, determinând şi o stare psihică corespunzătoare.Purificarea aerului, atenuarea contrastelor termice şi umbra generată de un arbore au o acţiune directă fizico-sanitară asupra organismului, în timp ce armonia liniilor şi a culorilor încântă privirea, creând o dispoziţie sufletească favorabilă, care la rândul ei influenţează pozitiv starea generală a organismului. Toate formele şi culorile pe care le pot avea arborii şi arbuştii de-a lungul unui întreg ciclu anual stimulează direct emoţiile stenice, inhibându-le pe cele astenice.Structura ambientului, în care rolul preponderent îl are asociaţia arbori-arbuşti, constituie poate singura modalitate senzorială de reîntoarcere spre natură şi o punte de legătură către ea.Pot asigura cantităţi mici, dar nu de neglijat, de lemn de foc şi de mici construcţii rurale prin exploatarea lor forestieră la încheierea unor cicluri de viaţă (la exploatabilitate), care, în unele cazuri, pot fi scurte (de 20 de ani la salcâm).3. Evaluări pentru realizarea studiului de fundamentare, a studiului de fezabilitate, a proiectului tehnic şi pentru realizarea investiţieiPentru întocmirea devizelor au fost luate în calcul următoarele elemente:– estimarea cheltuielilor de manoperă a fost realizată pe baza "Normelor de timp şi producţie unificate pentru lucrări din silvicultură" (1997), dar luând în considerare salariul mediu orar din luna septembrie 2006 pe ramura "Silvicultură" (publicat în pagina web a Institutului Naţional de Statistică – www.insse.ro);– s-a estimat că necesarul de borne amenajistice este de 2 bucăţi/ha/perdea forestieră;– s-a estimat că necesarul de borne pentru efectuarea controlului anual al regenerărilor este de 4 bucăţi/ha;– estimarea cheltuielilor implicate de întocmirea documentaţiilor cadastrale a fost făcută pe baza Hotărârii Guvernului nr. 527/2006 (pentru evaluarea terenului agricol extravilan), Ordinului M.A.I. nr. 456/2004 (pentru avizarea şi recepţia lucrărilor de cadastru), Ordinului M.A.P. nr. 58/2002 (pentru întocmirea documentaţiilor cadastrale în cazul suprafeţelor de 0,5-1,5 ha), luându-se în calcul tarifele unice sau maximale din normativele menţionate; de asemenea, s-a pornit de la premisa acoperitoare că documentaţiile vor fi efectuate pentru toţi proprietarii (întrucât nu poate fi cunoscută în prezent ponderea proprietarilor care îşi vor da acordul pentru amplasarea perdelelor);– suprafaţa totală a reţelei de perdele pe tipuri de soluţii, conform tabelului următor:───┬─────────────────┬───────────┬────────────────────────────────────────────┐Nr.│ │ Suprafaţa │ Distribuţia compoziţiei perdelelor │crt│ Localitatea │ totală │ – ha – │   │ │ perdele ├──────────────────────┬─────────────────────┤   │ │ -ha – │ 20St 20Tep 20Ju 40Arb│20Stb 20Te 20Ju 40Arb│───┼─────────────────┼───────────┼──────────────────────┼─────────────────────┤ 1 │Berceni │ 41,39 │ 6,10 │ 35,29 │───┼─────────────────┼───────────┼──────────────────────┼─────────────────────┤ 2 │1 Decembrie │ 16,77 │ 16,77 │ 0 │───┼─────────────────┼───────────┼──────────────────────┼─────────────────────┤ 3 │Branesti │ 30,32 │ 0 │ 30,32 │───┼─────────────────┼───────────┼──────────────────────┼─────────────────────┤ 4 │Darasti │ 12,05 │ 12,05 │ 0 │───┼─────────────────┼───────────┼──────────────────────┼─────────────────────┤ 5 │Periş │ 30,20 │ 30,20 │ 0 │───┼─────────────────┼───────────┼──────────────────────┼─────────────────────┤ 6 │Petrăchioaia │ 62,00 │ 0 │ 62,00 │───┼─────────────────┼───────────┼──────────────────────┼─────────────────────┤ 7 │Vidra │ 48,12 │ 48,12 │ 0 │───┼─────────────────┼───────────┼──────────────────────┼─────────────────────┤   │ │ 240,85 │ 113,24 │ 127,61 │───┴─────────────────┴───────────┴──────────────────────┴─────────────────────┘3.1. Valoarea totală estimată a investiţiei: 22.742.045,28 lei3.2. Cheltuielile pentru realizarea studiilor de fundamentare şi de fezabilitate au fost stabilite pe baza cheltuielilor efectuate şi estimate, care au condus la o valoare totală de 190.591,73 lei.3.3. Cheltuielile pentru realizarea proiectului tehnic au fost stabilite pe baza cheltuielilor estimate, care au condus la o valoare totală de 42.991,73 lei.3.4. Cheltuieli pentru obţinerea avizelor legale necesare instalării perdelelor forestiere de protecţie: 33.185,07 lei.3.5. Cheltuieli pentru pregătirea documentelor privind aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de servicii de proiectare şi a contractului de execuţie a lucrării (instrucţiuni pentru ofertanţi, publicitate, onorarii şi cheltuieli de deplasare etc.): 5.000 lei.3.6. Cheltuielile pentru plata despăgubirilor au fost estimate pentru eventualitatea acoperitoare a exproprierii tuturor proprietarilor, pornind de la o valoare medie de 30.000 lei/ha teren agricol şi rezultând o valoare totală de 7.225.500,00 lei.4. Finanţarea investiţieiFinanţarea investiţiei va fi realizată de MAPDR din sursele prevăzute în art. 18 din Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie.B. PIESE DESENATE1. Plan general la nivel de judeţ (1:60.000).2. Plan de amplasare în zonă la nivel de localitate (1:10.000) + 
Anexa 3STUDIUL DE FUNDAMENTAREa necesităţii înfiinţării perdelelor forestierede protecţie în judeţul TulceaA. PĂRŢI SCRISE:1. Date generale1.1. Denumirea investiţiei: Studiu de fundamentare a necesităţii instalării perdelelor forestiere de protecţie a câmpului din judeţul TulceaÎnfiinţarea perdelelor forestiere de protecţia câmpurilor contra factorilor climatici dăunători şi pentru ameliorarea condiţiilor climaterice în judeţul Tulcea pentru oraşele/comunele:1.2. Faza de proiectare    1. Babadag 10. Dăeni 19. Măcin 28. Peceneaga    2. Baia 11. Dorobanţu 20. Mahmudia 29. Sarichioi    3. Beidaud 12. Frecăţei 21. Mihai Bravu 30. Slava Cercheză    4. Beştepe 13. Greci 22. Mihail Kogălniceanu 31. Somova    5. Carcaliu 14. Hamcearca 23. Murighiol 32. Stejaru    6. Casimcea 15. Horia 24. Nalbant 33. Topolog    7. Ceamurlia 16. Izvoarele 25. Niculiţel 34. Tulcea       de Jos 17. Jurilovca 26. Nufăru 35. Valea Nucarilor    8. Cerna 18. Luncaviţa 27. Ostrov    9. CiucurovaStudiu de fundamentare.1.3. Ordonatorul principal de crediteMinisterul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale1.4. Autoritatea contractantăMinisterul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale1.5. BeneficiarMinisterul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale1.6. AmplasamentulTerenurile agricole din judeţul Tulcea de pe raza teritorial-administrativă a comunelor/oraşelor: Babadag, Baia, Beidaud, Beştepe, Carcaliu, Casimcea, Ceamurlia de Jos, Cerna, Ciucurova, Dăeni, Dorobanţu, Frecăţei, Greci, Hamcearca, Horia, Izvoarele, Jurilovca, Luncaviţa, Măcin, Mahmudia, Mihai Bravu, Mihail Kogălniceanu, Murighiol, Nalbant, Niculiţel, Nufăru, Ostrov, Peceneaga, Sarichioi, Slava Cercheză, Somova, Stejaru, Topolog, Tulcea, Valea Nucarilor1.7. ElaboratorInstitutul de Cercetări şi Amenajări Silvice – Colectiv de Cercetare Tulcea1.8. Necesitatea şi oportunitatea investiţieiRegimul de secetă din ultimele două decenii reprezintă un semnal de alarmă pentru agricultura României. O situaţie cu totul specială se înregistrează în Dobrogea, unde secetele sunt din ce în ce mai frecvente şi de durată. În ultimul deceniu în zonă s-au înregistrat 5-6 ani secetoşi sau excesiv de secetoşi. În unii dintre aceşti ani recolta realizată a reprezentat, faţă de media recoltelor din anii normali, doar 17% la grâu, 10% la porumb, 27% la floarea-soarelui. Frecvent culturile agricole au fost calamitate total sau parţial pe suprafeţe întinse, fapt care a impus ca, pentru sprijinirea producătorilor agricoli din zonă, să fie alocate de la bugetul de stat sume de peste 500 miliarde lei. O consecinţă a secetelor meteorologice o reprezintă şi seceta hidrologică. În anii secetoşi şi excesiv de secetoşi debitele râurilor din zonă reprezintă 15-60% din debitele normale. Lipsa precipitaţiilor şi nivelul foarte scăzut al pânzei freatice duc uneori chiar la secarea temporară a unor cursuri de apă, cu efectele cunoscute asupra economiei şi asupra condiţiilor de mediu. Constatările de mai sus sunt îngrijorătoare, dat fiind că fenomenele de aridizare din zonă se extind treptat, apărând pericolul deşertificării. Aceste fenomene s-ar putea agrava mai ales în situaţia în care, la nivel planetar, pentru următoarele perioade se estimează încălzirea progresivă a atmosferei, cu accentuarea fenomenului de arşiţă şi de diminuare a condiţiilor de precipitaţii. Pentru protecţia terenurilor agricole respective, pentru combaterea secetelor excesive şi pentru ameliorarea de durată a condiţiilor de mediu din zonă este necesară crearea unei reţele de perdele forestiere de protecţie. De asemenea, perdelele forestiere sunt surse de material lemnos (într-o regiune în care pădurile sunt foarte rare sau lipsesc), produse industriale şi alimentare (fructe, ciuperci, produse medicinale şi apicole etc.), ameliorează condiţiile de viaţă (purifică aerul, îndulcesc clima şi înfrumuseţează peisajul) şi ameliorează regimul apelor.2. Date tehnice ale studiului2.1. Amplasamentul şi situaţia juridică a terenului2.1.1. AmplasamentulPerdele forestiere de protecţia câmpului ce fac obiectul prezentului studiu sunt situate pe raza judeţului Tulcea, în comunele/oraşele: Babadag, Baia, Beidaud, Beştepe, Carcaliu, Casimcea, Ceamurlia de Jos, Cerna, Ciucurova, Dăeni, Dorobanţu, Frecăţei, Greci, Hamcearca, Horia, Izvoarele, Jurilovca, Luncaviţa, Măcin, Mahmudia, Mihai Bravu, Mihail Kogălniceanu, Murighiol, Nalbant, Niculiţel, Nufăru, Ostrov, Peceneaga, Sarichioi, Slava Cercheză, Somova, Stejaru, Topolog, Tulcea, Valea Nucarilor. Suprafaţa totală luată în studiu este de 1.157 ha, corespunzătoare unei lungimi de 1.157 km perdele forestiere. La evaluările preliminare, pentru stabilirea necesarului de perdele forestiere de protecţie la nivelul întregului judeţ au fost luate în considerare numai terenurile arabile şi păşunile, fiind excluse de la bun început livezile, viile, intravilanul localităţilor şi, bineînţeles, terenurile ocupate de vegetaţie forestieră.Amplasamentul perdelelor forestiere este prezentat în tabelul următor:Tabelul 2.1.1.1

2.1.2. Situaţia juridică a terenurilorSuprafaţa terenurilor destinate perdelelor forestiere de protecţie a câmpurilor este de 1,157 ha. Situaţia proprietarilor actuali ai terenurilor este prezentată în tabelul următor:Tabelul 2.1.2.1

┌────┬────────────┬────────────┬───────┬───┬───────┬─────┬────────┬─────────┬────────────┐ │Nr. │ Comună/ │ Nr. tarla │Lungime│Lă-│Supra- │Situ-│Folosin-│Tipul de │ Deţinător │ │crt.│ Oraş │ │ (m) │ţi-│faţă │aţia │ţă │proprie- │ │ │ │ │ │ │me │ (ha) │juri-│ │tate │ │ │ │ │ │ │(m)│ │dică │ │ │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │ 6 │ 7 │ 8 │ 9 │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ 1 │Babadag │17,19,22 │ 7.108│10 │ 7,108│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │ │ │ │ │ │agricolă│ │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │9,10,11,91, │ 21.627│10 │ 21,627│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │97,99,108, │ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ │ │109,112,114 │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ├────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ 2 │Baia │ 10 │ 125│10 │ 0,125│ │Păşune │Consiliul│Comuna Baia │ │ │ │ │ │ │ │ │ │local │ │ │ │ ├────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │ 27 │ 2.475│10 │ 2,475│ │Cultură │de stat │IAS Baia │ │ │ │ │ │ │ │ │agricolă│ │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │27,28,29,30,│ 58.572│10 │ 58,572│ │Cultură │Privată │ │ │ 3 │Beidaud │32,35,36,37,│ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ │ │38,52,55,56,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │57,58,59,67,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │68,69,72,73,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │75,76,77,78,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │81,82,83,85,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │86 │ │ │ │ │ │ │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │53,54,56,59,│ 34.614│10 │ 34,614│ │Cultură │Privată │ │ │ 4 │Beştepe │61,63,64,65,│ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ │ │66,67,68,69,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │73,74,75,76 │ │ │ │ │ │ │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │7,8,9,10,12,│ 21221│10 │ 21,221│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │13,17,21,23,│ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ │ │33,34,35,36,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │43,45 │ │ │ │ │ │ │ │ │ 5 │Carcaliu ├────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │ 35 │ 560│10 │ 0,560│ │Cultură │Consiliul│Comuna │ │ │ │ │ │ │ │ │agricolă│local │Carcaliu │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │7,8,17,30, │ 59778│10 │ 59,778│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │32,33,45,47,│ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ │ │55,78,79,80,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │81,96,101, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │107,109,114,│ │ │ │ │ │ │ │ │ 6 │Casimcea │125,126,128,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │132,133 │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ├────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │16,44,76,87,│ 760│10 │ 0,76│ │Cultură │Consiliul│Comuna │ │ │ │120 │ │ │ │ │agricolă│local │Casimcea │ │ │ │ │ │ │ │ │ │(Şcoala) │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │18,19,21,22,│ 31863│10 │ 31,863│ │Cultură │Privată │ │ │ 7 │Ceamurlia de│23,24,28,30,│ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ │Jos │31,32,41,45,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │46,50,56 │ │ │ │ │ │ │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │20,30,31,36,│ 61529│10 │ 61,529│ │Cultură │Privată │ │ │ 8 │Cerna │37,42,43,45,│ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ │ │46,47,49,51,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │52,53,56,57 │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │59,66,67,68,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │69,82,83,87,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │89,90,100, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │101,104,106,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │116,130,131,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │133,134,135,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │137,140,141 │ │ │ │ │ │ │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │10,13,16,18,│ 23378│10 │ 23,378│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │19,21,23,24,│ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ │ │26,29,30,31,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │32,33,56,60,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │62 │ │ │ │ │ │ │ │ │ 9 │Ciucurova ├────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │ 20 │ 90│10 │ 0,09│ │Păşune │Consiliul│Comuna │ │ │ │ │ │ │ │ │ │local │Ciucurova │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │18,19,35,36,│ 31317│10 │ 31,317│ │Cultură │Privată │Comuna Dăeni│ │ │ │66,67,68,88,│ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ │ │89,90,92,93,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │94,113,114 │ │ │ │ │ │ │ │ │ 10 │Dăeni ├────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │ 115 │ 445│10 │ 0,445│ │Păşune │Consiliul│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │local │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │4,5,7,9,10, │ 17694│10 │ 17,694│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │11,20,23,37 │ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ 11 │Dorobanţu ├────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │ 67 │ 250│10 │ 0,250│ │Cultură │Consiliul│Comuna │ │ │ │ │ │ │ │ │agricolă│local │Dorobanţu │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │13,16,23,26,│ 45388│10 │ 45,388│ │Cultură │Privată │ │ │ 12 │Frecăţei │28,29,30,33,│ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ │ │34,37,48,50,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │51,52 │ │ │ │ │ │ │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │8,43,44,52 │ 12038│10 │ 12,038│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │ │ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ 13 │Greci ├────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │ 33,41 │ 50│10 │ 0,05│ │Cultură │Consiliul│Comuna │ │ │ │ │ │ │ │ │agricolă│local │Greci │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │ 47 │ 4559│10 │ 4,559│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │ │ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ 14 │Hamcearca ├────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │ 46 │ 70│10 │ 0,07│ │Cultură │Consiliul│Comuna │ │ │ │ │ │ │ │ │agricolă│local │Hamcearca │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │10,11,12,13,│ 8490│10 │ 8,490│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │14,20,21,33 │ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ 15 │Horia ├────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │ 11 │ 85│10 │ 0,085│ │Păşune │Consiliul│Comuna │ │ │ │ │ │ │ │ │ │local │Horia │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │5,6,58,61, │ 16440│10 │ 16,440│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │82,90,92,93,│ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ │ │94,95 │ │ │ │ │ │ │ │ │ 16 │Izvoarele ├────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │ 60 │ 435│10 │ 0,435│ │Cultură │Consiliul│Comuna │ │ │ │ │ │ │ │ │agricolă│local │Izvoarele │ │ │ │ │ │ │ │ │ │(Şcoala) │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │9,12,14,15, │ 32635│10 │ 32,635│ │Cultură │Privată │ │ │ 17 │Jurilovca │16,20,21,46,│ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ │ │47,69,70,73,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │74,75,76,77 │ │ │ │ │ │ │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ 18 │Luncaviţa │34,35,36,38,│ 19806│10 │ 19,806│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │45,50,57 │ │ │ │ │agricolă│ │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │1,3,4,5,6,8,│ 142239│10 │142,239│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │10,11,12,14,│ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ │ │15,16,17,18,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │19,20,22,23,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │24,28,32,34,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │38,40,41,42,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │43,45,46,52,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │58,61,63,66,│ │ │ │ │ │ │ │ │ 19 │Mihail │69,70,71,73 │ │ │ │ │ │ │ │ │ │Kogălniceanu├────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │31,33,37,47,│ 2265│10 │ 2,265│ │Cultură │Consiliul│Comuna │ │ │ │50,62 │ │ │ │ │agricolă│local │Mihail │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │Kogălniceanu│ │ │ ├────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │ 49 │ 105│10 │ 0,105│ │Păşune │Consiliul│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │local │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │ 15,17 │ 7303│10 │ 7,303│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │ │ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ 20 │Măcin ├────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │ 16 │ 12│10 │ 0,012│ │Cultură │Consiliul│ │ │ │ │ │ │ │ │ │agricolă│local │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │77,79,80,83,│ 13453│10 │ 13,453│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │87,88,91 │ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ 21 │Mahmudia ├────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │ 92 │ 25│10 │ 0,025│ │Cultură │Privată │Biserica │ │ │ │ │ │ │ │ │agricolă│ │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │24,27,28,31,│ 26078│10 │ 26,078│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │32,34,37,38,│ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ │ │39 │ │ │ │ │ │ │ │ │ 22 │Mihai Bravu ├────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │ 1,8 │ 1285│10 │ 1,285│ │Cultură │Consiliul│ │ │ │ │ │ │ │ │ │agricolă│local │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │45,50,71,72,│ 44505│10 │ 44,505│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │73,75,76,77,│ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ │ │78,86,87,88,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │90,91,96,97,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │98,99,100 │ │ │ │ │ │ │ │ │ 23 │Murighiol ├────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │ 98 │ 210│10 │ 0,210│ │Cultură │Consiliul│ │ │ │ │ │ │ │ │ │agricolă│local │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │6,7,8,9,13, │ 32396│10 │ 32,396│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │14,15,16,17,│ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ 24 │Nalbant │18,26,27,28,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │39,40,60,62,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │71,72 │ │ │ │ │ │ │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ 25 │Niculiţel │5,6,8,9,14, │ 12852│10 │ 12,852│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │16 │ │ │ │ │agricolă│ │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ 26 │Nufăru │32,34,57,58,│ 22491│10 │ 22,491│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │60,64,65,66,│ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ │ │67,68,72 │ │ │ │ │ │ │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ 27 │Ostrov │24,29,30,31,│ 10310│10 │ 10,310│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │33 │ │ │ │ │agricolă│ │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │3,5,6,9,14, │ 10781│10 │ 10,781│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │20,25,33,35 │ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ 28 │Peceneaga ├────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │ 7,8 │ 1380│10 │ 1,32│ │Cultură │Consiliul│ │ │ │ │ │ │ │ │ │agricolă│local │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │20,21,29,30,│ 52243│10 │ 52,243│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │31,32,44,45,│ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ │ │49,50,53,54,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │57,59,61,75 │ │ │ │ │ │ │ │ │ 29 │Sarichioi ├────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │ 31 │ 375│10 │ 0,375│ │Cultură │Consiliul│ │ │ │ │ │ │ │ │ │agricolă│local │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │5,6,7,8,9, │ 17502│10 │ 17,502│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │18,20,21,40 │ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ 30 │Slava ├────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │Cercheza │ 9,39 │ 1010│10 │ 1,01│ │Cultură │Consiliul│ │ │ │ │ │ │ │ │ │agricolă│local │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │23,25,75,77,│ 30382│10 │ 30,382│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │79,80,81,82,│ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ │ │84,85,86,87,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │88,89,90 │ │ │ │ │ │ │ │ │ 31 │Somova ├────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │ 32,83 │ 51 │10 │ 0,051│ │Cultură │Consiliul│ │ │ │ │ │ │ │ │ │agricolă│local │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │1,4,25,34,38│ 11385│10 │ 11,385│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │ │ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ 32 │Stejaru ├────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ │ │ 36,37 │ 105│10 │ 0,105│ │Cultură │Consiliul│ │ │ │ │ │ │ │ │ │agricolă│local │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ 33 │Topolog │6,7,20,21, │ 85657│10 │ 85,657│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │27,28,29,31,│ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ │ │32,33,37,42,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │43,44,45,48,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │50,51,55,56,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │57,63,64,67,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │68,69,74,76,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │98,101,102, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │114,115,119,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │134 │ │ │ │ │ │ │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ 34 │Tulcea │225,227,228,│ 49428│10 │ 49,498│ │Cultură │Privată │ │ │ │ │230,252,253,│ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ │ │255,256,258,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │259,260,262,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │263,264,266,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │267,268,269,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │270,271,272,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │274,287,289,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │291,292,294,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │301,302,303,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │304 │ │ │ │ │ │ │ │ ├────┼────────────┼────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ 35 │Valea │1,5,10,17, │ 67546│10 │ 67,546│ │Cultură │Privată │ │ │ │Nucarilor │18,20,22,24,│ │ │ │ │agricolă│ │ │ │ │ │26,32,34,37,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │38,41,45,46,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │47,51,55,60,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │63,64,66,68,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │69,70,72,73,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │74,81,82,83,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │84,95 │ │ │ │ │ │ │ │ ├────┴────────────┴────────────┼───────┼───┼───────┼─────┼────────┼─────────┼────────────┤ │ TOTAL: │1157000│ – │ 1157 │ – │ – │ – │ – │ └──────────────────────────────┴───────┴───┴───────┴─────┴────────┴─────────┴────────────┘Terenurile în cauză au destinaţie agricolă şi sunt deţinute de consilii locale şi de proprietari particulari. Proprietarii corespunzători fiecărei perdele forestiere au fost identificaţi şi sunt nominalizaţi cu suprafeţele aferente estimative în anexa nr. 1.2.2. Obiectivele de protejat şi tipurile de perdele forestiere necesareObiectivele de protejat sunt terenurile agricole din judeţul Tulcea de pe raza comunelor : Babadag, Baia, Beidaud, Beştepe, Carcaliu, Casimcea, Ceamurlia de Jos, Cerna, Ciucurova, Dăeni, Dorobanţu, Frecăţei, Greci, Hamcearca, Horia, Izvoarele, Jurilovca, Luncaviţa, Măcin, Mahmudia, Mihai Bravu, Mihail Kogălniceanu, Murighiol, Nalbant, Niculiţel, Nufăru, Ostrov, Peceneaga, Sarichioi, Slava Cercheză, Somova, Stejaru, Topolog, Tulcea, Valea Nucarilor.Având în vedere obiectivele de protejat menţionate mai sus, este necesară amplasarea unei reţele de perdele forestiere de protecţie a câmpului (P.C. a). Pentru a nu îngreuna lucrările agricole, perdelele au fost amplasate în general pe conturul tarlalelor agricole (în imediata apropiere a drumurilor de exploatare). Având în vedere faptul că distanţele optime de amplasare a perdelelor prevăzute în normele tehnice nu au putut fi respectate din cauza caracteristicilor locale de relief şi cadastrale, reţeaua a fost creată dintr-un singur tip de perdea (principală – 10 m lăţime), urmărindu-se compensarea scăderii efectului protector datorită creşterii distanţelor dintre perdele prin mărirea suprafeţelor ocupate de vegetaţia forestieră.2.3. Caracteristicile cadrului naturalTeritoriul studiat este situat în partea de nord a Dobrogei.Din punct de vedere geografic, prin Dobrogea de nord se înţelege unitatea de paleo – orogen, limitată la vest şi nord de Dunăre, la est de Marea Neagra, iar la sud de linia Hârşova Capul Midia, care o desparte de Dobrogea centrală.2.3.1. GeologieCercetările geologice efectuate în Dobrogea de nord au arătat că aici sunt reprezentate formaţiuni din cele mai vechi timpuri, începând cu algonkianul erei precambriene şi terminând cu holocenul erei quaternare.Revin probabil algonkianului banda de micaşisturi asociate cu amfibolite, cuarţite corneene şi filoane de pegmatit, situată între localităţile Başpunar şi Camena (Macovei G – 1939) în lungul liniei de dislocaţie Pecineaga – Camena.Peste micaşisturile algonkiene se află aşa-numitele şisturi verzi. Ele se întind în sudul liniei de dislocaţie Pecineaga – vestul lacului Goloviţa, pâna la o linie ce ar uni Baltageştii cu Ovidiu şi constituie fundamentul pe care s-a dezvoltat relieful podişului Casimcei. Şisturile verzi aparţin probabil perioadei siluriene a erei paleozoice. În alcătuirea lor predomină şisturile tufacee, verzui fine sau grosolane cu aspect de gresie sau tuf vulcanic, strabătute de filoane de cuarţ lăptos şi uneori de pirite cuprifere (Altân Tepe). Local, ele pot trece şi în adevărate conglomerate.Formaţiile devoniene sunt reprezentate de şisturi calcaroase, argiloase – negricioase sau din grauwacke de cuarţite şi calcare.Peste pachetul de cuarţite devoniene se situează şisturile argiloase permo-carbonifere, cenuşii, roşietice sau verzui, conglomeratele, gresiile şi arcozele, cunoscute sub numele de strate de Carapelit.Permiene sunt şi graniţele de Măcin, Iacobdeal, Atmagea şi porfirele, iar din carbonifer provin graniţele de Pricopan şi Megira şi porfirele de la Balabancea (Macovei G – 1957).În Dobrogea triasicul, cea mai veche perioadă a mezozoicului, ocupă toată regiunea dintre valea Taitei, Dunăre şi Lacul Razelm, iar principalele iviri încep de la vest de Isaccea şi se răspândesc apoi în toată regiunea amintită. Cea mai întinsă zonă a formaţiunilor triasice este cuprinsă între Niculiţel, Teliţa, Poşta, Izvoarele, Valea Teilor şi est de izvoarele Taiţei. Triasicul este reprezentat de conglomerate, gresii şi şisturi (calcaroase) ca la Tulcea şi est Heracleea, calcare negre (Cataloi), calcare roşcate (Desli – Cara), calcare albe şi roşcate (Popina), şisturi calcaroase (Somova şi Cataloi), calcare roşii şi vinete de tipul Hallstadt, gresii şi arcoze în stratele de la Nalbant.Perioadei jurasice îi revin erupţiile vulcanice ce au depus porfirele şi diabazele din regiunea Isaccea, Niculiţel – Valea Teilor – Consul.Cretacicul îşi are zona de extindere în Dobrogea de nord între linia de încălecare Pecineaga – Camena şi valea Taiţei, în aşa numitul sinclinal cretacic al Babadagului. Depunerile cretacice încep însă numai în cenomanian, sub forma de conglomerate şi gresii, continuându-se mai apoi în etapele mai noi (turonian, senenian, danian), cu gresii calcaroase şi marne calcaroase (Caugagia).Cu formaţiunile cretacice se termină era mezozoică şi se trece la perioada paleogenă a erei mezozoice, timp în care Dobrogea de Nord se ridică deasupra apelor Mării Sarmatice, rămânând uscat până în zilele noastre.În pleistocenul cuaternarului a fost depus în Dobrogea de Nord pe cale eoliană stratul de loess, care în unele locuri atinge grosimea de 20 m.Holocenului îi aparţin depozitele de pantă, grohotişurile, dunele nisipoase, turbăriile şi aluviunile recente, în special din lunca şi Delta Dunării.Din punct de vedere litologic, deci al formaţiilor la zi pe socoteala cărora prin procesele de dezagregare şi alterare s-au format solurile Dobrogei de Nord, cea mai mare importanţă o are loessul care ocupă cele mai întinse suprafeţe. El formează o manta ce acoperă celelalte formaţiuni geologice, care însă o străpung obişnuit prin culmile cele mai înalte. În general, culmile neacoperite cu loess, cu iviri de roci dure, au şi versanţii însoriţi, în mare parte săpaţi tot în astfel de roci, în timp ce versanţii nordici, umbriţi, sunt obişnuit acoperiţi până în regiunea de sub culmi cu loess. Pe versant, trecerea de la stratul de loess la rocile tari de pe culmi se face printr-o zonă de tranziţie în care, în masa loessului, apar fragmente din rocile tari, rostogolite de pe culmi.După loess, din punct de vedere litologic, au importanţă formaţiunile cretacice din podişul Babadagului şi şisturile verzi din podişul Casimcei, unde pe mari întinderi solurile sunt formate pe socoteala acestora. Restul formaţiilor geologice apar la zi şi constituie roci mame de soluri pe suprafeţe mai restrânse.2.3.2. GeomorfologieDobrogea de nord, horstul dobrogean şi zona şisturilor verzi reprezintă resturi ale celui mai vechi lanţ muntos din Europa lanţul hercinic – ,care a suferit ultimele cutări în paleozoic. Regiunea de la sud de linia Hârşova – Capul Midia, cu aspect de platformă, are o structură tabulară, cu strate necutate, aproximativ orizontale.Aspectul Dobrogei de nord este al unei regiuni colinare cu culmi ce abia ating 467 m (vârful Tutuiatu). Crestele ascuţite şi zimţate datorită cutărilor şi ivirilor de roci dure şi care apar numai în jurul Măcinului sunt singurele caractere "de munte" care se diferenţiază de restul reliefului, în general cu aspect de platou sau peneplenă.Dobrogea de nord a fost împărţită din punct de vedere geomorfologic (Donciu C – 1953) în 4 mari unităţi: Munţii Măcinului, platoul Tulcei, Podişul Babadag şi platoul Casimcea.1. Unitatea munţilor Măcin – cuprinde două subunităţi: a munţilor Măcin propriu-zişi în vest şi a dealurilor Niculiţelului în est.2. Platoul Tulcei situat în estul munţilor Măcin cuprinde 3 subunităţi: dealurile Somova – Mahmudia, podişul Teliţei şi dealurile Hagighiol – Dunăvăţ.3. Podisul Babadagului, structural un mare sinclinal, a fost împărţit în două unităţi: podişul Atmagea în vest şi dealurile Visterna în est.4. Platoul Casimcea face trecerea de la regiunea de paleoorogen a horstului dobrogean din nord la regiunea de platformă din sudul Dobrogei. Aspectul de trepte etajate al reliefului podişului Casimcea a determinat separarea lui în 3 subunităţi : podişul Războieni – Altân Tepe, podişul Râmnicu – Hârşova şi podişul Fântânele – Istria.Mai recent, V. Mihăilescu, păstrând în mare împărţirea geomorfologică arătată, separă în Dobrogea de nord următoarele unităţi: în nord de Valea Taiţei, în muncelele Tulcei, distinge culmea Pricopanului, care ar corespunde munţilor Măcinului, podişul Niculiţelului, corespunzător dealurilor Niculiţelului, şi culmea Tulcei, care ar corespunde dealurilor Somova – Mahmudia şi, în parte, podişului Teliţei.În vestul culmii Pricopanului distinge prispa Măcinului, situată aproximativ în triunghiul Măcin – Greci – Carcaliu, iar în sudestul culmii Tulcei, prispa Hagighiol. În bazinul Teliţei se distinge depresiunea Nălbant care ar corespunde în buna parte podişului Teliţei.Valea Ac-Punarului, cuprinsă între prispa Satului Nou şi Valea Teliţei, separă unităţile din nord de podişul Babadagului situat mai la sud. În sud-estul acestui podiş, V. Mihăilescu distinge prispa Hamangia care corespunde numai unei părţi a subunităţii dealurilor Visternei.Spre sud podişul Babadagului se separă de podişul Ulmetum, corespunzător în mare parte subunităţii podişului Războieni – Altân Tepe din podişul Casimcei, prin zona de coaste Ceamurlia – Camena, Baspunar şi cele de la sudul Văii Armanului.În vestul podişului Ulmetum au fost separate prispa Dăienilor în nord şi prispa Hârşova în sud, iar în estul podişului prispa Fântânele ce corespunde în mare parte podişului Fântânele-Istria. În lungul Văii Casimcea, cu o prelungire până la prispa Hârşovei, a fost delimitată depresiunea Casimcei. Limita spre sud a depresiunii Casimcea o formează cuestele nordice ale podişului Tortomanului care se ridică în sudul Văii Casimcea.2.3.3. Condiţii pedologiceJudeţul Tulcea se încadrează din punct de vedere pedogeografic în regiunea est-europeană, provincia danubiano-pontică. Un rol distinct în dezvoltarea tipurilor de sol l-a avut clima excesiv continentală. Arealul cel mai extins îl au molisolurile, iar mai restrâns cele intrazonale impuse mai ales de rocă. Desfăşurarea principalelor tipuri de sol relevă o oarecare etajare.Molisolurile (Cernisolurile). Sunt reprezentate de diferite cernoziomuri. Cernoziomurile cambice sunt larg dezvoltate la peste 150 m altitudine, în condiţii de silvostepă, şi apar în Depresiunea Nalbant, în partea nordică a zonei Agighiol – Valea Nucarilor şi pe Valea Slavei. Cernoziomurile carbonatice se află la 80-120 m în condiţii de stepă.Solurile bălane se află pe latura de est, în Depresiunea Nalbant şi în jurul complexului lagunar Razelm – Sinoie; pe latura de vest apar de la Măcin la Dăeni, au procentul cel mai mare de carbonaţi şi conţinut mai redus de humus faţă de cernoziomuri.În judeţul Tulcea, în zonele în care sunt amplasate perdele forestiere de protecţie a câmpului, ponderea cea mai mare o au cernoziomurile tipice (carbonatice), răspândite pe aproximativ 70% din teritoriu, urmate de solurile bălane (cca 25%) şi cernoziomurile cambice (5%).Solurile identificate au următoarele caracteristici mai importante:Cernoziomul tipicSe întâlneşte pe forme plane de relief. Substratul de solificare este bogat în minerale calcice. Succesiunea de orizonturi pe profil este Amca – Acca – Cca. Orizontul Amca are grosimi de 40-60 cm, culoare negricioasă, textură în general lutoasă, structură glomerulară bine dezvoltată, activitate biologică intensă, trecere treptată. Orizontul ACca are 25-35 cm grosime, culoare puţin mai deschisă decât a orizontului Amca, textură lutoasă, structură glomerulară, efervescenţă moderată puternic, trecere treptată. Orizontul C are acumulări frecvente de carbonaţi eluvionaţi din orizonturile superioare, culoare gălbuie, efervescenţă puternică. Pe întregul profil se întâlnesc frecvente neoformaţii biologice. Sunt soluri care au un regim aerohidric favorabil, sunt bine aprovizionate cu humus, reacţia este slab alcalină sau neutră, iar gradul de saturaţie în baze este ridicat. Aprovizionarea cu elemente nutritive este bună şi foarte bună. Au o fertilitate ridicată, dar care, pentru a fi complet pusă în valoare, necesită irigaţii, pentru că sunt situate într-o zonă cu precipitaţii scăzute. Dintre speciile de arbori se pretează bine pentru cultura stejarului brumăriu, stejarului pufos, ulmului de Turkestan, jugastrului, arţarului tătărăsc etc.Solurile bălaneSunt cunoscute anterior ca soluri brune deschise de stepă, au ca orizont de diagnostic orizontul A mollic (Am), orizontul AC şi orizontul Cca şi carbonaţi chiar de la suprafaţă.Aceste soluri s-au format pe depozite de loess, depozite loessoide sau pe luturi. Relieful pe care s-au format se caracterizează prin suprafeţe plane (câmpuri, terase) sau slab înclinate, cu altitudini sub 150 m. Sub raport climatic aceste soluri s-au format în teritoriile cele mai aride din România, caracterizate prin climatul Bsax.Vegetaţia naturală sub care s-au format este tipică de stepă semiaridă, fiind alcătuită din pajişti xerofile cu Stipa sp., Festuca valesica, Arthemisia austriacă etc.Solurile bălane tipice prezintă următoarea succesiune de orizonturi pe profil Am – A / C – Cca. Textura solurilor bălane este nediferenţiată pe profil şi este mijlocie. Structura este glomerulară mică, moderat dezvoltată în Am şi slab dezvoltată în AC, datorită conţinutului mai mic de humus.Sunt soluri permeabile cu o bună porozitate. Acumularea de humus este relativ scăzută (cca 2%), iar reacţia solului este slab alcalină (pH – 8,0 – 8,3).Cernoziomuri cambiceApar în fâşia de tranziţie de la subzona stepei propriu-zise la silvostepă, pe substraturi de loessuri sau depozite loessoide. Vegetaţia naturală sub care s-au format cernoziomurile cambice a fost tipică de silvostepă, cu alternanţe de pâlcuri de păduri rare, de stejari pufoşi şi stejar brumăriu şi pajişti înalte de graminee.Acumularea humusului este la fel de intensă ca şi la cernoziomuri, dar levigarea şi alterarea sunt mai pronunţate. Ca urmare a levigării mai intense, CaCO3 a fost spălat de bazificarea mai accentuată. Drept rezultat, între orizontul A şi C s-a format un orizont cambic (Bv) de alterare.Textura este de obicei mijlocie, lutoasă sau luto-argiloasă, foarte uşor diferenţiată pe profil, iar structura este glomerulară mică şi medie, bine dezvoltată în orizontul Am.Cernoziomurile cambice sunt bogate în humus, ele conţinând între 3-5% humus în orizontul Am, şi dispun de o rezervă pe adâncimea de 50 cm de circa 160-200 t/ha.Gradul de saturaţie în baze depăşeşte valoarea de 85%, iar pH-ul variază între 6,5 – 7.În tabelul următor se prezintă distribuţia tipurilor de sol dominante la nivelul localităţilor din întregul judeţ, cu menţiunea că încadrarea preliminară a fost făcută pe baza informaţiilor oferite de harta pedologică scara 1:200 000, întocmită de ICPA. În faza SF + PT încadrarea va fi definitivată prin cartare pedostaţională.

2.3.4. Resursele de apăTeritoriul studiat face parte din bazinul hidrografic al Dunării de Jos. Afluenţii principali ai acestuia sunt pârâurile Taiţa şi Teliţa. Pâraiele din zonă au în general debite reduse, putând seca în perioada estivală.Apa freatică este situată de obicei la adâncime, astfel încât nu influenţează vegetaţia forestieră.2.3.5. Condiţii climaticeDobrogea de Nord prezintă sub raport climatic caracteristici cu totul aparte de restul ţării, datorită poziţiei sale geografice, care face ca aici să se resimtă influenţa climatului continental excesiv, a climatului submediteraneean şi a climatului Mării Negre (pe o fâşie de-a lungul litoralului).Cât priveşte încadrarea climatică a teritoriului luat în studiu, după clasificarea lui Koppen, transpusă ţării noastre de C. A. Dissescu, există două regiuni climatice: Bsax şi Cfax. Regiunea climatică Cfax corespunde celor două masive forestiere, în timp ce regiunea Bsax se află în exteriorul acelei insule.Referitor la regimul termic în Dobrogea de Nord se constată existenţa a două insule cu valori medii anuale ale temperaturii aerului de 9 – 10°C, insule suprapuse treptelor înalte ale reliefului (Munţii Măcinului şi Podişul Babadag), acoperite cu masive păduroase. La est, la limita complexului de lacuri Razelm – Sinoe, şi spre nord, pe conturul luncii Dunării, este situată izoterma anuală de 11°C. În ansamblu, se poate spune că teritoriul luat în studiu prezintă temperaturi medii anuale (mediile pe 35 ani), cuprinse între 10°C şi 11°C.Relativ la temperaturile extreme (maxime şi minime) absolute, din tabelul 2.3.4.1. reiese că maximele variază între 38°C şi 40°C, iar minimele între – 25°C şi – 27°C.Amplitudinea termică anuală este de 25°C – 26°C între ianuarie şi iulie şi de 63°C – 66°C între temperaturile maxime şi minime absolute. În perioada de vegetaţie amplitudinile termice medii sunt de 12,2°C – 12,9°C, iar amplitudinile între extreme de 42,6°C – 46,6°C.Se remarcă faptul că, alături de valorile de temperatură, frecvenţa zilelor cu diferite caractere termice scoate în evidenţă condiţiile climatice de aici, foarte apropiate de regiunile din Câmpia de Nord şi Câmpia de Vest.Cantitatea anuală de precipitaţii este de 400-500 mm, la fel ca în Câmpia de Nord şi Câmpia de Vest.Pentru caracterizarea regimului pluviometric al acestei regiuni, mai prezintă interes şi următoarele aspecte:– prima zi cu zăpadă are loc în medie plurianuală între 21 noiembrie şi 1 decembrie, iar ultima zi cu zăpadă între 11 şi 21 martie. Referitor la acest aspect se atrage atenţia asupra faptului că datele respective indică numai limitele medii ale intervalului de timp în care se pot produce precipitaţii sub formă de zăpadă. Numărul efectiv de zile în care au loc astfel de precipitaţii variază de la an la an şi, în general, este mic.Temperatura (medie, maximă şi minimă absolută, după I. M. C.)Tabelul 2.3.4.1.

┌──────────┬─────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────┬─────┐ │Staţiunea │Tempera- │ LUNILE │ ANOTIMPURILE │Peri-│ │ │tura ├────┬────┬────┬─────┬────┬────┬────┬────┬─────┬────┬────┬────┼────┬────┬────┬────┤vada │ │ │ │ I │ II │ III│ IV │ V │ VI │ VII│VIII│ IX │ X │ XI │ XII│ I │ P │ V │ T │tege-│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │taţie│ ├──────────┼─────────┼────┼────┼────┼─────┼────┼────┼────┼────┼─────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─────┤ │Tulcea │Medie │-1,6│-1,4│ 4,2│104,1│15,9│20,2│22,6│21,9│ 17,1│12,2│ 6,3│ 0,9│-0,4│10,0│21,6│11,9│ 17,9│ │1895-1915,│Max. abs.│15,5│20,2│28,4│ 30,9│36,0│38,0│39,2│39,7│34,62│27,7│23,6│19,2│20,2│36,0│39,7│34,6│ 39,7│ │1926-1940 │Min. abs.│-6,8│-5,4│-3,4│ -4,0│-2,2│ 6,8│11,2│ 9,3│ ,5│-8,5│-2,6│-7,1│-6,8│-3,5│ 6,8│-2,6│ -4,0│ ├──────────┼─────────┼────┼────┼────┼─────┼────┼────┼────┼────┼─────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─────┤ │Horia │Medie │-2,1│ 0,3│ 4,8│ 10,4│16,7│20,9│22,6│22,2│ 17,1│11,3│ 5,1│ 1,8│ 0,0│10,6│21,9│11,2│ 18,3│ │1901-1915 │Max. abs.│17,5│20,5│25,8│ 31,0│34,0│36,6│38,6│38,2│ 34,3│29,8│22,8│20,5│20,5│34,0│38,6│34,3│ 38,6│ │ │Min. abs.│-3,6│-6,1│-2,8│ -4,0│ 2,5│ 6,5│11,0│ 9,5│ 1,0│-5,6│-3,0│20,5│-6,1│-2,8│ 6,5│13,0│ -4,0│ ├──────────┼─────────┼────┼────┼────┼─────┼────┼────┼────┼────┼─────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─────┤ │Babadag │Medie │-1,7│-0,5│ 4,2│ 9,6│15,7│20,0│22,5│21,8│ 17,4│12,4│ 6,4│ 1,6│-0,2│ 9,8│21,4│12,1│ 17,8│ │1895-1915,│Max. abs.│17,6│18,7│25,8│ 30,0│34,7│32,5│37,6│37,2│ 35,6│30,0│23,0│21,0│21,0│34,7│37,6│35,6│ 37,6│ │1926-1940 │Min. abs.│-2,0│-6,0│-3,5│ -9,0│ 0,5│ 4,0│ 7,8│ 4,5│ -0,6│-7,0│-5,6│-9,0│-6,0│13,5│ 4,0│-5,6│ -9,0│ ├──────────┼─────────┼────┼────┼────┼─────┼────┼────┼────┼────┼─────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─────┤ │Casimcea │Medie │-2,1│-0,4│ 4,2│ 9,9│15,9│20,1│22,5│21,6│ 17,4│12,1│ 6,3│ 0,8│-0,6│10,0│21,4│11,9│ 17,9│ │1895-1915,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │1926-1940 │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ └──────────┴─────────┴────┴────┴────┴─────┴────┴────┴────┴────┴─────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴─────┘– în ceea ce priveşte perioadele de secetă, acestea sunt relativ frecvente. În partea de nord a regiunii ce interesează se deosebesc, în medie, 5-6 perioade, iar în partea de sud, 67. Durata mijlocie (în zile) a perioadelor de secetă este de 18-19 zile în partea de vest-nord-vest, iar în restul regiunii depăşeşte 19 zile. Seceta se resimte mai puternic în intervalul 1 mai – 1 iunie. Reiese însă (din datele expuse) că şi toamna este un anotimp secetos în această regiune. În majoritatea staţiunilor cantitatea de precipitaţii din lunile septembrie, octombrie şi noiembrie este foarte apropiată de cea din luna februarie (luna cea mai secetoasă).Indicii de ariditate scot în evidenţă caracterul arid al climei, în special atrag atenţia că indicii de ariditate au valori mici (în unele staţiuni sub 20) din primăvară până în toamnă inclusiv (indicele de ariditate mic denotă precipitaţii puţine, iar indicele de ariditate mare denotă precipitaţii abundente).Referitor la factorul eolian, din atlasul climatologic reiese că în nordul Dobrogei predomină vânturile din direcţia nordică. În literatură se precizează că aici circulaţia cea mai frecventă a aerului se produce din sectoarele vestic şi nord-vestic, care deţin 75 % din frecvenţa vânturilor pe direcţii.De remarcat că masele de aer şi fronturile de nord-vest şi nord, când ajung în regiunea Dobrogei, nu mai conţin decât o cantitate de umiditate foarte redusă, cea mai mare pierzând-o în procesele de transformare ce se produc deasupra continentului european.Deosebit de aceasta, prezintă interes şi faptul că în deplasarea advectivă a maselor de aer şi a fronturilor, horstul dobrogean se comportă aproape la fel ca şi câmpiile de nord.În ceea ce priveşte frecvenţa pe direcţii, din atlasul climatologic reiese că în iarnă şi primăvară predomină vânturile de NE, NV şi N, iar în vară şi toamnă cele de NE, NV şi SE. Vânturile din celelalte direcţii au frecvenţe mult mai reduse. În afară de deplasările advective ale maselor de aer, pentru horstul dobrogean este caracteristică şi dezvoltarea circulaţiei termoconvective, îndeosebi în perioada caldă a anului. Demn de reţinut este şi faptul că influenţa Mării Negre nu se resimte deloc în cuprinsul părţii înalte a Dobrogei.2.3.6. VegetaţiaDobrogea de Nord, ca parte a Dobrogei, este o regiune în care flora este alcătuită în principal dintr-un fond eurasiatic şi european, apoi pontic, balcanic şi submediteraneean.Deşi flora pădurilor este alcătuită în proporţie de 64% din elemente euroasiatice şi europene, totuşi nota specifică o dau elementele submediteraneene, balcanice, taurice etc. La flora ierboasă se întâlneşte o situaţie asemănătoare: predomină speciile euroasiatice şi europene, secondate de cele pontice, mediteraneene şi balcanice.Pentru întreaga Dobroge se apreciază că actuala structură a vegetaţiei datează de circa 3.000 de ani. De-a lungul erelor şi perioadelor geologice se remarcă câteva etape: existenţa unei flore primare în cretacic şi a unei flore tropicale cu mlaştini în terţiarul inferior; o pădure subtropicală ceva mai rară şi mai apropiată de cea actuală în miocen, o dezvoltare a vegetaţiei de foioase şi conifere în pleistocen; dispariţia formelor de climă rece şi a multor relicte pliocene ce mai persistau în enclave în holocen.În acest din urmă interval, în spaţiul dobrogean pătrund elemente sudice şi se conturează silvostepa.Principalele formaţii şi asociaţii actuale de vegetaţie sunt: pădurea, silvostepa şi stepa.Pădurile propriu-zise din Dobrogea de nord se găsesc în două masive: masivul din Munţii Măcinului şi masivul din Podişul Babadag, la altitudini de peste 200 m.Silvostepa ocupă teritoriile din jurul acestor masive, precum şi teritoriul dintre acestea, situându-se la altitudinea de 80-200 m.Stepa se găseşte, în restul teritoriului, la altitudini în general sub 200 m.Pădurile Dobrogei de Nord aparţin la două etaje de vegetaţie distincte: etajul pădurilor de foioase mezofile, care ocupă teritoriile mai înalte, de peste 200-300 m altitudine, şi etajul pădurilor submediteraneene, situat la altitudinea de 200-300 m.Silvostepa reprezintă de asemenea un etaj de vegetaţie dezvoltat între etajul pădurilor submediteraneene şi zona de stepă care se află la cele mai mici altitudini.În primul etaj de vegetaţie apar specii de gorun (Quercus dalechampii; Quercus petraea), tei (Tilia tomentosa, Tilia platyphyllos, Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior, F. ornus), carpen (Carpinus betulus, C. orientalis), arţar (Acer campestre). Din amestecul acestor specii rezultă pădurile de şleau nord-dobrogean. Ca plante ierboase, în aceste păduri se întâlnesc: Carex pilosa, Allium rotundum, Poa nemoralis, Brachypodium silvaticum, etc. Acest etaj ocupă suprafeţe mai întinse în Munţii Măcinului şi Podişul Babadagului.Cel de-al doilea etaj al pădurilor xeroterme (submediteraneene) cuprinde păduri scunde formate din arbori (Quercus pubescens, Carpinus orientalis, Fraxinus ornus) şi arbuşti (Cotinus coggygria, Cornus mas), la adăpostul cărora se întâlneşte Paeonia peregrina ş.a. Prezenţa pădurilor submediteraneene reprezintă o continuare a celor din Peninsula Balcanică, datorată condiţiilor asemănătoare create pe suprafeţele mai înalte ale reliefului, precum şi influenţei Mării Negre (I. Marin).În silvostepă micile masive forestiere sau pâlcurile de arbori, constituite tot din specii de arbori şi arbuşti submediteraneeni (Quercus pubescens, Q. pedunculiflora, Cotinus coggygria etc.), alternează cu pajişti stepice în care edificatoare sunt speciile de Festuca şi Stipa.Pădurea şi pâlcurile de pădure din silvostepă alcătuiesc fondul forestier al celor 6 ocoale silvice din nordul Dobrogei, cu o suprafaţă de 65.370 ha.În zona de stepă majoritatea teritoriului revine culturilor agricole, în parte păşunilor puternic degradate. Vegetaţia stepică primară se întâlneşte pe mici suprafeţe, pe terenuri pietroase, care nu au putut fi folosite pentru culturi sau păşuni.Învelişul forestierÎn zona cercetată, în cuprinsul fondului forestier administrat de cele 6 ocoale silvice (Babadag, Casimcea, Cerna, Ciucurova, Măcin şi Niculiţel), există, în conformitate cu amenajamentele în vigoare, 51 de tipuri naturale de pădure, ocupând suprafeţe între 2 ha şi 15.914 ha. Redăm mai jos cele mai răspândite tipuri:* şleau de deal nord-dobrogean de productivitate mijlocie: 15.914 ha;* goruneto – şleau nord-dobrogean de productivitate mijlocie: 8.670 ha;* şleau de deal cu gorun de productivitate superioară: 5.738 ha;* şleau de deal cu gorun de productivitate mijlocie: 4.731 ha;* amestec de stejar pufos cu stejar brumăriu (m): 4.427 ha;* şleau de deal nord-dobrogean de productivitate inferioară: 2.081 ha;* stejărete de stejar pufos pur de silvostepă pe loess: 1.740 ha;* stejărete de stejar pufos pur din silvostepă pe sol superficial: 1.720 ha.În poienile pădurilor vegetaţia primară întâlnită este de tipul Festucetum valesiacae, în care apar numeroase specii pontice, cum sunt Adonis vernalis, Allium tauricum, Paeonia tenuifolia.Prin intervenţia omului (desţeleniri) şi a păşunatului, asociaţiile primare au fost înlocuite treptat cu cele secundare. Asociaţiile secundare sunt alcătuite din Poa bulbosa, Artemisia austriaca, Euphorbia stepposa etc.Ele au şi elemente din ţelină primară (Festuca valesiaca, Koeleria gracili ş.a.). În unele situaţii, prin renunţarea la păşunat, s-au instalat arbuşti (păducel, măceş, dracila) şi chiar cărpiniţă, stejar pufos sau fals oţetar.Din punct de vedere al originii, speciile lemnoase din pădurile nord-dobrogene (Pascovschi S. şi Doniţa N. – 1960) se grupează astfel:a) elemente sudice (termofile): … – elemente pontico-balcanice: Fagus taurica, Quercus pedunculiflora, Quercus polycarpa, Celtis glabrata, Pirus elaeagrifolia, Crataegus pentagyna;– elemente submediteraneene: Quercus dalechampii, Quercus frainetto, Quercus pubescens, Quercus virgiliana, Carpinus orientalis, Padus mahaleb, Sorbus domestica, Cotinus coggygria, Paliurus spina christi,Tilia tomentosa;b) elemente estice, în parte proprii majorităţii stepelor şi silvostepelor din Rusia: Cerasus fruticosa, Amygdalus nana, Acer tataricum; … c) elemente central-europene: … – elemente central-europene tipice: Carpinus betulus, Tilia platyphyllos;– elemente central-europene care pătrund şi în Europa sudică, eventual în Asia vestică: Quercus petraea, Ulmus procera, Sorbus torminalis, Rosa gallica, Cerasus avium, Acer pseudoplatanus, Cornus mas, Viburnum lantana;d) elemente europene sau euroasiatice larg răspândite: Corylus avellana, Populus alba, Populus tremula, Ulmus foliacea, Clematis vitalba, Berberis vulgaris, Malus sylvestris, Pyrus pyraster, Crataegus monogyna, Rosa canina, Prunus spinosa, Euonymus verrucosa, Euonymus europaea, Acer campestre, Acer platanoides, Rhamnus cathartica, Tilia cordata, Cornus sanguinea, Fraxinus excelsior, Ligustrum vulgare, Sambucus nigra, Viburnum opulus. … 2.3.7. Descrierea staţiunilor identificateCu ocazia lucrărilor de teren au fost identificate următoarele tipuri de staţiune:Silvostepă externă de stejărete xerofile Bm – i, cernoziom pe loess (cod S1)– megatrofic, oligohidric accentuat, estival uscat – reavăn la uscatApare pe câmpii orizontale plane sau uşor ondulate, pe substraturi de loess. Condiţiile climatice sunt de silvostepă externă, cu caracter continental accentuat, manifestat în special prin veri calde şi lungi perioade secetoase.Condiţiile edafice sunt de favorabilitate cel mult mijlocie pentru speciile de arbori xerofili. Troficitatea potenţială este foarte ridicată, însă cea efectivă este cel mult mijlocie, datorită deficitului de apă accesibilă. Regimul aerohidric este foarte bun. Consistenţa estivală este mijlocie. Aptitudini forestiere pentru: stejar brumăriu, stejar pufos, ulm, păr, arţar tătărăsc, jugastru.Stepă cu soluri cernoziomuri tipice şi soluri bălane tipice pe substraturi de loessApare pe câmpii orizontale plane sau uşor ondulate. Condiţiile climatice au un caracter continental accentuat, manifestat în special prin veri calde şi lungi perioade secetoase.Condiţiile edafice sunt de favorabilitate cel mult mijlocie pentru speciile de arbori xerofili.Troficitatea potenţială este mijlocie, însă cea efectivă este cel mai adesea inferioară datorită deficitului de apă accesibilă. Aptitudini forestiere pentru gladiţă, ulm, păr, arţar tătărăsc.2.4. Caracteristicile principale ale perdelelor forestiere propuse (amplasament în teren, orientare, lăţime, distanţe, specii recomandate, scheme de plantare)2.4.1. Descrierea tipului de perdele forestiere propusePentru perdelele forestiere de protecţie a câmpului se vor folosi perdele semipenetrabile. Acestea nu schimbă direcţia vântului, dar îi slăbesc intensitatea şi favorizează depunerea uniformă a zăpezii în spaţiul protejat. Lăţimea perdelelor forestiere va fi de 10 m, amplasate la minimum 500 m distanţă una de alta. Amplasarea perdelelor nu s-a făcut mecanic, ci au fost create module adaptate necesităţilor, impuse de condiţiile de exploatare agricolă, de drumurile şi pistele de exploatare existente, de orografia terenului, de natura proprietăţii etc.Ţinând seama de considerentele menţionate, s-a impus cu atât mai mult necesitatea realizării unor reţele de perdele forestiere de protecţie, astfel încât poziţionarea acestora faţă de direcţia vântului dominant să nu mai fie hotărâtoare în modul de dispunere a perdelelor.Distanţa dintre perdele a fost condiţionată în mod direct de dimensiunile tarlalelor şi, în unele situaţii, de modul de subîmpărţire a tarlalelor.Perdelele forestiere pentru protecţia câmpului au fost amplasate la următoarele distanţe faţă de:– drumuri de tarla – în imediata apropiere;– canale de irigaţie – în imediata apropiere a drumurilor ce le deservesc;– reţele electrice – 30 m.În cazul în care drumurile naţionale şi judeţene constituie limite de tarla, a fost evitată amplasarea perdelelor forestiere de protecţie a câmpului, deoarece instrucţiunile AND privind plantaţiile rutiere prevăd o distanţă minimă de amplasare faţă de drum de 30 m, ceea ce ar conduce la fragmentarea nejustificată a proprietăţii (fâşia de teren rămasă între drum şi perdea nu ar mai putea fi utilizată corespunzător pentru culturile agricole).Se menţionează că, în cazul intersectării liniilor electrice, perdelele forestiere vor fi alcătuite numai din arbuşti sub acestea şi pe o distanţă de 20 m faţă de marginea proiecţiei liniilor electrice.Perdelele forestiere vor fi constituite din 5 rânduri (lăţimea perdelei – 10 m) de arbori şi arbuşti, plantaţi la schema 2 x 1 m. Speciile forestiere folosite trebuie să corespundă din mai multe puncte de vedere următoarelor criterii:– să corespundă din punct de vedere staţional;– să aibă o creştere cât mai rapidă, astfel încât perdeaua să devină funcţională într-o perioadă cât mai scurtă de timp;– să fie longevive şi să asigure o bună regenerare naturală;– să nu adăpostească dăunători ai culturilor agricole din suprafeţele pe care le protejează;– să ofere şi alte avantaje adiacente din punct de vedere economic.Pentru aceleaşi condiţii staţionale, în condiţii egale de creştere şi dezvoltare, se vor prefera speciile longevive, astfel încât efectul perdelei să fie asigurat pentru o perioadă cât mai lungă de timp.Pentru terenurile cu soluri cernoziomice şi alte categorii: stejar brumăriu, cer, stejar roşu, salcâm, glădiţă, ulm de Turkestan, tei argintiu, păr pădureţ, soforă, jugastru, iar ca arbuşti de interior: soc, arţar tătărăsc, păducel. Pentru rândurile de margine se recomandă corcoduş, cătină roşie, cireş, zarzăr, mălin american, vişin turcesc, scumpie, liliac etc. Necesarul de puieţi – 5.000 buc./ha, din care 30% arbuşti sau pomi fructiferi.2.4.2. Tehnologii propuseTehnologiile propuse pentru realizarea perdelelor forestiere de protecţie a câmpului sunt prezentate în tabelul 2.4.2.1. Ele sunt diferenţiate în funcţie de condiţiile concrete din teren. Codurile folosite pentru folosirea terenului au următoarele semnificaţii:– AD – arat + discuit pe toată suprafaţaPuieţii vor fi retezaţi după plantare pentru a creşte proporţia de reuşită în condiţiile deficitului de precipitaţii din zonă.Se estimează că pierderile vor fi de 20% în anul I şi de 10% în anul II. Acestea vor face obiectul completărilor.Tehnologiile propuse pentru realizarea perdelelor forestiere a câmpuluiTabelul 2.4.2.1.

________Notă …
*) pentru completăriPentru realizarea stării de masiv se estimează că vor fi necesari 5 ani în stepă şi 6 ani în silvostepă. În acest interval puieţii vor avea nevoie de o serie de lucrări de întreţinere: mobilizări pe rândurile de puieţi (în stepă, câte 3 în anii I şi II, două în anii III şi IV; în silvostepă, câte 3 în anii I, II şi III, două în anul IV şi una în anul V), mobilizări între rândurile de puieţi (în stepă, câte 3 în anii I, II, două în anul III; în silvostepă, câte 3 în anii I, II şi III, două în anul IV), descopleşiri (în stepă, două în anul IV şi una în anul V; în silvostepă, câte una în anii V şi VI).Pentru combaterea dăunătorilor sunt necesare stropiri cu soluţii insecticide (câte una în primii 3 ani de la instalarea culturilor). Pentru plantaţii se propun următoarele compoziţii şi scheme de plantare.1. În stepă cu cernoziomuri fără carbonaţi:– Compoziţia perdelei va fi:60 Sc 20Vi.t. 20Pd.– Schema de plantare va fi 2 x 1, iar cele 5 rânduri vor fi dispuse paralel cu drumurile de exploatare, astfel:  Vi.t Sc Sc Sc Vi.t │Drum │                                 │ex- │  Pd Sc Sc Sc Pd │ploa- │                                 │tare │  Vi.t Sc Sc Sc Vi.t │ │                                 │ │  Pd Sc Sc Sc Pd │ │2. În stepă pe cernoziomuri şi soluri bălane carbonatice– Compoziţia perdelei va fi:60 Gl 20Ul.t 20Sl.– Schema de plantare va fi 2 x 1, iar cele 5 rânduri vor fi dispuse paralel cu drumurile de exploatare, astfel:  Ul.t Gl Gl Gl Ul.t │Drum │                                 │ex- │  Sl Gl Gl Gl Sl │ploa- │                                 │tare │  Ul.t Gl Gl Gl Ul.t │ │                                 │ │  Sl Gl Gl Gl Sl │ │3. În silvostepă pe cernoziomuri tipice şi carbonatice– Compoziţia perdelei va fi:60 St.b 20Pr 20Mc– Schema de plantare va fi 2 x1, iar cele 5 rânduri vor fi dispuse paralel cu drumurile de exploatare, astfel:  Pr St.b St.b St.b Pr │Drum │                                  │ex- │  Mc St.b St.b St.b Mc │ploa- │                                  │tare │  Pr St.b St.b St.b Pr │ │                                  │ │  Mc St.b St.b St.b Mc │ │Simbolurile folosite au următoarele semnificaţii:Sc = salcâm, Vi.t = vişin turcesc, Pd = păducel, Gl = glădiţă, Ul.t = ulm de Turkestan, Sl = sălcioară, St.b = stejar brumăriu, Pr = păr pădureţ, Mc = măceş.În tabelul 2.4.2.2. se prezintă distribuţia preliminară a compoziţiilor adoptate pentru realizarea perdelelor forestiere pe comune. În faza de PT + SF, după efectuarea cartărilor pedostaţionale, aceasta va fi confirmată şi definitivată.Distribuţia soluţiilor de compoziţie aleperdelelor forestiere pe comunele din judeţul TulceaTabelul 2.4.2.2.

Stabilirea necesarului de puieţi s-a făcut ţinându-se seama de suprafeţele de împăduriri, de schemele de plantare şi de procentele de completări pentru fiecare compoziţie de împădurire, potrivit tabelului următor:Tabelul 2.4.2.3. ┌────┬────────────────────┬───────┬─────────┬───────────────────────────────┐ │Nr. │ Compoziţie │Supraf.│ Număr │ Nr. de puieţi necesari │ │crt.│ de împădurire │ (ha) │puieţi/ha│ : (mii buc.) │ │ │ │ │ ├───────┬───────┬───────┬───────┤ │ │ │ │ │ │ │ │ Total │ ├────┼────────────────────┼───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┤ │ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │ 6 │ 7 │ ├────┼────────────────────┼───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┤ │ 1. │60 Sc 20Vi.t. 20Pd │ 500 │ 5000 │ 2500 │ 500 │ 250 │ 3250 │ ├────┼────────────────────┼───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┤ │ 2. │60 Gl 20Ul.t 20Sl │ 457 │ 5000 │ 2285 │ 457 │ 228 │ 2970 │ ├────┼────────────────────┼───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┤ │ 3. │60 St.b 20Pr 20Mc │ 200 │ 5000 │ 1000 │ 200 │ 100 │ 1300 │ ├────┴────────────────────┼───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┤ │ Total: │ 1157 │ – │ 5785 │ 1157 │ 578 │ 7520 │ └─────────────────────────┴───────┴─────────┴───────┴───────┴───────┴───────┘Recapitulaţia necesarului de puieţi pe specii este:Tabelul 2.4.2.4. ┌────┬────────────────────┬──────────────────────────────────────────────────┐ │Nr. │ Specia │ Nr. de puieţi necesari : (mii buc.) │ │crt.│ ├────────────┬────────────┬────────────┬───────────┤ │ │ │ │ │ │ Total │ ├────┼────────────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤ │ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │ ├────┼────────────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤ │ 1. │Salcâm │ 1500 │ 300 │ 150 │ 1950 │ ├────┼────────────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤ │ 2. │Glădiţă │ 1371 │ 274 │ 137 │ 1782 │ ├────┼────────────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤ │ 3. │Stejar brumăriu │ 600 │ 120 │ 60 │ 780 │ ├────┼────────────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤ │ 4. │Vişin turcesc │ 500 │ 100 │ 50 │ 650 │ ├────┼────────────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤ │ 5. │Ulm de Turkestan │ 457 │ 91 │ 46 │ 594 │ ├────┼────────────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤ │ 6. │Păr pădureţ │ 200 │ 40 │ 20 │ 260 │ ├────┼────────────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤ │ 7. │Păducel │ 500 │ 100 │ 50 │ 650 │ ├────┼────────────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤ │ 8. │Sălcioară │ 457 │ 92 │ 45 │ 594 │ ├────┼────────────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤ │ 9. │Măceş │ 200 │ 40 │ 20 │ 260 │ ├────┴────────────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤ │ Total: │ 7585 │ 1157 │ 578 │ 7520 │ └─────────────────────────┴────────────┴────────────┴────────────┴───────────┘2.5. Efecte preconizate după instalarea perdelei forestiereRolul perdelelor forestiere în ceea ce priveşte ameliorarea condiţiilor de mediu începe a se face simţit la 3-6 ani de la înfiinţare, efectele maxime înregistrându-se însă după vârsta de 10-12 ani.Efectele respective constau, în principal, în:– reduc viteza vântului cu 25-50% faţă de câmpul deschis, îndeosebi în apropierea perdelei (20 m în faţă şi 50 m în spate); la distanţă mai mare, de peste 200 m, viteza vântului se reduce cu 20-25%. Vântul domolit reduce procesul de transpiraţie al plantelor; s-a demonstrat că un vânt slab măreşte transpiraţia de 2-3 ori, pe când unul puternic o poate mări de 20 de ori.Prin domolirea vitezei vântului se realizează un microclimat în jurul plantelor, în care umiditatea relativă a aerului este ridicată şi deci plantele transpiră mai puţin, economisind din rezerva de apă a solului;– stăvilesc spulberarea zăpezii care, în zona dintre perdele, se depune în strat uniform. În Bărăgan, în câmp deschis, stratul de zăpadă a fost de 15 cm, iar în intervalul dintre perdele a atins grosimea de 80-100 cm.Prin aceasta se asigură protejarea de îngheţ a culturilor de toamnă, iar topirea zăpezii are loc treptat, cu înmagazinarea în sol a unei cantităţi mari de apă.Pe solul îngheţat puternic din câmpul deschis apa rezultată din puţina zăpadă existentă nu se poate infiltra, ea bălteşte, se scurge la suprafaţa solului şi se evaporă, reducându-se cantitatea de apă acumulată în sol;– reduc pierderile de apă din sol prin evaporare cu 20-45%. Suprafeţele dintre perdele conţin pe adâncimea 0-150 cm cu circa 300 t/ha apă mai mult decât terenul din câmp deschis, iar umiditatea relativă a aerului creşte cu 10-30%;– micşorează amplitudinea temperaturii între zi şi noapte cu 6,2°C, menţinând o temperatură relativ constantă, cu efecte favorabile pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor;– se previne eroziunea solului prin apă şi prin vânt, evitându-se degradarea acestuia cu repercusiuni majore, în timp, asupra scăderii recoltelor;– alte avantaje asigurate de protecţia perdelelor forestiere: culturile de cereale păioase nu sunt culcate de vânt şi nu îngreunează recoltarea lor cu combina; irigarea prin aspersiune se poate efectua în condiţii bune, cu apa uniform distribuită pe teren; polenizarea plantelor nu este stânjenită.Ca urmare a tuturor acestor avantaje, în spaţiul dintre perdele producţiile au crescut în Dobrogea cu 40-140%. Alte cercetări efectuate în condiţii staţionale asemănătoare au pus în evidenţă efectul produs de perdelele forestiere asupra diverselor culturi, şi anume: sporuri de recoltă de 10-30% în ani umezi (cu precipitaţii normale) şi de 150-300% în ani secetoşi. Se mai poate adăuga că 1 ha de pădure absoarbe 30-80 t praf/an, fixează 6-10 t CO(2)/an şi degajă 10-12 t oxigen/an. Totodată, perdelele respective pot furniza lemn pentru construcţii şi pentru foc atunci când sunt exploatate în regim silvic corect (pe durata unui ciclu de 20-25 de ani, un hectar din reţeaua de perdele forestiere poate furniza, cu îngrijire adecvată, 4-6 mc/an de lemn apt pentru foc şi construcţii rurale), materiale pentru împletituri, fructe, ciuperci etc. Acest aspect este de importanţă deosebită pentru o zonă săracă în păduri, cum este cea de care ne ocupăm.În sfârşit, este de menţionat şi rolul ecologic al perdelelor respective. Pe lângă influenţa asupra condiţiilor de climă – şi, de fapt, inclusiv prin această influenţă -, ele devin adevărate oaze pentru numeroase vieţuitoare, de la insecte şi păsări până la mamifere specifice zonei de câmpie, toate cu funcţii importante în reglarea şi ameliorarea condiţiilor de mediu şi de viaţă.Prin înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie a câmpului se preconizează să se atingă şi efectul peisagistic scontat ca alternativă la actualul peisaj dat de câmpiile monoton întinse.3. Evaluări pentru realizarea studiului de fundamentare, a studiului de fezabilitate, a proiectului tehnic şi pentru realizarea investiţiei3.1. Investiţii specifice (antemăsurători)Pentru stabilirea valorii lucrărilor propuse au fost calculate costurile lucrărilor de bază. Acestea sunt formate din:– valoarea lucrărilor de pregătire a solului + de amenajare a terenului în vederea plantării;– valoarea lucrărilor de împădurire propriu-zisă + de întreţinere până la realizarea stării de masiv.Preţurile folosite sunt corespunzătoare datei de 27 noiembrie 2006 şi se estimează că în momentul realizării studiului de fezabilitate şi a proiectului de execuţie preţurile să crească pentru a fi aliniate cu preţurile din Comunitatea Europeană.Situaţia centralizată a lucrărilor şi valorilor este prezentată în tabelul următor:Tabelul 3.1.1.

Compoziţia	Suprafaţa	Valoare lucrări: (lei)			Preţ unitar
de împăduriri	(ha)				cu T.V.A.
		Borne	Pregătire	Împăduriri şi	(lei/ha)
			teren	întreţineri
60Sc 20Vi.t 20Pd	500	71.190,00	166.415,00	8.633.565,00	21.113,38
60Gl 20Ul.t 20Sl	457	65.067,66	152.103,31	7.891.078,41	21.113,38
60St.b 20Pr 20Mc	200	28.476,00	66.566,00	3.975.472,00	24.219,56
Total:	1157	164.733,66	385.084,31	20.500.115,41	21.650,32

3.2. Cheltuieli pentru realizarea studiului de fezabilitateNegocierile purtate cu beneficiarul studiului au condus la stabilirea unui cost de 150 lei/ha de perdea forestieră.Pentru judeţul Tulcea cheltuielile pentru întocmirea studiului de fezabilitate sunt:    1.157 ha perdele forestiere x 150 lei/ha = 173.550 lei3.3. Cheltuieli pentru realizarea proiectului tehnicNegocierile purtate cu beneficiarul proiectului tehnic au condus la stabilirea unui cost de 150 lei/ha de perdea forestieră.Pentru judeţul Tulcea cheltuielile pentru întocmirea proiectului tehnic sunt:    1.157 ha perdele forestiere x 150 lei/ha = 173.550 lei3.4. Cheltuieli pentru obţinerea avizelor legale necesare instalării perdelelor forestiere de protecţie3.4.1. Evaluarea terenului agricol extravilanAvând în vedere H.G. nr. 527/2006, care stabileşte un cost de 150 euro/tarla, evaluarea pentru judeţul Tulcea este:    550 tarlale x 150 euro/tarla x 3,5 lei/euro = 288.750 lei3.4.2. Avizarea şi recepţia lucrărilor de cadastruOrdinul M.A.I. nr. 456/2004 stabileşte un preţ de 180 lei/proprietar.Pentru judeţul Tulcea, valoarea avizării şi recepţiei lucrărilor de cadastru este:    30.000 proprietari x 180 lei/proprietari = 5.400.000 lei3.4.3. Întocmirea documentaţiei cadastrale pentru suprafeţe de 1,5-5,0 haOrdinul M.A.P. nr. 58/2002 stabileşte un preţ de 350 lei/proprietar.Pentru judeţul Tulcea, valoarea întocmirii documentaţiei cadastrale pentru suprafeţele aferente perdelelor forestiere este:    30.000 proprietari x 350 lei/proprietari = 10.500.000 leiDocumentaţia cadastrală pentru un ha perdea forestieră este:    (288.750 lei + 5.400.000 lei + 10.500.000 lei)/1.157 ha =  16.188.750 lei/1.157 ha = 13.992,0 lei/ha3.5. Cheltuieli pentru plata despăgubirilor în eventualitatea existenţei propunerii de exproprierePornind de la preţurile actuale practicate pe piaţa liberă a terenurilor agricole arabile din judeţul Tulcea, se estimează că valoarea unui hectar este de 5.000 lei.Valoarea totală a terenului pe care vor fi instalate perdele forestiere de protecţie este:    1.157 ha x 5.000 lei = 5.785.000 leiB. PĂRŢI DESENATE:1. Plan de ansamblu (scara 1:100.000)2. Plan general (scara 1:20.000)–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește