HOTĂRÂRE nr. 1.342 din 26 august 2004

privind aprobarea Strategiei naţionale pentru supravegherea, controlul şi prevenirea cazurilor de infecţie cu HIV/SIDA în perioada 2004-2007



În temeiul art. 108 din Constituţie, republicată, şi al art. 1 alin. (2) din Legea nr. 584/2002 privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA în România şi de protecţie a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA,Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. + 
Articolul 1Se aprobă Strategia naţională pentru supravegherea, controlul şi prevenirea cazurilor de infecţie cu HIV/SIDA în perioada 2004-2007, denumită în continuare Strategia naţională HIV/SIDA 2004-2007, prevăzută în anexa nr. 1. + 
Articolul 2Lista autorităţilor administraţiei publice centrale cu atribuţii în aplicarea Strategiei naţionale HIV/SIDA 2004-2007 este prevăzută în anexa nr. 2. + 
Articolul 3Autorităţile administraţiei publice centrale cu atribuţii în aplicarea Strategiei naţionale HIV/SIDA 20042007, prevăzute în anexa nr. 2, vor colabora cu organismele române guvernamentale şi neguvernamentale, precum şi cu asociaţiile internaţionale de profil. + 
Articolul 4Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.PRIM-MINISTRUADRIAN NĂSTASEContrasemnează:–––––Ministrul sănătăţii,Ovidiu BrînzanMinistrul educaţiei şi cercetării,Alexandru AthanasiuMinistrul apărării naţionale,Ioan Mircea PaşcuMinistru de stat, ministrul administraţiei şi internelor,Marian Florian SăniuţăBucureşti, 26 august 2004.Nr. 1.342. + 
Anexa 1STRATEGIA NAŢIONALĂpentru supravegherea, controlul şi prevenireacazurilor de infecţie cu HIV/SIDA în perioada 2004-2007I. Introducere1. Procesul de elaborare a StrategieiStrategia Naţională HIV/SIDA 2004 – 2007 a fost elaborată şi propusă spre aprobare Guvernului de către Comisia Naţională pentru Supravegherea, Controlul şi Prevenirea Cazurilor de Infecţie HIV/SIDA, înfiinţată ca organism interministerial fără personalitate juridică, sub autoritatea primului-ministru, pe lângă Secretariatul General al Guvernului, condusă de către consilierul primului-ministru cu atribuţii în domeniul asigurării sănătăţii populaţiei, în conformitate cu prevederile Legii nr. 584 din 2002 privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA în România şi de protecţie a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA. Comisia a fost sprijinita tehnic şi financiar în procesul de elaborare a strategiei de către Agenţiile Naţiunilor Unite; Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii – UNICEF, Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie – UNFPA, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare -UNDP, Organizaţia Mondială a Sănătăţii – OMS şi Programul Naţiunilor Unite pentru HIV/SIDA -UNAIDS.Procesul de elaborare a Strategiei a inclus o nouă evaluare a situaţiei şi o analiză a răspunsului naţional, efectuate în perioada 2002 – 2003, o evaluare a rezultatelor implementării Strategiei Naţionale HIV/SIDA 2000 – 2003, precum şi o serie de întâlniri de lucru ale Comisiei în aprilie şi noiembrie 2002.În procesul de elaborare a strategiei au fost activ implicate organismele guvernamentale, cele 8 organizaţii neguvernamentale membre ale Comisiei Naţionale cât şi alte organizaţii neguvernamentale, agenţii internaţionale, donatori bilaterali şi multilaterali şi nu în ultimul rând sectorul privat.Procesul de elaborare a prezentului document a fost de asemenea strâns corelat cu procesul de elaborare şi ulterior de implementare a propunerii României la Fondul Global de Lupta împotriva HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei.2. Scurtă evaluare a implementării Strategiei Naţionale HIV/SIDA 2000 – 2003În perioada 2000- 2003s-au făcut progrese importante în domeniul HIV/SIDA în ariile prioritare definite de Strategia adoptata pentru acea perioada, începând cu anul 2001 HIV/SIDA a fost declarată prioritate de sănătate publică şi în acelaşi an s-a lansat Planul Naţional de Acces Universal la Tratament şi îngrijiri HIV/SIDA. Planul a permis introducerea în tratament până la sfârşitul anului 2003 a circa 8,000 de pacienţi HIV/SIDA, între care peste 5300 beneficiau şi de tratament antiretroviral. Toate costurile legate de acest program au fost suportate de surse publice, în condiţiile unui acces gratuit indiferent de statutul pacientului. Efortul bugetar a crescut de la 3 milioane de dolari SUA în 1999 la peste 28 de milioane de d olari SUA în 2003. Programul are şi o componentă importantă de participare a sectorului privat. Şase din cele mai importante companii farmaceutice producătoare de medicamente antiretrovirale au acceptat, cu facilitarea Naţiunilor Unite, să acorde României reduceri de preţuri şi donaţii în medicamente pentru susţinerea programului.Perioada 2000 – 2003 a marcat şi o extindere a parteneriatului, acoperirii, frecvenţei şi consistenţei campaniilor naţionale de prevenire HIV/SIDA, în fiecare an campaniile au crescut calitativ şi au abordat teme importante legate de prevenirea HIV/ITS, de promovarea drepturilor persoanelor infectate şi de reducerea stigmatizării şi discriminării. Campaniile au avut o componenta mass-media importantă cu mesaje difuzate gratuit în zona publicitară de prime-time care au ajuns la milioane de persoane, în special tineri.Ministerul Educaţiei şi Cercetării a lansat Ia sfârşitul anului 2002, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii şi sub înaltul patronaj al Primului Ministru, programul "Educaţia pentru Sănătate în Şcoala Românească". Prin intermediul acestui program s-au pus bazele includerii în programa de învăţământ a orelor de educaţie pentru Sănătate pentru tot ciclul primar şi liceal cu teme diverse, inclusiv prevenirea HIV şi ITS, planificare familială şi prevenirea uzului şi abuzului de substanţe ilegale.Sectorul neguvernamental, cu susţinere în special internaţională, a demarat proiecte pilot de prevenire HIV/SIDA în rândul lucratorilor sexuali, utilizatorilor de droguri, bărbaţilor care practica sexul cu alţi bărbaţi, persoanelor de etnie rromă. Proiectele au demonstrat abordări inovative în munca de prevenire cu grupurile vulnerabila şi au permis învăţarea unor lecţii importante în perspectiva extinderii acestor intervenţii la nivel naţional.Perioada 2000 – 2003 a marcat, de asemenea, formarea şi maturizarea asociaţiilor de persoane infectate şi afectate de HIV/SIDA, reunite în 2000 sub umbrela Uniunii Naţionale a Organizaţiilor Persoanelor Afectate HIV/SIDA – UNOPA. Uniunea a devenit în scurt timp un partener important atât în lupta pentru respectarea drepturilor persoanelor seropozitive cat şi în elaborarea de politici la nivel naţional. UNOPA ocupa în prezent unul din cele două locuri de vice-preşedinte al Comisiei Naţionale.3. Rezumatul StrategieiStrategia 2004 – 2007 este conceputa ca un document orientativ, flexibil care să ghideze activităţile tuturor partenerilor naţionali şi internaţionali. Strategia propune 3 arii majore de intervenţie:1. Prevenirea transmiterii virusului HIV care are ca scop major: Menţinerea incidenţei HIV în anul 2007 la nivelul celei din 2002. în cadrul acestei arii sunt propuse 8 priorităţi care ilustrează orientarea majoră a întregii strategii către activităţile de prevenire, în special de prevenire a transmiterii în rândurile tinerilor şi al persoanelor cu comportamente la risc legate de practicarea sexului comercial sau de utilizarea de droguri injectabile.2. Accesul la servicii de tratament, îngrijire, suport psihologic şi social pentru persoanele infectate HIV sau bolnave de SIDA precum şi pentru grupurile vulnerabile. Această a doua arie majoră de intervenţie are ca scop: asigurarea accesului universal ia tratament, îngrijiri şi sprijin social pentru persoanele infectate şi afectate HIV/SIDA, precum şi întărirea sistemelor de îngrijiri de Sănătate pentru infecţiile transmise sexual şi abuzul de substanţe. Această arie de intervenţie are 4 priorităţi care sunt concentrate pe promovarea şi respectarea drepturilor pe care le au persoanele infectate HIV sau bolnave de SIDA precum şi pentru grupurile vulnerabile.3. Supravegherea evoluţiei infecţiei HIV şi a factorilor de risc asociaţi. A treia arie prioritara a strategiei are ca obiectiv major: dezvoltarea şi menţinerea unor sisteme eficiente de supraveghere ale infecţiei HIV/SIDA şi ale factorilor de risc asociaţi care să ofere informaţii coerente privind evoluţia epidemiei şi să permită orientarea la timp a programelor şi intervenţiilor, inclusiv a intervenţiilor sociale pentru persoanele infestate HIV sau bolnave de SIDA precum şi a grupurilor vulnerabile.Pe lângă cele trei arii majore de intervenţie, strategia statuează şi mecanismele naţionale de coordonare a implementării strategiei, precum şi cadrul de monitorizare şi evaluare a implementării şi alocarea resurselor.II. Principiile directoare ale Strategiei Naţionale HIV/SIDA1. HIV/SIDA este mai mult decât o prioritate de sănătate publică. Este o problemă complexă, care afectează toate componentele societăţii2. Strategia se va concentra preponderent asupra prevenirii şi a reducerii impactului social Resursele alocate trebuie să ia în considerare grupurile vulnerabile (la risc) şi comunităţile afectate.3. Implicarea multisectorială şi interdisciplinară este esenţială pentru realizarea unui răspuns adecvat la epidemia HIV.4. Persoanele şi grupurile trebuie să aibă cunoştinţele necesare în vederea prevenirii infectării cu virusul HIV; asigurarea condiţiilor pentru ca să aibă această capacitate este esenţială.5. Tuturor persoanelor infectate/afectate de HIV/SIDA li se garantează un acces egal la îngrijire şi servicii elementare.6. Toate persoanele infectate HIV sau bolnave de SIDA precum şi grupurile vulnerabile au acces egal şi continuu la tratament, îngrijire medicală şi servicii conform standardelor prevăzute de legislaţia în vigoare.7. Drepturile persoanelor infectate HIV sau bolnave de SIDA precum şi cele aparţinând grupurilor vulnerabile sunt garantate conform legislaţiei naţionale şi a tratatelor internaţionale la care România este parte semnatară, cu un accent special pe dreptul la confidenţialitate.8. Responsabilităţile individuale ale persoanelor infectate HIV sau bolnave de SIDA sunt statuate.9. Trebuie asigurate condiţiile pentru aplicarea precauţiilor universale în vederea prevenirii oricărei posibilităţi de transmitere a infecţiei HIV în sistemul sanitar şi cel de asistenţa sociala.10. Testarea HIV este voluntară, şi/sau anonimă, cu garantarea confidenţialităţii şi a consilierii pre şi post test, atât în sectorul de stat cât şi în cel privat.11. Formularea politicilor şi a programelor de dezvoltare socio-economică trebuie să ia în considerare fenomenul HIV/SIDA.III. Strategia Naţională; Arii majore de intervenţie1. Prevenirea transmiterii virusului HIVSituaţia actuală:România este considerata o ţară cu prevalentă mica a infecţiei HIV/SIDA, respectiv de 0,04% şi o incidenţă de asemenea redusă. Datele epidemiologice arată că la adulţi principala cale de transmitere este cea sexuală şi afectează în special tinerii cu vârste între 15 şi 29 de ani. Numărul de noi cazuri de adulţi infectaţi a crescut constant în ultimii 4 ani în timp ce numărul de noi cazuri de copii infectaţi a scăzut în aceiaşi perioada odată cu epuizarea rezervorului de persoane infectate care au ca interval de naştere perioada 1987 – 1991. În 2002 se înregistrează chiar o aplatizare a numărului de noi adulţi infectaţi. Apar însă cazuri noi de infecţie pe cale verticală şi cazuri de infectare în rândul utilizatorilor de droguri injectabile.Pentru anul 2003, numărul cumulativ înregistrat de persoane infectate HIV/SIDA este de 14.387. Din acest număr, numărul de persoane infectate HIV/SIDA în viaţă este de 10.278, din care cu infecţie HIV 5.599 iar cu boala SIDA, 4.679. Numărul celor infectaţi, în vârsta sub 19 ani este: cu HIV – 3.870 iar boala SIDA – 3.667. În tratament se afla un număr total de 5.547 de persoane, din care 4.288 au vârsta sub 19 ani.Scop: Menţinerea incidenţei HIV în anul 2007 la nivelul celei din 2002.Priorităţi în domeniul prevenirii transmiterii virusului HIV1.1. Prevenirea transmiterii în rândul tinerilorSituaţia actuală:Analiza situaţiei arată că tinerii, în proporţie de peste 80% au auzit despre HIV/SIDA. Deşi numărul celor care identifică corect căile de transmitere este în creştere comportamentele tinerilor au rămas în mare măsura la risc. Afirmaţia este susţinută de faptul că per ansamblu vârsta debutului vieţii sexuale a scăzut fără să se înregistreze creşteri spectaculoase ale nivelului de utilizare a prezervativului nici la primul contact sexual şi nici în activitatea sexuală curentă. Numărul de prezervative vândute la nivel naţional a fost în permanentă creştere, dar el nu a atins decât 15 milioane de unităţi în 2001. Există un deficit de puncte de vânzare în mediul rural, în acelaşi timp în perioada 2000 – 2002 rata infectării cu sifilis a crescut îngrijorător de la 44 la 62 de cazuri la 100.000 de locuitori, peste 57% din cazuri fiind înregistrate în rândul tinerilor, în acelaşi timp a crescut şi numărul celor care consuma droguri, în Bucureşti exista estimări care demonstrează existenta unui număr important de consumatori de droguri injectabile, mai ales la cei aparţinând grupei de vârsta cuprinsă între 15 şi 24 de ani. Deşi s-au depistat până în prezent puţine cazuri HIV/SIDA în rândul utilizatorilor de droguri (în 2003 din 392 de cazuri testate, 4 teste pozitive), există pericolul unei creşteri a numărului de cazuri.Scop: Reducerea la minim a numărului de cazuri noi de infectare în rândul tinerilor. Tinerii să ştie cum să evite infectarea cu HIV şi să aibă capacitatea, mijloacele şi dorinţa de a acţiona pe baza cunoştinţelor dobândite.Elemente cheie privind prevenirea transmiterii HIV în rândul tinerilora. Modificarea comportamentului individual şi a normelor de grupObiectivInducerea unor comportamente fără risc la cel puţin 80% din tinerii cu vârste între 15 şi 25 de ani.Strategii● Iniţierea şi susţinerea unor campanii de Informare, Educare, Comunicare multianuale care să adreseze determinanţii comportamentelor la risc;● Folosirea canalelor convenţionale: mass media precum şi a canalelor neconvenţionale de comunicare pentru a transmite informaţia la cât mai mulţi tineri;● Transmiterea în mod structurat a informaţiei către tinerii încadraţi în serviciul militar sau direct la locurile de muncă ale acestora;● Implicarea tinerilor în elaborarea şi implementarea programelor care le sunt destinate;● Crearea şi dezvoltarea de parteneriate între parteneri guvernamentali, neguvernamentali şi privaţi● Realizarea unui centru de resurse şi distribuţie a materialelor IEC pentru tineri;● Utilizarea reţelei de medicină primară pentru transmiterea de mesaje şi inducerea de comportamente sănătoase.b. Promovarea folosirii prezervativuluiObiectivCreşterea folosirii prezervativului la primul contact sexual cu cel puţin 50% în rândul tinerilor de 15-25 ani şi a folosirii prezervativului în relaţiile sexuale cu parteneri ocazionali până la 65%.Strategii● Creşterea accesibilităţii în termen de preţ şi locaţie a prezervativelor cu accent pe creşterea numărului de puncte de vânzare şi distribuţie în zona rurală;● Transformarea utilizării prezervativului în norma socială;● Promovarea utilizării prezervativului prin mijloace de informare, educare, comunicare;● Promovarea utilizării prezervativului de către reţeaua de medicină primară şi de reţeaua de clinici de planificare familiala;c. Educaţia în şcoliObiectivAccesul universal al tinerilor care urmează o formă de învăţământ la cunoştinţele necesare despre HIV/SIDA, metodele de prevenire şi riscurile asociate, precum şi noţiuni despre protecţia sociala şi medicală a persoanelor afectate, noţiuni legate de reducerea stigmatizării şi discriminării.Strategii● Introducerea în curriculum-ul obligatoriu, diferenţiat pe cicluri de educaţie, a pachetului de educaţie pentru sănătate care să includă, între altele, capitole distincte legate de educaţie sexuala şi a reproducerii, igienă, prevenirea consumului şi abuzului de substanţe;● Introducerea elementelor privind sănătatea şi dezvoltarea tinerilor în programa de pregătire şi de perfecţionare a cadrelor didactice;● Creşterea capacităţii reţelei de medicină şcolară pentru a acorda consiliere în domeniul educaţiei pentru sănătate;d. Prevenirea HIV/SIDA în unităţile militare (ale Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor)ObiectivAsigurarea accesului universal la informare şi educare precum şi la servicii de prevenire HIV/SIDA şi ITS în cadrul serviciilor militareStrategii● Elaborarea şi implementarea unui curriculum de pregătire privind prevenirea HIV/SIDA şi ITS în unităţile militare● Desfăşurarea de acţiuni de informare, educare şi comunicare în unităţile militare● Distribuirea gratuită de prezervative în unităţile militare;● Desfăşurarea de acţiuni de informare, educare şi comunicare, precum şi dezvoltarea unui protocol şi a unui kit de prevenire HIV/SIDA pentru militarii care participă la misiuni militare în afara României1.2. Prevenirea transmiterii asociată cu sexul comercialSituaţia actualăProstituţia continuă să fie ilegală în România dar asta nu a împiedicat o creştere semnificativă a fenomenului. Mai mult, prostituţia a devenit asociată foarte frecvent cu traficul de persoane şi cu traficul de droguri. Nu există estimări oficiale ale numărului de persoane care practica sexul comercial. Studii şi proiecte desfăşurate la scară limitată au arătat că la nivelul prostituţiei de stradă comportamentele cu risc sunt frecvente, iar accesul la informaţii şi servicii pentru persoanele care practică sexul comercial este foarte limitat. Din datele centralizate privind testarea HIV în anul 2003 rezultă că din 92 de teste HIV efectuate la prostituate 5 teste au fost pozitive. Programe de educaţie, comunicare, distribuţie de prezervative şi referire la servicii medicale desfăşurate de ONG există în Bucureşti, Constanţa şi Iaşi dar ele sunt limitate.Scop:Reducerea vulnerabilităţii persoanelor care practica sexul comercial la HIV/SIDA şi la infecţiile transmise sexual.Elemente cheie privind reducerea transmiterii HIV/SIDA şi ITS asociate cu sexul comerciala. Crearea unui cadru propice pentru desfăşurarea eficientă a programelorObiectivEliminarea barierelor legislative, instituţionale şi financiare care limitează dezvoltarea programelorStrategii● Revizuirea legislaţiei în vederea creşterii accesului persoanelor care practică prostituţia la servicii de sănătate şi sociale;● Asigurarea accesului nediscriminatoriu la toate programele de asistenţa sociala pentru persoanele care practica sexul comercial.b. Extinderea Ia nivel naţional a programelor de prevenire HIV/SIDA şi ITS în rândul persoanelor care practica sexul comercialObiectivDezvoltarea de programe de prevenire HIV/SIDA, ITS şi a altor consecinţe asociate sexului comercial în toate unităţile administrativ-teritorialeStrategii● Identificarea modelelor de bună practică în domeniu;● Întărirea capacităţii organizaţiilor şi instituţiilor deja implicate pentru a extinde numărul de programe şi aria acestora de acoperire;c. Conştientizarea privind riscurile HIV/SIDA, ITS şi alte riscuri ocupaţionaleObiectivSă se asigure modalităţi prin care lucratorii sexuali să ştie cum să evite infectarea cu HIV şi ITS şi să aibă mijloacele şi motivarea să pună în aplicare aceste cunoştinţe într-un mediu care să le sprijineStrategii● Iniţierea de campanii de informare, educare, comunicare adaptate contextului local care să se adreseze atăt persoanelor care practică sexul comercial cat şi clienţilor acestora;● Extinderea proiectelor care acordă asistenţă pe teren persoanelor care practică sexul comercial;● Stabilirea de parteneriate cu autorităţile locale, inclusiv cu poliţia pentru ca acestea să sprijine şi să fie implicate în intervenţiile de prevenire;● Dezvoltarea unui sistem simplu de referire la serviciile medicale care să asigure accesul universal al persoanelor care practică sexul comercial la servicii de testare şi tratament HIV, ITS şi alte boli transmisibile.1.3. Prevenirea transmiterii în rândul utilizatorilor de droguri injectabileSituaţia actualăÎn ultimii 3 ani fenomenul traficului dar mai ales al consumului de droguri a evoluat spectaculos. De la o ţară declarată preponderent de tranzit pentru droguri, România este acum o ţară de consum. Conform unor studii recente desfăşurate în Bucureşti, Constanţa, laşi şi Timişoara heroina a devenit drogul cel mai disponibil în marile aglomerări urbane; în Bucureşti exista o creştere importanţa a numărului persoanelor care îşi injectează heroină fată de anul 1998 când un studiu similar estima că 1000 de persoane îşi injectează droguri. Studiul relevă, de asemenea, că în toate oraşele cercetate şi în special în Bucureşti, există o piaţă bine structurată a vânzării de droguri. Peste 80% din utilizatori sunt tineri cu vârste cuprinse între 16 şi 29 de ani. S-au înregistrat însă şi consumatori cu vârste de 10 – 16 ani. Majoritatea consumatorilor de droguri injectabile, peste 70%, sunt persoane fără ocupaţie sau şomeri, în acelaşi timp, şi pentru toate oraşele cercetate, studiul relevă că persoanele care îşi injectează droguri au comportamente la risc legate de posibilitatea infectării cu diverse boli transmisibile, inclusiv a infectării cu HIV. Nivelurile de infectare cu hepatita B şi C rezultate din testări sunt de ordinul a zeci de procente şi acelaşi timp majoritatea utilizatorilor au comportamente sexuale neprotejate.În 2003 s-au efectuat 392 de teste HIV în rândul utilizatorilor de droguri, dintre acestea 4 fiind pozitive.Scop:Prevenirea izbucnirii unei epidemii HIV în rândul utilizatorilor de droguri injectabile şi reducerea ratelor de infectare cu agenţii etiologici ai hepatitelor virale şi ai infecţiilor cu transmitere sexuala.Elemente cheie pentru prevenirea HIV, ITS şi hepatită în rândul consumatorilor de droguri injectabilea. Reducerea cereriiObiectivReducerea numărului de noi utilizatori de droguri.Strategii● Desfăşurarea de campanii susţinute de informare, educare, comunicare adresate tinerilor din zonele cele mai expuse la traficul şi consumul de droguri;● Integrarea în curriculum-ul de educaţie pentru sănătate a elementelor privind prevenirea uzului şi abuzului de substanţe ilegale;● Implicarea în campaniile de prevenire a tinerilor şi a persoanelor publice identificate ca modele de către tineri;b. Reducerea riscurilor asociate consumului de droguriObiectivDezvoltarea programelor şi a serviciilor de reducere a riscurilor asociate pentru ca acestea să poată asigura accesul a cel puţin 60% din consumatorii de droguri injectabile.Strategii● Perfectarea cadrului legal şi instituţional care să permită desfăşurarea optimă a programelor;● Includerea programelor de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri în programele de sănătate publică desfăşurate la nivelul diverselor instituţii publice;● Crearea unor noi structuri şi dezvoltarea parteneriatelor între organizaţiile neguvernamentale şi cele guvernamentale în vederea reducerii riscurilor asociate în acest domeniu;● Extinderea numărului şi a capacităţii programelor actuale de schimb de seringi pentru a putea oferi servicii la cel puţin 60% dintre consumatorii de droguri injectabile;● Extinderea programelor substituţie a drogurilor;● Extinderea/dezvoltarea de servicii medicale (centre de dezintoxicare) pentru utilizatorii de droguri;● Dezvoltarea serviciului de asistentă psiho-socială privind integrarea comunitară a utilizatorilor de droguri.,1.4. Prevenirea transmiterii în sistemul penitenciarSituaţia actuală:Sistemul penitenciar este expus unui risc crescut de transmitere HIV/SIDA. O cercetare făcută în 2002 relevă ca mai puţin de 1% din deţinuţi folosesc prezervativul în mod constant iar peste 67% declară că nu l-au folosit niciodată. Circa o treime dintre deţinuţi raportează contacte sexuale multiple şi 37% contacte sexuale ocazionale. Rata de ocupare a penitenciarelor variază între 150% şi 700%. Dintre deţinuţi 14% nu au pat propriu, un duş este folosit în medie de 30 de persoane iar un scaun de toaletă de 20 de persoane.Pe lângă sexul neprotejat, în penitenciare mai există şi alţi factori de risc, cum ar fi: nivelul scăzut de igienă, folosirea în comun a lamelor de ras, tatuarea şi automutilarea. Vizitele conjugale nu sunt permise.În închisori se cunoştea existenţa la sfârşitul anului 2002 a 12 cazuri de SIDA iar în 2003 din 1043 de testări s-au identificat 2 cazuri pozitive.Serviciul Medical Independent al Direcţiei Generale a Penitenciarelor a iniţiat un program de prevenire HIV/SIDA şi ITS încă din 1999. în acest program s-a început pregătirea personalului medical şi de pază şi a început formarea de educatori între egali dintre deţinuţi. Se face distribuţie de prezervative în două locaţii pilot dar momentan acestea sunt date numai la eliberare sau la ieşirea deţinuţilor din închisoare, în acelaşi timp creşterea consumului de droguri a dus şi la o creşterea a deţinuţilor care se autodeclară dependenţi la admiterea în penitenciare, în 2002 peste 2300 de deţinuţi au declarat că sunt dependenţi de droguri şi se semnalează în penitenciare practica injectării. Capacitatea de testare HIV şi ITS a crescut odată cu introducerea de noi linii de testare în spitalele penitenciare însă accesul deţinuţilor la consiliere şi testare este încă limitat.Obiectiv:Creşterea capacităţii de aplicare a programelor de prevenire HIV în sistemul penitenciar astfel încât până la finele lui 2005 toate penitenciarele să desfăşoare programe adecvate de prevenire şi reducere a riscurilor.Elemente cheie pentru prevenirea HIV, ITS şi hepatite în sistemul penitenciara. Crearea cadrului pentru desfăşurarea de programe adecvateObiectivÎnlăturarea barierelor instituţionale şi conştientizarea administraţiei şi factorilor de decizie asupra necesităţii introducerii de măsuri pentru diminuarea transmiterii HIV, ITS şi hepatitelor virale.Strategii● Introducerea planului de sănătate publică care să includă prevenirea HIV/SIDA la nivelul DGP cu buget distinct în conformitate cu Legea 584/2002;● Întâlniri periodice cu factorii de decizie din DGP şi Ministerul Justiţiei pentru a evalua situaţia programelor de sănătate publică;● Ralierea programelor de sănătate publică din sistemul penitenciar la cele desfăşurate şi recomandate de către sistemul civil de sănătate publică.b. Activităţi de informare, educare, comunicare şi creşterea accesului la serviciiObiectivExtinderea programelor IEC de prevenire HIV/SIDA, ITS şi hepatitelor virale pentru a asigura până la nivelul anului 2005 pregătirea a cei puţin 60% din cadre şi pregătirea a cel puţin 400 de educatori între egali din rândul deţinuţilor în paralel cu distribuirea de prezervative şi dezvoltarea serviciilor de tratament pentru dependenţii de droguri.Strategii● Elaborarea şi implementarea unor module de pregătire pentru diversele categorii de personal şi pentru educatorii între egali din rândul deţinuţilor.● Introducerea modulelor de pregătire pentru prevenirea HIV, ITS, hepatite în curricula instituţiei care asigură pregătirea continuă a personalului de pază.● Folosirea mijloacelor audio – video disponibile în penitenciare pentru difuzarea de mesaje.● Selectarea, pregătirea şi cointeresarea deţinuţilor care vor deveni educatori între egali.● Introducerea de servicii de tratament pentru dependenţa de droguri, inclusiv a menţinerii prin substituţie şi pregătirea pentru eventualitatea programelor de schimb de seringi.● Distribuţia de prezervative în toate penitenciarele, însoţită de o minimă consiliere.1.5 Prevenirea HIV/SIDA în colectivităţile de copii, tineri care trăiesc pe stradăSituaţia actualăÎn prezent, nu există o analiză la nivel naţional referitoare la cunoştinţele, atitudinile legate de HIV/SIDA şi ITS a copiilor, tinerilor care trăiesc în strada. De asemenea, nu există o situaţie a cazurilor diagnosticate HIV/SIDA şi ITS.Analiza realizată de ARAS, în Bucureşti, în perioada mai 2001 – ianuarie 2004, pe un număr de 1103 copii şi tineri care trăiesc în stradă (368 fete, 735 băieţi) arată că 5,7% fete şi respectiv 5,6% băieţi s-au tratat pentru sifilis.ObiectivAsigurarea accesului la informare şi educare, precum şi la servicii de prevenire HIV/SIDA şi ITS.Strategii● Elaborarea şi implementarea unui curriculum de training privind prevenirea HIV/SIDA şi ITS pentru personalul care lucrează cu copiii, tinerii din stradă.● Dezvoltarea reţelei de asistenţi stradali în vederea desfăşurării de acţiuni de informare, educare.● Dezvoltarea de parteneriate între instituţiile guvernamentale, neguvernamentale şi private în vederea facilitării accesului la serviciile medicale de tratament, la serviciile de testare HIV, hepatite şi vaccinare contra hepatitelor virale de tip A şi B.1.6 Prevenirea transmiterii în rândul bărbaţilor care au activitate sexuala cu alţi bărbaţi.Situaţia actualăStudiul "Atitudini, credinţe, experienţe şi comportamente privind HIV/SIDA la bărbaţii care fac sex cu bărbaţi (MSM) în Bucureşti" realizat în august 2000 de UNAIDS şi studiul similar desfăşurat de ACCEPT în 2002 arată că mulţi dintre MSM utilizează prezervativul doar atunci când au relaţii sexuale întâmplătoare şi nu se protejează atunci când au relaţii sexuale stabile. O caracteristică a acestui grup este modul în care definesc relaţiile stabile. Pentru jumătate dintre persoanele intervievate în acest studiu, o relaţie sexuală stabilă durează 4 luni, declarând 3 parteneri stabili pe parcursul unui an, Per ansamblu proporţia MSM care aveau comportamente la risc în 2000 era de 53%. Deşi majoritatea MSM au cunoştinţe despre infecţia cu HIV şi consideră că utilizarea prezervativului este o metodă de prevenire a infectării cu HIV sau 1TS, nu folosesc întotdeauna prezervativul, motivând aceasta prin scăderea plăcerii, în 2003 s-au efectuat 19 testări în rândul MSM, din care 2 au fost pozitive.Se semnalează în ultima perioadă şi o creşterea a ofertei de servicii sexuale adresate populaţiei MSM dar nu există date privind practicile şi nivelul comportamentelor la risc.Legislaţia discriminatorie la adresa homosexualilor a fost eliminată dar conform rapoartelor ACCEPT discriminarea persistă la nivelul atitudinilor şi mentalităţilor şi limitează accesul la educaţie şi servicii al persoanelor de orientare homosexuală,Elemente cheie pentru prevenirea transmiterii HIV şi ITS în rândul persoanelor de orientare homosexualăa. Crearea unui mediu propice pentru desfăşurarea programelorObiectivReducerea nivelului de discriminare în paralel cu implicarea mai activă a persoanelor de orientare homosexuală în elaborarea şi implementarea de strategii şi programe.Strategii● Continuarea campaniei de reducere a discriminării inclusiv prin folosirea instrumentelor instituţionale precum Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Comisia Naţională pentru Supravegherea, Controlul şi Prevenirea Cazurilor de Infecţie HIV/SIDA.● Stabilirea de parteneriate între programele publice şi organizaţiile de persoane de orientare homosexuală pentru desfăşurarea de programe.b. Extinderea la nivel naţional a programelorObiectivConsolidarea organizaţiilor comunitare şi replicarea lor pentru a putea desfăşura activităţi la nivel naţional care să atingă cel puţin 60% din populaţia de orierrtare homosexuală.Strategii● Iniţierea de parteneriate ale organizaţiilor comunitare cu autorităţile locale pentru creşterea eficienţei şi acoperirii programelor.● Creşterea numărului de organizaţii care desfăşoară activităţi de prevenire în acest grup şi crearea cadrului pentru colaborarea între ele.● Extinderea programelor pilot, pe baza cercetărilor/evaluărilor şi în zonele care necesită astfel de programe.● Extinderea folosirii educatorilor între egali din rândul persoanelor de orientare homosexuală.● Promovarea accesului la servicii de prevenire şi sănătate.● Introducerea pe scară largă a prezervativelor şi a lubrefianţilor adecvaţi.1.7 Prevenirea transmiterii verticaleSituaţia actualăConform datelor epidemiologice numărul persoanelor infectate pe cale verticală în ultimii 4 ani a crescut încet dar constant. Deşi există prevederi legale privind obligativitatea consilierii HIV şi a testării gratuite pentru depistarea acestei infecţii la toate femeile gravide, numărul de gravide testate HIV în 2002 a fost de cea 50.000 ceea ce reprezintă mai puţin de un sfert din numărul de naşteri în acelaşi an. Rata de infectare în rândul femeii gravide a fost în 2002 de 0,07%, în 2003 s-au testat 54.023 femei gravide, 28 de teste fiind pozitive.Testul HIV face parte din pachetul de beneficii gratuite acordate femeii gravide dar această prevedere nu poate fi aplicată corect, din cauză ca mai bine de 20% din gravide nu se prezintă la doctor niciodată în timpul sarcinii iar 40% din gravidele care se prezintă la doctor o fac după primul trimestru de sarcină, capacitatea de consiliere fiind inca limitată. De aceea multe din mamele seropozitive sunt identificate doar în momentul naşterii sau ulterior după ce copilul începe să prezinte simptome care conduc la efectuarea testării HIV.Tratamentul pentru prevenirea transmiterii verticale este asigurat gratuit de programul MS. Capacitatea de tratament este însă limitată doar la un număr de 9 centre regionale de monitorizarea infecţiei HIV/SIDA. Au fost semnalate cazuri în care gravidele seropozitive au fost împiedicate să nască în maternităţile obişnuite.ObiectivReducerea transmiterii verticale pană ia 1 – 5% la nivelul anului 2007.Elemente cheie pentru prevenirea transmiterii verticalea. Creşterea capacităţii sistemului de a oferi un pachet întegrat de servicii de prevenire a transmiterii verticaleObiectivCreşterea până la cel puţin 60% a numărului de gravide consiliate şi testate HIV şi Includerea în protocolul de consiliere şi tratament a tuturor gravidelor seropozitive identificate.Strategii● Creşterea capacităţii locale prin înfiinţarea de echipe multidisciplinare şi multisectoriale care să dezvolte programele de prevenire verticală conform cu ghidurile naţionale.● Creşterea numărului de medici de familie care au competentă în consiliere HIV şi ITS.● Creşterea cu cel puţin 100% în următorii 2 ani a capacităţii de consiliere şi testare voluntară.● Instituirea accesului universal şi gratuit la consiliere şi testare HIV pentru femeia gravidă.● Asigurarea accesului universal la control medical anual şi al luării în evidenta a femeilor gravide aflate pe lista medicului de familie.● Dezvoltarea unui sistem eficient de monitorizare a gravidelor diagnosticate seropozitive.● Asigurarea unui pachet de servicii psiho-socio-medicale pentru gravidele diagnosticate seropozitive.b. Integrarea programului de prevenire a transmiterii vertical în programele conexe privind asistenţa pre şi post natalăObiectivCreşterea până la 85% Ia nivelului anului 2007 a procentului de gravida care se prezintă la medic în primul trimestru al sarcinii.Strategii● Creşterea accesului gravidelor din mediul rural sau din comunităţi defavorizate prin utilizarea serviciilor organizaţiilor comunitare sau a mediatorilor comunitari.● Iniţierea de campanii pentru înscrierea tuturor femeilor aflate în perioada reproductivă pe listele medicilor de familie.● Creşterea gradului de conştientizare a populaţiei generale în ceea ce priveşte beneficiile consultaţiei prenatale atât pentru mama cât şi pentru copil1.8 Prevenirea transmiterii în rândul comunităţilor rromaSituaţia actuală:Comportamentele la risc în rândul comunităţii rromă nu sunt diferite faţă de cele ale populaţiei majoritare, dar contextul economic, social şi cultural distinct în care trăieşte populaţia rroma o face mai vulnerabilă faţă de HIV/SIDA. Elementele acestui context sunt cele legate de rata mare de natalitate, statutul familiei tradiţionale şi numărul mare de familii dezorganizate. Situaţia economică dificilă, accesul mult mai limitat la serviciile de sănătate, lipsa de informaţii şi persistenţa unor percepţii greşite despre transmiterea HIV.Cercetările desfăşurate printre comunităţile de rromi din Bucureşti şi din zonele înconjurătoare arată că înţelegerea noţiunilor de HIV/SIDA este deficitară. Din cei 57% de subiecţi intervievaţi care terminaseră şcoala primară, doar 28% deţineau informaţii corecte despre HIV/SIDA. Aproximativ 29% dintre persoanele intervievate în cadrul studiului nu aveau idee ce este HIV/SIDA, iar alte 42% aveau doar o înţelegere parţială a acestor noţiuni. Doar 15% aveau informaţii precise despre felul în care să se protejeze.Lipsa informaţiilor privind HIV/SIDA şi nivelul scăzut de educaţie sexuală pot fi legate şi de normele culturale legate de sexualitate, nivelul general scăzut de educaţie, rolul femeii în comunitate, rolul jucat de virginitate. Aceste tradiţii limitează capacitatea femeii de a discuta şi negocia planificarea familială şi prevenirea HIV şi a ITS. Conform tradiţiei bărbatul este cel care ia deciziile în domeniul sexualităţii dar în acelaşi timp el este cel care are relaţii sexuale multiple. 85% din femeile rroma au avut un singur partener sexual în timp ce bărbaţii în proporţie de 55% au avut mai mult de 3 partenere în cursul vieţii, în cele mai multe relaţii ocazionale bărbaţii din comunitatea rroma nu folosesc prezervativul.În ultimii ani, cu sprijinul susţinut al organizaţiilor internaţionale şi al instituţiilor guvernamentale, în România s-au dezvoltat programe sociale destinate comunităţilor dezavantajate. Programele au inclus activităţi de combatere a sărăciei, încurajarea şcolarizării, îmbunătăţirea accesului la servicii sociale şi medicale, etc. Deşi în prezent există un număr semnificativ de organizaţii publice sau neguvernamentale implicate în activităţi sociale care au ca grup ţintă persoanele de etnie rroma, doar un o mică parte dintre aceste programe includ activităţi de prevenire a infecţiei cu HIV.Nu există date statistice legate de nivelul infecţiei HIV în rândul populaţiei rroma, etnia nefiind o informaţie înregistrată în fişele de raportare a testării.Obiectiv:Extinderea intervenţiilor consistente de prevenire HIV şi 1TS în cel puţin 25 de comunităţi rroma până în anul 2005.Elemente cheie pentru prevenirea transmiterii HIV şi ITS în rândul comunităţilor rromaa. Corelarea intervenţiilor HIV/SIDA cu restul intervenţiilor care urmăresc îmbunătăţirea statutului economic şi social al comunităţilor rromaObiectivDezvoltarea de intervenţii integrate multidisciplinare care să implice simultan determinanţii decizionali economici, sociali şi culturali care limitează accesul la informaţii, educaţie şi servicii.Strategii● Integrarea tuturor strategiilor care privesc dezvoltarea comunităţilor rroma.● Implicarea liderilor comunitari în procesul de elaborare şi implementare a intervenţiilor.● Abordarea diferenţiată a problemelor diverselor comunităţi rroma.● Depăşirea barierelor care decurg din rolurile diferite ale bărbatului şi femeii rroma şi schimbarea patternului cultural rrom privind statutul socialul femeii.b. Informare-educare-comunicare şi cercetare în vederea intervenţiilorObiectivSă se asigure ca membrii comunităţilor dezavantajate să ştie cum să evite infectarea cu HIV, să aibă puterea, mijloacele şi dorinţa de a transforma aceste cunoştinţe în acţiune, într-un mediu propice.Strategii● Implicarea directă a liderilor şi membrilor comunităţilor dezavantajate în cercetare şi în analiza şi aplicarea rezultatelor cercetărilor.● Elaborarea de mijloace pentru promovarea unor stiluri de viată sănătoase în contextul specific al limbii, educaţiei şi mediului socio-cultural.● Direcţionarea corespunzătoare a mesajelor către femei şi, respectiv, către bărbaţi, pe baza rolurilor lor diferite în familie.● Îmbunătăţirea accesului la servicii specializate şi dezvoltarea acestor servicii (medicale, de testare şi consiliere) pentru a satisface nevoile unice ale comunităţilor dezavantajate.● Crearea capacităţii de cercetare în interiorul comunităţilor dezavantajate pentru identificarea factorilor determinanţi ai comportamentului cu risc HIV/SIDA şi ITS la aceste grupuri, pentru găsirea punctelor şi metodelor de acces cele mai eficace în vederea educării comunităţilor.c. Consolidarea capacităţii organizaţiilorObiectivConsolidarea capacităţii organizaţiilor rroma de la nivel naţional şi comunitar.Strategii● Elaborarea unui program de instruire pentru organizaţiile cu baza în comunitate pentru a întări capacitatea lor de a se ocupa de prevenirea, îngrijirea, tratamentul şi serviciile de sprijin în domeniul HIV/SIDA.● Îmbunătăţirea schimbului de informaţii între asociaţiile rroma care se ocupă de problematica HIV/SIDA.● Asigurarea finanţării pe termen mediu şi lung a organizaţiilor comunitare1.9 Prevenirea transmiterii în sistemul medical şi la locul de muncăSituaţia actuală:Transmiterea în sistemul medical a fost frecventă în perioada 1986 – 1991 şi ei i se atribuie infectarea masivă în rândul copiilor născuţi în acea perioadă. Toate cazurile noi descoperite în ultimii ani în rândul copiilor născuţi după acea perioadă au putut fi atribuite transmiterii verticale. Practic se poate spune că transmiterea nozocomială a HIV a fost eliminata. Există însă evidenţe ca normele referitoare la precautiunile universale nu sunt respectate uniform în cadrul tuturor unităţilor medicale. Cazuri grave au fost semnalate în ultima perioadă şi ele au fost puse pe seama nerespectării acestor precauţiuni.Deşi Ministerul Sănătăţii a elaborat îndrumare privind precauţiile universale şi a emis un ordin privind transmiterea nozocomială, acestea nu au fost puse în aplicare cu suficienta consecvenţă. Exista evidente că unele cadre sanitare nu cunosc în totalitate modul de transmitere prin sânge al agenţilor patogeni. Stomatologii se confrunta în unele cazuri cu lipsa echipamentului necesar prevenirii transmiterii agenţilor patogeni prin sânge.O altă perspectivă a necunoaşterii şi neaplicării normelor de precauţiuni universale este şi cea dată de rata mare de refuz în acordarea asistenţei medicale persoanelor seropozitive atunci când acestea îşi declară statusul.Sistemul naţional de transfuzii este considerat sigur dar în acesta persistă încă problema donării plătite care face ca numeroase persoane care au comportamente la risc să fie donatori din motive financiare.ObiectivEliminarea oricărei posibilităţi de transmitere HIV în sistemul medical şi instituţiile care oferă servicii sociale şi introducerea la nivel naţional a politicilor de prevenire a transmiterii HIV la locul de muncă.Elemente cheie pentru prevenirea transmiterii nosocomialea. Normele privind precauţiile universaleObiectivSă se asigure respectarea normelor privind precauţiile universale în toate unităţile sanitare şi sociale. Strategii● Sprijin pentru elaborarea şi distribuirea normelor de precauţii universale.● Asigurarea de resurse pentru a sprijini respectarea precauţiilor universale, definirea mijloacelor necesare şi alocarea respectivelor resurse.● Crearea unui mecanism de evaluare a măsurii în care sunt respectate precauţiile universale ca element din contractul individual semnat de orice furnizor de servicii de sănătate cu sistemul de asigurări de sănătate.b. Instruirea privind precauţiile universaleObiectivÎntregul personal sanitar precum şi cel care lucrează în instituţiile de asistenţa sociala trebuie să fie conştient şi responsabil în privinţa precauţiilor universale, să fie motivat să le aplice şi să dispună de resurse pentru a face acest lucru.Strategii● Sprijin pentru elaborarea şi distribuirea materialelor de informare-educare-comunicare privind precauţiile universale.● Desfăşurarea de campanii periodice pentru promovarea donării voluntare de sânge.● Crearea unui mecanism pentru instruirea întregului personal sanitar şi a celui care lucrează în instituţiile de asistenţa sociala, privind precauţiile universale.c. ControlulObiectivAsigurarea aplicării corespunzătoare a precauţiilor universale şi instituirea unui sistem de analiză periodică pentru fiecare unitate sanitară publică şi privată.Strategii● Crearea standardelor de calitate specifice HIV/SIDA în cadrul serviciilor spitaliceşti şi a celor de asistenţa sociala.● Punerea în aplicare a unui sistem de descalificare şi/sau penalizare pentru persoanele sau conducerile spitalelor care încalcă precauţiile universale.d. Introducerea masurilor de prevenire HIV la locul de muncăObiectivIdentificarea tipurilor de politici pentru prevenirea transmiterii HIV la locul de muncă şi iniţierea de programe pilot în colaborare cu organizaţiile sindicale şi patronale.Strategii● Includerea organizaţiilor patronale şi sindicale în mecanismele naţionale de coordonare pentru HIV/SIDA.● Dezvoltarea şi promovarea de politici de prevenire a transmiterii HIV la locurile de muncă cu potenţial risc ocupational.2. Accesul la servicii de tratament, îngrijire, suport psihologic şi social pentru persoanele infectate, afectate şi grupurile la riscSituaţia actuală:În perioada 2000 – 2003 s-a înregistrat o creştere semnificativă a numărului de persoane care necesită îngrijiri şi tratament HIV/SIDA. Sunt înregistrate la sfârşitul lui 2003 un număr cumulativ HIV/SIDA de 14.387, din care în viaţa sunt 10.278. în tratament sunt 5.547, din care 4.288 au vârsta de până în 19 ani. Se apreciază că toate persoanele HIV/SIDA care au nevoie de tratament (conform criteriilor de selecţie pentru tratament) au acces la tratament. Ministerul Sănătăţii şi CNAS au alocat pentru anul 2004 suma de 984 miliarde de lei pentru programul de prevenţie şi tratament la care se adaugă 2,3 milioane de USD de la Fondul Global pentru achiziţie de teste destinate monitorizării terapiei specifice.Începând cu noiembrie 2002 accesul persoanelor infectate sau afectate Ia întreaga gamă de servicii suport este garantat expres prin legea 584 şi sunt stabilite sursele de finanţare şi responsabilităţile pentru aplicarea programelor. Programul de tratament a înregistrat progrese în termen de număr de pacienţi trataţi şi de creştere a calităţii tratamentelor. Dificultăţile financiare au făcut însă ca medicatia pentru bolile asociate să nu poată fi acoperită decât în mică măsură de către programul naţional de tratament, în acelaşi timp lipsa capacităţii la nivel local a determinat în unele zone probleme în acordarea ritmică a sprijinului social prevăzut de lege.În ultimii 3 ani s-a înregistrat, de asemenea, o creştere a nevoii de tratament şi îngrijiri în zona infecţiilor cu transmitere sexuală, în condiţiile în care sistemul de îngrijiri şi tratament nu a suferit nici o reformă semnificative calitatea serviciilor şi adresabilitatea lor s-au menţinut slabe.În domeniul tratamentului şi îngrijirilor pentru utilizatorii şi dependenţii de droguri situaţia este chiar mai alarmantă. Fenomenul consumului de droguri a crescut spectaculos, capacitatea de tratament şi îngrijire este sub necesar iar politicile din domeniu nu reuşesc sa controleze fenomenul în suficienta măsura.Priorităţi2.1. Dezvoltarea sistemului de îngrijiri medicaleSituaţia actuală:În prezent România are un sistem bine organizat pentru furnizarea tratamentului şi îngrijirilor HIV/SIDA. Acesta este bazat pe o reţea de 9 centre regionale care au personal specializat şi echipamentele necesare pentru instituirea şi monitorizarea terapiei antiretrovirale. în acelaşi timp în majoritatea spitalelor sau secţiilor de boli infecţioase de la nivel judeţean există capacitatea de a administra tratamentul pentru pacienţii HIV/SIDA. Administrarea tratamentului se face pe baza unui ghid de tratament elaborat de Comisia Naţionala de lupta anti-SIDA. Achiziţia medicamentelor ARV şi a unor medicamente necesare pentru tratamentul maladiilor asociate se face centralizat în cadrul programului finanţat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. În finanţarea şi achiziţionarea ARV au fost probleme majore în 2001 şi ca urmare România a solicitat includerea în programul de Access Accelerat la Tratament HIV/SIDA primind astfel reduceri şi facilităţi de preţ pentru ARV în urma angajamentului de asigura accesul universal la tratament. Din august 2002 nu s-au mai înregistrat întreruperi semnificative de tratament.Asigurarea testelor de monitorizare a tratamentului şi rezistenţei s-a îmbunătăţit în ultimii 2 ani iar prin resursele alocate în cadrul proiectului de Fond Global se spera soluţionarea acestei probleme. Mulţi dintre pacienţi sunt mu Inexperimentaţi în tratament ARV şi de aceea sunt în prezent trataţi cu scheme complexe care conţin medicamente scumpe.Capacitatea sistemului de a acorda îngrijiri paliative şi terminale este foarte redusă.Obiectiv:Asigurarea accesului universal, continuu şi nediscriminatoriu la tratament şi servicii socio-medicale pentru persoanele infectate HIV sau bolnave de SIDAElemente cheie pentru dezvoltarea sistemului de îngrijiri medicalea. Tratamentul antiretroviralObiectivIntroducerea în tratament antiretroviral a tuturor pacienţilor care se califică conform Ghidului Naţional de Tratament.Strategii● Monitorizarea adecvată a pacienţilor HIV/SIDA în centrele regionale.● Asigurarea resurselor financiare şi umane pentru continuitatea tratamentului şi a monitorizării.● Menţinerea şi dezvoltarea bazei de date privind evoluţia clinică şi istoria tratamentului pacienţilor HIV/SIDA.● Pregătirea continuă a personalului medical implicat în tratamentul antiretroviral HIV/SIDA.● Extinderea numărului şi capacităţilor clinicilor de zi.● Continuarea negocierilor cu firmele farmaceutice pentru extinderea reducerilor şi facilităţilor de preţ la antiretrovirale.● Revizuirea periodică a ghidurilor de tratament.● Includerea tuturor pacienţilor şi a aparţinătorilor acestora în programe de consiliere privind tratamentul antiretroviral şi extinderea programelor de dezvăluire a diagnosticului la nivel naţional.b. Tratamentul maladiilor oportuniste şi asociateObiectivAsigurarea accesului universal şi nediscriminatoriu al persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA la tratamentul şi prevenirea infecţiilor şi maladiilor oportuniste.Strategii● Susţinerea financiară a tratamentului maladiilor oportuniste şi asociate.● Pregătirea continuă a personalului medical atât de la nivelul spitalelor cât şi de la nivelul medicinei primare pentru îmbunătăţirea calităţii îngrijirilor.● Consilierea obligatorie a pacienţilor şi aparţinătorilor acestora.● Iniţierea de negocieri cu firmele farmaceutice pentru obţinerea de reduceri de preţ şi facilităţi la medicamentele necesare tratamentului infecţiilor şi maladiilor oportuniste.c. NutriţiaObiectivAsigurarea accesului universal al persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA la programe de Sprijin nutriţional.Strategii● Extinderea la nivel naţional a programelor de suport nutriţional.● Elaborarea şi diseminarea de ghiduri privind nutriţia persoanei seropozitive.d. îngrijirile alternative şi paliativeObiectivAsigurarea celei mai economice şi accesibile combinaţii de servicii.Strategii● Crearea pachetului de servicii specializate prestate la domiciliul persoanelor infectate HIV sau bolnave de SIDA.● Înfiinţarea/dezvoltarea de servicii de îngrijire paleativă prestate la domiciliul persoanelor infectate HIV sau bolnave de SIDA.● Sprijin pentru dezvoltarea capacităţii ONG-urilor de a asigura asistenţa alternativă şi servicii de sprijin pentru persoanele cu HIV/SIDA.● Dezvoltarea capacităţii medicilor generalişti de a asigura servicii medicale de bază şi servicii de consiliere persoanelor cu HIV/SIDA.● Asigurarea nediscriminatorii a accesului la orice serviciu medico-social necesar, inclusiv la servicii de îngrijire a sănătăţii mintale.● Crearea/dezvoltarea de servicii specializate de protecţie pentru tinerii seropozitivi proveniţi din sistemul de protecţie al copilului.● Încurajarea şi sprijinirea parteneriatului public-privat pentru serviciile medico-sociale destinate persoanelor afectate/infectate.2.2. Dezvoltarea sistemului de asistenţă socială şi psihosocialăSituaţia actuală:În acest moment întregul sistem de asistenţă socială de la nivelul României este în proces de reformă şi modernizare, accentul fiind pus pe descentralizare şi pe rolul cheie al comunităţii locale. Procesul de tranziţie a generat însă dificultăţi la nivel local atăt în asigurarea resurselor financiare cât şi în păstrarea calităţii serviciilor. Organizaţiile persoanelor infectate şi afectate reunite în UNOPA au raportat probleme legate de nerespectarea legislaţiei în domeniu şi au început chiar o campanie de aducere în faţa instanţei a acestor cazuri. Cadrul legislativ este încă insuficient dezvoltat iar capacitatea autorităţilor locale de a concepe şi implementa intervenţii sociale eficiente este limitată.Atât copiii, cât şi adulţii infectaţi HIV pot beneficia, în funcţie de evaluările medicale, de încadrarea într-un grad de handicap, care asigura accesul la facilităţile prevăzute de legea naţionala pentru persoanele cu disabilităţi. Aceste facilitaţi pot include plata unui asistent personal, gratuităţi la transportul public urban şi la cel CFR, facilităţi la obţinerea unor drepturi sociale, preţuri reduse la unele utilităţi publice.Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei acorda, de asemenea, alocaţie zilnica de hrana pentru copiii seropozitivi, precum şi indemnizaţie de hrana pentru toate persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA.Legătura dintre social şi medical a început să se îmbunătăţească odată cu creşterea numărului de Clinici de Zi care îndeplinesc acest dublu rol şi odată cu preluarea acestor clinici, în totalitate, de către sectorul public. Preluarea lor în sistemul public nu a însemnat însă întotdeauna şi păstrarea calităţii serviciilor sociale.Multe din familiile care au copii seropozitivi şi mulţi din adulţii infectaţi trăiesc la limita sărăciei, cea 83% după unele studii. Accesul la educaţie pentru copiii seropozitivi, deşi s-a îmbunătăţit în ultimii ani, este încă limitat de opoziţia unor comunităţi locale unde programele de educaţie şi integrare socială nu au fost aplicate. O mare parte dintre copiii infectaţi sunt acum adolescenţi şi îşi încep viaţa sexuală. De multe ori ei nu îşi cunosc diagnosticul.Situaţia copiilor din instituţii s-a îmbunătăţit odată cu reforma sistemului de protecţie a copilului. Majoritatea copiilor seropozitivi din sistemul public de protecţie a copilului sunt protejaţi în căsuţe de tip familial. S-au dezvoltat servicii alternative: centre de zi, centre de consiliere şi Sprijin pentru copii şi părinţi, asistenţă maternală profesionistă, centre maternale. Jumătate din copiii seropozitivi abandonaţi sau orfani sunt protejaţi în servicii aparţinând organizaţiilor neguvernamentale care se ocupă de copiii HIV/SIDA. Cu toate acestea, o parte din copiii seropozitivi abandonaţi sau orfani continuă să fie îngrijiţi în unităţi rezidenţiale de mari dimensiuni şi unii dintre ei se află încă abandonaţi în spitale.Elemente cheie pentru dezvoltarea sistemului de asistenţă socială şi psihosocialăa. Asistenţă integrată multidisciplinarăObiectivAsigurarea accesului universal al persoanelor infectate şi afectate HIV/SIDA la servicii integrate de asistenţă socială.Strategii● Extinderea numărului de clinici şi de centre de zi şi întărirea capacităţii acestora de a oferi servicii integrate.● Asigurarea pregătirii continue a echipelor multidisciplinare din centrele de zi.● Pregătirea personalului din cadrul serviciilor publice de asistenţă socială din localităţile cele mai afectate pentru a putea dezvolta programe adecvate pentru sprijinul persoanelor infectate HIV/bolnave de SIDA precum şi pentru grupurile afectate.● Creşterea numărului de copii seropozitivi HIV care îşi cunosc diagnosticul şi implicaţiile bolii.● Monitorizarea constantă a situaţiei sociale a persoanelor infectate şi afectate● Întărirea capacităţii organizaţiilor persoanelor infectate HIV/bolnave de SIDA pentru a asigura servicii de sprijin reciproc.b. Aplicarea legislaţiei în vigoare ObiectivAsigurarea accesului universal, continuu, facil şi nediscriminatoriu la toate formele legale de suport social aplicabile persoanelor infectate şi afectate.Strategii● Elaborarea şi integrarea legislaţiei secundare necesare aplicării legii 584/2002.● Elaborarea de ghiduri de asistentă socială a persoanelor infectate şi afectate şi de prevenire şi eliminare a discriminării● Monitorizarea aplicării legislaţiei în domeniu de către instituţiile şi persoanele responsabile, inclusiv prin întărirea capacităţii organizaţiilor de persoane infectate HIV/bolnave de SIDA precum şi a grupurilor vulnerabile.● Monitorizarea discriminării.● Implicarea mass-mediei în promovarea şi apărarea drepturilor persoanelor infectate HIV/bolnave de SIDA precum şi a grupurilor vulnerabilec. Programe de insertie/reinsertie socialăObiectivAsigurarea integrării sociale depline a persoanelor infectate HIV/bolnave de SIDA precum şi a grupurilor vulnerabile.Strategii● Asigurarea accesului nediscriminatoriu al copiilor şi adolescenţilor care trăiesc cu HIV/SIDA la formele de învăţământ public.● Corelarea programelor de sprijin pentru copii cu cele pentru tineri pentru a asigura continuitatea sprijinului în momentul când aceştia împlinesc vârsta de 18 ani.● Asigurarea participării şcolare în condiţii nediscriminatorii a copiilor infectaţi HIV/bolnavi de SIDA, în funcţie de starea de sănătate fizica şi psihica.● Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă la tinerii infectaţi HIV abandonaţi cât şi la cei din familii.● Întărirea practicilor antidiscriminatorii la locul de muncă.2.3. Dezvoltarea sistemului de asistenţă medicală pentru infecţiile cu transmitere sexualaSituaţia actualăSistemul de îngrijiri pentru infecţiile transmise sexual este în prezent concentrat la nivel spitalicesc bazat pe o reţea de clinici şi secţii dermato-venerologice care acoperă tot teritoriul. Costurile tratamentului sunt suportate de Casele de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii atât pentru asiguraţi cât şi pentru persoanele neasigurate. Schemele de tratament şi durata tratamentului variază semnificativ iar nivelul de adresabilitate al serviciilor spitaliceşti este relativ redus. Serviciile de tratament nu sunt integrate în celelalte niveluri de asistenţă medicală, rolul medicilor de familie sau al altor specialităţi nefiind clar în privinţa depistării şi a tratamentului.Circuitul oficial al pacientului cu ITS este de multe ori complicat şi aceasta duce la apariţia frecventă a autotratamentului şi a subraportării. De asemenea obligativitatea internării în cazul sifilisului reduce nivelul de adresabilitate şi adaugă costuri semnificative în sistem.Guvernul României a dezvoltat şi adoptat în 2003 Strategia Naţionala pentru Prevenirea şi Controlul Infecţiilor cu Transmitere Sexuală, un instrument care permite abordarea focalizată a acestei probleme de Sănătate publică. Strategia Naţională HIV/SIDA şi cea pentru ITS sunt complementare, urmărind amândouă creşterea măsurilor de prevenire şi îmbunătăţirea calităţii şi a accesului la servicii.Elemente cheie pentru dezvoltarea sistemului de asistenţă medicală pentru ITSa. Formarea de personal medical calificat pentru a acordă îngrijiri şi consiliereObiectivDezvoltarea şi îmbunătăţirea performanţelor sistemului naţional de sănătate pentru a deveni capabil să planifice şi să furnizeze servicii de sănătate complexe şi complete pentru persoanele infectate şi afectateStrategii● Introducerea ghidului de practica medicală pentru ITS în programele de învăţământ ale facultăţilor de medicină şi a acelor elemente din ghid care sunt relevante în programele de pregătire şi educaţie medicală continuă a medicilor de familie, medicilor de planificare familială, asistenţilor medicali şi a asistenţilor sociali.● Pregătirea şi diseminarea de materiale didactice în domeniul ITS-urilor care să se adreseze specific medicilor de familie şi de planificare familiala.● Revizuirea periodică a ghidurilor de tratament.● Evaluarea continuă la nivelul asistenţei medicale primare a algoritmilor de tratament sindromic şi adaptarea acestora în funcţie de anumiţi parametrii – tip investigaţii disponibile, modificări epidemiologice ITS, modificări de rezistentă la antibiotice, etc.● Creşterea numărului de investigaţii pentru diagnosticarea ITS care să poată fi recomandate de medicii din asistenţă primara.b. Instituirea de servicii de tratament şi îngrijire ITS accesibile şi adecvateObiectiveScăderea cu cel puţin 10% a incidenţei sifilisului în populaţia de vârsta fertila până în 2006, comparativ cu anul 2002.Până la sfârşitul anului 2006, 50% din serviciile de asistenţă primară vor oferi servicii de depistare precoce şi management de caz adecvat ITS-urilor.Strategii● Planificarea şi implementarea sistematică de activităţi lEC adresate populaţiei generale.● Integrarea îngrijirilor unora dintre ITS în cadrul îngrijirilor de sănătate primară şi a cabinetelor de planificare familială.● Definirea şi implementarea standardelor de calitate pentru serviciile adresate ITS.● Creşterea acceptabilitatii şi adresabilităţii la testarea voluntară şi reglementarea confidenţialităţii acestei testări; dezvoltarea de servicii de consiliere ps lângă serviciile de testare la nivelul asistenţei primare.● Acordarea de îngrijiri medicale în ambulatoriu pentru ITS care anterior se tratau exclusiv în spital.● Recunoaşterea situaţiei de urgenţă epidemiologică pentru ITS şi permiterea accesului direct al pacienţilor cu ITS (sau a persoanelor suspecte de ITS) la specialistul dermato-venerolog din ambulatoriul de specialitate sau din spital.● Dezvoltarea şi promovarea de servicii medicale adecvate pentru adolescenţi şi tineri.● Dezvoltarea unei atitudini pozitive, de grija faţă de sine şi încurajarea solicitării de consult medical pentru orice fel de probleme care ar putea sugera prezenta unei ITS.● Creşterea ponderii îngrijirilor acordate în serviciile ambulatorii.● Asigurarea confidenţialităţii.● Creşterea ponderii gravidelor care se adresează medicului în primul trimestru de sarcină, cu un accent special pe mediul rural şi creşterea capacităţii locale de furnizare de servicii integrate prin înfiinţarea de echipe multidisciplinare şi multisectoriale.● Asigurarea accesului universal la consiliere şi testare a femeii gravide.c. Dezvoltarea unui sistem unitar de testare şi diagnosticare ITSObiectivRealizarea până la sfârşitul anului 2006 a diagnosticării ITS numai în laboratoare acreditate.Strategii● Introducerea în practică a definiţiilor de caz pentru ITS folosite în Uniunea Europeana.● Formularea unui protocol pe baza căruia să fie acreditate (agreate pentru această activitate de sănătate publică) laboratoarele care furnizează servicii în domeniul ITS.● Elaborarea unui ghid metodologic destinat supravegherii de laborator a ITS şi implementarea acestuia la toate nivelurile sistemului.● Pregătirea/acreditarea şi educaţia medicală continuă a personalului care urmează a lucra în laboratoarele care furnizează servicii în domeniul ITS.● Iniţierea introducerii standardelor de calitate şi a controlului extern de calitate pentru laboratoare.● Auditarea periodica a laboratoarelor acreditate (agreate) pentru a asigura menţinerea calităţii investigaţiilor efectuate.● Înfiinţarea de laboratoare de referinţă naţionale/regionale pentru ITS.● Organizarea unui sistem (şi asigurarea resurselor financiare necesare funcţionării acestuia)" care să permită recoltarea, conservarea şi transportul materialelor biologice către laboratoarele regionale sau de referinţă.● Integrarea în fluxul informaţional a tuturor unităţilor sanitare care efectuează testări ITS.● Reglementarea şi monitorizarea raportării obligatorii a cazurilor de către sistemul privat, în condiţiile respectării confidenţialităţii.2.4. Dezvoltarea sistemului de asistenţă medicală şi reintegrare pentru utilizatorii de droguriSituaţia actualăSistemul de îngrijiri de sănătate pentru persoanele consumatoare şi dependente de droguri este în curs de reorganizare în România.În 2003, un număr de 2070 de persoane au beneficiat de servicii de tratament în domeniu.Conform raportărilor privind tratamentul pentru persoane care utilizează droguri au fost dezvoltate servicii specializate în 18 judeţe. Acestea au asigurat asistenţa pentru urgenţe medicale, rezolvate în secţii ATI, precum şi probleme psihiatrice asociate consumului, pentru care s-a asigurat tratament specific.Dezintoxicarea şi menţinerea pe metadonă s-au dezvoltat în jurul spitalelor din centrele universitare: Bucureşti, Cluj, laşi, Sibiu şi Timişoara.Studiile efectuate în Bucureşti au arătat că pentru o incidenţa estimată de 1% a consumului de droguri injectabile, oferta de servicii de tratament şi reabilitare este insuficientă conform unei evaluări rapide neoficiale efectuată de UNAIDS în 2003, De asemenea nu exista norme şi standarde clare privind managementul pacientului. Introducerea în programele de menţinere pe metadonă se face foarte dificil existând bariere atât legale cât şi de capacitate a programelor. De asemenea numărul de cadre medicale specializate este foarte redus. Un factor suplimentar care reduce recurgerea ta tratament, este incriminarea deţinerii ilicite de droguri pentru consum propriu .Obiectiv:Dezvoltarea şi creşterea calităţii serviciilor de tratament prin dezintoxicare (substitutiva şi non-substitutiva), menţinere, consiliere şi psihoterapie astfel încât până la sfârşitul anului 2005, toate persoanele care se adresează unor unităţi medicale acreditate să aibă acces la servicii adecvate.Activităţile pentru acest obiectiv se regăsesc în Planul de acţiune în vederea implementării Strategiei Naţionale Antidrog 2003 – 2004.3. Supravegherea evoluţiei infecţiei HIV/SIDA şi a factorilor de risc asociaţiSituaţia actualăÎn România există o reţea naţională de supraveghere a bolilor transmisibile, inclusiv a infecţiei HIV/SIDA, aflată în coordonarea Ministerului Sănătăţii, în cadrul acesteia supravegherea se realizează prin intermediul Direcţiilor Judeţene de Sănătate Publică şi a unor Institute Naţionale din subordinea MS.În cazul infecţiei HIV/SIDA şi a factorilor de risc asociaţi putem vorbi în momentul de faţă de o supraveghere preponderent pasivă cu puţine elemente de supraveghere activă sau de supraveghere a comportamentelor de risc, incluse în aşa numita supraveghere de a doua generaţie. Deşi informaţiile se colectează la nivel central, în cele mai multe cazuri capacitatea de orientare a programelor şi intervenţiilor pe baza acestor informaţii lipseşte. În cazul bolilor transmisibile, OMS şi alte organizaţii internaţionale au recomandat de mai mult timp stabilirea unui sistem unic, integrat, de supraveghere şi raportare.ObiectivDezvoltarea şi menţinerea unor sisteme eficiente de supraveghere ale infecţiei HIV/SIDA şi ale factorilor de risc asociaţi şi integrarea acesteia în sistemul naţional de supraveghere a bolilor transmisibile care să ofere informaţii coerente privind evoluţia epidemiei şi să permită orientarea la timp a programelor şi intervenţiilorPriorităţi3.1. Supravegherea transmiterii virusului HIVSituaţia actuală:Supravegherea pasivă a HIV şi SIDA a făcut progrese notabile în ultimii 2 ani, în special la nivel central, începând cu anul 2000 supravegherea HIV şi SIDA se fac integrat pe aceiaşi fişă ducând la o evidenţă mai bună şi la o eliminare a dublurilor dintre aceste două seturi de înregistrări. De asemenea introducerea părţii clinice ca parte a supravegherii face ca evoluţia tratamentului şi a pacienţilor să fie mai bine monitorizată şi dă posibilitatea efectuării estimărilor bugetare privind necesarul de finanţare pentru tratament. Prin supravegherea clinică se poate urmări mai bine şi evoluţia tipurilor de terapie precum şi modul în care acestea respectă ghidurile naţionale şi recomandările internaţionale.Se semnalează întârzieri în raportări iar calitatea completării fişelor de raportare este încă nesatisfăcătoare.Supravegherea comportamentelor la risc în diverse grupuri vulnerabile nu este nici în prezent parte funcţională a programului naţional de supraveghere. Au fost realizate diverse studii privind comportamentele la risc dar de cele mai multe ori ca o reacţie la unele evidente rezultate din munca de teren şi mai puţin ca o preocupare constantă de a urmări fenomenul. Sistemul public are o capacitate limitată de a oferi acces la consiliere HIV. Organizaţiile neguvernamentale au început să suplinească această capacitate în special în privinţa accesului femeii gravide şi a grupurilor vulnerabile dar intervenţiile lor sunt limitate în spaţiu şi timp.ObiectivÎntărirea sistemului clasic de supraveghere a incidenţei HIV/SIDA şi a comportamentelor cu risc în paralel cu introducerea începând din 2004 a elementelor de program pentru supravegherea activă în rândul populaţiilor vulnerabile.Elementele necesare pentru îmbunătăţirea supravegherii HIV/SIDAa. Consilierea şi testarea HIV/SIDAObiectivCreşterea accesului populaţiei generale şi a populaţiilor vulnerabile la consiliere şi testare HIV/SIDAStrategii● Creşterea capacităţii de consiliere prin introducerea obligativităţii consilierii HIV/SIDA la efectuarea oricărui test voluntar.● Multiplicarea la nivel naţional a programelor care facilitează accesul la testare şi consiliere pentru grupurile vulnerabile, respectiv: persoane implicate în sexul comercial, utilizatori de droguri, homosexuali, copii ai străzii.● Dezvoltarea capacităţii pentru a asigura accesul universal la consiliere şi testare a femeii gravide.● Efectuarea periodică de studii santinelă de estimare a incidenţei HIV în grupuri populaţionale la risc.b. Supravegherea de generaţie a doua a infecţiei HIV/SIDAObiectivIntroducerea din 2004 a supravegherii periodice a comportamentelor de risc asociate transmiterii infecţiei HIV/SIDA.Strategii● Crearea capacităţii în sistemul guvernamental şi neguvernamental pentru a efectua studii calitative şi cantitative privind comportamentele la risc în diverse grupuri populaţionale.● Includerea elementelor privind supravegherea comportamentelor la risc în programul naţional de supraveghere.● Dezvoltarea de programe specifice bazate pe rezultatele supravegherii de a doua generaţie.c. Sistem de raportare integratObiectivElaborarea, începând cu 2004, de rapoarte periodice care să ofere informaţii integrate privind incidenţa HIV/SIDA, evoluţia calităţii şi accesului la tratament, comportamente la risc, accesul la informare şi educaţie privind prevenirea transmiterii infecţiei HIV/SIDA.Strategii● Consolidarea sistemului naţional de supraveghere a infecţiei HIV/SIDA.● Coordonarea între diversele instituţii publice, neguvernamentale şi private care colectează date în domeniul HIV/SIDA.● Înfiinţarea sistemului unic de monitorizare şi evaluare a implementării Strategiei Naţionale HIV/SIDA.● Elaborarea de rapoarte trimestriale şi anuale privind evoluţia epidemiei şi a factorilor de risc care să includă şi recomandări specifice de acţiune naţională şi locală.3.2. Supravegherea infecţiilor transmise sexualSituaţia actuală:Ca şi în cazul infecţiei HIV/SIDA sistemul de supraveghere a ITS este mai mult pasiv dacât activ. Sistemul clasic de notificare a contacţilor funcţionează cu dificultate. Tendinţa clară de creştere a incidenţei sifilisului înregistrată până în 2002, coroborată cu cea de descreştere a gonoreei demonstrează pe de-o parte, importanţa acestei probleme de sănătate publică iar pe de altă parte, o eficienta discutabila a masurilor de control intreprinse în domeniul ITS.Sistemul de raportare al cazurilor de la nivelul asistenţei medicale primare până la nivelul Ministerului Sănătăţii nu este respectat în totalitate, dând posibilitatea apariţiei unor lacune informaţionale, situaţie care creează probleme în interpretarea datelor la nivel central. S-a constatat, pe de o parte, faptul că nu există o modalitate unitară de raportare a cazurilor la nivelul diferitelor niveluri ale asistenţei medicale iar, pe de altă parte, precaritatea şi lipsa de informatizare a mijloacelor de transmitere a acestor informaţii între diferite nivele de autoritate implicate în controlul ITS.Elemente cheie pentru supravegherea infecţiilor transmise sexuala. Sistem unic şi integrat de raportareObiectivDezvoltarea sistemului naţional de supraveghere epidemiologica a infecţiilor cu transmitere sexuala în conformitate cu normele Uniunii Europene.Strategii● Integrarea sistemului de supraveghere al ITS în sistemul naţional de supraveghere a bolilor transmisibile până în anul 2005.● Înfiinţarea unei unităţi de coordonare şi monitorizare a programului naţional de control a ITS care să elaboreze rapoarte periodice privind situaţia ITS în România.● Creşterea rolului şi a capacităţii tehnice a Institutelor de Sănătate Publică în supravegherea ITS.● Stabilirea DSP-uri ca puncte focale pentru coordonarea activităţilor legate de supravegherea ITS-urilor.● Introducerea în practică a definiţiilor de caz pentru ITS folosite în Uniunea Europeana.● Diagnosticul şi tratamentul sindromic în ITS în regiunile în care confirmarea diagnosticului este greu realizabila.● Raportarea pentru fiecare caz de ITS.● Raportarea cazurilor de ITS transmise congenital şi perinatal.● Raportarea cazurilor de către sistemul sanitar privat.● Instituirea de sisteme de supraveghere santinelă pentru anumite ITS.● Crearea capacităţii pentru efectuarea periodică de studii de incidenţă ITS în rândul populaţiilor vulnerabile.b. Testarea pentru ITSObiectivAsigurarea accesului la testări ITS într-un sistem de servicii de calitate, orientate către client şi cu respectarea strictă a confidenţialităţii.StrategiiAsigurarea resurselor financiare şi a capacităţii sistemului pentru a aplica legislaţia în vigoare cu privire la testarea pentru ITS.Integrarea în fluxul înformaţional a tuturor unităţilor care efectuează testări ITS. Multiplicarea la nivel naţional a programelor care facilitează accesul la testare şi tratament ITS pentru diverse grupuri la risc.3.3. Supravegherea consumului şi abuzului de substanţe ilegaleSituaţia actuală:În acest moment nu există un sistem naţional integrat de supraveghere şi raportare a consumului şi abuzului de substanţe ilegale. Recent înfiinţată Agenţie Naţională Antidrog are în atribuţii şi acest domeniu. Până în prezent accentul s-a pus mai mult pe raportarea aspectelor legate de reducerea aprovizionării cu droguri şi de aspectele legate de latura penală. Centrul de Statistică Medicală a înregistrat cazurile de tratamente legate de dependenţa de droguri dar raportarea este nestructurată şi nu oferă nici o analiză a situaţiei. Nu există raportări oficiale privind numărul utilizatorilor de droguri şi nici informaţii oficiale legate de comportamentele la risc ale acestora. Diverse evaluări şi studii de comportament au fost făcute numai prin prisma riscurilor legate de transmiterea infecţiei HIV sau a altor boli transmisibile. Lipsa de informaţii a determinat şi o întârziere majoră a intervenţiilor, cazul cel mai evident fiind Bucureşti, unde într-un timp relativ scurt a apărut o situaţie de urgenţă în acest domeniu care depăşeşte capacitatea sistemelor de intervenţie.Obiectiv:Monitorizarea în timp real a evoluţiilor fenomenelor legate de consumul şi abuzul de substanţe ilegale.Elemente necesare pentru supravegherea consumului şi abuzului de substanţe ilegalea. Sistem integrat de raportare privind consumul şi abuzul de substanţe ilegale.ObiectivDezvoltarea unui sistem integrat de raportare privind consumul şi abuzul de substanţe ilegale.Strategii● Sprijin pentru dezvoltarea instituţională a componentei de supraveghere din cadrul MS şi a Agenţiei Naţionale Anti-Drog.● Implicarea în supraveghere şi raportare a tuturor serviciilor sau proiectelor care au ca beneficiari consumatorii de droguri.● Dezvoltarea unei componente de supraveghere în cadrul tuturor serviciilor legate de reducerea riscurilor asociate consumului de droguri.b. Studii speciale privind comportamentele la risc în legătură cu transmiterea HIVObiectivCunoaşterea în timp real a comportamentelor la risc legate de transmiterea HIV în rândul consumatorilor de droguri.Strategii● Dezvoltarea capacităţii de cercetare calitativă.● Dezvoltarea componentei de supraveghere a riscurilor asociate consumului de droguri în cadrul Reţelei Naţionale de Reducere a Riscurilor Asociate Consumului de Droguri (RHRN).● Facilitarea accesului la testare pentru infecţia HIV şi hepatitele virale şi vaccinare în scopul prevenirii apariţiei hepatitelor de tip A şi B la consumatorii de droguri injectabile.IV. Coordonarea implementării Strategiei NaţionaleStrategia Naţională HIV/SIDA este documentul fundamental de politici privind intervenţiile naţionale în domeniul HIV/SIDA. Ea stabileşte liniile directoare şi priorităţile de acţiune pentru prevenirea răspândirii HIV şi reducerea impactului. Toate programele şi intervenţiile care vor fi finanţate din resurse publice sau din programe internaţionale la care România este parte vor trebui să urmărească îndeplinirea obiectivelor stabilite de prezenta strategie.Implementarea efectivă va fi făcută la nivelul fiecărui sector guvernamental în parte în conformitate cu prevederile Legii nr. 584/2002 care prevede dezvoltarea de programe specifice şi finanţarea lor prin capitole bugetare distincte la nivelul fiecărui minister cu atribuţii în domeniu. Astfel se aşteaptă ca până la finele anului 2004 toate ministerele membre în Comisia Naţională pentru Supravegherea, Controlul şi Prevenirea Cazurilor de Infecţie HIV/SIDA să îşi dezvolte programe anuale proprii cu buget distinct care să se adreseze obiectivelor specifice domeniului lor de activitate, aşa cum sunt ele stipulate în prezentul document. De asemenea ceilalţi parteneri neguvernamentali şi privaţi din cadrul Comisiei îşi vor concentra activitatea pentru sprijinirea îndeplinirii obiectivelor prezentei strategii.Coordonarea activităţilor intersectoriale privind îndeplinirea obiectivelor strategiei se va face în cadrul Comisiei Naţionale pentru Supravegherea, Controlul şi Prevenirea Cazurilor de Infecţie HIV/SIDA folosind mecanismele dezvoltate de aceasta, respectiv grupurile de lucru tematice.V. Monitorizarea implementării Strategiei NaţionalePentru monitorizarea globală a implementării se va organiza Unitatea Centrala de Monitorizare şi Evaluare în cadrul Comisiei Naţionale pentru Supravegherea, Controlul şi Prevenirea Cazurilor de Infecţie HIV/SIDA. Aceasta Unitate va asigura integrarea tuturor rapoartelor sectoriale şi a celor produse în cadrul implementării proiectului finanţat de Fondul Global pentru combaterea infecţiei HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei.Programele HIV/SIDA dezvoltate la nivelul fiecărui minister membru al Comisiei Naţionale pentru Supravegherea, Controlul şi Prevenirea Cazurilor de Infecţie HIV/SIDA vor fi monitorizate anual pe baza unui plan de monitorizare care va fi inclus în programe în conformitate cu procedurile legale de elaborare a bugetului de stat.La finele anului 2005 se va iniţia şi finaliza evaluarea de primă etapă a implementării Strategiei Naţionale. Pe baza rezultatelor acestei evaluări de etapă se va decide oportunitatea modificării şi completării Strategiei Naţionale pentru ca aceasta să răspundă cât mai bine modificărilor survenite în perioada 2004 – 2005 şi să traseze direcţiile de acţiune cele mai potrivite pentru etapa a doua de implementare a strategiei, respectiv 2006 – 2007.VI. ResurseConform Legii nr. 584/2002 finanţarea activităţilor de implementare a Strategiei Naţionale HIV/SIDA se va face din surse publice, respectiv de la bugetul de stat şi de la bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, în acest context finanţarea activităţilor de tratament antiretroviral şi al infecţiilor asociate se va face din bugetul de asigurări de sănătate într-un cuantum cel puţin egal cu nivelul de finanţare din 2003. Această finanţare trebuie să acopere necesarul anual al programului de tratament, în paralel se vor continua negocierile cu firmele farmaceutice pentru obţinerea de facilităţi şi reduceri suplimentare de preţuri la medicamente.În domeniul activităţilor de prevenire şi supraveghere finanţarea asigurată din resurse publice este complementată în perioada 2003 – 2007 de programul aprobat spre finanţare de Fondul Global şi de programul PHARE. Concentrarea acestor două finanţări este pe perioada 2003 – 2005. Se aşteaptă ca odată cu creşterea economică prognozată să crească şi finanţarea publică pentru programele de prevenire şi supraveghere HIV/SIDA astfel încât finanţarea globală internă şi internaţională să se menţină la acelaşi nivel cu cel al anului 2003. + 
Anexa 2AUTORITĂŢILE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE CUATRIBUŢII IN APLICAREA STRATEGIEI NAŢIONALE HIV/SIDA INPERIOADA 2004-20071. MINISTERUL SĂNĂTĂŢII2. MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETARE3. MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE4. MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR5. MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITĂŢII SOCIALE ŞI FAMILIEI6. MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI TURISMULUI7. MINISTERUL JUSTIŢIEI–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește