HOTĂRÂRE nr. 1.172 din 29 septembrie 2005

privind aprobarea Politicii industriale a României pentru perioada 2005-2008 şi a Planului de acţiune pentru implementarea politicii industriale a României în perioada 2005-2006



În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. + 
Articolul UNICSe aprobă Politica industrială a României pentru perioada 2005-2008 şi Planul de acţiune pentru implementarea politicii industriale a României în perioada 2005-2006, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.PRIM-MINISTRUCĂLIN POPESCU-TĂRICEANUContrasemnează:–––––-Ministrul economiei şi comerţului,Codruţ Ioan Şereşp. Ministrul finanţelor publice,Mara Rîmniceanu,secretar de statBucureşti, 29 septembrie 2005.Nr. 1.172. + 
AnexăPOLITICA INDUSTRIALĂ A ROMÂNIEI2005 – 20081. PREZENTARE GENERALĂPrimul «Document de Politică Industrială a României» a fost elaborat în anul 2002 şi aprobat prin HG nr. 657/2002, constituind baza închiderii în acelaşi an a negocierilor cu Uniunea Europeană la Capitolul 15 – Politica industrială.Acest document a reflectat evoluţia industriei româneşti până în anul 2002 şi a prefigurat etapele de dezvoltare pentru perioada 2002-2004.În prezent România se găseşte în ultima fază pregătitoare a procesului de preaderare la UE, iar Programul de Guvernare prefigurează, pentru sectorul industrial, ţintele strategice armonizate cu conceptele de dezvoltare industrială durabilă adoptate de Comisia Europeană prin Strategia Lisabona, comunicările şi rapoartele Comisiei în domeniu.Aceste concepte pun accentul pe competitivitate, ca element determinant al performanţei în condiţiile liberei concurenţe.Noul Document de Politică Industrială are la bază prevederile Programului de Guvernare, fiind elaborat în cadrul Grupului Interministerial de lucru pentru politică industrială.Politica Industrială a României se concentrează pe consolidarea şi încurajarea factorilor orizontali care determină competitivitatea – capitalul uman, cercetarea, inovarea, antreprenoriatul, respectarea condiţiilor de mediu, elemente definitorii ale dezvoltării durabile şi se referă la orizontul de timp 2005-2008, iar Planul de acţiune aferent este elaborat pentru perioada 2005-2006.2. OBIECTIVELE GENERALE Şl PRINCIPALII FACTORI DE INFLUENŢĂ Al POLITICII INDUSTRIALE A ROMÂNIEI PENTRU PERIOADA 2005-2008Politica Industrială a României are la bază atât obiectivele şi direcţiile strategice ale economiei şi industriei româneşti, cât şi elementele fundamentale ale politicii industriale europene.2.1. Obiectivele principale ale politicii industrialeÎn corelare cu prevederile celorlalte politici şi strategii ale economiei naţionale, politica industrială a României are ca obiective principale:– Creşterea competitivităţii;– Sporirea rolului cercetării, dezvoltării şi inovării;– Promovarea unui management durabil al resurselor şi protecţia mediului;– Îmbunătăţirea pregătirii profesionale şi ocuparea forţei de muncă;– Dezvoltarea cooperării şi serviciilor industriale precum şi a parteneriatului public-privat.2.2. Principalii factori de influenţăPolitica industrială va continua să se concentreze pe consolidarea şi încurajarea factorilor care determină competitivitatea, cum ar fi capitalul uman, cercetarea, inovarea şi antreprenoriatul.Pentru a maximiza eficienţa instrumentelor politicii industriale, acestea trebuiesc aplicate sectoarelor industriale într-o manieră care să ţină cont de natura lor specifică.În viziunea Guvernului, principalii factori care vor determina o influenţă majoră în atingerea obiectivului strategic al politicii industriale sunt:▼ consolidarea unui mediu de afaceri stabil şi predictibil, susţinut de un cadru instituţional adecvat, armonizat cu cel din Uniunea Europeană;▼ susţinerea cercetării-dezvoltării şi inovării şi infrastructura pentru evaluarea conformităţii produselor şi serviciilor industriale;▼ dezvoltarea pieţei libere şi concurenţiale prin continuarea procesului de armonizare legislativă şi de aplicare efectivă a politicii în domeniul concurenţei;▼ asistenţa sectorială pentru fiecare sector în parte pentru orizontul de timp 2005-2008;▼ promovarea investiţiilor directe, prin asigurarea unui climat investiţional transparent, stimulativ şi predictibil;▼ susţinerea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii prin facilitarea accesului la sursele de finanţare şi la servicii de asistenţă, consultanţă şi informare;▼ asistenţa pentru export în vederea creşterii ponderii exporturilor româneşti de produse industriale cu grad avansat de prelucrare;▼ susţinerea privatizării şi restructurării societăţilor comerciale pe principiul rentabilizării activităţii economice a acestora; finalizarea privatizării în sectorul de stat;▼ asigurarea compatibilităţii cu mediul, prin consolidarea unui cadru legislativ şi organizatoric care să conducă la reducerea impactului activităţii industriale asupra acestuia;▼ dezvoltarea politicii în domeniul resurselor umane şi promovarea coeziunii sociale prin permanentizarea procedurilor de consultare cu toţi partenerii sociali, întărirea colaborării dintre patronate şi sindicate.Pe termen mediu, priorităţile pe care se vor concentra acţiunile vizând implementarea politicii industriale sunt:– Aplicarea politicii industriale conform necesităţilor din fiecare sector;– Îmbunătăţirea/ ameliorarea cadrului de reglementare legislativ în favoarea industriei;– Sinergia dintre diferite politici care au impact asupra competitivităţii industriei.2.2.1. Consolidarea unui mediu de afaceri stabil şi predictibilÎmbunătăţirea permanentă a mediului de afaceri în vederea consolidării unei economii de piaţă funcţionale, pe baza asigurării unui cadru economico-financiar corespunzător, constituie unul din obiectivele prioritare ale angajamentelor asumate de România în cadrul procesului de integrare europeană.Obiectivul de creştere economică pentru următorii ani este în bună măsură determinat de creşterea fluxului investiţional, încurajarea şi dezvoltarea unui mediu de afaceri atractiv, reducerea birocraţiei prin simplificarea procedurilor legislative şi administrative aferente dezvoltării de noi afaceri.Măsurile prioritare ce trebuiesc întreprinse pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri în România sunt cuprinse în Planul de acţiune specific, aprobat prin HG 669/2005, elaborat cu asistenţa Băncii Mondiale şi vizează:– transparenţa şi dialogul eficient Guvern – mediu de afaceri – societate civilă;– evaluarea impactului reglementărilor asupra climatului afacerilor;– simplificarea procedurilor administrative şi a reglementărilor la iniţierea, derularea şi lichidarea afacerilor;– implementarea unui sistem coerent de monitorizare a volumului investiţiilor străine directe;– implementarea principiilor guvernării corporatiste;– întărirea structurilor instituţiilor angrenate în reformele cu impact asupra mediului de afaceri.De asemenea, Grupul pentru evaluarea impactului economic al actelor normative asupra întreprinderilor mici şi mijlocii, constituit în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării IMM-urilor, urmăreşte simplificarea procedurilor administrative în vederea reducerii costurilor de funcţionare a acestora.2.2.2. Susţinerea cercetării – dezvoltării – inovării şi infrastructura pentru evaluarea conformităţii produselor şi serviciilor industrialeÎn Uniunea Europeană şi în general în statele cu economie dezvoltată, Cercetarea – Dezvoltarea şi Inovarea, alături de educaţie sunt factorii principali care conduc la creşterea productivităţii şi competitivităţii.Din acest motiv, în viitor, activităţile industriale vor acorda o atenţie deosebită sectorului de Cercetare-Dezvoltare şi Inovare pentru obţinerea de avantaje competitive şi pentru micşorarea pe de o parte a decalajelor de dezvoltare dintre regiunile din România şi respectiv dintre acestea şi regiunile din Uniunea Europeană, pe de altă parte.Programele activităţilor în acest domeniu pentru perioada următoare au ca obiective principale:– Cercetarea – Dezvoltarea şi Inovarea să devină un factor determinant al dezvoltării economice şi de creştere a competitivităţii în sectorul industrial.– Promovarea investiţiilor în activitatea de Cercetare-Dezvoltare şi Inovare, în parteneriat public-privat, pentru a crea premizele de creştere durabilă şi îndeplinire a obiectivelor Strategiei Lisabona.– Susţinerea dezvoltării reţelelor de inovare şi respectiv de transfer tehnologic al rezultatelor Cercetării – Dezvoltării în economie.Pentru atingerea acestor obiective, în perioada 2005-2008 este necesară adoptarea unor măsuri precum:– Asigurarea unui cadru legislativ favorabil pentru protecţia rezultatelor activităţii de Cercetare-Dezvoltare, incluzând şi cadrul propice pentru proprietatea intelectuală cu prioritate în domeniul patentelor, mărcilor şi designului.– Majorarea cheltuielilor publice destinate sectorului de Cercetare-Dezvoltare-Inovare la circa 1 % din PIB până în anul 2007.– Încurajarea participării sectorului privat în activitatea de Cercetare -Dezvoltare.– Susţinerea şi dezvoltarea capacităţii de difuzare şi absorbţie a rezultatelor Cercetării – Dezvoltării – Inovării în mediul economic prin:– dezvoltarea infrastructurii de transfer tehnologic şi inovare (parcuri tehnologice şi ştiinţifice, incubatoare tehnologice şi de afaceri, centre de transfer tehnologic)– susţinerea activităţilor de infrastructură în domeniul tehnologic, de asistenţă şi consultanţă, precum şi de transfer tehnologic la nivel naţional şi regional.Este necesar ca acţiunile din domeniul Cercetării-Dezvoltării şi Inovării să aibă o abordare interdisciplinară şi multisectorială, având în vedere necesităţile pieţei.În industrie un rol determinant îl are inovarea cu activităţile sale distincte, respectiv comercializarea tehnologiei, transferul de cunoştinţe, implementarea în mediul de afaceri.– Dezvoltarea unor programe sectoriale (alături de Planul Naţional de Cercetare – Dezvoltare şi Inovare) ale autorităţilor publice orientate către stimularea inovării;– Monitorizarea "Planului Naţional pentru Dezvoltare Infrastructură, Inovare şi Transfer Tehnologic – INFRATECH";– Încurajarea participării tinerilor la cercetarea de performanţă şi îmbunătăţirea infrastructurii de cercetare în cadrul "Programului Cercetare de Excelenţă".Un rol important în creşterea competitivităţii produselor şi serviciilor industriale îl are dezvoltarea şi optimizarea infrastructurii pentru evaluarea conformităţii în sectoarele industriale în acord cu principiile şi practicile din Uniunea Europeană.În acest sens se au în vedere activităţile din domeniile acreditării, certificării şi testării, metrologiei şi standardizării, ţinând cont de cerinţele şi practicile europene şi internaţionale ce vizează eliminarea barierelor tehnice din calea comerţului şi asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor.Obiectivul principal în acest domeniu îl constituie integrarea instituţiilor ce funcţionează în infrastructura pentru evaluarea calităţii în România cu structurile europene similare.Pentru atingerea acestui obiectiv este necesar să se acţioneze în sensul creării şi acreditării de noi laboratoare de testare şi etalonare şi organisme de certificare şi inspecţie precum şi pentru consolidarea şi dezvoltarea entităţilor existente.Aplicarea efectivă, corectă şi completă a reglementărilor tehnice ce transpun directive pe principiile Noii Abordări şi Abordării Globale, va permite operatorilor economici să realizeze produse acceptate pe piaţa unică europeană.O atenţie deosebită va fi acordată activităţilor de administrare a sectoarelor reglementate. Se va acordă prioritate şi vor fi susţinute acţiunile de diseminare a informaţiilor şi campaniile de conştientizare privind interpretarea şi aplicarea legislaţiei specifice precum şi activităţilor de supraveghere a pieţei.2.2.3. Politica în domeniul concurenţeiStrâns legate de politica industrială sunt politicile din domeniul concurenţei.Dezvoltarea pieţei concurenţiale este una dintre condiţiile esenţiale pentru ca o economie de piaţă să fie operaţională, dar şi una dintre preocupările permanente şi majore ale Guvernului României, în condiţiile globalizării pieţelor, întrucât promovarea şi dezvoltarea unui mediu concurenţial normal contribuie la ameliorarea competitivităţii industriale şi la întărirea pieţei interne.În vederea dezvoltării mediului de afaceri şi a mecanismelor de piaţă, se vor aplica în mod riguros regulile de acordare a ajutoarelor de stat, instituite prin Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificările şi completările ulterioare, şi regulamentele speciale adoptate în acest sens, în conformitate cu acquis-ul comunitar.În domeniul concurenţei, pentru aplicarea prevederilor Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată şi a legislaţiei secundare armonizată integral cu acquis-ul comunitar, se va acorda sprijin Consiliului Concurenţei pentru formarea unei culturi concurenţiale necesare în mediul de afaceri românesc şi în mod direct agenţilor economici, integrarea pe piaţa unică europeană în urma aderării României la UE presupunând cunoaşterea şi respectarea unor reguli precise.Se va acţiona pentru reducerea progresivă a sferei de acţiune a monopolurilor, continuarea procesului de liberalizare a preţurilor în domeniile în care acestea au rămas în supravegherea autorităţilor de reglementare şi evitarea practicilor anticoncurenţiale şi a concentrărilor economice care ar putea conduce la restrângerea concurenţei pe piaţa românească.2.2.4. Politica în domeniul asistenţei sectorialeAsistenţa sectorială reprezintă unul dintre cele mai sensibile domenii ale politicii industriale. Din acest motiv, reevaluarea asistenţei sectoriale va reprezenta o prioritate ţinând seama, în special, de prevederile din Capitolul 15 – Politica industrială, Capitolul 1 – Libera circulaţie a mărfurilor şi Capitolul 6 – Concurenţa, negociate cu Uniunea Europeană.Ministerul Economiei şi Comerţului, în calitate de autoritate publică în domeniu, va avea următoarele priorităţi:– evaluarea anuală a politicii în domeniul asistenţei sectoriale, în special în ceea ce priveşte creşterea competitivităţii activităţilor industriale, ca obiectiv central al politicii industriale;– încurajarea alianţelor strategice pe baze tehnologice şi industriale, economice sau financiare, urmărindu-se încadrarea lor în prevederile legislative interne şi internaţionale;– promovarea clusterelor industriale pe principiul specializării internaţionale şi complementarităţii industriale cu ţările UE, Central şi Est Europene sau din alte zone apropiate;– dezvoltarea pieţei interne de produse industriale prin utilizarea sistemului de achiziţii publice;– asistenţa sectorială pentru produse cu valoare adăugată mare (IT, industria electrotehnică, componente auto), cu bazin de resurse intern (industria mobilei, industria de utilaje şi echipamente pentru industriile alimentară şi forestieră). De asemenea se va urmări dezvoltarea industriei farmaceutice pentru asigurarea necesarului de medicamente şi dezvoltarea sectoarelor care prelucrează fire şi fibre naturale de în, cânepă şi lână;– modernizarea rolului autorităţii publice din domeniul industrial – Ministerul Economiei şi Comerţului – de elaborare şi implementare a politicii industriale, de gestionare a procesului de restructurare – dezvoltare a activităţii industriale şi a managementului fondurilor structurale.Pentru realizarea priorităţilor menţionate MEC va acţiona prin dezvoltarea şi implementarea următoarelor instrumente:● «Programul de creştere a competitivităţii produselor industriale» este un instrument economico-financiar care susţine producătorii din industria prelucrătoare pentru realizarea următoarelor activităţi:– Implementarea şi certificarea sistemelor de management al calităţii şi/sau a sistemelor de management de mediu;– Implementarea şi certificarea sistemelor de management al sănătăţii şi siguranţei ocupaţionale, sistemelor de management pentru responsabilitate socială şi de igienă alimentară şi/sau sistemelor de management al securităţii informaţiei;– Dotarea şi/sau amenajarea laboratoarelor de testare şi etalonare, precum şi acreditarea acestora, după caz;– Certificarea produselor şi/sau obţinerea etichetei ecologice pentru produs;– Executarea de modele experimentale, prototipuri, asimilări de noi tehnologii care se realizează de agenţii economici pe baza rezultatelor unităţilor de cercetare – dezvoltare româneşti;– Efectuarea de analize de evaluare comparativă pentru activităţi din industria prelucrătoare, în vederea realizării planurilor de restructurare – dezvoltare – viabilizare, a căror implementare va fi monitorizată;– Organizarea şi amenajarea în incinta agenţilor economici de expoziţii şi/sau standuri de prezentare şi promovare a produselor industriale;– Înregistrarea şi protejarea pe piaţa externă a mărcilor, desenelor şi modelelor industriale româneşti.● Dezvoltarea aglomerărilor competitive (clusterelor), în consonanţă cu iniţiativele europene de politică industrială, trebuie să aibă în vedere următoarele:– programe de identificare a zonelor cu potenţial de aglomerare de firme şi de susţinere a accelerării acestui proces în sensul dorit, respectiv spre tehnologiile înalte;– programe care acordă susţinere îngemănării între mediile universitare şi de cercetare şi firmele dintr-o anumită zonă;– programe de susţinere a IMM-urilor;– programe de marketing regional.● Derularea programului de twinning pentru creşterea capacităţii de coordonare a politicii industriale şi a managementului fondurilor structurale pentru îmbunătăţirea competitivităţii economice prin:– elaborarea unor metodologii specifice pentru evaluarea competitivităţii în sectoarele industriale;– pregătirea unei metodologii coerente pentru monitorizarea implementării politicii industriale, în colaborare cu alte instituţii implicate în acest proces;– consolidarea structurilor implicate în elaborarea şi implementarea politicii industriale şi a evaluării competitivităţii industriale – în privinţa responsabilităţilor, atribuţiilor, resurselor umane, echipamentelor, precum şi reprezentarea lor teritorială;● Dezvoltarea cooperării cu operatorii economici în vederea creşterii performanţei industriale, prin îmbunătăţirea sistemului de diseminare a informaţiilor referitoare la tehnologie, la tendinţele pieţei sau la alţi diverşi factori care influenţează performanţa industrială.● Întărirea colaborării autorităţii publice în domeniu cu celelalte instituţii şi autorităţi publice, precum şi extinderea consultărilor cu partenerii sociali în problemele legate de politica industrială, de reforma economică şi restructurare industrială, privatizare, perfecţionarea cadrului legislativ şi instituţional, compatibilitatea cu mediul înconjurător etc.2.2.5. Promovarea investiţiilor directeInvestiţiile directe sunt o sursă de capital, de know-how, tehnologie, abilităţi de management care stimulează creşterea economică, contribuie la dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii economice a României, determină un efect pozitiv de antrenare în economie şi creează noi locuri de muncă. Promovarea şi atragerea capitalului străin se va realiza prin:– promovarea imaginii României ca destinaţie atractivă pentru investitorii străini prin asigurarea unei informări complete şi corecte asupra oportunităţilor de investiţii;– acordarea de asistenţă de specialitate pentru:– partenerii străini aflaţi în faza de informare, iniţiere, implementare şi post-implementare a proiectelor de investiţii, astfel încât să fie reduse la minimum dificultăţile pe care aceştia le-ar putea întâmpina la înfiinţarea societăţilor şi intrarea pe piaţa românească– investitorii străini deja existenţi în România, astfel încât aceştia să fie stimulaţi să îşi dezvolte afacerile prin reinvestirea profitului sau prin noi investiţii.Pentru îmbunătăţirea capacităţii de absorbţie a investiţiilor directe, un rol important revine Agenţiei Române pentru Investiţii Străine (ARIS), instituţie publică a administraţiei centrale, prin:● Elaborarea unei strategii de promovare a investiţiilor directe, în strânsă colaborare cu sectorul privat şi cu autorităţile centrale şi locale/regionale.● Promovarea unei noi legi de stimulare a investiţiilor, care să amendeze actuala Lege 332/2001 prin definirea priorităţilor investiţionale la nivel naţional, regional, judeţean sau local.● Poziţionarea ARIS ca punct focal de contact pentru investitorii potenţiali sau deja existenţi în România.Din analizele SWOT şi din strategiile sectoriale realizate a rezultat că România îşi va îmbunătăţi capacitatea de absorbţie a investiţiilor directe, în special în domenii precum: IT, componente auto, subansamble electronice, maşini şi aparate electrocasnice, mobilă şi industria lemnului, produse farmaceutice, realizarea de biocombustibili.2.2.6. Susţinerea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlociiEste recunoscută şi apreciată importanţa sectorului IMM ca bază pentru dezvoltarea economiei moderne, dinamice, bazată pe cunoaştere. Experienţa Uniunii Europene demonstrează clar că sectorul IMM are o contribuţie substanţială la realizarea produsului intern brut, să creeze noi locuri de muncă şi să stimuleze creşterea exporturilor.IMM au abilitatea de a răspunde în mod flexibil pe pieţe puternic competitive şi să se adapteze rapid la schimbările structurale şi ciclice ale economiei globale. Un sector IMM bine dezvoltat poate astfel, să sprijine stabilitatea şi creşterea macroeconomică.Priorităţile strategice pentru susţinerea dezvoltării IMM în perioada 2005-2008 sunt:– Crearea unui mediu de afaceri favorabil înfiinţării şi dezvoltării IMM;– Dezvoltarea capacităţii competitive a IMM;– Îmbunătăţirea accesului IMM la finanţare;– Îmbunătăţirea accesului IMM pe pieţele externe;– Promovarea culturii antreprenoriale şi întărirea performanţelor manageriale.Pentru dezvoltarea IMM, pe termen scurt, se vor promova următoarele măsuri:– reluarea procesului de evaluare anuală a domeniului în parteneriat cu reprezentanţii IMM prin Comitetul Consultativ al Dezvoltării IMM;– ridicarea progresivă a procentului de alocare de resurse financiare pentru stimularea înfiinţării şi sprijinirea funcţionării IMM;– implementarea Agendei Lisabona prin preluarea Planului de acţiuni pentru implementarea Cartei Europene pentru întreprinderile Mici aprobate în Comitetul Consultativ pentru Dezvoltarea IMM din data de 21 martie 2005;– încurajarea iniţiativei individuale, îmbunătăţirea pregătirii antreprenoriale prin formare în cadrul învăţământului liceal şi universitar;– stimularea extinderii sistemului de subcontractare cu întreprinderi mici şi mijlocii, în scopul colaborării acestora cu mari companii industriale prin dezvoltarea clusterelor, în special în industria de automobile, de maşini şi echipamente, chimică.– asigurarea accesului la achiziţiile publice;– dezvoltarea infrastructurii de afaceri prin îmbunătăţirea şi diversificarea ofertei de servicii pentru IMM cu valoare adăugată ridicată (centre de afaceri pentru IMM, incubatoare de afaceri, parcuri industriale, clustere etc);– asigurarea şi susţinerea accesului la activele disponibile ale operatorilor economici de stat în vederea înfiinţării de parcuri tehnologice, centre de inovare şi incubatoare de afaceri;– sprijinirea activităţii de cercetare, dezvoltare şi inovare tehnologică şi de implementare a rezultatelor acesteia;– încurajarea activităţilor care contribuie la lărgirea pieţelor IMM, susţinerea participării acestora la expoziţii, târguri, simpozioane, misiuni comerciale, finanţarea studiilor de piaţă, a publicaţiilor şi broşurilor de promovare a produselor şi serviciilor pe terţe pieţe;– dezvoltarea platformelor de tip e-guvernare destinate accesării de către IMM a serviciilor care să contribuie la dezvoltarea capacităţii antreprenoriale a IMM şi a adaptabilităţii acestora pe terţe pieţe;– susţinerea accesului IMM la programe comunitare şi internaţionale şi asigurarea aditionalităţii cu programele comunitare şi cele finanţate de către alţi donori internaţionali;– diversificarea produselor de garantare oferite de către de Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM şi dezvoltarea reprezentării locale a acestuia, prin crearea de filiale în cele 8 regiuni;– dezvoltarea capacităţii instituţionale a Agenţiei Naţionale pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie (ANIMMC), în calitatea sa de organism intermediar, pentru Programul Operaţional Sectorial de Creştere a competitivităţii economice şi a economiei bazate pe cunoaştere.Aceste măsuri sunt în concordanţă cu priorităţile şi angajamentele de implementare pentru politicile industriale şi regionale şi în consens cu principiile concentrării, parteneriatului şi coordonării.ANIMMC este coordonatorul naţional pentru implementarea în România a Cartei Europene pentru Întreprinderi Mici (numită în continuare Cartă) şi a Programului comunitar multianual pentru întreprinderi şi spirit antreprenorial, în special pentru IMM (2001-2005), în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 656/2002 pentru acceptarea Cartei adoptată la 13 iunie 2000 la Maribor şi Ordonanţa Guvernului nr. 60/2002 pentru aprobarea Memorandumului de finanţare pentru participarea României în Programul comunitar menţionat.ANIMMC a constituit un Grup de Lucru pentru implementarea Cartei. În acelaşi timp a fost elaborat şi dezvoltat Planul de acţiuni pentru implementarea Cartei pe cele 10 direcţii de acţiune.Începând cu anul 2006 se va implementa Agenda Lisabona pe cinci zone de priorităţi pentru afirmarea potenţialului companiilor, vizând:– stimularea antreprenoriatului– susţinerea inovaţiilor– îmbunătăţirea condiţiilor de angajare– încheierea reformelor pieţei de produse– identificarea unor soluţii avantajoase pentru mediul înconjurător, care să contribuie în principal la dezvoltarea sustenabilă a IMM.2.2.7. Asistenţa pentru exportPolitica în acest domeniu este în mare parte reglementată, sarcina principală fiind respectarea înţelegerilor internaţionale în condiţiile susţinerii credibilităţii şi încrederii în mediul de afaceri românesc.În acest sens, se vor promova următoarele măsuri:– utilizarea facilităţilor tarifare convenite prin Acordurile de liber schimb, negociate de România pe plan internaţional şi participarea la liberalizarea comerţului internaţional prin negocieri comerciale multilaterale în cadrul Organizaţiei Mondiale de Comerţ;– creşterea ponderii exporturilor româneşti de produse industriale în comerţul mondial prin găsirea unor nişe de piaţă, în special pentru produsele cu grad avansat de prelucrare;– acordarea de sprijin pentru extinderea ofertei de servicii specializate de consultanţă şi de instruire în domeniul comerţului;– acordarea de garanţii de risc comercial sau necomercial (cu respectarea regulilor OECD).În anul 2005 a fost lansată Strategia Naţională de Export, aflată în dezbatere publică, elaborată în cadrul Consiliului de Export sub coordonarea Ministerului Economiei şi Comerţului.Principalele obiective ale Strategiei Naţionale de Export (SNE) sunt:– creşterea capacităţii sectorului privat şi a capabilităţii acestuia de a fi motorul creşterii economice şi al dezvoltării;– promovarea dezvoltării resurselor umane pentru a obţine competenţele necesare pentru creşterea economică;– promovarea capabilităţilor inovative şi tehnice dinamice din interiorul ţării pentru industrializare;– integrarea ştiinţei şi tehnologiei în planificarea socio-economică şi dezvoltare;– identificarea şi dezvoltarea de noi sectoare, care creează, captează şi reţin valoarea adăugată şi furnizează baza dezvoltării economice de viitor a României;– încurajarea legăturilor inter şi intra-sectoriale pentru a susţine evoluţia centrelor de excelenţă şi a clusterelor industriale;– mărirea eficienţei mediului naţional de afaceri, astfel încât să fie competitiv la nivel internaţional;– asigurarea furnizării unei infrastructuri adecvate necesare industriei pentru a deveni mai competitivă la nivel internaţional;– dezvoltarea regională, generarea de locuri de muncă şi reducerea sărăciei pentru a încuraja o distribuţie mai echitabilă a veniturilor;– reducerea dependenţei de barierele tarifare şi netarifare, sau a accesului preferenţial pe piaţă pentru dezvoltarea susţinută a exportului;– expunerea întreprinderilor din România la oportunităţi de afaceri internaţionale.2.2.8. Susţinerea privatizării şi restructurăriiPoliticile cu privire la restructurare şi privatizare se vor orienta către companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital de stat din portofoliul Ministerului Economiei şi Comerţului şi Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS):Măsurile care se au în vedere sunt următoarele:– continuarea privatizării societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat;– restructurarea activităţilor în vederea eficientizării acestora;– monitorizarea contractelor de privatizare;– lichidarea pachetelor minoritare deţinute de către stat, prin mecanisme de piaţă;– modernizarea, retehnologizarea şi optimizarea fluxurilor tehnologice din unităţi industriale cu potenţial de competitivitate, în condiţiile legii.În anul 2004 a avut loc procesul de negociere privind împrumutul de ajustare programatică – PAL, acordat Guvernului României de Banca Mondială în vederea susţinerii programului de reforme structurale, economice şi sociale. Acţiunile aferente programului PAL sunt sincronizate cu obiectivele privind aderarea României la U.E., acordul preventiv stand-by agreat cu F.M.I. şi sunt destinate sprijinirii continuării procesului de privatizare şi a altor reforme structurale iniţiate conform programelor PSAL I şi II anterioare.Obiectivul specific ce urmează a fi îndeplinit de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului îl reprezintă valorificarea participaţiilor statului la societăţile comerciale din portofoliul acestei instituţii prin privatizare, restructurare sau lichidare.2.2.9. Politica în domeniul protecţiei mediului şi gestionării durabile a resurselorCerinţele şi exigenţele în domeniu, existente în ţările Uniunii Europene, impun o nouă abordare a problemelor globale de mediu şi gestionarea durabilă a resurselor în corelaţie cu dezvoltarea socio-economică.În aceste condiţii, protecţia mediului şi gestionarea raţională a resurselor naturale, devin priorităţi, în contextul dezvoltării economice şi asigurării competitivităţii industriale din România.Principalele obiective ale activităţilor de protecţie a mediului înconjurător şi gestionare a resurselor pe termen mediu (2010) şi lung (2013) sunt:– integrarea cerinţelor de protecţie a mediului şi exigenţelor în gestionarea resurselor naturale în politicile şi strategiile sectoriale, regionale, zonale şi la nivel de companie;– implementarea celor mai bune tehnici disponibile şi a "tehnologiilor curate" în toate sectoarele industriale cu consecinţe directe în diminuarea cantităţilor de deşeuri şi protejarea resurselor naturale;– regenerarea amplasamentelor afectate de poluarea istorică, la un nivel care să asigure reutilizarea acestora;– crearea şi dezvoltarea unei pieţe libere pentru tehnologii şi servicii de valorificare a deşeurilor şi respectiv utilizarea eficientă a energiei.Pentru realizarea acestor obiective, autorităţile adoptă măsuri şi programe, inclusiv asistenţă necesară pentru ca firmele, indiferent de mărime, să-şi dezvolte strategii adecvate şi să-şi integreze concepţia de proiectare-producţie şi marketing pornind de la cele mai bune tehnici disponibile şi de la tehnologii pentru realizarea de produse curate.Este de menţionat oportunitatea financiară de care dispun companiile industriale din domeniile chimiei, petrochimiei, metalurgiei şi materialelor de construcţii prin utilizarea mecanismelor Protocolului de la Kyoto.Prin schema de acordare a etichetei ecologice s-a stabilit un sistem de promovare a produselor cu impact minim asupra mediului, pe întreg ciclul de viaţă.Îmbunătăţirea continuă a performanţelor de mediu şi atingerea obiectivelor stabilite este încurajată prin susţinerea implementării şi certificării sistemului de management de mediu în cadrul "Programului de creştere a competitivităţii produselor industriale" (HG nr. 357/2004).Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor, aprobat prin HG 1470/2004, stabileşte principiile care stau la baza acestei activităţi:– protecţia resurselor primare;– măsuri preliminare, corelate cu principiul utilizării "celei mai bune tehnici disponibile care nu presupun costuri excesive";– prevenirea;– poluatorul plăteşte, corelat cu principiul responsabilităţii producătorului şi cel al responsabilităţii utilizatorului;– principiul proximităţii corelat cu principiul autonomiei;– principiul subsidiarităţii (corelat şi cu principiul proximităţii şi cu principiul autonomiei).O nouă atitudine faţă de mediu, reflectată prin gestionarea în sistem integrat a deşeurilor şi atingerea obiectivelor stabilite, va avea efect atât asupra eficienţei şi competitivităţii economice, cât şi asupra utilizării eficiente a resurselor naturale, spre binele generaţiilor actuale şi viitoare.2.2.10. Politica în domeniul resurselor umane şi coeziunea socialăSunt avute în vedere politici efective de dezvoltare a resurselor umane, în special pentru însuşirea de noi abilităţi, perfecţionare, specializare în muncă şi învăţare continuă.Obiectivele în domeniul resurselor umane şi coeziunii sociale vizează :– flexibilizarea forţei de muncă prin mărirea gradului de mobilitate (recalificare) şi de perfecţionare/specializare a acesteia;– asigurarea unui echilibru între cerere şi ofertă pe piaţa forţei de muncă;– dezvoltarea de know-how şi training vocaţional şi a managementului resurselor umane;– pregătirea specializată printr-o strânsă colaborare între sistemul educaţional şi mediul de afaceri (şcoli de design industrial, licee industriale, şcoli profesionale, etc.).Strategia de angajare şi creştere a gradului de ocupare a forţei de muncă asigură dezvoltarea capitalului uman, crearea de locuri de muncă şi antreprenoriat, promovarea adaptabilităţii muncitorilor şi afacerilor la schimbările economice.Investiţia în capitalul uman este cea mai mare urgenţă în contextul curent al unei îmbătrâniri rapide.Se au în vedere parteneriate public-private şi în domeniul educaţiei elevilor şi formării profesionale, inclusiv elaborarea unor strategii de formare profesională şi dinamică a forţei de muncă pentru unele din domeniile deficitare.De asemenea se va pune un accent deosebit pe extinderea utilizării tehnologiei informaţiei şi pe folosirea eficientă a datelor prelucrate şi gestionate de sistemele informaţionale naţionale şi internaţionale.Coeziunea socială constituie un factor determinant în realizarea cu succes a ajustării structurale şi reformei economice. Se va pune accent pe implementarea şi dezvoltarea în principal a următoarelor acţiuni:– atragerea partenerilor sociali şi a altor factori implicaţi în activitatea industrială în procesul de elaborare şi implementare a politicilor;– permanentizarea procedurilor de consultare a operatorilor economici şi a partenerilor de dialog social, precum şi a procedurilor de diseminare a informaţiilor utile;– obţinerea sprijinului partenerilor sociali în realizarea ajustărilor structurale;– susţinerea asigurării unui sistem cât mai eficient de protecţie socială, mai ales activă.3. EVOLUŢII POSIBILE ÎN ACTIVITATEA INDUSTRIALĂProgramul de politici economice pentru perioada următoare, respectiv 2005-2008, se referă la:– continuarea procesului de transpunere legislativă şi crearea instituţiilor compatibile cu cele din statele membre UE;– implementarea şi monitorizarea legislaţiei armonizate;– îmbunătăţirea în continuare a mediului de afaceri, diversificarea şi modernizarea serviciilor bancare, inclusiv reducerea fiscalităţii legată de costul forţei de muncă;– măsuri pentru trecerea la societatea informaţională şi conectarea industriei româneşti la proiecte europene;– adoptarea unui pachet coerent de politici pentru continuarea procesului de ajustare structurală la nivel de sectoare industriale pentru asigurarea competitivităţii în condiţiile înăspririi concurenţei, ca urmare a adoptării Codului Vamal UE, a intrării Chinei şi Rusiei în OMC, a globalizării comerţului şi internaţionalizării afacerilor;– gestionarea în sistem integrat a deşeurilor industriale, de reciclare şi refolosire a deşeurilor şi materialelor precum şi prevenirea generării de deşeuri;– demararea marilor proiecte de infrastructură şi a sistemelor trans-frontaliere de transport fluide energetice pe distanţe mari, precum şi de refacere a zonelor afectate de conflicte;– trecerea efectivă a sistemului cercetării-dezvoltării din ţara noastră la o structură operaţională de tip european.Previziunile privind ajustările structurale în perioada 2005-2008, se referă la:● dezvoltarea sectoarelor industriale care realizează produse cu valoare adăugată mare, în special prin creşterea volumului de investiţii green-field;● dezvoltarea clusterelor industriale, a parcurilor tehnologice şi industriale, incubatoare de afaceri etc;● dezvoltarea regională, creşterea ponderii IMM-urilor şi valorificarea potenţialului local de materii prime, a tradiţiei şi capitalului uman;● continuarea procesului de ajustare structurală şi restructurare la nivelul companiilor şi sectoarelor industriale prin programe de modernizare, raţionalizare a consumurilor energetice şi generalizare a managementului performant;● reabilitarea mediului în zonele industriale ca bază a refacerii capitalului natural;● cooperarea firmelor autohtone în cadrul unor consorţii naţionale şi/sau internaţionale în vederea participării la marile proiecte interne şi internaţionale;● inovarea şi cercetarea tehnologică devin instrumente determinante ale creşterii economice şi competitivităţii;● demararea programelor de producere şi utilizare a energiei din resurse regenerabile.În aceste condiţii, pentru perioada 2005-2008 se estimează următoarele efecte:– competitivitatea va deveni factor determinant în procesul de creştere economică;– exporturile de produse cu valoare adăugată mare – element major în stimularea creşterii produsului naţional;– investiţiile directe green-fieid vor deveni un factor important în creşterea economică;– consolidarea creşterii sustenabile a industriei prelucrătoare;– consolidarea pe piaţă a branding-ului românesc, în condiţiile înăspririi concurenţei;– modernizarea infrastructurii pentru cercetare, inovare şi transfer tehnologic;– dezvoltarea fabricaţiei de echipamente pentru susţinerea marilor programe naţionale din domeniile: energetic, agricultură, infrastructură, protecţie mediu precum şi creşterea cotei de participare a companiilor româneşti la programele internaţionale;– dezvoltarea durabilă a sistemului socio – economic românesc în concordanţă cu politicile europene.4. EVALUĂRI ÎN ABORDAREA SECTORIALĂIndustria prelucrătoare constituie componenta principală a industriei din România, acoperind cca. 80% din volumul de activitate, în care sunt cuprinse cca. 1,5 milioane persoane din toate judeţele ţării.Structura industriei prelucrătoare din România la nivelul anului 2004, este prezentată în figura de mai jos. Structura actuală a industriei prelucrătoare din România este prezentată în figura de mai jos, remarcându-se ponderea relativ scăzută a sectoarelor care realizează produse cu valoare adăugată mare şi, respectiv, ponderea mai mare a industriilor mari consumatoare de resurse. Pentru toate sectoarele industriei prelucrătoare au fost elaborate strategii şi analize SWOT care prefigurează evoluţiile viitoare.Pornind de la aceste realităţi, implementând prevederile cuprinse în Documentul de Politică Industrială se pot face estimări privind evoluţia în perioada 2005-2008 a industriei prelucrătoare din România.Este de aşteptat ca în condiţiile în care competiţia de piaţă devine principalul motor al dezvoltării, activităţile care beneficiază de avantaje comparative şi competitive, să cunoască ritmuri mai accelerate de creştere, în raport cu celelalte sectoare.Analiza diferitelor activităţi ale industriei prelucrătoare, efectuată prin prisma avantajelor comparative şi competitive de care dispune România permite formularea următoarelor considerente:a) Din punct de vedere al resurselor umane din sistemul învăţământului universitar precum şi a experienţei în domeniul cercetării-dezvoltării în sectoare cu înaltă tehnicitate … Acest avantaj comparativ va determina o impulsionare a activităţii în următoarele domenii:– dezvoltarea sectorului IT şi a serviciilor din domeniu;– programe de training şi realizarea transferului de competenţă;– dezvoltarea designului sistemelor industriale sau tehnologice, servicii de testare specifice sectorului, dezvoltare de software, soluţii IT end-to-end, etc.– concentrări economice de clustere având ca obiective extinderea de noi linii de servicii, intrarea pe segmente noi de piaţă, urcarea pe lanţul valoric spre servicii creative, inovative şi proiecte complexe;– intensificarea procesului de transfer tehnologic prin implicarea structurilor de cercetare – dezvoltare – inovare şi componentei de cercetare – dezvoltare din universităţi în activitatea industrială.b) Din punct de vedere al existenţei unor resurse naturale de calitate exploatabile, cu costuri competitive (ţiţei, gaze naturale, sare, lemn, argile, nisipuri, marmură) precum şi potenţialul agricol şi forestier existent … Se estimează dezvoltarea industriilor legate de prelucrarea avansată a acestor materii prime, cum ar fi:– subsectoare din chimie şi petrochimie (uleiuri, combustibili, mase plastice, cauciuc, etc);– mobilă, inclusiv mobilier ecologic, pe baza creaţiei şi designului românesc;– industria sticlei şi ceramicii, precum şi a materialelor de construcţii;– fabricarea de biocombustibili;– prelucrarea plantelor tehnice;– îmbrăcăminte din fire şi fibre naturale (în, cânepă, lână);– dezvoltarea sectorului de utilaje şi echipamente pentru agricultură, industria forestieră şi alimentară;– activitatea meşteşugărească şi de artizanat.c) Din punct de vedere al infrastructurii industriale (capacităţi, personal calificat, tradiţie, piaţă de desfacere) … În aceste condiţii se apreciază că o serie de sectoare industriale vor continua dezvoltarea şi consolidarea în condiţiile în care vor apărea şi activităţi noi în complementaritate cu operatorii economici din spaţiul european.Astfel se estimează evoluţii pozitive pentru următoarele subsectoare:– industria de automobile inclusiv segmentul de componente auto;– construcţia de nave, inclusiv componente;– echipamente şi componente industriale pentru industria chimică, petrochimie, gaze, electricitate;– confecţii de textile şi pielărie pe baza creaţiei şi brand-ului românesc.Se estimează că industriile care beneficiază de avantaje comparative generate de existenţa surselor de materii prime sau a infrastructurii necesare în condiţiile unor dotări tehnice şi performanţe manageriale de nivel ridicat pot ocupa poziţii dominante pe piaţa internă, precum şi segmente importante de export.d) Poziţia geografică a României cu acces rapid la marile bazine internaţionale de resurse minerale. … Acest avantaj poate determina consolidarea unor industrii cum ar fi:– industria siderurgică specializată pe realizarea de produse cu un înalt grad de prelucrare (benzi subţiri pentru industria auto, benzi pentru industria alimentara şi chimică, ambalaje, oţeluri aliate şi înalt aliate pentru industria constructoare de maşini)– industria de aluminiu şi materiale neferoase specializate pe obţinerea unor produse avansat prelucrate utilizate în industria electronică, electrotehnică, construcţii de maşini– industria de lacuri şi vopsele.Aceste avantaje comparative şi competitive coroborate cu existenţa unei pieţe interne dintre cele mai mari din sud-estul Europei şi medie la nivelul european, pot constitui factori determinanţi în consolidarea unor industrii tradiţionale în România şi apariţia unor noi activităţi.5. SECTORUL ENERGETICSectorul energetic reprezintă o infrastructură strategică de bază a economiei naţionale, fundamentală pentru dezvoltarea ţării. În acelaşi timp, asigurarea energiei reprezintă un serviciu public cu un puternic impact social.Dezvoltarea şi modernizarea sectorului energetic reprezintă baza dezvoltării şi modernizării industriei şi în principal a industriei prelucrătoare, care la rândul ei este principalul producător de piese de schimb şi componente pentru buna funcţionare a instalaţiilor energetice.Viziunea Strategică a României în sectorul energetic porneşte de la premiza că piaţa românească va fi o componentă a pieţei UE.Politica energetică a României va pune accent pe siguranţa, eficienţa, protecţia mediului şi drepturile consumatorilor în condiţiile respectării obligaţiilor asumate faţă de UE la închiderea negocierilor la Cap. 14 – Energie.Principalele obiective ale politicii energetice sunt:– Obţinerea unei competitivităţi reale;– Creşterea gradului de liberalizare a pieţei de energie şi gaze naturale precum şi eliminarea distorsiunilor care afectează concurenţa;– Fundamentarea unei strategii de dezvoltare pe termen lung în domeniul mediului înconjurător, al resurselor energetice şi convenţionale;– Îmbunătăţirea cadrului instituţional.Statul va continua să aibă un rol important în politica de conservare a energiei, în realizarea stocurilor de ţiţei şi produse petroliere conform angajamentelor asumate cu UE."Strategia de dezvoltare durabilă a sectorului energetic" cuprinde obiectivele, măsurile şi instrumentele politicii în domeniu, pe termen mediu şi lung.6. IMPLEMENTAREA PREVEDERILOR POLITICII INDUSTRIALEComplexitatea procesului de implementare a politicii industriale necesită o abordare care vizează în principal trei aspecte:– elaborarea unui calendar de măsuri şi acţiuni, care să pună în practică prevederile politicii industriale;– etapizarea pe termen mediu a acestor măsuri şi acţiuni;– perfecţionarea cadrului instituţional de gestionare/monitorizare;Principalele acţiuni şi măsuri pentru implementarea politicii industriale precum şi etapizarea acestora sunt cuprinse în Planul de acţiune al politicii industriale.Implementarea politicii industriale va fi coordonată de «Consiliul Interministerial pentru probleme economice, politici fiscale şi comerciale, piaţă internă, competitivitate, mediu de afaceri» care va monitoriza activitatea Grupului Interministerial de lucru pentru politica industrială.Principalii indicatori de performanţă ai industriei prelucrătoare care vor fi monitorizaţi sunt: producţia industrială, volumul exporturilor şi importurilor, volumul de investiţii, productivitatea muncii, rata profitabilităţii, gradul de inovare, numărul de salariaţi.Previziunile privind evoluţia principalilor indicatori în perioada 2005-2006 indică continuarea trendului pozitiv înregistrat în ultima perioadă.PLAN DE ACŢIUNE AL POLITICII INDUSTRIALE2005-2006

NOTĂ: Sursele bugetare se vor încadra în prevederile legilor anuale de aprobare a bugetelor de statLegenda:● MEC – Ministerul Economiei şi Comerţului:– DCE – Departamentul de Comerţ Exterior– OPSPI – Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie– DGPI – Direcţia Generală Politică Industrială– DGCEII – Direcţia Generală Cooperare Economică Internaţională, Investiţii– DICM – Direcţia Infrastructura Calităţii, Mediu– DIEN -= Direcţia Integrare Europeană Negocieri– DPOI – Direcţia Programe cu Organisme Internaţionale– DGLM – Direcţia Generală Legislaţie, Management● DMA/aparat de lucru al ministrului de stat- Direcţia Mediu de Afaceri din cadrul aparatului de lucru al ministrului de stat pentru coordonarea activităţilor din domeniile mediului de afaceri şi întreprinderilor mici şi mijlocii● MFP – Ministerul Finanţelor Publice● MMSSF – Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei● ANOFM – Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă● MEdC- Ministerul Educaţiei şi Cercetării● MMGA – Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor● MAPDR – Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale● MCTI – Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor● MAI – Ministerul Administraţiei şi Internelor● ANIMMC – Agenţia Naţională pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie● MIE – Ministerul Integrării Europene● CC – Consiliul Concurenţei● ARIS – Agenţia Română pentru Investiţii Străine● ADR – Agenţia pentru Dezvoltare Regională● IGCTI – Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei● AVAS – Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului● FEI – Fondul European de Investiţii● CNFPA – Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor● FNGCIMM – Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește