de implementare a Standardelor minime obligatorii pentru Centrul maternal



_________Notă …
*) Aprobat prin Ordinul nr. 101 din 15 martie 2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 458 din 26 martie 2006

ANEXA Nr. 1

S T A N D A R D E M I N I M E

obligatorii pentru Centrul maternal

1. 4. Managementul de caz la nivelul centrului maternal Domenii de interventie

2. 5. Găzduirea, ambientul şi asigurarea hranei

   1. 5.1. Amplasamentul şi amenajarea interioară

   2. 5.2. Măsurile de siguranţă şi securitate

   3. 5.3. Condiţii de locuit

   4. 5.4. Asigurarea hranei

3. 6. Educaţia şi consilierea beneficiarelor

4. 7. Integrarea socială şi profesională

– Menţinerea stării de sănătate

9. Incetarea rezidenţei Managementul centrului maternal 1O. Proiectul instituţional

1. 11. Managementul resurselor umane

   1. 11.1. Structura şi atribuţiile personalului

   2. 11.2. Formarea personalului

   3. 11.3. Comunicarea internă şi munca în echipă

   4. 11.4. Supervizarea profesională

      Protecfia împotriva abuzurilor

2. 12. Protecţia împotriva abuzurilor

LOCUL CENTRULUI MATERNAL

ÎN SISTEMUL JUDEŢEAN/ LOCAL DE SERVICII

Indicatorii pentru Standardul 1

(I)1.1.-1.2. Existenţa schemei sistemului de servicii, în care este vizualizat locul ocupat de CM. (I)1.3.I. Vizibilitatea/ accesibilitatea schemei pentru beneficiari, personal şi comunitate. (I)1.3.2. Mamele cunosc celelalte servicii din sistem de care pot beneficia.

(I)1.4. Reuniunile cu personalul pentru explicarea locului CM în sistem se desfăşoară cel puţin o dată pe an.

(I)1.7. Lista serviciilor cu precizarea adresei, a numărului de telefon şi a persoanei de contact este disponibilă personalului şi mamelor. Lista serviciilor cu preciza.rea adresei, a numărului de telefon şi a persoanei de contact este reactualizată permanent.

(I)1.8. Numărul de acorduri de parteneriat încheiate cu serviciile din comunitate.

ASISTENŢA CUPLURILOR MAMĂ-COPIL (COPII) ÎN CENTRUL MATERNAL

Indicatorii pentru Standardul 2

(1)2.4. – Numărul de cereri de găzduire;

Număr de evaluări;

– Numărul de beneficiari raportat la numărul de vizite în CM anterioare admiterii; Numărul de beneficiare informate cu privire la contractul de rezidenţă şi la drepturile şi obligaţiile ce-i revin pe perioada rezidenţei în raport cu numărul de beneficiare.

(1)2.5. – Numărul de planuri de servicii/ planuri individualizate de protecţie în raport cu numărul de cupluri mamă-copil primite în CM;

– Numărul de dosare în raport cu numărul de cupluri mamă-copil admise în CM.

(1)2.8. Existenţa criteriilor de admitere şi concordanţa acestora cu legislaţia în vigoare.

Indicatorii pentru Standardul 3

(1)3.1.-3.2. Numărul de PPI raportat la numărul beneficiarilor.

(1)3.4. Numărul de beneficiari raportat la responsabilul de caz.

(1)3.5. Conţinutul PPI respectă cele patru componente obligatorii şi structura stabilită pentru fiecare componentă în parte.

(1)3.8. Mama cunoaşte conţinutul PPI.

(1)3.9. Numărul de re-evaluări ale PPI.

(1)3.10.-3.13. Numărul de contracte şi durata medie a contractelor.

Indicatorii pentru Standardul 4

(1)4.1. Raportul dintre numărul cuplurilor mamă-copil din CM şi cel al numirilor RC.

(1)4.2. Numărul de PPI raportate la număru] RC.

(1)4.4. – Gradul de utilizare al serviciilor oferite sau facilitate de CM specificate în PPI ;

– Existenţa în dosarul familiei rezidente în CM a consemnărilor săptămânale făcute de către RC.

(1)4.5. – Numărul de rapoarte lunare cu privire la situaţia cuplului mamă-copil, comparativ cu soluţiile şi obiectivele stabilite în PPI ;

– Numărul de reevaluari pe fiecare caz în parte.

(1)4.6. Numărul de întâlniri pe fiecare caz în parte dintre RC şi membrii/ echipa pluridisciplinară.

DOMENII DE INTERVENTIE

1. 5. GĂZDUIREA, AMBIENTUL ŞI ASIGURAREA HRANEI

   Standardul 5.1.

   Amplasamentul şi amenajarea interioară Amplasamentul si amenajarea interioară a centrului maternal sunt în concordanţă cu nevoile de asistenţă ale cuplului mamă-copil şi oferă un mediu care să permită derularea programului personalizat de intervenţie.

   Rezultat	Cuplul mamă-copil locuieşte într-o instituţie bine proiectată, dotată şi echipată corespunzător nevoilor lui, în condiţii de amplasare ŞI deschidere către comunitate şi serviciile oferite sau facilitate de aceasta. Organizarea ŞI dotarea spaţiului favorizează implicarea mamei în îngrijirea copilului său şi responsabilizarea ei pentru modul în care copilul său se dezvoltă.
   Cerinţe de implementare a Standardului 5.1.
   5.1.1. Locaţia CM este într-o arie teritorială care are acces la serviciile oferite de comunitate.
   5.1.2. Metodologia de organizare a CM are prevederi clare în ceea ce priveşte organizarea internă a spaţiilor individuale ocupate de cuplurile mamă-copil, a spaţiilor igienico-sanitare, a spaţiilor comune, de servire a mesei şi de petrecere a timpului liber, a spaţiilor destinate vizitatorilor, a celor destinate activităţilor psihopedagogice, precum şi a celor administrative.
   5.1.3. Metodologia de funcţionare a CM prevede existenţa unui regulament de ordine interioară (în cazul ONG) sau a unor norme interne de.funcţionare (în cazul DGASPC) care să definească responsabilităţile beneficiarilor cu privire la cel puţin următoarele aspecte: a) raporturile dintre mamă şi copil, b) relaţiile de ăbună convieţuire”, c) comportamente admise/ promovate în CM, d) repere ale programului zilnic şi e) măsuri prevăzute în situaţia încălcării regulamentului/ normelor de ordine interioară.
   5.1.4. Metodologia de organizare şi funcţionare a CM, denumită în continuare MOF, prevede existenţa unui contract de rezidenţă, în două exemplare, care să cuprindă cel puţin următoarele aspecte: a) misiunea CM, b) date de identificare ale părţilor semnatare ale contractului de rezidenţă (beneficiar şi coordonatorul CM), c) perioada de găzduire, d) motivele cererii de găzduire, e) obiectivele asigurării asistenţei în cadrul CM şi t) responsabilităţile celor două părti.
   5.1.5. CM trebuie să fie amenajat astfel încât să corespundă nivelului mediu socio-economic al comunitătii în care este amplasat.
   5.1.6. Se recomandă ca CM să nu funcţioneze în aceeaşi locaţie cu un serviciu de tip rezidenţial care este încă funcţional.

   Indicatorii pentru Standardul 5.1.

   (1)5.1.1. Numărul de servicii comunitare, publice sau private, aflate în aria teritorială a CM.

   (1)5.1.2. – Numărul de camere raportate la capacitatea maximă de primire a CM.

   Numărul de spaţii destinate preparării şi servirii mesei în raport cu numărul maxim de beneficiari rezidenţi.

   Numărul de birouri destinate personalului în raport cu numărul de angajaţi. Existenţa avizelor şi a autorizaţiilor de funcţionare, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

   (1)5.1.3.

   (1)5.1.4.

   – Numărul de contracte de rezidenţă semnate de către cliente în raport cu numărul de cupluri mamă-copil rezidente. Numărul de contracte de rezidenţă/ an.

   Existenţa reperelor programului zilnic (servirea mesei, programul de vizite, programul de ieşiri).

   Numărul de evenimente cu potenţial conflictual.

   Măsurile luate, inclusiv încetarea acordării rezidenţei, ca urmare a încălcării regulamentului de ordine interioară/ normelor interne de funţionare de către beneficiari.

   – Numărul de contracte de rezidenţă în raport cu numărul de cupluri mamă-copil beneficiare.

   Numărul de contracte de rezidenţă prelungite, în raport cu numărul anual de beneficiari.

   Numărul de contracte de rezidenţă în raport cu numărul de PPI elaborate.

   Standardul 5.2.	!"ăsurile de siguranţă şi securitate 1n centrul maternal sunt aplicate măsurile de siguranţă şi securitate legale necesare pentru asigurarea protecţiei clienţilor, vizitatorilor şi a personalului împotriva evenimentelor şi accidentelor cu potenţial vătămător.
   Rezultat	Cuplurile mamă-copil, vizitatorii şi profesioniştii se află În siguranţă în cadrul centrului maternal.
   Cerinţe de implementare a Standardului 5.2.
   5.2.1. MOF contine proceduri de prevenire a situaţiilor de risc şi de intervenţie în aceste situaţii.
   5.2.2. CM deţine toate autorizaţiile şi asigurările pentru o funcţionare optimă în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

   Indicatorii pentru Standardul 5.2.

   (1)5.2.1. Numărul de ore de pregătire în vederea acordării primului ajutor, în vederea informării asupra procedurilor referitoare la siguranţă şi securitate la care au participat membrii personalului.

   Existenta schemelor de evacuare expuse la loc vizibil.

   – Numărul de ore destinate discutării regulamentului de ordine interioară/ normelor interne de funcţionare cu beneficiarul.

   (1)5.2.2. – Existenţa autorizaţiilor de funcţionare, expuse la loc vizibil.

   Conţinutul proceselor verbale întocmite cu ocazia evaluărilor în vederea monitorizării stării de siguranţă şi securitate a locaţiei de către Bersonalul specializat.

   Standardul 5.3.	Condiţii de locuit Condiţiile de locuit ale cuplului mamă-copil în centrul maternal sunt menţinute îo stare bună de funcţionare.
   Rezultat	Mama şi copilul trăiesc într-un cadru care Je oferă acestora un cadru secorizant şi suportiv.
   Cerinţe de implementare a Standardului 5.3.
   5.3.1. MOF prevede găzduirea pe o perioadă determinată, fiind necesare un minim de 6 spaţii individuale pentru cuplul mamă- copil, care să răspundă nevoii de intimitate a familiei, precum şi spaţiu pentru petrecerea timpului liber, spaţiu pentru prepararea şi depozitarea alimentelor şi spaţii igienico-sanitare. Se recomandă ca: a) mamele cu mai mulţi copii să fie găzduite într-o cameră individuală; b) într-o cameră să fie găzduite cel mult două cupluri mamă-copil şi spaţiul individual al fiecăruia să fie clar delimitat.
   5.3.2. Spaţiile individuale destinate cuplurilor mamă-copil sunt utilate în conformitate cu necesităţile adultului şi ale copilului: mobilier individual, pat pentru mama, pat pentru copil, dulap pentru haine; utilarea se face în funcţie de vârstă, stare de sănătate, stadiu de dezvoltare. Este permisă reamenajarea spatiului individual de către beneficiar doar cu acordul coordonatorului CM.
   5.3.3. Cuplurile mamă-copil vor beneficia de un spaţiu destinat petrecerii timpului liber, comun întregului grup de beneficiari şi utilat corespunzător.
   5.3.4. Contractul de rezidenţă semnat la admiterea în CM conţine prevederi cu privire la menţinerea stării de igienă şi curăţenie în toate spaţiile CM, precum si măsurile care se iau în caz de nerespectare a acestor prevederi.
   5.3.5. CM deţine spaţii special amenajate care să permită vizitarea beneficiarilor de către membrii ai familiei.

   5.3.6. In CM există minim câte o toaletă la 4 adulţi beneficiari, dotate cu materiale care permit o igienizare rapidă şi cu echipamentele necesare în conformitate cu normele în vigoare.

   5.3.7. Personalul şi vizitatorii cuplurilor mamă-copil utilizează grupuri i ienico-sanitare separate.

   5.3.8. CM îşi poate organiza, la nevoie, o cameră pentru utilizarea sa în scop de izolator.

   5.3.9. CM are prevăzute spaţii destinate pentru spălarea, curăţarea, igienizarea şi uscarea rufăriei, conform normelor în vigoare.

   5.3.10. MOF prevede un program de reparaţii şi întreţinere/ menţinere a stării de igienă şi a siguranţei în toate spaţiile CM.

   Indicatorii pentru Standardul 5.3.

   (1)5.3.1. Numărul de spaţii (camere) destinate cuplurilor mamă-copil în raport cu capacitatea maximă de primire prevăzută a CM.

   – Numărul de spaţii individuale destinate primirii mamelor cu mai mulţi copii.

   Existenţa spaţiilor destinate păstrării, preparării şi servirii produselor alimentare în raport cu capacitatea maximă a CM.

   (1)5.3.2. – Numărul de paturi pentru adulţi în raport cu capacitatea maximă (adulţi) prevăzută pentru CM.

   – Numărul de paturi pentru copii în raport cu capacitatea maximă (copii) prevăzută de CM.

   (1)5.3.3. Existenţa şi dotarea spaţiilor comune de petrecere a timpului liber.

   (1)15.3.4. Măsurile luate ca urmare a încălcării prevederilor contractului de rezidenţă în ceea ce priveşte menţinerea igienei în CM.

   (1)5.3.6. Numărul grupurilor igienico–sanitare în raport cu numărul de beneficiari prevăzuţi (adulţi, copii).

   (1)5.3.7. Numărul de grupuri igienico-sanitare în raport cu numărul de salariaţi.

   (1)5.3.1O. Existenţa unui program de menţinere şi întreţinere a stării de igienă a CM în raport cu normativele în vigoare. Procesele verbale ale controalelor efectuate de instituţiile abilitate în acest sens şi sancţiunile aplicate.

   Standardul 5.4.	sigurarea hranei In centrul maternal se asigură beneficiarilor o alimentaţie corespunzătoare din punct de vedere cantitativ şi calitativ, care răspunde nevoilor nutriţionale ale adultului (femeie adultă, gravid lăuză) şi ale copilului (nou-născut, sugar, copil cu vârsta cuprinsă intre 0-3 ani şi, după caz, alte grupe de vârstă) ţinând cont preferinţele acestora.
   Rezultat	Beneficiarii centrului maternal au o alimentaţie sănătoasă şi adaptată nevoilor personale. Copiii din centrul maternal au o alimentaţie care să le pe ită o dezvoltare normo-ponderală, iar pentru nou-născuţi şi sugari se promovează şi sprijină alimentaţia naturală a acestora. Mamele găzduite în centrul maternal participă activ la prepararea şi servirea meselor, Însuşindu-şi deprinderi adecvate unei bune alimentaţii.
   Cerinţe de implementare a Standardului 5.4.
   5.4.1. Meniurile se stabilesc sub coordonarea unui specialist (medic sau asistentă dieteticiană), ţinând cont de preferinţele beneficiarilor, de influenţa culturală, astfel încât, să se asigure o alimentaţie în conformitate cu nevoile nutritive ale mamelor şi copiilor, nevoile de dezvoltare a copiilor şi normativele în vigoare.
   5.4.2. Meniurile destinate copiilor în colaborare cu mamele acestora.
   5.4.3. Alimentele sunt preparate şi servite, în spaţii special amenajate, de către mamele beneficiare, asistate de un membru al echipei (bucătar).

   

   5.4.4. In cadrul CM se realizează activităţi care să aibă drept scop asimilarea de către beneficiare a

              notiunilor    des   re  nutriţie  şi  i      iena  alimentaţiei.                                          

   Indicatorii pentru Standardul 5.4.

   (1)5.4.1. Numărul de fişe de monitorizare a creşterii şi dezvoltării copiilor existente la dosarele familiilor beneficiare, în raport cu numărul copiilor găzduiţi în CM.

   (1)5.4.3. Numărul de spaţii destinate preparării şi servirii alimentelor în raport cu numărul de beneficiari.

   (1)5.4.4. – Numărul de activităţi de informare pe tema nutriţiei şi igienei alimentaţiei/ an.

   – Numărul de participanţi la aceste activităţi.

2. 6. EDUCAŢIA ŞI CONSILIEREA BENEFICIARELOR

   Standardul 6	Educaţia si consilierea beneficiarelor Centrul maternal sprijină mama, în mod individualizat şi personalizat, În demersul de asumare a rolului matern, astfel încât aceasta să-i poată asigura copilului o dezvoltare corespunzătoare nevoilor sale afective, sociale, educaţionale şi medicale.
   Rezultat	Mama îşi dezvoltă abilităţile de creştere şi îngrijire a propriului copil, aflându-se Într-o stare de confort în asumarea rolului de părinte.
   Cerinţe de implementare a Standardului 6
   6.1. În conformitate cu PPI, pentru fiecare cuplu mamă-copil sunt prevăzute activităţi care să răspundă nevoilor de informare, educare şi consiliere a mamei cu privire la creşterea şi educarea copilului.
   6.2. Activităţile de educaţie şi consiliere a beneficiarelor se realizează cu privire cel puţin la următoarele aspecte: a) igienă şi îngrijire personală, b) acordarea primului ajutor, c) nutriţie şi dietă, d) schema de vaccinări a copilului şi e) infecţii cu transmitere sexuală, elemente de educaţie contraceptivă şi sexuală. Se recomandă ca aceste activităţi să aibă loc preponderent în cadrul CM.
   6.3. Tatăl copilului şi familia lărgită sunt încurajaţi să participe la activităţile de educaţie şi consiliere.
   6.4. Personalul adoptă o atitudine de valorizare a mamei în rolul său de părinte, în spiritul respectării confidenţialităţii şi a demnităţii cuplului mamă-copil.
   6.5. Consilierea psihologică şi suportul psihologic ale mamei şi copilului se realizează de către psihologi, în mod individual sau în grup, în condiţii de maximă confidenţialitate.
   6.6. Asistentul social împreună cu alţi specialişti din CM sau din afara acestuia sprijină mama şi copilul ei în obţinerea drepturilor lor sociale şi asigură consiliere juridică mamei beneficiare în CM.

   Indicatorii pentro Standard 6

   (I)6.1. Numărul de participări ale beneficiarilor la activităţile de educaţie şi consiliere.

   (1)6.2. Numărul şi tipul de servicii din comunitate implicate în derularea activităţilor de educaţie şi consiliere.

   (1)6.3. Numărul de cazuri în care membri ai familiei cuplului mamă-copil participă la activităţile de educaţie şi consiliere comparativ cu numărul total de cupluri beneficiare.

   (1)6.4. Numărul de sesizări/reclamaţii cu privire la violenţa verbală sau fizică a personalului asupra mamei şi/sau copilului. Măsurile luate de coordonatorul CM.

   (1)6.5. Numărul de şedinte de consiliere psihologică individuale si de grup/beneficiar/lună/durata rezidenţei în CM.

   (1)6.6. – Numărul de şedinţe de consiliere juridică/beneficiar/lună/durata rezidenţei în CM.

   – Numărul de specialişti din CM sau din afara acestuia care au susţinut sesiuni de informare pe tema drepturilor sociale şi teme cu caracter juridic.

3. 7. INTEGRAREA SOCIALĂ ŞI PROFESIONALĂ

   Standardul 7	Integrarea socială si profesională Centrul maternal sprijină cuplul mamă – copil În vederea dezvoltării autonomiei care favorizează (re)integrarea acestuia în familie şi/sau comunitate.
   Rezultat	Fiecare beneficiară este implicată activ în elaborarea şi punerea în aplicare a programului personalizat de intervenţie, beneficiind pe toată durata rezidenţei de activităţi de orientare si consiliere vocaţională menite să-i sporească capacitatea de (re)inserţie în viaţa autonomă.
   Cerinţe de implementare a Standardului 7
   7.1. Echipa pluridisciplinară a CM împreună cu mama urmăresc clarificarea situaţiei juridico- administrative a cuplului mamă-copil.
   7.2. Beneficiarele sunt informate despre oferta de servicii sociale, publice sau private, aflată în comunitate Şl sunt încurajate demersurile pentru identificarea unor posibile resurse pentru autonomizare (cursuri de reconversie profesională, găsirea unor locuri de muncă). Pe perioada în care mama se află la cursuri sau şedinţe de informare şi consiliere care se desfăşoară în alte locaţii decât CM, copilul este în grija altei mame responsabilizate în acest sens, în cazul în care în CM nu se desfăşoară o activitate tip ăcreşă".
   7.3. RC intermediază relaţia dintre mamă şi diverse servicii aflate în comunitate, stimulând mama să devină autonomă şi responsabilă.
   7.4. Beneficiarele sunt implicate în activităţile de autogospodărire pe toată perioada rezidenţei, cu sprijinul personal ului.
   7.5. Tatăl copilului şi familia lărgită sunt încurajaţi să participe la activităţile prevăzute în PPI.
   7.6. Mamele găzduite în CM sunt încurajate să desfăşoare activităţi care să răspundă nevoilor de relaxare şi de dezvoltare a abilităţilor vocationale.

   Indicatorii pentru Standardul 7

   (1)7.1. Numărul de beneficiari (mame şi copii) care deţin acte de identitate comparativ cu numărul total de cupluri beneficare.

   (1)7.2.1. Numărul de cupluri mamă-copil care beneficiază de ajutoare materiale şi/sau financiare în

   conformitate cu prevederile legale.

   (1)7.2.2. – Numărul de beneficiare care efectuează demersuri în vederea participării la cursuri de pregătire şcolară/profesională şi/sau găsirea unui loc de muncă.

   – Numărul de contracte de colaborare încheiate între DGASPC/ONG şi furnizori de formare profesională.

   Numărul de beneficiare care şi-au găsit un loc de muncă. Numărul de beneficiare care şi-au menţinut locul de muncă mai mult de 3 luni.

   (1)7.4. Numărul de activităţi structurate şi individuale care au drept scop asimilarea elementelor de gestiune a bugetului personal.

   (1)7.5. Numărul de activităţi structurate sau individuale, organizate în CM sau în exteriorul CM, la

   care membrii familiei participă.

   (1)7.6. Numărul de noi activităţi propuse de mamele rezidente în CM.

4. 8. MENŢINEREA STĂRII DE SĂNĂTATE

Indicatorii pentru Standardul 8

(1)8.1. – Numărul de cupluri mame-copii înscrişi la medicul de familie comparativ cu numărul cuplurilor beneficiare.

Numărul de vizite ale cuplurilor mamă-copil, în scop profilactic, la medicul de familie.

Numărul de vizite ale medicului de familie în CM.

(1)8.2., 8.4. Existenţa personalului desemnat pentru supravegherea administrării medicamentelor şi intervenţia în urgenţă.

(1)8.3. Existenţa fişelor medicale în dosarul familiilor rezidente în CM.

(I)8.5. – Numărul de ore de pregătire pentru acordarea primului ajutor la care participă personalul CM.

– CM deţine trusă de prim ajutor, în conformitate cu prevederile legale.

(1)8.7. MOF prevede proceduri de acţiune în cazul îmbolnăvirilor şi producerii accidentelor.

Indicatorii pentru Standardul 9

(I)9.2. Media perioadei de rezidenţă pentru cuplurile mamă-copil în CM.

(!)9.3.1. Numărul de evaluări finale ale nevoilor cuplului mamă-copil din CM raportate la numărul de cupluri beneficiare.

(1)9.3.2. Planul de servicii post-rezidenţiale este semnat de autorităţile locale din comunitatea în care se (re)integrează cuplul mamă-copil.

(1)9.4.1. Numărul de întreruperi ale găzduirii înainte de termenul prevăzut în contractul de rezidenţă şi motivele acestor întreruperi pe categorii.

(I)9.4.2. Numărul de cazuri în care se ia decizia plasamentului în regim de urgenţă a copilului/an şi motivaţia fiecăreia.

(1)9.6. Numărul de solicitări din partea foştilor beneficiari pentru a avea acces la dosarele familiei rezidente în CM la nivelul CM sau la DGASPC/ONG.

MANAGEMENTUL CENTRULUI MATERNAL

Indicatorii pentru Standardul 10

(I)10.1. Conţinutul proiectului instituţional este în acord cu prevederile standardelor m1mme obligatorii prezente.

(I) 10.2. Conţinutul raportului de evaluare iniţială comparativ cu proiectul instituţional.

(1)10.3. Numărul de reevaluări şi respectiv de revizuiri/an.

(1)10.4.1. Proiectul instituţional este avizat de DGASPC/ONG.

(I) 10.4.2. Numărul vizitelor de monitorizare/ an efectuate de persoane desemnate de DGASPC/ONG şi conţinutul raportărilor acestora comparativ cu măsurile concrete luate pentru îmbunătăţirea funcţionării CM.

(1)10.5. Documentele cu care opereaza CM sunt în acord cu proiectul instituţional.

(1)10.7. Bugetul anual al CM.

11. MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

Standardul 11.1. Structura şi atribuţiile personalului

                         Structura de  ersonal trebuie să răs  undă misiunii centrului maternal.    

Indicatorii pentru Standardul 11.1.

(I)11.1.1-11.1.5. Dosarul personal al fiecărui angajat include diplome, atestate relevante, precum şi toate documentele prevăzute de lege.

Indicatorii pentru Standardul 11.2.

(I)11.2.1.-11.2.6. Existenţa în Dosarul personal al fiecărui angajat, inclusiv al şefului şi voluntarilor, a documentelor care atestă absolvirea cursurilor de formare iniţială şi continuă.

Indicatorii pentru Standardul 11.3.

(I)11.3.1. MOF are prevederi referitoare la munca în echipa.

(I)l 1.3.2. Numărul de reuniuni de lucru ale echipei CM/ lună/ an.

Indicatorii pentru Standardul 11.4.

(1)11.4.1.-11.4.2. – Număr de întâlniri de supervizare, individuale şi în echipă/ angajat/ lună/ an.

– Număr de întâlniri de supervizare la solicitarea personalului/ echipei/ an. (1)11.4.3.-11.4.5. Documentele înregistrate referitoare la supervizare. Lista specialiştilor care desfăşoară activităţi de supervizare, angajaţi ai DGASPC/ ONG şi cu care acesta are încheiate contracte de colaborare.

(I)l 1.4.6. Programul de pregătire în domeniul supervizării, programarea specialiştilor la cursuri de supervizare.

PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ABUZURILOR

ANEXA Nr. 2

G H I D M E T O D O L O G I C

de implementare a Standardelor minime obligatorii pentru Centrul maternal

1. 2.1. Dezvoltarea listei criteriilor minime de admitere

   Fiecare CM îşi poate dezvolta propriile criterii de admitere, în funcţie de nevoile existente la nivelul judeţului/ comunităţii căreia i se adresează.

   Pot beneficia de servicii în CM cel puţin:

   • • mame adolescente,

   • • mame seropozitive,

   • • mame singure,

   • • mame ce au mai mulţi copii, dintre care cel puţin unul dintre ei ăa aibă vârsta cuprinsa intre O – 3 ani si

   • • femei însărcinate aflate în ultimul trimestru de sarcină.

2. 2.2. Identificarea cazului se poate realiza prin mai multe modalităţi:

   • • solicitare direcăa (la DGASPC/ OPA care are organizat CM)

   • • referire (din partea asistentului social din cadrul SPAS sau a persoanei cu atribuţii în asistenţa socială din comunitatea din care provine mama/ gravida sau din partea maternităţii)

   • • autosesizare urmată de transfer din cadrul unui alt serviciu din cadrul DGASPC/ OPA, de regulă în cazul unei gravide minore cu măsură de protecţie de tipul plasamentului sau plasamentului de urgenţă

   • • sesizare din partea unei persoane fizice.

3. 2.3. În funcţie de identificarea cazului, evaluarea iniţială se realizează de către :

   • • Asistentul social din cadrul SPAS/ persoana cu atributii în asistenţa socială în cazul solicitării directe sau a unei sesizări din partea unei persoane fizice la primărie. În baza evaluării iniţiale, se întocmeşte planul de servicii, care se aprobă prin dispoziţia primarului şi în baza căruia se realizează admiterea cuplului mamă-copil/ a gravidei în CM. Având în vedere că CM se află în structura DGASPC sau OPA, în vederea emiterii dispoziţiei de admitere de către conducerea acestora, se recomandă ca asistentul social din cadrul SPAS/ persoana cu atribuţii în asistenţa socială să contacteze DGASPC în vederea demarării procedurilor legate de admiterea în CM (referirea cazului). DGASPC are obligaţia de a desemna un manager de caz care să aibă în responsabilitate cazul, conform standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei copilului; astfel:

     1. a) dacă evaluarea iniţială a fost realizată de asistentul social din cadrul SPAS, se recomandă ca DGASPC să recunoască oficial calitatea acestuia de manager de caz, iar compartimentul corespunzător din cadrul DGASPC (de regulă compartimentul pentru îngrijirea de tip rezidenţială; având în vedere că DGASPC de la nivel judeţean deţine şi servicii de prevenire cum este cazul CM, precum şi faptul că realizează activităţi de prevenire în special pentru copiii cu risc de părăsire în unităţile sanitare, ar trebui ca să aibă în structura sa compartimente de prevenire aşa cum au DGASPC de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti) să supervizeze activitatea managerului de caz de la nivelul SPAS, precum şi cea a responsabililului de caz din CM;

     2. b) dacă evaluarea iniţială a fost realizată de persoana cu atribuţii în asistenţa socială, DGASPC va desemna un manager de caz din aparatul propriu (din cadrul compartimentului menţionat anterior) sau, dacă există locuri libere în CM privat şi criteriile minime de admitere pennit primirea cuplului mamă-copil/ a gravidei (în urma consultării cu coordonatorul CM) va solicita nominalizarea unui manager de caz de pe lista OPA care a organizat CM respectiv;

   • • Managerul de caz din cadrul DGASPC/ OPA în situaţia transferului;

     • • Asistentul social/ alt profesionist din cadrul DGASPC/ OPA, obligatoriu împreună cu asistentul social din cadrul SPAS (şi care se recomandă să devină manager de caz) sau cu persoana cu atribuţii în asistenţa socială (caz în care se recomandă ca managerul de caz să fie de Ia DGASPC/ OPA) în situaţia solicitării directe sau a unei sesizări din partea unei persoane fizice la DGASPC/ OPA, precum şi în situaţia referirii din partea maternităţii.

4. 2.4. Acomodarea cuplului mami – copil În centrul maternal

   Înainte de luarea dispoziţiei de admitere în CM, se recomandă ca mama/ gravida să viziteze CM şi să fie informată cu privire la drepturile şi obligaţiile ce-i revin pe perioada rezidenţei, asupra misiunii şi metodologiei din CM. Acomodarea va fi facilitată de către toţi membrii echipei, dar cu precădere de către coordonatorul CM şi de către responsabilul de caz.

   În primele zile de rezidenţă se va da posibilitatea adaptării la noua situaţie. Cuplului mamă – copil i se va asigura liniştea şi intimitatea necesară pentru a-şi depăşi temerile interioare şi pentru a se simţi cât mai confortabil în noua situaţie. Este de recomandat ca în primele zile mama să fie scutită de activităţi administrative, altele decât cele legate de igiena şi hrănirea ei şi a copilului său. I se vor facilita întâlniri sau convorbiri telefonice cu prietenii sau rudele sale, va fi ajutată să îşi personalizeze camera şi va fi implicată, alături de celelalte persoane rezidente, în activităţi plăcute şi relaxante, menite să faciliteze relaţionarea noii rezidente cu grupul de beneficiare din CM. Vor fi observate reacţiile mamei şi copilului şi se va acţiona cu grijă pentru evitarea instalării sentimentului de respingere, de neadecvare sau al deprimării. Mama va fi abordată în mod pozitiv atât ea ca persoană, cât şi relaţia ei cu copilul său. Se va pune accent pe caracteristicile pozitive personale şi pe aspectele benefice ale relaţiei dintre mamă şi copil. Mama va fi incurajată în permanenţă să ceară ajutor ori de câte ori simte că are nevoie. Beneficiarele vor fi încurajate să îşi discute temerile, problemele majore şi îngrijorările cu echipa de profesionişti a CM pentru a putea menţine astfel un climat tonic, pozitiv, de abordare cu optimism a situaţiilor de viaţă problematice.

5. 2.5. Caz particular

De regulă admiterea cuplului mamă-copil/ gravidei în ultimul trimestru de sarcină se realizează în mod voluntar şi în baza dispoziţiei de admitere emisă de directorul general/ executiv al DGASPC, respectiv conducerea OPA (cei care au în mod legal dreptul de a înfiinţa CM).

În cazul mamei/ gravidei minore, situaţia este alta: fiind vorba de o separare a minorei de părinţii săi, temporară sau definitivă, conform legii trebuie să se decidă o măsură de protecţie specială şi anume plasament în CM. Copilul/ copiii minorei nefiind în situaţie de separare atunci pentru aceştia se recomandă luarea dispoziţiei de admitere de către directorul general/ executiv al DGASPC, respectiv conducerea OPA.

Recomandăm aplicarea aceloraşi proceduri şi în cazul mamei/ gravidei minore căsătorite sau care a fost căsătorită. Deşi această are capacitate deplină de exerciţiu şi discenământ obţinute prin căsătorie, ea se află într-o situaţie dificilă, în cazul în care familia nu o poate susţine sau nu are familie, şi ca atare poate beneficia de o măsură de protecţie spcială conform legii.

În concluzie, ne putem confrunta cu următoarele posibilităţi :

1. a) plan de servicii pentru prevenirea separării copilului de mama sa, întocmit de asistentul social din cadrul SPAS/ persoana cu atribuţii în asistenţa socială şi aprobat prin dispoziţie a primarului şi dispoziţie de admitere din partea directorul general/ executiv al DGASPC, respectiv conducerea OPA;

2. b) plan individualizat de protecţie pentru gravida minoră, întocmit de managerul de caz din cadrul DGASPC/ OPA şi admitere în baza hotărârii de plasament emisă de CPC sau instanţa judecătorească;

3. c) plan individualizat de protecţie pentru cuplul mamă minoră-copil, centrat pe copil, întocmit de managerul de caz din cadrul DGASPC/ OPA şi admitere în baza hotărârii de plasament emisă de CPC sau instanţa judecătorească pentru mama minoră şi dispoziţie de admitere din partea directorul general/ executiv al DGASPC, respectiv conducerea OPA pentru copil.

Cap.3 MODELE DE INTERVENŢIE

Criza este definită în multe moduri. În general, _situaţia de criză face referire la reacţiile emoţionale acute, care survin în urma unor situaţii traumatice şi care generează incapacitatea temporară a unei persoane/ familii de a face faşă situaţiilor cotidiene de viaţă..

1. 3.1. Prevenirea situaţiilor de criză

   Pentru a se preveni confruntarea cu situaţiile de criză sau pentru a atenua impactul acestora atunci când ele s-au produs deja, în CM se poate acţiona lucrându-se individual cu mamele şi cu familiile acestora sau cu întregul grup de mame.

   Scopul acestor acţiuni este de a forma la nivelul clienţilor mecanisme de adaptare care să le ofere posibilitatea prevenirii situaţiilor de criză sau confruntarea cu criza în condiţiile unei abilităţi crescute de gestionare a acesteia. În şedinţele de consiliere, clienţii pot fi învăţaţi să:

   • • identifice sursele de criză,

   • • să anticipeze perioada apariţiei acesteia,

   • • să realizeze planuri de acţiune pe care să le urmeze dacă va fi cazul,

   • • să cunoască reacţiile generate de criză,

   • • să identifice reacţiile emoţionale imediate şi pe termen lung (furie, durere, iritabilitate, disperare, depresie, suicid),

   • • să identifice reacţiile comportamentale şi fiziologice manifeste în criză (izolare, plâns, evitare, stare fizică de rău),

   • • să identifice tiparele de gândire dezadaptativă (autoînvinuirea, blamarea altora, evaluarea catastrofică a situaţiilor),

   • • să îşi dezvolte abilităţile sociale şi în special reţeaua de suport social,

   • • să înveţe metode eficiente de rezolvare a problemelor şi de luare a deciziilor,

   • • să îşi dezvolte abilităţile de management emoţional.

   Mamele pot fi învăţate să identifice factorii care pot genera situaţii de criză şi să acţioneze preventiv pentru evitarea confruntării cu aceste situaţii, de exemplu:

   1. 1. Dacă merge la un interviu pentru angajare la o oră îndoielnică şi într-un cartier nesigur, cineva cunoscut ăa o însoţească sau, cel puţin, să lase la responsabilul de caz adresa la care urmează să se ducă;

   2. 2. Dacă se întălneşte cu fostul partener pentru a discuta cu privire la viitorul copilului şi dacă acesta este o persoană violentă şi ştie că este posibil ca el să se manifeste într•un mod agresiv, atunci să evite întalnirea cu el în locuri izolate, în spaţii închiseşsi la ore târzii.

   Dacă există sansele apariţiei unui eveniment traumatic în viaşa ei sau cu cineva din anturajul ei, atunci clienta trebuie învăţata cui anume trebuie să se adreseze în cel mai scurt timp pentru a primi ajutor.

2. 3.2. lntenrenţia în situaţii de criză

   Prin intervenţia în criză se urmăreşte identificarea unor modalităţi de depasire a acesteia cu ajutor specializat. Rezultatul final al intervenţiei este îmbunătăţirea situaţiei de criză. Este o intervenţie de scurtă durată, în medie 6 săptămâni şi este centrată pe "aici şi acum" în care capacitatea de luptă a persoanei/ familiei este mobilizată şi orientată spre folosirea resurselor personale, sociale şi de mediu. Intervenţia în criză încorporează o viziune eclectică, reunind aspecte din terapii psihodinamice, comportamentale, cognitiv – comportamentale, suportive şi terapii de familie.

   În abordarea clientului vom ţine cont de faptul că acesta poate trece printr-o dubla tensiune: pe de o parte problema în sine este simţită ca o ameninţare iar, pe de altă parte, incapacitatea de a-şi rezolva singur problema duce la creşterea tensiunii şi a adâncirii sentimentului de neputinţă. Dintre caracteristicile crizei, cel mai des amintită este cea care face referire Ia faptul că orice criză reprezintă o oportunitate de creştere şi schimbare. Criza ne confruntă cu situaţii noi şi ne obligă să experimentăm, încercăm sau/ şi să învăţăm noi strategii de adaptare şi de rezolvare a problemelor. Fiecare persoană resimte confruntarea cu o situaţie de criză într-un mod propriu şi irepetabil. Întrucât experienţa emoţională prin care trece o persoană în situaţii de criză este unică şi personală este benefic/ înţelept/ bine ca persoana în cauză să fie înţeleasă şi ajutată "aici şi acum" fără să fie comparată cu alte situaţii similare trăite fie de aceeaşi persoană, fie de altele.

   1. 3.2.1. Modelul celor 6 stadii ale interventiei în situatii de criză

      În continuare vom prezenta succinct modelul celor 6 stadii ale intervenţiei în situaţii de criză, unul dintre cele mai folosite modele de intervenţie. Cele şase stadii descrise în cadrul modelului sunt:

      1. 1. Definirea problemei

      2. 2. Stabilirea siguranţei persoanei

      3. 3. Oferirea suportului

      4. 4. Identificarea soluţiilor alternative

      5. 5. Realizarea planului de acţiune

      6. 6. Obtţnerea angajamentului şi a consinţământului

         Pasul/ stadiul I: Definirea problemei

         Se referă la definirea şsi înţelegerea problemei clientului sş se realizează din perspectiva acestuia. Se urmăreşte înţelegerea de către beneficiar a faptului că problemele sunt datorate situaţiei de criză. Sunt utilizate deprinderile de ascultare activă şi se focalizează pe aspectele verbale sş nonverbale ale comunicării, se evită culpabilizarea clientului şi acesta este încurajat să îşi exprime convingerile şi emoţiile.

         Pasul al Ii-lea: Stabilirea siguranţei persoanei

         Se iau toate măsurile pentru excluderea oricărei situaţii de risc pentru client. În mod explicit, profesionistul trebuie să îşi manifeste interesul pentru siguranţa clientului şi trebuie să împărtăşeasăa acestuia îngrijorările sale. Se vor identifica soluţii temporare şi eficiente pentru stabilirea siguranţei clientului. Viaţa şi siguranţa clientului trebuie să fie principala preocupare a profesionistului pe tot parcursul intervenţiei în criză.

         Pasul al III-iea: Oferirea suportului

         Clientul va percepe profesionistul ca pe o persoană căreia "îi pasă" şi care mobilizează resursele din mediu în favoarea sa. Profesionistul este un suport pentru client şi el trebuie ăa manifeste acceptare necondîtionată faţă de acesta.

         Pasul al IV-iea: Identificarea soluţiilor alternative

         În această etapă, profesionistul ajută la identificarea soluţiilor la problema care a generat situatia de criză. Sunt accesate resursele de suport moral şi material. În această fază un rol esenţial îl are

         constituirea reţelei de suport. Nevoile urgente trebuie rezolvate prioritar pentru a reduce anxietatea clientului faţă de acestea şi pentru a creşte încrederea clientului în propriile forţe, în sprijinul şi atenţia acordată de profesionist şi în posibilitatea de rezolvare a crizei. Modul în care clientul îşi explică apariţia situaţiei de criză trebuie rediscutat şi remodelat pentru a înlătura credinţele dezadaptative ale acestuia.

         Pasul al V-lea: Realizarea planului de acţiune

         Este de preferat ca planul de acţiune să fie realizat în scris pentru că persoana în criză poate să îl consulte ori de câte ori are nevoie. Planul trebuie redactat într-un mod simplu, dar clar şi explicit, incluzând sarcini concrete, observabile şi măsurabile. Trebuie să răspundă tuturor întrebărilor circumstanţiale: unde, cine, cum, când, de câte ori. Sarcinile vor fi prioritizate în funcţie de importanţa lor.

         Pasul al VI-lea: Obţinerea angajamentului şi consimţământului

         Este urmarea firească a stadiului anterior prin care clientul se angajează în rezolvarea sarcinilor stabilite şi care sunt în responsabilitatea sa. Presupune notarea obiectivelor vizate şi a planurilor stabilite de comun acord pentru obţinerea rezultatelor scontate. Avându-se în vedere situaţia de vulnerabilitate a clientului, angajamentul şi consimţământul, redactate în forma scrisă pot fi semnate şi de un martor, de preferinţă o persoană de încredere a clientului ce face parte din reţeaua de suport a acestuia. Semnarea acordului şi de către o terţă persoană, martor, dă un plus de importanţă angajamentului asumat în scris. Redactarea în scris a angajamentului, precum şi semnarea acestuia constituie un element esenţial în obţinerea rezultatului final al intervenţiei: rezolvarea situaţiei de criză.

         

         Prezentare caz:

         Maricica, în vârsăa de 23 ani, are doi copii unul de 5 luni şi altul de 4 ani şi este însărcinată. Cel de-al treilea copil a fost făcut în afara căsniciei dintr-o relaţie întâmplătoare, iar concubinul nu are de gând să recunoască copilul. Soţul este în închisoare, dar urmează să fie eliberat în scurt timp. Mama împreună cu copiii nu are o locuinţă şi este la risc de a fi abuzată de către soţ pentru relaţia de concubinaj.

         Pasul I. Consilierul ascultă cu atenţie şi urmăreşte modul în care clienta îsi defineşte problema. Accentul cade pe felul în care clienta "'vede rezolvarea". El încurajează clienta să îşi exprime emoţiile şi nu îi neagă trăirile. Îşi ajută clienta să îşi exprime furia şi resentimentele faţă de persoana care i-a produs suferinţa (concubinul).

         Pasul al II-iea. Consilierul îşi manifestă îngrijorarea pentru sigurantt clientei şi a copiilor săi, ea exprimându-şi intenţia de a se sinucide. Clienta este ajutată să înţeleagă că, cel puţin deocamdată, nimeni nu îi poate face rău decât ea însăşi. Pe baza acordului comun, dat fiind faptul că în prezent securitatea Maricicăi nu este ameninţată de nimic, consilierul obţine angajamentul verbal al Maricicăi de a amâna actul sinuciderii. Ei stabilesc împreună modalităţile

         Uneori, în situaţii de criză, clienţii fac referiri, mai mult sau mai puţin explicite, la suicid. Orice referire de acest gen trebuie luată în considerare cu toată seriozitatea de către specialişti. Este recomandat ca pentru aceste situaţii, în CM să fie stabilită o metodologie clară de lucru. Specialiştii trebuie să ştie ce anume trebuie să întreprinda şi cum să acţioneze. În aceste situaţii, încă de la primele aluzii la actul suicidar problema trebuie adusă Ia suprafaţă şi discutată pe faţă cu clientul. Pentru aceste cazuri pot fi folosite contractele contra-suicid, prin care se urmăareşte, pe de o parte, amânarea deciziei clientului de a se sinucide, iar pe de altă parte, implicarea acestuia în depăşirea situaţiei de criză, conform celor şase stadii amintite anterior.

         

         de contactare imediată, în cazul în care Maricica ar avea nevoie de sprijinu] consilierului.

         Pasul al III-iea. Consilierul ajută clienta să înţeleagă că este preocupat, alături de ea, de situatia în care se află. Împreună, încep să exploreze mediul şi să "vadă" potenţialele resurse. Trept t, atenţia clientei este orientată către identificarea resurselor. Consilieru] măreşte perspectiva clientei asupra posibilităţilor de suport existente şi înţelege că există oameni care pot să o sprijine în aceste momente critice.

         Pasul al IV-iea. Consilierul şi clienta încep să construiască reţeaua de support şi să identifice soluţii la problemele existente. Se realizează o prioritizare a sarcinilor şi se stabileşte o ierarhie a lor. Soluţiile identificate sunt discutate.

         Pasul al V-lea. Clienta, consilierul şi reţeaua de suport sunt implicaţi în construirea planului de acţiune. Sunt implicaţi şi profesionişti din diferite domenii (ex. jurişti, medici). Sarcinile sunt stabilite în funcţie de starea de vulnerabilitate a clientei: femeie în a doua lună de sarcină, având în îngrijire un copil de 5 luni şi unul de 4 ani. Responsabilităţile sunt clare în sensul că fiecare va şti ce are de făcut şi care este efectul scontat:

         • • Sora Maricicăi va veni de două ori pe săptămână în CM şi va merge cu Maricica şi cu copii acesteia în parc.

         • • Cumnatul Maricicăi, fratele soţului, îl va vizita pe acesta la penitenciar şi vor discuta despre situaţia Maricicăi. El va afla punctul acestuia de vedere pentru a se vedea în ce măsură supoziţiile catastrofice ale Maricicăi sunt confirmate sau infirmate.

         • • Asistentul social va întocmi şi va depune în termen de o săptămână, împreună cu clienta, dosarul pentru obţinerea unei locuinţe sociale. Ea va merge de două ori pe lună la un cabinet ginecologic pentru a controla evoluţia sarcinii.

         Pasul al VI-lea. Este obţinut consimţământul şi angajamentul clientei că nu va mai recurge la suicid. Este identificată o altă persoană, în afara consilierului, care va semna ca martor acest document. Este de preferat ca această persoană să fie desemnată de către client şi să fie o persoană de referinţă pentru acesta. În continuare, planul de acţiune va fi monitorizat. Când echilibrul situaţiei în care clienta se află este restabilit, se procedează la continuarea lucrului cu cazul conform planului iniţial stabilit la admiterea acesteia în CM.

         De asemenea, tipul intervenţiei în situaţii de criză poate fi stabilit la nivelul fiecărei instituţii de asistenţă socială, metodologia de lucru necesitând să fie însă cunoscută şi aprobată de către cei în drept.

3. 3.3. Intervenţia centrată pe sarcină

   Caracteristicile generale ale intervenţiei centrate pe sarcină sunt:

   • • Este un excelent model de intervenţie pentru cazurile care pot fi rezolvate în trei-patru luni.

   • • Impasul este determinat de o situaţie care poate fi depăşită de către client cu o susţinere de scurtă durată.

   • • Vizează un mod de lucru intensiv până la atingerea obiectivului propus.

   • • Accentul se pune pe ceea ce a întreprins clientul pentru a-şi rezolva problema.

   • • Obiectivul este definit în termenii gândirii pozitive, procesual şi cât mai concret, la nivelul conceptual al clientului.

   • • Acţiunea trebuie să fie menţinută sub controlul clientului.

   • • Soluţia este formulată in termeni de "aici şi acum”.

   1. 3.3.1. Modelul intervenţiei centrate pe sarcină

Literatura de specialitate descrie pentru acest tip de intervenţie modelul intervenţiei centrate pe sarcina care valorifică cel mai mult importanţa acţiunii "aici şi acum" şi dreptul clientului de a participa la procesul de rezolvare a problemei stabilind căile şi modul de intervenţie.

În această practică, se urmăreşte reducerea problemelor pe care clientul le recunoaşte, le înţelege, le asimilează şi pe care doreşte să le abordeze. Practica centrată pe sarcină este planificată într-un timp limitat, care cuprinde 12 întâlniri de-a lungul a trei până la patru luni. Această limită de timp poate fi modificată în funcţie de circumstanţele particulare care pot interveni şi care au relevanţă pentru practica acestui model.

Modelul are un debut şi patru paşi care se succed unul după altul într-o ordine a cărei respectare determină implicarea gradată a clientului şi gestionarea mai bună din parte profesionistului. Paşii se suprapun uneori, dar în această situaţie profesionistul trebuie să intervină în mod hotărât pentru respectarea ordinei fireşti.

• • Debutul sau Începutul: Conţine prima întâlnire cu clientul.

  Sunt discutate motivele solicitării sprijinului şi circumstanţele care au determinat întâlnirea dintre client şi profesionist.

• • Pasul I: Identificarea problemelor ţintă ale clientului

  Se stabilesc problemele identificate de către client, priorităţile clientului (nu mai mult de trei), priorităţile factorilor implicaţi în cazul respectiv (ex. reprezentanţi ai autorităţii publice locale sau centrale) şi se realizează o evaluare rapidă preliminară.

• • Pasul al II-iea: Contractul Se stabilesc:

  problemele ţintă ce vor fi abordate (maxim trei),

  obiectivele specifice ale clientului stabilite împreuna cu profesionistul, sarcinile generale ale clientului şi ale specialistului,

  durata intervenţiei,

  programarea interviurilor şi a intervenţiilor.

  Contractul reprezintă planul de intervenţie a cazului. Pot fi folosite atât contracte verbale. cât şi cele scrise, dar sunt de preferat acestea din urmă, însăşi procesul de scriere a lor reprezentând o tehnică eficientă de conştientizare şi implicare în rezolvarea problemei a părţilor contractante. Contractul nu este permanent. El se poate modifica la cererea părţilor contractante. Acordul mutual şi lucrul continuu sunt condiţiile de aplicare a contractului.

• • Pasul al III-iea: Rezolvarea problemei, îndeplinirea sarcinilor, reducerea problemei. Are mai multe sub-etape:

  1. a. Definirea şi specificarea problemelor ţintă (maximum trei), reafirmarea şi redenumirea problemei (ce anume avem de schimbat şi la cel nivel: comportamental, relaţional, de mediu). Sunt evaluate:

     problema ţintă (importanţa, efectele, cât de des se întâmplă, antecedentele, participanţii, locul în care are loc etc),

     contextual social (statutul economic, caracteristici ale mediului de lucru sau şcolar, statutul familial, mediul cultural etc),

     circumstanţele cognitive-afective (trăsăturile de caracter şi de personalitate ale clientului, modul de funcţionare, resursele personale etc) şi

     orice alte evaluări considerate semnificative pentru scopul propus.

  2. b. Formularea alternativelor

  3. c. Negocierile în scopul obţinerii suportului şi acţiuni specifice în colaborare cu alte persoane sau instituţii. Sunt luate deciziile (în condiţiile reanalizării şi rediscutării planului de intervenţie) şi se trece la implementarea strategiei: sarcinile sunt formulate şi rezumate, se obţine acordul clientului şi ne asigurăm că acesta este convins de caracterul lor raţional şi stimulativ, se întocmesc strategii specifice pentru rezolvarea fiecărei sarcini.

Clientul primeşte sprijin pentru îndeplinirea sarcinilor prin obţinerea şi folosirea resurselor, prin depistarea şi depăşirea la timp a obstacolelor, prin oferirea de instrucţiuni, de călăuzire, prin activarea stimulentelor, prin efectuarea jocurilor de rol, a stimulării şi a practicii ghidate, prin însoţirea clientului în vederea modelării comportamentului. Sunt identificate obstacolele în îndeplinirea sarcinilor ce vin din partea mediului social, în tranzacţiile interpersonale sau din planul psihologic, şi simultan se face verificarea (dovedirea efectelor intervenţiei), monitorizarea (înregistrarea atentă a progresului intervenţiei) şi revizuirea contractului (cănd progresul nu este satisfăcător, când depaseste asteptarîle, cand apar noi probleme, cand sarcinile nu sunt îndeplinite sau sunt slab efectuate, când suportul şi resursele sunt ineficiente, când sarcinile profesionistului sunt ineficiente şi nerealizabile).

• • Pasul al IV-iea: Încheierea

Are loc sfârşitul intervenţiei. Relaţia de asistenţă poate continua dacă mai sunt şi alte probleme de rezolvat sau dacă anumite sarcini ţin de o derulare mai înde1ungată a evenimentelor. În ambele situaţii se obţine angajamentul clientului (Epstein,1995).

Ca şi intervenţia în criză, intervenţia centrată pe sarcină este o investiţie de timp mică, dar cu rezultate evidente şi demne de apreciat la nivelul dezvoltării personale a clienţilor. Aceste tipuri de intervenţie presupun o maximă implicare în relaţia de asistenţă a clienţilor şi a profesioniştilor ce are ca rezultat final funcţionarea clienţilor la un nivel superior şi auto-actualizarea acestora.

Cap.4 PROGRAMUL PERSONALIZAT DE INTERVENŢIE

În cadrul CM, fiecare cuplu mamă-copil beneficiază de un PPI, care abordeaza într-un mod coerent şi unitar componentele legate cel puţin de: educaţia şi responsabilizarea mamei în relaţia sa cu copilul, asigurarea sănătăţii fizice şi psihice a mamei şi copilului, pregătirea reintegrării familiale şi sociale, orientarea şi pregătirea pentru integrarea profesională/ şcolară (dacă este cazul) a mamei etc.

PPI se elaborează şi se pune în practică numai cu acordul mamei şi cu participarea sa directă.

Fiecare cuplu mamă-copil beneficiază de o intervenţie personalizată în funcţie de nevoile identificate la admiterea în CM adaptată ulterior şi axată pe dezvoltarea autonomiei mamei şi pe pregătirea reîntoarcerii cuplului mamă-copil în mediul familial, în condiţii sigure şi favorabile dezvoltării copilului.

Informaţii despre PPI se găsesc de asemenea în cap.5 din punctul de vedere al managementului de caz la nivelul CM.

1. 4.1. Evaluarea detaliată

   Evaluarea detaliată presupune, în funcţie de nevoile şi particularităţile copilului şi ale mamei sale, aspecte de ordin:

   1. a. Social,

   2. b. Psihologic,

   3. c. Medical,

   4. d. Educaţional şi

   5. e. Juridic

   În acest sens, evaluarea detaliată presupune intervenţia mai multor profesionişti. Aceşti profesionişti alcătuiesc echipa multidisciplinară a cazului. În funcţie de problematica descoperită ca urmare a evaluării iniţiale, pentru evaluarea detaliată a situaţiei cuplului mamă-copil sunt cazuri în care este nevoie şi de intervenţia unor profesionişti care sunt externi DGASPC/ OPA. Evaluarea iniţială nu face obiectul CM şi este realizată conform procedurilor menţionate la pct.2.3. Cazul este preluat cu evaluarea iniţială făcută Trebuie sâ se cunoască situaţia asupra căreia trebuie să se intervină. Intervenţia priveşte atât copilul, cât şi mama. Trebuie de asemenea identificate nevoile cuplului mamă-copil, precum şi resursele (pentru a putea sprijini realizarea intervenţiei).

   Evaluarea trebuie sa contribuie cu o cunoaştere suficientă a situaţiei familiei pentru stabilirea PPI şi trebuie să răspundă următoarelor întrebări:

   • • Care sunt obiectivele finale ale intervenţiei?

   • • Care sunt resursele puse la dispoziţia cuplului mamă-copil pentru realizarea obiectivelor stabilite?

   • • Ce timp se estimeazâ ca va fi necesar pentru realizarea acestor obiective?

     Evaluarea cuplului mamă-copil se bazează pe mai multe axe:

     1. a. trebuie să se ţină cont de toţi factorii prezenţi în familie şi care au impact asupra copilului;

     2. b. se au în vedere aspectele curente ale funcţionării familiei, precum şi dificultăţile întâmpinate şi problemele cu care se confruntă;

     3. c. este necesară înţelegerea cauzelor care au dus la apariţia acestor probleme, examinând trecutul personal şi istoricul familiei, cultura şi experienţele de viaţă ale membrilor de familie.

     4. d. evaluarea presupune interacţiune: ea se concentrează asupra rolurilor, relaţiilor ş1 a mediului din familie.

   Pentru a ne asigura că se realizează o evaluare completă a cuplului mamă-copil, trebuie să fie analizate toate domeniile lor de existenţă :

   1. a. Viaţa socială

      Indicatorii acestui domeniu se referă la evaluarea relaţiilor sociale ale familiei (mama şi copilul, tatăl copilului, rudele marnei şi/ sau ale tatălui) în şi cu comunitatea:

      • • Pe ce fel de sisteme de suport se poate baza familia?

      • • Cum utilizează cuplul mamă-copil resursele existente în comunitate?

      • • Ce fel de interacţiuni are familia cu şcoala, biserica, vecinii, angajatorii, diferitele grupuri, prieteni şi serviciile sociale?

   2. b. Situţtia economică

      • • Care este cauza/ cauzele problemelor economice?

      • • Care a fost situaţia anterioară?

      • • Ce soluţii au fost utilizate pentru depăşirea situaţiei de criz.ă?

      • • Care au fost rezultatele?

   3. c. Aspecte de mediu

      • • Au o locuinţă proprie, sigură? Locuinţa are o structură sigură?

      • • Au la dispoziţie instalaţii sanitare adecvate?

      • • Au la dispoziţie mijloace de transport?

   4. d. Aspecte de sănătate mentala

      • • Există semne de stări depresive la vreun membru al familiei?

      • • Urmează cineva din familie vremi tratament pentru o boală psihică?

      • • Sunt consumatori de alcool, droguri în rândul membrilor familiei?

   5. e. Aspecte de sănătate fizică

      Pe lângă descrierea stării de sănătate este necesară şi observarea:

      • • Aspectului general a1 mamei şi al copilului, al membrilor familiei (aspectul pielii, aspectul părului, aspectul unghiilor)

      • • Obiceiurile de alimentaţie şi odihnă

      • • Boala, stările cronice, dizabilitaţile

   6. f. Aspecte ce ţin de calitatea relaţiei mamă-copil

      • • Îşi poate mama asuma rolul de părinte? (ex. şi-a dorit copilul? doreşte să fie alături de el? îşi poate imagina perspectivele familiei sale?)

      • • Răspunde mama contactelor iniţiate de copil? Răspunde în mod adecvat nevoilor copilului? Dar deprinderilor de creştere şi îngrijire a copilului?

      • • Cum răspunde copilul la interacţiunile iniţiate de mama sa?

      • • Dezvoltarea copilului este în conformitate cu varsta biologică? Cunoaşte mama obiceiurile copilului? (ex. recunoaşte plânsul, îi cunoaşte preferinţele alimentare, jocuri preferate)

      • • Care este reacţia copilului la absenţa mamei?

2. 4.2. Programul personalizat de intervenţie

   În conformitate cu nevoile determinate ca urmare a evaluării detaliate, se alcătuieşte PPI, care este un document scris redactat de comun acord cu mama şi cuprinde obiective care se referă cel puţin la:

   1. a) relaţia mamă-copil;

   2. b) educaţia mamei pentru creşterea copilului (formarea abilităţilor parentale etc.);

   3. c) pregătirea mediului familial pentru primirea şi integrarea copilului şi a mamei;

   4. d) orientarea şi pregătirea pentru integrare socială şi profesională.

      Serviciile de care pot beneficia cuplurile mamă-copil pot fi (în funcţie de nevoile identificate):

      • • asigurarea găzduirii pe o perioadă determinată de timp;

      • • programe educaţionale (drepturi şi responsabilităţi părinteşti, abilităţi parentale, puericultură, planificare familială, autogospodărire etc.);

      • • consiliere şi susţinere psihologică;

      • • serviciile unui centru de zi sau creşe, grădiniţă, şcoală;

      • • cursuri de pregătire/ reconversie profesională pentru mamă (orientare pentru tatăl copilului, dacă acesta există şi este prezent în viaţa copilului) ; sau demersuri în vederea reintegrării

        şcolare a mamei

      • • acompaniere şi identificarea unui loc de muncă şi/sau a unei locuinţe;

      • • informare şi susţinere în demersuri administrative (clarificarea situaţiei administrative şi juridice al cuplului mamă-copil ca de exemplu: obţinerea actelor de identitate, drepturi şi

        prestaţii sociale) ;

      • • reabilitarea legăturilor cuplului mamă-copil cu tatăl copilului si/sau familia (de origine sau largită);

        • • servicii medicale preventive sau curative pentru mamă şi copiL

   Şeful serviciului (coordonatorul CM) desemnează responsabilul de caz (profesionist care îndeplineşte condiţiile conform standardelor minime obligatorii privind managementului de caz în domeniul protecţiei copilului) din cadrul echipei, în vederea alcătuirii şi instrumentării PPI.

   PPI trebuie să conţină cel puţin:

   1. 1. obiective operaţionale pe termen scurt, mediu şi lung,

   2. 2. activităţile corespunzătoare acestor obiective, care pot fi periodice, inclusiv de rutină, sau ocazionate de anumite proceduri sau evenimente,

   3. 3. durata aferentă activităţilor,

   4. 4. personalul de specialitate desemnat şi alte persoane implicate, atât din cadrul CM, cât şi din alte servicii din comunitate, cu atribuţii clare

   5. 5. modalităţile de monitorizare şi evaluare/ reevaluare, inclusiv date de reevaluare stabilite

   6. 6. rezultatele previzionate în intervale de timp determinate

   7. 7. proceduri, dacă e cazul.

   Profesioniştii au obligaţia de a consulta mama şi de a ţine cont de opinia acesteia în procesul decizional şi de intervenţie care priveşte cuplul mamă-copil. Dacă tatăl copilului este prezent în viaţa copilului, acesta este implicat, consultat şi informat permanent asupra elaborării şi implementării PPI.

   Îndeplinirea obiectivelor PPI presupune implicarea şi responsabilizarea mamei (a tatălui şi/ sau a familiei). Oferirea serviciilor se face numai în baza unui contract de rezidenţă semnat de către DGASPC/ OPA cu mama, care presupune posibilitatea participării şi responsabilizării părţilor implicate.

   Reevaluarea PPI se efectuează o dată la trei luni, conform legii. Această presupune analiza îndeplinirii obiectivelor cuprinse în PPI şi reevaluarea situaţiei cuplului mamă-copil în noul context şi din perspectiva scopului PPI. Responsabilul de caz întocmeşte raportul de reevaluare sau, după caz, de revizuire, care trebuie avizat de şeful ierarhic şi transmis în termen de 3 zile membrilor echipei şi familiei. Rapoartele de reevaluare vor fi remise şi managerului de caz, în vederea monitorizării situaţiei cuplului mamă-copil. Profesioniştii implicaţi în implementarea PPI întocmesc rapoarte de monitorizare pe care le comunică responsabilului de caz pentru sinteza tuturor datelor cu privire la cuplul mamă-copil şi care sunt anexate la dosarul familiei. Evaluarea implementării PPI sau, după caz, schimbarea termenilor acestuia se realizează în reuniune de caz (pe cât se poate, cu participarea tuturor profesioniştilor implicaţi, din cadrul echipei CM sau a unor profesionişti externi). Rezultatele evaluării sunt discutate cu mama – beneficiară a CM.

   Şeful serviciului (coordonatorul CM) trebuie să cunoască conţinutul tuturor PPI vizând cuplurile mamă-copil găzduite în cadrul centrului şi să urmărească modul de realizare a obiectivelor acestuia, în vederea identificării nevoilor de adecvare a proiectului instituţional: ca de exemplu, încheierea unor convenţii de colaborare punctuale neprevăzute de DGASPC/ OPA.

3. 4.3. Instrumente utilizate

   În vederea evaluării, pot fi utilizate instrumente cu aplicabilitate generală sau instrumente specifice adaptate nevoilor cuplului mamă-copil, de preferat instrumente agreate de toate instituţiile partenere ale DGASPC/ OPA.

   Listăm o parte dintre instrumentele care pot fi utilizate în demersul de evaluare a situaţiei cuplului mamă-copil, dar cu aplicabilitate şi în derularea implementării PPI:

   1. a. Ecomapa – reprezintă un instrument care precizează locul cuplului mamă-copil (şi a fiecăruia în parte) în context social (în cadrul comunităţii), evidenţiind natura relaţiilor existente şi intensitatea conflictelor.

   2. b. Genograma – reprezintă un instrument necesar pentru descrierea relaţiilor intergeneraţionale din cadrul familiei din care provine cuplul mamă-copil. Datele obţinute cu ajutorul acesteia au relevanţa pentru istoricul/ anamneza familiei.

   3. c. Analiza câmpului de forţe – în cadrul efectuării diagnosticului asupra situaţiei de criză, în vederea identificării unor potenţiale soluţii, este util să se evidenţieze forţele active şi restrictive care intră în câmpul analizei (cuplul mamă-copil). De exemplu, dezvoltarea normo-ponderală a copilului poate fi un element ce defineşte competenţele mamei în rolul său matern; sau deschiderea, colaborarea, dinamismul mamei către rezolvarea situaţiei sale poate determina nevoia de servicii.

   4. d. Observaţia – este desemnarea generală a perceperii şi înregistrării atente şi planificate a relaţiilor dintre mamă şi copil, a modului de reacţie pe care mama îl are în raport cu diferite evenimente. Este o tehnică de investigare, directă sau indirectă. De asemenea, observaţia poate fi utilizată (ca adjuvant) şi în momentul în care profesionistul este într­ un interviu diagnostic, permiţând în mod indirect, obţinerea de informaţii despre persoanele supuse evaluării (comportamentul mamei sau al copilului, aspectul fizic, modul în care privesc etc.) Atunci cand vorbim de evaluarea relaţiei mamă-copil, de ataşamentul dintre cei doi, urmărim: căutarea proximităţii şi a contactului; evitarea; interacţiunea de la distanţă dintre aceştia. Fiecare şedinţă de observaţie poate fi notată (protocol de observaţie – în care sunt notate: scopul observaţiei, durata, contextul şi desfăşurarea momentului observat cât mai neutru posibil, îară intepretări sau propuneri) sau filmată (doar cu acordul participanţilor). Ulterior, secvenţa filmată poate fi comentată de către profesionist împreună cu mama, în reuniunea de echipă sau în cadrul unui studiu longitudinal. Protocoalele de observaţie pot face obiectul dosarelor de caz.

   5. e. Interviul – prin intermediul său sunt obţinute informaţii concrete de la persoana evaluată. Interviul poate fi structurat (urmăreşte un scop anume – de exemplu, obţinerea datelor de identitate ale mamei) sau nestructurat (fapt ce presupune discuţii libere cu mama şi/ sau copilul).

   Propunem un model de raport de evaluare detaliată (anexa 1), care cuprinde de itemii de evaluare necesari întocmirii PPI. Evaluările necesare completării raportului pot fi efectuate înainte sau după momentul primirii în CM. Profesioniştii implicaţi în evaluare îacând parte din echipa CM, DGASPC/ OPA şi/ sau din exterior (de ex: medicul de familie).

4. 4.4. Contracte şi relaţii ale CM

   1. 4.4.1. Relatia DGASPC – CM

      Şeful serviciului din cadrul DGASPC către care a fost repartizată cererea/ referirea/ sesizarea, desemnează un manager de caz în vederea evaluării iniţiale (cu excepţia cazului în care există deja o evaluare iniţială când cazule referit de la nivelul primăriilor), informaţii în baza cărora se ia decizia continuării managementului de caz sau închiderii cazului prin referire sau orientare către alte servicii/ instituţii abilitate. Ca urmare a evaluării iniţiale, managerul de caz întocmeşte un raport de evaluare iniţială sau o fişă de evaluare iniţială care va fi supusă avizării şefului serviciului (dacă managerul de caz este din cadrul DGASPC) sau şefului ierarhic superior (dacă managerul de caz

      este din cadrul SPAS). Conţinutul rapo ului/ fişei de evaluare şi decizia luată în baza acestuia se comunică mamei şi se consemnează. In baza evaluării iniţiale, directorul general/ executiv al DGASPC emite o dispoziţie de admitere a cuplului mamă-copil în CM. Până la momentul primirii în CM, mama vizitează cel puţin o dată CM şi se familiarizează cu MOF-ul şi ROI-ul acestuia.

      Există, de asemenea, posibilitatea ca DGASPC să solicite nominalizarea unui manager de caz din cadrul OPA care are organizat CM, iar acesta va respecta aceleaşi proceduri ca şi managerul de caz din cadrul DGASPC, care au fost menţionate anterior (excepţii : raportul/ fişa de evaluare iniţială va fi avizată în acest caz de şeful ierarhic superior managerului de caz, iar dispoziţia de admitere va fi emisă de conducerea OPA).

      O altă situaţie este atunci când cazul ajunge direct la OPA. În această situaţie, dacă CM are locuri libere şi mama îndeplineşte criteriile de admitere, OPA va anunţa DGASPC cu privire la această situaţie şi, de comun acord cu DGASPC, va desemna un manager de caz din cadrul OPA care să îndeplinească procedurile de mai sus.

      Pentru elaborarea şi implementarea PPI, coordonatorul CM desemnează echipa de profesionişti ce va participa la evaluarea detaliată a situaţiei cuplului mamă-copil. În timp de 2 săptămâni de la data admiterii, ca urmare a evaluarii detaliate, responsabilul de caz, împreună cu echipa multidisciplinară şi mama copilului, alcătuieşte raportul de evaluare detaliată şi întocmeşte PPI. Acest raport este transmis managerului de caz.

      Membrii echipei de caz vor face evaluări lunare ale activităţilor prevăzute în PPI şi vor informa responsabilul de caz din cadrul CM. Pot fi organizate reuniuni de echipă pentru fiecare caz cel puţin o dată pe lună. Aceste reuniuni de caz sunt mediate de către responsabilul de caz şi au ca scop reajustarea (în cazul în care este nevoie) sau continuarea PPI stabilit pentru un cuplu mamă-copil. La reuniunile de caz poate participa şi managerul de caz.

      Pe tot parcursul derulării PPI, responsabilul de caz pregăteşte marna şi copilul pentru momentul închiderii cazului. În acest sens, responsabilul de caz trebuie să includă în echipa multidisciplinară de implementare a PPI, asistentul social de la nivelul SPAS/ persoana cu atribuţii în asistenţa socială din comunitatea în care locuieşte sau urmează să locuiască cuplul mamă-copil, în vederea continuităţii şi permanenţei rezultatelor obţinute.

   2. 4.4.2. Contractul de rezidentă

      Primul şi cel mai important dintre contractele care definesc misiunea CM este parteneriatul dintre profesionişti şi familia beneficiară. Contractul cu beneficiarul CM (contractul de rezidenţă) este un document scris, încheiat între DGASPC/ OPA şi beneficiar (mama), în care se menţionează condiţiile în care se vor oferi serviciile şi responsabilităţile specifice pe care fiecare parte implicată le are de îndeplinit în perioada de timp stabilită. Mama trebuie să fie corect informată pentru a putea înţelege scopul acestui contract, responsabilităţile părţilor, rolul contractului în implementarea PPI, posibilităţile şi condiţiile în care acest contract se poate modifica sau rezilia. Contractul este revizuit periodic şi modificat de câte ori este nevoie, în funcţie de progresele care intervin sau schimbările survenite în derularea PPI.

      Este foarte important ca reprezentantul CM să se asigure că mama a înţeles termenii contractului. Acest contract poate fi simplificat (în contextul respectării prevederilor legale), în funcţie de proiectul instituţional şi poate avea ca anexe ROI şi PPI.

      Pentru întocmire se poate adapta modelul de contract din anexa Ordinului ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei nr.73/2005 privind aprobarea modelului Contractului pentru

      acordarea de servicii sociale, încheiat de furnizorii de servicii, acreditaţi conform legii, cu beneficiarii de servicii sociale. Mai jos sunt redaţi o parte din termenii utilizaţi în acest ordin cu unele mici modificări pentru a corespunde situaţiei cuplului mamă-copil din CM:

      • – contractul pentru furnizarea de servicii sociale va fi denumit contract de rezidenţă – actul juridic încheiat între furnizorul de servicii (în cazului nostru, DGASPC sau OPA) şi beneficiar (mama), care exprimă acordul de voinţă al acestuia în vederea acordării de servicii sociale acordate sau facilitate de CM pentru cuplul mamă-copil; contractul va fi semnat şi de coordonatorul CM;

      • – serviciile sociale vor fi denumite servicii oferite/ facilitate de centrul maternal – ansamblu de măsuri şi acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea prevenirii şi depăşirii unor situaţii de dificultate, vulnerabilitate sau de dependenţă pentru prezervarea autonomiei şi protecţiei persoanei, pentru prevenirea marginalizării şi excluziunii sociale, pentru promovarea incluziunii sociale şi în scopul creşterii calităţii vieţii, definite în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr.68/2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.515/2003, cu modificările şi completările ulterioare; în plus faţă de această definiţie, serviciile acordate şi/sau facilitate de CM includ şi cele referitoare la educaţie, pregătire profesională, sănătate etc. menţionate în cap.6.

      • – reevaluarea situaţiei beneficiarului de servicii sociale – activitatea obligatorie a furnizorului de servicii sociale de a evalua situaţia beneficiarului de servicii sociale după acordarea de servicii sociale pe o anumită perioadă; conform Legii nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, reevaluarea se realizează o dată la 3 luni şi se concentrează pe conţinutul PPL

      • – planul individualizat de asistenţă şi îngrijire va fi denumit programul personalizat de intervenţie – în cazul CM, PPI este întocmit de responsabilul de caz, împreuna cu echipa multidisciplinară de la nivelul CM şi/ sau cuprinzând colaboratori externi, precum şi cu aportul managerului de caz DGASPC/ OPA şi SPAS, conform recomandărilor din acest capitol şi cap.6; PPI este parte integrantă a planului de servicii/ planului individualizat de protecţie;

      • – revizuirea sau completarea planului individualizat de asistenţă şi îngrijire, respectiv a programului personalizat de intervenţie – modificarea sau completarea adusă PPI pe baza rezultatelor reevaluării situaţiei beneficiarului de servicii sociale;

      • – contribuţia beneficiarului de servicii sociale – cotă-parte din costul total al serviciului/ serviciilor acordat/ acordate de furnizorul de servicii sociale, în funcţie de tipul serviciului şi de situaţia materială a beneficiarului de servicii sociale, şi care poate fi în bani, în servicii sau în natură; nu se aplica în cazul CM ;

      • – obligaţiile beneficiarului de servicii sociale – totalitatea îndatoririlor pe care beneficiarul de servicii sociale şi le asumă prin contract şi pe care le va îndeplini valorificându-şi maximal potentialul psiho-fizic;

      • – standarde minimale de calitate vor fi denumite standarde minime obligatorii – ansamblul de cerinţe privind calitatea îngrijirii, cadrul organizatoric şi material, resursele umane şi financiare în vederea atingerii nivelului de performanţă obligatoriu pentru CM, aprobate în condiţiile legii;

      • – modificări de drept ale contractului de acordare de servicii sociale – modificările aduse contractelor de acordare de servicii sociale în mod independent de voinţa părţilor, în temeiul prevederilor unui act normativ;

      • – forţa majoră – eveniment mai presus de controlul părţilor, care nu se datorează greşelii sau vinii acestora, care nu putea fi prevăzut în momentul încheierii contractului şi care face imposibilă executarea şi, respectiv, îndeplinirea acestuia;

      • – evaluarea iniţială – activitatea de identificare/ determinare a naturii cauzelor, a stării actuale de dezvoltare şi de integrare socială a beneficiarului de servicii sociale, precum şi a prognosticului acestora, efectuată prin utilizarea de metode şi tehnici specifice profesiilor sociale, de către furnizorul de servicii sociale. Scopurile evaluării sunt cunoaşterea şi înţelegerea problemelor cu care se confruntă beneficiarul de servicii sociale şi identificarea măsurilor iniţiale pentru elaborarea planului iniţial de măsuri; în cazul cuplului mamă-copil, evaluarea iniţială este realizată conform prevederilor (recomandărilor) din cap.2 ;

      • – evaluarea complexă va fi denumită evaluarea detaliată – activitatea de investigare şi analiză a stării actuale de dezvoltare şi de integrare socială a beneficiarului de servicii sociale, a cauzelor care au generat şi care întreţin situaţia de dificultate în care acesta se află, precum şi a prognosticului acestora, utilizându-se instrumente şi tehnici standardizate specifice domeniilor: asistenţă socială., psihologic, educaţional, medical, juridic.

      Conform prevederilor Hotărârii Guvernului României nr.1438/ 2004 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi a celor de protecţie specială a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi, contractul de rezidenţă se încheie pe o perioadă de maxim 12 luni. În această perioadă mama trebuie să beneficieze de tot sprijinul şi să participe nemijlocit în vederea integrării sociale şi, după caz, familiale şi profesionale. Mama trebuie să înţeleagă de la început că sprijinul este pe o perioadă determinată şi, prin inte1mediul contractului de rezidenţă, se încearcă responsabilizarea acesteia.

      Se recomandă să se încheie pentru început un contract de rezidenţă pe o perioadă de 6 Juni (în medie), după care, în funcţie de caz, să fie prelungit până la maxim 12 luni.

      O situaţie aparte o constituie cazul mamei/ gravidei minore pentru care contractul de rezidenţă nu se poate încheia în aceleaşi condiţii ca pentru cea adultă. Astfel, contractul nu poate fi semnat exclusiv de minora cu vârsta peste 14 ani, ci de părinţii săi sau reprezentantul legal. Oricum, minora trebuie evaluată şi consiliată psihologic pentru a putea stabili dacă îşi poate asuma responsabilităţile din contract şi semnarea acestuia. În cazul celor cu vârsta sub 14 ani, contractul este semnat exclusiv de părinţii săi sau reprezentantul legal.

      O altă situaţie o constituie cazul mamei/ gravidei minore căsătorite sau care a fost căsătorită care, având discernământ şi capacitate deplină de exerciţiu, poate semna contractul de rezidenţă.

   3. 4.4.3. Contracte si relaţii ale CM cu alte instituţii/ persoane din comunitate

1. a. Institutii

   În vedere derulării activităţii în cadrul CM, sub raportul activităţilor care ţin de implementarea PPI ale beneficiarilor, DGASPC/ OPA încheie convenţii de parteneriat cu alţi furnizori de servicii, specialiştii şi instituţii/ organizaţii relevante din comunitate.

   Principalii parteneri ai CM sunt unnătorii:

   • • Structurile DGASPC, care sunt de drept responsabile cu protecţia specială a copiilor pe raza teritoriului respectiv şi, în mod particular, prevenirea părăsirii copilului de mama sa (situaţie caracteristică CM);

   • • Alte structuri publice de interes local pentru sistemul de protecţie;

   • • Serviciile comunitare locale şi judeţene

   • • Unităţile de învăţământ, alte institutii care vizează pregătirea profesională (AJOFM);

   • • Firme private care, pe de o parte, pot oferi posibilitatea de formare profesională, iar pe de altă parte, pot contribui financiar la funcţionarea CM;

   • • Mass-media.

     De asemenea, există posibilitatea ca CM să aibă parteneriate cu diverse tipuri de servicii sau cu persoane fizice sau juridice, în mod specific, punctual pentru situaţia unui cuplu mamă-copil.

2. b. Persoane

De asemenea, CM poate beneficia de implicarea voluntară a unor persoane fizice sau juridice. Şi în acest caz, DGASPC/ OPA trebuie să contractualizeze aceste relaţii de parteneriat, în conformitate cu Legea nr.195/2001.

Contractul de voluntariat trebuie să fie stipulate cel puţin următoarele drepturi ale voluntarului:

1. a) participarea activă la elaborarea şi derularea programelor în considerarea cărora s-a încheiat contractul;

2. b) desfăşurarea activităţii în concordanţă cu pregătirea sa profesională;

3. c) asigurarea de către beneficiarul voluntariatului a desfăşurării activităţilor în condiţiile legale de protecţie a muncii, în funcţie de natura şi de caracteristicile activităţii respective;

4. d) asigurarea de către beneficiarul voluntariatului, în condiţiile prevăzute de lege, împotriva riscurilor de accident şi de boală ce decurg din natura activităţii; în lipsa asigurării costul prestaţiilor medicale se suportă integral de către beneficiarul voluntariatului;

5. e) eliberarea de către beneficiarul voluntariatului a unui certificat nominal care să ateste calitatea de voluntar;

6. f) rambursarea de către beneficiarul voluntariatului, în condiţiile convenite în contract, potrivit legii, a cheltuielilor efectuate pentru realizarea activităţtiî;

7. g) durata timpului de lucru, stabilită, în condiţiile legii, să nu afecteze sănătatea şi resursele psihofizice ale voluntarului;

8. h) beneficiază de titluri onorifice, decoraţii, premii, în condiţiile legii.

Contractul de voluntariat urmează să cuprindă cel puţin următoarele obligaţii ale voluntarului:

1. a) să îndeplinească sarcinile primite din partea beneficiarului voluntariatului;

2. b) să păstreze confidenţialitatea informaţiilor la care are acces în cadrul activităţii de voluntariat;

3. c) să participe la cursurile de instruire organizate, iniţiate sau propuse de către beneficiarul voluntariatului;

4. d) să ocroteasca bunurile pe care le foloseşte în cadrul activităţii de voluntariat.

Cap.5 MANAGEMENTUL DE CAZ LA NIVELUL CENTRULUI MATERNAL

Managementul de caz reprezintă un proces de coordonare a serviciilor fumizate unui client în sfera socială. În esenţă, reprezintă un set de etape logice şi un proces de interacţiune în cadrul unei reţele de servicii care garantează că beneficiarii primesc serviciile de care au nevoie în mod efectiv, eficient, rentabil şi care le conferă sprijinul necesar.

1. S.1. Ce este managementul de caz?

   În contextul său istoric, managementul de caz a apărut din necesitatea de a oferi o coordonare de calitate a serviciilor, dar şi de a furniza servicii sociale într-o manieră eficientă şi rentabilă. Obiectivul principal este acela de a optimiza funcţionarea clientului prin oferirea de servicii de calitate. Ca şi celelalte metode din practica asistenţei sociale, managementul de caz presupune:

   • • pregătire profesională,

   • • valori,

   • • cunoştinţe,

   • • teorie şi

   • • deprinderi

folosite pentru atingerea obiectivelor stabilite de comun acord cu clientul şi, atunci când este cazul, cu familia acestuia.

În practică, managementul de caz reprezintă o metodă prin care o persoana cheie (managerul de caz) lucrează cu clientul şi cu familia acestuia, printr-o relaţie continuă în vederea dezvoltării şi implementării unui PPI adecvat, asigurării accesului la servicii, monitorizării fumizării serviciilor, promovării satisfacerii nevoilor clientului şi evaluării rezultatelor furnizării serviciilor. Rolurile majore asumate de managerul de caz sunt acelea de coordonator al serviciilor prestate, consilier şi promotor al clientului său.

1. 5.2. Roluri şi valori profesionale în managementul de caz

   Pentru a face din managementul de caz o metodă eficientă, este nevoie de asumarea unui număr mult mai mare şi divers de roluri de către managerul de caz (Weil, 1985):

   1. 1. Promotor. Reprezintă clienţii, vorbeşte în numele lor şi îi ajută să se exprime. Îi ajută să obţină resursele de care au nevoie.

   2. 2. Diagnostician. Analizează situaţia, nevoile clientului şi factorii care pot facilita sau împiedica furnizarea serviciilor. Recomandă serviciile şi planul iniţial de asistenţă.

   3. 3. Coleg şi colaborator. Dezvoltă relaţii de muncă productive în interiorul organizaţiei în care activează şi a reţelei de servicii, ajutând la îndeplinirea sarcinilor.

   4. 4. Mobilizator în cadrul serviciului sau al comunităţii. Contribuie la mobilizarea comunităţii pentru a identifica şi dezvolta resursele necesare şi facilitează cooperarea dintre organizaţiile constituente ale reţelei de servicii, precum şi între acestea şi clienţi.

   5. 5. Cel care ajută la rezolvarea problemelor/ cel care identifică soluţii. Analizează problemele clientului şi îl ajută în identificarea strategiilor pentru rezolvarea acestora, satisfacerea nevoilor şi atingerea obiectivelor acestuia. Acţionează cu şi în numele clientului pentru a-l ajuta să funcţioneze într-o manieră cât mai independentă.

   6. 6. Broker. Organizează şi creează condiţiile pentru furnizarea de servicii.

   7. 7. Arhitect. Elaborează planurile de intervenţie, asigură integrarea serviciilor şi colaborarea între organizaţiile implicate în satisfacerea nevoilor clientului şi ale reţelei de servicii.

   8. 8. Cel care asigură legătura între echipa şi sistem. Ocupă o poziţie specifică în cadrul organizaţiei şi a reţelei de servicii pentru a realiza coordonarea serviciilor. Trebuie să-şi extindă activitatea în afara propriei organizaţii pentru a putea coordona şi dezvolta colaborarea cu celelalte organizaţii.

   9. 9. Arhivar. Documentează ceea ce se întâmplă cu clienţii şi cu coordonarea de caz şi a serviciului, precum şi interacţiunea organizaţiilor şi eforturile de coordonare dintre organizaţii.

      JO. Coordonator al serviciilor. Se asigură că nevoile clienţilor şi serviciile oferite corespund şi sunt corelate. Se asigură că monitorizarea, feedback-ul şi evaluarea sunt realizate.

      1. 11. Monitorizează serviciile şi modifică sistemul. Identifică problemele care apar pe parcursul managementului de caz, precum şi progresele înregistrate de client. Studiază efectele asupra

         clientului, dar şi asupra grupului ţintă şi a reţelei de servicii.

      2. 12. Evaluator. Analizează eficacitatea serviciilor faţă de clienţi, luaţi în parte, în relaţie cu volumul de cazuri şi reţeaua de servicii.

      3. 13. Consultant. Analizează problemele organizaţionale sau problemele clientului şi dezvoltă strategii pentru rezolvarea acestora.

      4. 14. Consilier/terapeut. Oferă sprijin, intervenţii legate de sănătatea mintală şi consultanţă pentru a ajuta clienţii în luarea deciziilor şi planificare.

      5. 15. Facilitator. Asigură cooperarea, îndeplineşte sarcini şi analizează rezultate.

         Managerii de caz trebuie să demonstreze, prin intermediul tuturor sarcinilor şi activităţilor de prevenire şi/ sau protecţie specială a copilului, acceptarea valorilor profesionale specifice:

         • • Angajament continuu de urmărire a dezvoltării personale şi profesionale;

         • • Înţelegerea propriilor valori şi atitudini faţă de copii, familii, practici de educare a copiilor, diferenţe etnice şi culturale, alături de conştientizarea impactului

           sentimentelor personale asupra luării deciziilor profesionale;

         • • Încrederea în capacitatea oamenilor de a se schimba şi în dorinţa majorităţii părinţilor de a fi părinţi buni;

         • • Recunoaşterea demnităţii copilului, ca o persoană care are dreptul atât la îngrijire adecvată continuă în cadrul unei familii;

         • • Angajamentul faţă de familia copilului, considerată primordială în îngrijirea şi educarea copilului;

         • • Angajamentul de a promova şi susţine drepturile copiilor. De exemplu, dreptul de a fi protejaţi împotriva oricărei forme de abuz, neglijare şi exploatare, dreptul de a

           avea oportunităţi ce promovează dezvoltarea lor sănătoasă, îngrijirea lor permanentă şi consistentă, dreptul de a participa la luarea deciziilor care îi privesc şi dreptul de a le fi respectată intimitatea şi confidenţialitatea confesiunilor;

         • • Angajamentul de a promova şi susţine drepturile părinţilor. De exemplu, dreptul de a fi informaţi corect asupra limitelor de confidenţialitate în situaţiile care presupun

      intervenţia serviciilor de protecţie a copilului, dreptul de a le fi respectată intimitatea, de a stabili, în cadrul limitelor impuse de societate, cum să-şi crească copiii, cum să dispună de serviciile şi resursele care ii sprijina in rolul lor părinţi.

      Conform definiţiei date de standardele minime obligatorii aprobate prin Ordinul secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie nr.69/ 2004, managementul de caz, aplicat în domeniul protecţiei copilului, este o metodă de coordonare a tuturor activităţilor de asistenţă socială şi protecţie specială desfăşurate în interesul superior al copilului de către profesionişti din diferite servicii/ instituţii publice şi private.

2. 5.3. Desemnarea managerului de caz

   Pornind de la momentul înregistrării cazului la nivelul primăriei/ DGASPC/ OPA şi a realizării evaluării iniţiale, managerul de caz desemnat întocmeşte planul de servicii/ planul individualizat de protecţie pentru cuplul mamă-copil.

   În baza prevederilor:

   • ► Legii nr.272/ 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, planul de servicii se întocmeşte şi se pune în aplicare de către SPAS sau de persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale din unitatea administrativ-teritorială unde se află copilul, în urma evaluării situaţiei copilului şi a familiei acestuia (în cazul nostru, evaluarea iniţială a cuplului mamă-copil); această atribuţie este îndeplinită la nivelul

     municipiului Bucureşti de către DGASPC de la nivelul fiecărui sector. Planul de servicii se aprobă prin dispoziţia primarului.

   • ► Ordinului secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie nr.69/ 2004 privind managementul de caz în domeniul protecţiei copilului, planul de servicii/ planul individualizat de protecţie este întocmit de managerul de caz, care are studii superioare.

   • ► Ghidului prezent referitor la evaluarea iniţială. se pot desprinde următoarele posibilităţi :

     1. 1) Managerul de caz poate fi asistentul social (sau alt profesionist care îndeplineşte condiţiile prevăzute de standardele minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei copilului) de la nivelul SPAS, chiar şi în situaţia în care cazul este sesizat direct la DGASPC/ OPA; acesta are obligaţia întocmirii planului de servicii, conform legii şi se recomandă colaborarea strânsă între managerul de caz, specialiştii din cadrul DGASPC/ OPA şi responsabilul de caz din CM;

     2. 2) Când evaluarea iniţială şi planul de servicii sunt realizate de persoana cu atribuţii în asistenţa socială, managerul de caz va fi asistentul social (sau alt profesionist care îndeplineşte condiţiile prevăzute de standardele minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei copilului) de la nivelul DGASPC/ OPA ; acesta va superviza activitatea persoanei cu atribuţii în asistenţa socială şi va monitoriza, împreună cu această, implementarea planului de servicii ;

     3. 3) Managerul de caz va fi din cadrul DGASPC/ OPA când este vorba de o mamă/ gravidă minoră pentru care se ia decizia unei măsuri de protecţie ; în acest caz, se întocmeşte planul individualizat de protecţie, conform legii.

        În desemnarea/ nominalizarea managerului de caz, conducerea instituţiei în cauză (SPAS ; DGASPC/ OPA) ia în considerare cel puţin următoarele aspecte:

        1. a. numărul de cazuri aflate în responsabilitatea acestuia,

        2. b. complexitatea cazuisticii,

        3. c. experienţa,

        4. d. cunoaşterea problematicii respective,

        5. e. relaţia cu copilul şi familia şi

        6. f. colaborarea cu reţeaua de servicii şi instituţii.

   După cum s-a precizat şi în capitolele anterioare, numirea (nominalizarea) unui manager de caz din partea unui OPA este diferită, întrucât nu este o desemnare propriu-zisă, având în vedere că OPA nu se află în subordinea DGASPC. Conform legii, DGASPC reprezintă instituţia responsabilă şi, astfel, toate OPA care activează pe plan judeţean, respectiv la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti pot anunţa în scris că au angajaţi un anumit număr de manageri de caz, eventual nominalizaţi. Prin intermediul unei convenţii de colaborare cu privire la aplicarea managementului de caz la nivel judeţean, respectiv la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti, între DGASPC şi OPA se poate menţiona responsabilitatea DGASPC de a solicita desemnarea unui manager de caz de către conducerea unui OPA în anumite situaţii stipulate de comun acord în convenţia respectivă, cum ar fi:

   • • Instrumentarea cazului a fost iniţiată de OPA;

   • • Managerii de caz de la nivelul DGASPC sunt supraîncărcaţi;

   • • Nevoia unei expertize care poate fi oferită de către OPA într-un anume domeniu (de exemplu, cazurile de abuz sexual) etc.

     Cazul poate ajunge în atenţia DGASPC în urma:

     • • unei solicitări directe din partea mamei,

     • • unei sesizări din partea unităţilor sanitare (cazuri la risc sesizate conform Ordinului comun al ministrului sănătăţii şi secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului nr.276/ 2005 privind coordonarea activităţilor de

       prevenire a abandonului în unităţile sanitare care au în structură secţii de nou-născuţi şi/ sau de pediatrie),

       • • unei sesizări din partea SPAS ori a persoanei cu atribuţii în asistenţa socială de Ja nivelul primăriilor

       • • unei sesizări din partea unei persoane fizice

       • • unei autosesizări urmate de transfer.

3. 5.4. Desemnarea şi responsabilităţile responsabilului de caz

   În situaţia în care, în urma evaluării iniţiale, CM corespunde nevoilor cuplului mamă-copil, se realizează două activităţi de maximă importanţă pentru viitorul cuplului:

   1. a. Desemnarea responsabilului de caz şi

   2. b. Întocmirea PPI

   În conformitate cu standardele minime obligatorii, coordonatorul CM desemnează responsabilul de caz în termen de 3 zile de la admiterea cuplului mamă-copil în centru. Responsabil de caz este profesionistul cu competenţe în domeniul asistenţei sociale.

   Recomandarea numirii responsabilului de caz în cel mai scurt timp după desemnarea/ numirea managerului de caz implică scurtarea pe cât posibil a perioadei în care se parcurg procedurile legate de admitere, respectiv: vizitarea CM de către mamă, acordul său de a utiliza serviciile oferite de CM, solicitarea în scris sub forma unei cereri, încheierea contractului de rezidenţă etc. Toate aceste proceduri menţionate anterior nu pot fi derulate exclusiv de către managerul de caz fără aportul direct al coordonatorului CM, a unui responsabil de caz desemnat de la nivelul centrului şi a altor profesionişti, parte a echipei multidisciplinare care funcţionează în cadrul centrului. În consecinţă, recomandăm ca responsabilul de caz să fie desemnat anterior admiterii cuplului mamă-copil în CM pentru a putea lua parte în mod oficial la toate aceste proceduri.

   La nivelul CM se derulează o parte din procesul general al managementului de caz, iar persoana cheie este reprezentată de responsabilul de caz. Activităţile de la nivelul CM şi/ sau a celor facilitate de către acesta nu trebuie înţelese în afara contextului general al prevenirii separării copilului de familia sa, pe de o parte, iar pe de altă parte, având în vedere situaţia particulară a CM ca serviciu de tip rezidenţial, se ia în considerare relaţia interdependentă cu instituţia responsabilă de la nivel judeţean – DGASPC şi respectiv persoana care coordonează întreaga activitate desfăşurată pentru un copil – managerul de caz.

   Din practică rezultă că la nivelul CM există cel puţin o persoană care întruneşte condiţiile menţionate de standardele minime obligatorii pentru a fi desemnat responsabil de caz, respectiv un profesionist cu competenţe în domeniul asistenţei sociale. În acest caz, el trebuie să aibă studii superioare (conform standardelor minime obligatorii privind managementul de caz) însă nu neapărat în domeniul ştiinţelor socio-umane, ci trebuie doar să facă dovada parcurgerii unor cursuri admise de angajator (DGASPC sau OPA) în domeniul asistenţei sociale. Responsabilul de caz poate fi absolvent al cursurilor universitare, care, în perioada imediat următoare angajării este înscris la un curs care îi poate conferi competenţe în domeniul asistenţei sociale sau este programat pentru evaluarea acestor competenţe, conform legislaţiei din domeniul formării profesionale a adulţilor (evaluarea fiind realizată de către centre validate de Consiliul pentru Standarde Ocupaţionale şi Atestare – COSA – şi care emit certificate de competenţe recunoscute la nivel naţional).

   Întrucât problema prevenirii separării copilului de mama sa este deosebit de complexă se recomandă angajarea/ desemnarea sau numirea unor responsabili de caz cu experienţă în acest domeniu sau cel puţin un an în protecţia copilului.

   După cum s-a văzut anterior, responsabilul de caz are un rol cheie în derularea activităţilor legate de managementul de caz, dar şi în cadrul activităţilor curente şi a celor facilitate în cadrul CM. În continuare vor fi redate principalele responsabilităţi ale responsabilului de caz din perspectiva standardelor minime obligatorii, după care urmează să detaliem o parte din activităţile sale.

   Responsabilităţile responsabilului de caz:

   1. 1. Elaborează şi coordonează implementarea PPI ca urmare a evaluării detaliate efectuate de către membrii echipe multidisciplinare de la nivelul CM.

   2. 2. Face raportările evoluţiei implementării PPI a cuplului mamă-copil către managerul de caz de la nivelul SPAS/ DGASPC/ OPA, confonn standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei copilului;

   3. 3. Este principalul partener de discuţii al mamei în vederea elaborării şi reevaluarii PPI, implicând în aceste demersuri (în măsura în care este posibil) şi tatăl copilului, bunicii şi alte persoane importante pentru cuplul mamă-copil. Responsabilul de caz intennediază relaţia dintre mamă şi diverse servicii aflate în comunitate, stimulând mama să devină autonomă şi responsabilă. Responsabilul de caz se asigură ori de câte ori este nevoie că mama înţelege faptul că rezidenţa este temporară şi condiţionată de co-participarea ei la derularea PPI.

   4. 4. Coordonează echipa de caz în derularea activităţilor cuprinse în cadrul PPI, urmărind ca acestea să se desfăşoare conform planificărilor. În acest scop, responsabilul de caz are întâlniri individuale cu specialiştii din CM implicaţi în implementarea PPI sau organizează reuniuni de echipă de caz (totalitatea profesioniştilor cu atribuţii în implementarea unui PPI, angajaţi ai CM şi/ sau colaboratori externi).

   5. 5. Dacă constată modificări determinante în situaţia cuplului mamă-copil sau a eficienţei serviciilor oferite ori facilitate de CM, responsabilul de caz solicită managerului de caz re­ evaluarea PPI.

   6. 6. Responsabilul de caz are în atribuţii întocmirea şi actualizarea dosarului familiei rezidente în CM. Documentele cuprinse în acest dosar se află în copie şi la managerul de caz.

      Revenind asupra acelei părţi din managementul de caz care se derulează la nivelul CM, este evident rolul esenţial pe care îl are responsabilul de caz. De aceea, în anumite situaţii acesta poate juca oricare din rolurile enumerate la începutul capitolului pentru managerul de caz (vezi cazul delegării de responsabilităţi ale managerului de caz către responsabilul de caz, conform standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei copilului) şi, de asemenea, el împărtăşeşte aceleaşi valori fundamentale profesionale ca şi managerul de caz (expuse şi ele anterior).

4. 5.5. Componentele planificării senriciilor

   1. I. Identificarea problemei

   2. II. Stabilirea scopului

   3. III. Stabilirea obiectivelor

   4. IV. Stabilirea responsabilităţilor

   5. V. Fumizarea serviciilor sş intervenţiilor

   6. VI. Monitorizarea programului personalizat d eintervenţie

      I.Identificarea problemei

      Primul pas în planificarea serviciilor este acela de a identifica toate problemele relevante pe care le exprimă mama şi copiii admişi în centru în funcţie de gradul de discernământ. Nu toate problemele constituie ţintă pentru CM, de aceea PPI s-ar putea să conţină şi alte servicii care se află în legătură directă cu CM (certificate prin convenţii de colaborare) sau nu. Esenţial pentru stabilirea scopului planificării serviciilor este alegerea unei probleme majore prin a cărei rezolvare se va schimba o condiţie sau o situaţie critică în legătură cu cuplul mamă-copil. Totodată, se listează priorităţile in legătură cu rezolvarea problemelor multiple ale cuplului mamă-copil şi ale familiei lărgite, probleme care se vor rezolva treptat.

      Obiectivele care urmează a fi înscrise în PPI trebuie să fie bine încadrate în timp şi orientate pentru realizarea scopului, iar rezultatele aşteptate trebuie să fie specifice, măsurabile, realiste, flexibile şi încadrate într-o limită de timp (SMART).

      1. II. Stabilirea scopului

         Scopul reprezintă baza planificării. El redă relaţia dintre asistenţa de care are nevoie cuplul mamă­ copil, serviciile pe care le poate oferi CM şi dorinţa mamei de a utiliza serviciile. Având în vedere cele menţionate anterior, scopul reprezintă o reformulare a problemei într-un mod care sugerează o anumită rezolvare. În situaţia cuplului mamă-copil găzduit în CM, scopul general este (re)integrarea socio-familială a acestuia, care poate presupune, în funcţie de caz: reîntoarcerea în familie, alături de tatăl copilului sau familia lărgită a copilului, găsirea unui loc de muncă şi a unei locuinţe etc.

         Există o serie de avantaje de ordin terapeutic pentru mamă în perioada de stabilire a scopului, ca de exemplu:

         • • Oferă posibilitatea de schimbare;

         • • Demonstrează existenţa unei soluţii pentru problema identificată;

         • • Oferă cadrul general de referinţă pentru desfăşurarea procesului de comunicare dintre managerul de caz – responsabilul de caz – alţi profesionişti şî mamă (după caz, copil);

         • • Oferă o structură care permite dezvoltarea relaţiei profesionist-client şi ajută la încheierea acesteia;

         • • Reducerea anxietăţii, stresului şi tensiunii;

         • • Îmbunătăţirea capacităţii de adaptare a cuplului mamă-copil la realitatea nevoilor sale;

         • • Ajută la clarificarea conflictelor care pot să apară în cadrul relaţiei cuplului mamă-copil cu familia.

   1. III. Stabilirea obiectivelor

      Obiectivele reprezintă acţiuni specifice pentru realizarea scopului ş1 trebuie să răspundă următoarelor întrebări:

      Cine?	Persoana responsabilă pentru îndeplinirea obiectivului în cauză
      Ce face?	Atribuţiile
      Cand?	Termenul limită şi dacă este cazul, periodicitatea
      In ce condiţii?
      La ce nivel minim de performanţă?
      Cum se masoară rezultatul?

      Cu alte cuvinte, obiectivele trebuie să respecte aceeaşi ecuaţie SMART: să fie specifice, măsurabile, realiste, flexibile şi încadrate într-o limită de timp. Obiectivele sunt subiect de negociere cu mama şi copilul/ii (dacă vârsta şi capacitatea de înţelegere a acestuia/ acestora o permit) şi formează fundamentul asumării responsabilităţii de către cei implicaţi în atingerea lor.

   2. IV. Stabilirea responsabilităţilor

      Toţi membrii echipei care implementează PPI lucrează în parteneriat, dar fiecare îşi cunoaşte sarcinile de care este responsabil şi cum le pune în practică. Încredinţarea rolurilor şi sarcinilor membrilor echipei de la nivelul CM revine coordonatorului (respectiv întocmirea şi revizuirea fişelor de post). Coordonatorul centrului face recomandări responsabilului de caz cu privire la selectarea membrilor echipei (de exemplu, cine este disponibil, care este expertiza, care este încărcătura de cazuri).

      Încredinţarea rolurilor şi sarcinilor membrilor echipei urmăreşte cu prioritate criteriul competenţei, respectiv cine poate îndeplini cel mai bine o anumită sarcină. Responsabilităţile sunt stabilite în legătură cu rezolvarea unei probleme specifice într-o perioadă de timp determinată. Astfel, fiecare membru al echipei ştie clar ce sarcini are de îndeplinit, acestea putând să se refere la rezolvarea unei probleme, realizarea unui program, fumizarea unui serviciu sau chiar la terapie specializată. Realizarea sarcinilor este monitorizată de către responsabilul de caz.

      Pentru fiecare caz în parte, responsabilul de caz organizează reuniuni de echipă, cu participarea tuturor profesioniştilor implicaţi în implementarea PPI. Aceste reuniuni de caz pot avea o periodicitate prestabilită (de ex. de 2 ori pe lună) în funcţie de specificitatea problematicii cuplului mamă-copil şi/ sau de perioada prevăzută pentru acordarea rezidenţei. La aceste întâlniri, la solicitarea responsabilului de caz, poate participa şi managerul de caz. De asemenea, responsabilul de caz poate organiza întălniri cu fiecare profesionist în parte, ori de câte ori evoluţia implementării PPI o necesită (de ex. alterarea stării de sănătate a mamei). În conformitate cu standardele minime obligatorii pentru managementul de caz în domeniul protecţiei copilului, aceste întâlniri trebuie documentate (note, procese verbale etc.) precizându-se care a fost scopul discuţiei şi rezultatele acesteia, propunerile specialiştilor etc.

      Fiecare profesionist implicat în implementarea PPI va elabora rapoarte scrise ale fiecarei activităţi efectuate în scopul atingerii obiectivelor acestuia şi le va anexa la dosarul familiei. Pot fi create instrumente de lucru, instrumente care să fie prevăzute în proiectul instituţional (caiete de caz, fişe de observaţie, fişe de activitate etc.)

      Totodată, responsabilul de caz ia în permanenţă în considerare participarea mamei şi, după caz, a copilului în toate etapele dezvoltării PPI, inclusiv la stabilirea responsabilităţilor. Responsabilul de caz va organiza întâlniri individuale săptămânale cu mama pentru a identifica nevoile curente ale acesteia, pentru a afla opinia acesteia în legatură cu derularea implementării PPI şi dificultăţile acesteia. Acţiunile întreprinse se vor face împreună cu mama, nu în locul acesteia (de ex: nu i se va găsi un loc de muncă, ci va fi ajutată să îşi găsească un loc de muncă). Participarea mamei este vitală pentru obţinerea autonomiei acesteia, dar şi pentru adaptarea tuturor intervenţiilor în funcţie de resursele cuplului mamă-copil, nevoile acestora şi specificul cultural.

   3. V. Fumizarea senriciilor şi intenrentiilor

      În oferirea serviciilor se iau in considerare ·următoarele aspecte:

      1. 1. Unicitatea

      2. 2. Exprimarea sentimentelor

      3. 3. Empatia

      4. 4. Acceptarea

      5. 5. Atitudinea non-acuzatoare

      6. 6. Autodeterminarea clienţilor

      7. 7. Confidenţialitatea

         I.Unicitatea constă în recunoaşterea şi înţelegerea calităţilor unice ale fiecărui individ (mama şi respective, copilul), a relaţiei unice dintre mamă şi copilul său, şi în folosirea diferenţiată a principiilor şi metodelor de asistare a cuplului mamă-copil în demersurile de rezolvare a problemelor. Individualizarea se bazează pe dreptul fiecărei persoane de a fi tratată ca fiinţă umană, luând în considerare diferenţele personale şi caracteristicile socio-culturale.

         1. 2. Exprimarea sentimentelor. Este necesară înţelegerea din partea profesioniştilor faţă de exprimarea liberă a sentimentelor clienţilor, în special în ceea ce priveşte sentimentele şi emoţiile negative. Astfel, profesioniştii trebuie să asculte cu atenţie, urmărind un scop anume, fără să descurajeze sau să condamne exprimarea acestor sentimente. Este nevoie să se încurajeze această exprimare a sentimentelor în scop terapeutic.

         2. 3. Empatia reprezintă capacitatea profesionistului de a înţelege semnificaţia sentimentelor clienţilor şi de a formula un răspuns adecvat, rară a se implica emoţional.

         3. 4. Acceptarea este un principiu de acţiune prin care profesionistul observă, acceptă şi face faţă clienţilor, respectiv a punctelor tari, dar şi a celor slabe ale clienţilor, a calităţilor, sentimentelor şi comportamentelor acestora, care pot fi pozitive sau negative. În acelaşi timp se păstrează imaginea de demnitate şi valoare personală. Acceptarea nu înseamnă aprobarea comportamentelor deviante. Scopul acceptării este unul terapeutic.

         4. 5. Atitudinea non-acuzatoare este o calitate a relaţiei profesionale dintre membrii echipei şi cuplul mamă-copil. Exclude judecarea comportamentelor clienţilor în legătură cu anumite probleme sau fapte.

         5. 6. Autodeterminarea clienţilor constă în recunoaşterea a dreptului şi a nevoii clienţilor de a alege şi de a lua liber decizii, de a fi conştienţi de consecinţele deciziilor şi acţiunilor lor. Profesioniştii trebuie să fie conştienţi că dreptul clienţilor la autodeterminare este limitat de capacitatea acestora de a lua decizii pozitive şi constructive, de a acţiona cu moralitate, respectând legile şi asigurând protecţia necesară copilului.

         6. 7. Confulenţialilatea reprezintă menţinerea securizată a informaţiilor private în legătură cu cuplul mamă-copil, care au fost dezvăluite în timpul relaţiei profesionale cu aceştia. Este un drept fundamental al clienţilor şi o responsabilitate etică a profesioniştilor. Totuşi, acest drept nu este unul absolut. Clientul trebuie informat cu privire la aspectele care nu pot fi menţinute confidenţiale conform legii (vezi semnalarea abuzurilor) sau în cazul intervenţiei unei echipe, situaţie când are loc un schimb de informaţii despre client şi confidenţialitatea se referă atunci la toţi cei implicaţi.

   4. VI. Monitorizarea programului personalizat de intervenţie

   Pentru ca serviciile să fie eficiente, profesioniştii se implică permanent într-un proces continuu de evaluare care se referă la problemele cuplului mamă-copil, informaţiile culese sau primite, deciziile luate şi progresele înregistrate. Asistenţa cuplului mamă-copil este un proces care presupune implicarea beneficiarilor în procesul de rezolvare a problemelor, coordonarea furnizării serviciilor şi evaluarea deciziilor, pe măsură ce apar noi informaţii în legătură cu cazul respectiv. Monitorizarea PPI cuprinde procesul de culegere a informaţiilor în legătură cu furnizarea serviciilor în scopul evaluării progreselor legate de obiectivele programului şi contractul de rezidenta încheiate de mamă cu DGASPC/ OPA.

   Monitorizarea PPI este responsabilitatea responsabilului de caz. Procesul de monitorizare constă în:

   • • Verificarea oferirii serviciilor în limita de timp stabilită în PPI; se poate obţine prin scurte informari verbale (chiar telefonice) sau_ în scris din partea profesioniştilor responsabili si/ sau a mamei;

   • • Identificarea la timp a problemelor în legătură cu oferirea serviciilor sau cu participarea mamei, pentru a putea opera schimbările necesare în PPI;

   • • Identificarea progreselor îmegistrate de cuplu mamă-copil sau a lipsei acestora în îndeplinirea obiectivelor înscrise în PPI;

   • • Monitorizarea poate avea ca finalitate revizuirea PPI în funcţie de evoluţia cazului;

   • • Aprecierea/ verificarea modului în care implementarea PPI ajută cuplul mamă-copil în atingerea scopului propus; evaluarea se realizează cu participarea profesioniştilor şi a mamei;

   • • Transmiterea informaţiilor culese către părţile implicate şi interesate, respectiv mama, profesioniştii, furnizorii de servicii;

   • • Dezbaterea progreselor cu mama şi compararea acestora cu aşteptările consemnate în PPI;

   • • Organizarea şi coordonarea întâlnirilor de lucru ale echipei;

   • • Pastrarea documentaţiei relevante în legătură cu toate activităţile monitorizate, inclusiv a rapoartelor scrise solicitate profesioniştilor responsabili sau implicaţi în implementarea PPI.

     În continuare sunt redate câteva aspecte de reţinut atunci când se monitorizează progresele în implementarea PPI:

     • • Responsabilul de caz trebuie să menţină legătura cu membrii echipei în mod permanent (nu numai cu ocazia întâlnirilor de lucru) pentru a se asigura că PPI

       funcţionează şi că profesioniştii fac ceea ce s-au angajat a face.

     • • Trebuie să se discute cu toţi aceia care au informaţii importante pentru caz, având în acest sens acordul mamei şi cu respectarea confidenţialităţii.

     • • Pentru a evita situaţiile de criză este util să existe un contact permanent cu cuplul mamă-copil. Astfel pot fi identificate cu acuitate problemele clienţilor CM.

     • • Dacă profesioniştii nu îşi realizează sarcinile sau nu respectă termenele stabilite, responsabilul de caz ar trebui să identifice barierele şi să ajute la depăşirea lor.

     • • În situaţiile de regres sau eşec a implementării PPI, profesioniştii nu trebuie să se descurajeze, iar mama trebuie ajutată să vadă acest lucru ca pe o experienţă

       valoroasă.

     • • Scopul se ăîmparte” în obiective mici, astfel încât cuplul mamă-copil să obţină succese. Un scop iniţial prea mare poate fi atât de copleşitor încât mama să renunţe.

       Fiecare obiectiv trebuie să fie realist, realizabil şi măsurabil.

5. 5.6. Modelul bazat pe teoria dezvoltării

Există o serie de modele care explică metoda managementului de caz; în continuare este redat pe scurt modelul bazat pe teoria dezvoltării. Conceptele folosite în conjuncţie cu teoria dezvoltării sunt cele legate de intervenţia în situaţii de criză, teoria sistemelor, teoria comportamentală şi terapia familială. Aceste teorii formează împreună un cadru de lucru din care practicienii (respectiv managerul şi responsabilul de caz) îşi selectează metoda adecvată pentru a lucra cu clienţii.

Acest model presupune:

• • Abordarea interdisciplinară pentru evaluarea individuală a cazurilor, planificarea serviciilor şi implementarea acestora;

• • Evaluarea permanentă a nevoilor de dezvoltare;

• • Elaborarea unui PPI, care să fie individualizat şi personalizat, care să conţină un scop general şi obiective specifice şi să aibă o limită în timp;

• • Coordonarea serviciilor pentru a răspunde în mod eficient nevoilor specifice identificate;

• • Includerea şi participarea clientului şi a familiei sale în procesul de planificare ş1

implementare a serviciilor;

Acest model al managementului de caz are la bază planificarea serviciilor. De aceea etapele de planificare şi furnizare a serviciilor şi altor intervenţii trebuie să fie bine înţelese şi aprofundate de către managerul si responsabilul de caz.

Cap.6 SERVICII OFERITE ŞI/ SAU FACILITATE DE CENTRUL MATERNAL

Amplasamentul şi amenajarea interioară a CM sunt în concordanţă cu nevoile de asistenţă ale cuplului mamă-copil şi oferă un mediu care să permită derularea PPI. Serviciile oferite sunt complexe şi răspund nevoilor indentificate.

1. 6.1. Servicii de găzduire

   1. 6.1.1. Amplasamentul CM

      Cuplul mamă-copil locuieşte într-o instituţie bine proiectată, dotată şi echipată corespunzător nevoilor lui, în condiţii de amplasare şi deschidere către comunitate şi serviciile oferite sau facilitate de această. Organizarea şi dotarea spaţiu1ui favorizează implicarea mamei în îngrijirea copilului şi responsabilizarea ei pentru modul în care copilul său se dezvoltă.

      Filosofia acestui serviciu, dimensiunile lui, amplasarea şi organizarea acestuia se află în interdependenţă. În acest scop, este nevoie de proiectare specială – spaţiul destinat funcţionării exclusive a CM – astfel încât asigurarea de servicii într-un mediu de tip familial, să aibă suport real. Amplasamentul şi organizarea centrului trebuie adecvate scopului său; este accesibil, oferă condiţii de siguranţă şi este bine întreţinut; răspunde nevoilor individuale şi colective ale beneficiarilor într­ o modalitate confortabilă şi plăcută şi este proiectat în conformitate cu recomandările de specialitate. Este de preferat să fie situat în apropierea unor servicii comunitare de tip creşă, grădiniţă, centru de zi, dispensar/ policlinică de pediatrie sau medicină generală pentru a facilita accesul cuplurilor mamă-copil la serviciile oferite de acestea. De asemenea, amplasarea sa se va face cu respectarea normelor privind protecţia sanitară faţă de nocivităţi – în zone ferite de surse de poluare a atmosferei şi de zgomote – „având orientarea ferestrelor”…„spre sud, sud-est, est sau vest, în funcţie de zonele climatice” (cf. Norme de igienă privind unităţile pt. Ocrotirea, educarea şi instruirea copiilor.) Este recomandat ca între clădirea serviciului şi accesul în curtea acesteia să fie preăazut un spaţiu verde cu lăţimea de minim 25 m, cu rol de reducere a influenţei zgomotului stradal.

      O importanţă deosebită o au mijloacele de transport în comun care ar putea facilita accesul în comunitate a beneficiarilor (cuplurilor mamă-copil), a familiilor acestora către CM, şi pentru efectuarea demersurilor prevăzute în cadrul PPI, în vederea creerii premiselor de (re)integrare socio-profesională a cuplului beneficiar.

      Organizarea spaţiului trebuie să fie în coerenţă cu proiectul instituţional al serviciului, fiecare spaţiu având o destinaţie clar delimitată: camere de locuit, spaţii comune, camere pentru desfăşurarea activităţilor pedagogice/ recreative/ vocaţionale, birouri pentru personal, spaţii igienico-sanitare, de păstrare, preparare şi servire a alimentelor/ produselor alimentare etc, destinaţia acestor spaţii să fie cunoscută de către personal şi beneficiari.

      CM are un număr de minim 6 spaţii individuale pentru găzduirea cuplurilor mamă-copil, unul dintre aceste spaţii – de preferat cameră separată – să poată fi utilizată în cazuri de primire în urgenţă a beneficiarilor sau în cazul unor potenţiale focare de infecţie (boli infecţioase).

      Este de preferat ca amplasarea să încurajeze implicarea vecinătaţii/ comunităţii în activitatea sa (de exemplu, în jurul clădirii să existe amenajate parcuri pentru copii, la care să aibă acces părinţii şi copiii din vecinătate, igienizarea acestuia făcându-se în parteneriat cu asociaţiile de locatari/ proprietarii caselor din vecinătate). În acest fel, clienţii aflaţi în CM pot beneficia de modele sociale, iar membrii comunităţii pot înţelege şi se pot implica în problematica asistată de acest tip de servicii.

   2. 6.1.2. Conditii de locuit

      CM oferă spaţiu de locuit individual, clar delimitat, pentru fiecare cuplu mamă-copil beneficiar, astfel mobilat şi dotat încât să asigure confort şi intimitate, respectând în acelaşi timp nevoile identificate ale cuplului mamă-copil. Condiţiile de locuit ale cuplului mamă-copil trebuie menţinute în stare bună de funcţionare. Mama şi copilul trăiesc într-un cadru care le oferă acestora un cadru securizant şi suportiv.

      Spaţiile individuale sunt utilate în conformitate cu nevoile minimale ale adultului şi ale copilului: mobilier individual, pat pentru mamă, pat pentru copil, dulap pentru haine, masă, scaun, veioză, masă de înfăşat, masă de călcat, servantă pentru haine, noptieră, coş de gunoi, găleată cu capac pentru scutece folosite, găleată pentru rufe murdare, astfel încât să fie respecate normativele în vigoare.

      Mamele vor fi încurajate de către personalul CM să îşi amenajeze spaţiul propriu în funcţie de opţiunile sale, de tradiţiile culturale şi apartenenţa religioasă. Mamele vor fi puse în situaţia de a se ocupa de menţinerea ordinii şi curăţeniei în spaţiul propriu, sub îndrumarea non-intruzivă a personalului, astfel încât acestea să poată acumula deprinderi de viaţă independente. Deşi este un spaţiu tranzitoriu în viaţa cuplului mamă-copil, se doreşte crearea unei stări de confort fizic şi psihic. Astfel, opinia mamei în legătură cu amenajarea camerei, în măsura respectului faţă de bunurile materiale existente în centru este foarte importantă. Acest fapt îi permite mamei să integreze repere la a căror construcţie a contribuit, astfel încât să poată începe să îşi asume roluri care o valorizează (ex: de gospodină care a reuşit să-şi amenajeze camera).

      Este bine ca mama sş copilul să poată trăi într-un spaţiu care să se apropie pe cât posibil de mediul familial sau social de provenienţă, permiţând astfel menţinerea şi transmiterea către copil a valorilor (sociale şi culturale) reprezentative pentru cuplul mamă-copil găzduit. Uneori mama încearcă să reproducă un model de viaţă în care dezorganizarea şi violenţa predomină. Prezenta permanenţă a personalului previne transpunerea acestor comportamente agresive/ violente la nivelul relaţiilor interumane (cu propriul copil, cu celelalte mame, cu ceilalţi copii sau cu membrii ai personalului), însă există riscul ca obiectele de inventar să fie supuse unor stricări repetate, care trebuie luat în considerare de către administratorul centrului (de ex: uşi de la dulapuri căzute în mod repetat, sertare rupte). Mobilierul trebuie să fie solid, asigurându-se astfel o rezistenţă mai mare în timp. La primirea în CM, mama va semna o listă de inventar care să cuprindă toate obiectele din camera pe care o va utiliza. În ROI vor fi prevăzute penalităţi pentru deteriorarea obiectelor de inventar şi care vor fi procedurile de recuperare a pagubelor.

      Uşile spaţiilor de locuit sunt prevăzute cu încuietori şi accesibile personalului în caz de urgenţă. Beneficiarele posedă chei proprii, cu excepţia cazurilor în care rezultatele evaluării gradului de risc fac alte recomandări. Este important pentru fan1ilia beneficiară să-i fie respectată intimitatea, drept pentru care, chiar şi în momentele în care unul dintre profesionişti doreşte să intre în camera care este ocupată de o familie beneficiară, să ceară permisiunea mamei să intre. Însă, sunt momente de urgenţă, în care este necesar ca un membru al personalului să intre în absenţa mamei sau fără acordul acesteia (de ex: o maşină de călcat uitată în priză, geamul deschis etc.). Mai există situaţii în care pot fi evenimente care pot cauza accidente, există riscul ca mama să încuie copi]ul în cameră,

      lăsându-l nesupravegheat sau neanunţând. Mai exisăa situaţii grave, dar uneori existente în CM, în care mama îşi agresează fizic copilul în cameră, situaţie în care intervenţia personalului este absolut obligatorie prin intrarea în cameră în vederea salvării copilului. De aceea, este importantă prezenţa permanentă a unui membru al personalului în cadrul grupului de mame şi copii. Acesta nu este un evaluator al comportamentelor sau un monitor al acestora. Prezenţa în sine a unui membru al echipei alături de mame securizează, prezintă un model şi oferă ocazia unor discuţii informale care pot susţine echipa în atingerea obiectivelor propuse pentru fiecare beneficiar în parte.

      Aerisirea camerelor este de preferat să se realizeze în mod natural şi individual, cu ferestre corespunzătoare standardelor recunoscute. Având în vedere prezenţa copiilor (mai ales a celor peste 6 luni), ţevile caloriferelor trebuiesc protejate sau să fie prevăzute cu suprafeţe garantate în ceea ce priveşte temperatura. De aceea, pentru uscarea rufelor este bine să nu fie utilizate caloriferele, ci spaţiile amenajate special în acest scop şi care nu supun riscului unor accidente copiii (frânghii speciale pe terasă/ balcon sau grilaje speciale). Încaăzirea, iluminatul, apa curentă şi aerisirea trebuie să corespundă cerinţelor de mediu şi securitate precum şi nevoilor fiecărui cuplu mamă­ copil beneficiar. Prizele trebuiesc protejate cu capace speciale, greu de manipulat de către copii şi poziţionate la mijlocul distanţei dintre podea şi tavan.

      Fiecare cuplu mamă-copil beneficiază de toaletă, existând minim un scaun WC la 4 persoane (incluâand şi copiii peste 5 ani), dotate cu materiale care permit o igienizare rapidă şi cu echipamente necesare în conformitate cu normele în vigoare. Toaleta, facilităţile de spălat şi baie trebuie să răspundă nevoilor beneficiarilor. Dimensionarea, amplasarea şi adaptarea instalaţiilor sanitare se va realiza şi în raport cu vârsta copiilor beneficiari (în contextul în care CM îşi propune să primească în mod frecvent mame care au mai mulţi copii, în cadrul fratriei existând copii mai mari de 6 ani). Toaletele sunt mobilate şi utilate cu obiecte care corespund dezvoltării fizice a copiilor şi/ sau a mamelor (potenţiale disfuncţionalităţi fizice care presupun scaun de toaletă specializat sau cadă de baie/ cadă de duş adaptată) şi cu materiale care permit o igienizare rapidă (gresie, faianţă din materiale aderente care împiedică provocarea accidentelor) şi materiale consumabile uzuale: săpun, şampon, hârtie igienică, prosoape individuale pentru fiecare beneficiar.

      Pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 8 luni-3 ani se vor asigura oliţe şi cădiţe individuale. Acestea vor fi dezinfectate după fiecare utilizare cu dezinfectanţi agreaţi de poliţia sanitar umană şi vor fi depozitate în sala de toaletă. Pentru copiii cu vârsta de peste 3 ani se recomandă amenajarea toaletei cu scaun WC adaptat vârstei copiilor (1 scaun WC pentru 5 copii) sau un colac adaptator pentru fiecare scaun WC pentru adulţi. Este de preferat un adult (de regulă mama) să însoţească copilul care utilizează toaleta destinată adulţilor.

      Cabinele de duş/ băile sunt compartimentate, uşile compartimentelor având încuietori pe dinăuntru în vederea respectării intimităţii. În caz de urgenţă, acestea pot fi descuiate din exterior de către personalul CM (de ex. în situaţii de leşin al mamei).

      Grupurile sanitare pentru beneficiarii CM vor fi separate de cele pentru personal şi de cele destinate vizitatorilor. În acest fel sunt prevenite transmiterea unor potenţiale epidemii.

      Instalaţiile de distribuire a apei potabile şi de evacuare a rezidurilor, sifoanele din pardoseală, obiectele sanitare vor fi menţinute în permanenţă în stare bună de funcţionare şi curăţenie şi vor fi dezinfectate periodic cu soluţii agreate de poliţia sanitar umană.

      Spălătoriile sunt amplasate separat de toaletele şi spaţiile de spălat ale beneficiarilor, fiind utilate în conformitate cu legislaţia în vigoare: minim o maşină de spălat cu program de fierbere pentru servirea a 6 cupluri mamă-copil, dotate cu materiale ce permit igienizarea şi sterilizarea rapidă. Podeaua spălătoriei este adecvată, iar finisajul pereţilor este uşor de curăţat. Spălătoriile sunt situate

      astfel încât articolele murdare şi infectate să nu fie transportate prin zonele destinate depozitării, preparării, pregătirii sau servirii hranei şi nu deranjează beneficiarii. De asemenea, există spaţii special amenajate pentru uscarea rufelor separate de spălătorie, astfel încât să existe un circuit separat al rufelor murdare de cele curate. Pentru evitarea situaţiilor tensionate dintre beneficiare ce pornesc de la dorinţa de a utiliza în acelaşi timp maşina de spălat, este de preferat să existe o programare a utilizării acesteia, programare organizată de către un educator, în acord cu preferinţele şi nevoile mamelor beneficiare şi cu derularea activităţilor prevăzute în PPI.

      CM pune la dispoziţia cuplurilor mamă-copil spaţii de relaxare, recreaţionale şi pentru servirea meselor, separate de camerele personale ale beneficiarilor şi diferite de coridoarele şi holul de la intrare (camera de zi, camera de joacă, sala de mese). Iluminatul spaţiilor comune, predominant natural, ar trebui să fie destul de puternic şi amplasat astfel încât să faciliteze lectura şi alte activităţi. Mobila spaţiilor comune are un caracter familial şi este de bună calitate, adecvată gamei de activităţi preconizate de proiectul instituţional (canapele, fotolii, televizor, jucării adaptate vârstei copiilor rezidenţi).

      În vederea încurajării relaţiei cuplului mamă-copil cu familia sa (soţ/ partener, părinţi, alte rude) sau cu alţi apartenenţi/ prieteni, CM va amenaja un spaţiu destinat vizitelor, utilizat după un program stabilit de catre coordonatorul serviciului. CM dispune de o cameră care să servească excluziv vizitelor apartenenţilor cuplurilor mamă-copil (tatăl copilului, bunicii sau orice altă persoană importantă pentru aceştia – prieteni, naşii copilului etc.). Beneficiarii serviciului pot opta pentru persoanele pe care doresc să le primească. Responsabilul de caz trebuie să consemneze date despre aceste opţiuni ale beneficiarilor şi să le comunice tuturor membrilor echipei CM. Personalul nu restricţionează vizitele, decât la solicitarea beneficiarului sau dacă acestea contravin menţinerii unei stări de sănătate fizică şi/ sau psihică a cuplului mamă-copil sau unele reguli de securitate a centrului.

      Mamele menţin starea de curăţenie atât în camerele individuale, cât şi în toate spaţiile comune (toalete şi băi, sală de mese). Pentru această, vor avea la îndemână aparatura necesară (aspirator, mătură, galeată, mopp) şi substanţe de igienizare (agreate de direcţiile judeţene sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor).

      Un membru al personalului (un educator) poate derula '"activităţi administrative" (activităţi cu caracter educativ) împreună cu grupul de mame. Întrucât mamele sunt găzduite şi primesc şi o parte a necesarului alimentar, al materialelor igienico-sanitare, există riscul instalării unui decalaj la nivelul informaţiei referitoare la costurile presupuse de viaţa economico-socială. De aceea, prin intermediul activităţilor administrative mediate de un educator, se urmăreşte discutarea asupra costurilor de întreţinere a unei locuinţe şi asigurarea hranei pentru fiecare familie în parte, în raport cu un potenţial buget obţinut (salarii, venituri ocazionale, prestaţii). Activităţile pot fi săptămânale, cu durata de o oră (de ex), timp în care pot fi discutate şi aspecte care ţin de organizarea vieţii de zi cu zi în cadrul CM. În cadrul acestei activităţi, se pot stabili programele de curăţenie pentru spaţiile comune, pentru spaţiile individuale, astfel încât fiecare mamă să poată participa la aceste activităţi gospodăreşti. Programele/ orarele sunt afişate la vedere în spaţiile comune ale beneficiarilor. În aplicarea programelor stabilite de comun acord cu mamele şi în funcţie de programul acestora (precum şi de activităţile prevăzute în PPI), prezenţa educatorilor are un rol de sprijin, de suport pentru mame, urmârind transmiterea de informaţii care să ducă la îmbunătăţirea abilităţilor necesare unei vieţi independente, pe de o parte, şi pe de altă parte, medierea relaţiilor la nivelul grupului de beneficiare în vederea menţinerii unui climat de înţelegere şi de respect.

      Întrucât în cadrul CM se desfăşoara activităţi individuale (evaluări, interviuri, consiliere) şi activităţi de grup, adresate atât mamelor, cât şi copiilor, este necesară existenţa unor spaţii special destinate acestor activităţi şi cunoscute ca atare de către beneficiari şi profesionişti în egală măsură. Datorită

      problematicii familiilor găzduite, există tendinţa din partea mamelor de a acorda mai multă importanţă acestui spaţiu (mai multă decât este prevăzută în misiunea CM) rezultând o suprainvestire a intregului spaţiu şi o încercare de asumare a acestuia. Acestea sunt simptome care fac parte din instalarea sentimentului de dependenţă, care se poate instala faţă de CM, care le oferă siguranţă şi securitate, sau de membrii echipei, care le arată înţelegere şi empatie. Restricţionând (restricţie care poate există şi la nivelul ROI, semnat de către mamă) spaţiul de acces al beneficiarelor în anumite spaţii ale CM, venim în întâmpinarea acestei tendinţe de asumare a spaţiului.

      Pe de altă parte, personalul are nevoie de un spaţiu care să-i permită menţinerea unei atitudini de neutralitate faţă de beneficiari, un spaţiu de reflectţe. Datorită regimului special de muncă din cadrul CM (24 de ore din 24), este posibil ca şi membrii peronalului să se ataşeze de mamă sau de copii în mod mai puţin profesional (situaţia în care există tendinţa ca una dintre mame să fie calificată drept "mamă rea" şi să-i fie limitate intervenţiile pe lângă propriul copil, sau confuzii de rol ale personalului când se consideră mai mult decât profesionişti prieteni ai acestor beneficiare). Astfel, personalul trebuie să dispună de minim o cameră, destinată activităţii de redactare a protocoalelor de observaţie, a rapoartelor de activitate, reuniunilor de echipă, a întâlnirilor de supervizare etc. De asemenea, acest spaţiu poate fi utilizat şi pentru depozitarea dosarelor familiilor beneficiare, arhivarea acestora, a altor instrumente necesare funcţionării CM.

      CM prevede un program destinat reparaţiilor şi întreţinerii/ menţinerii stării de igienă şi a siguranţei în spaţiile proprii. Starea de igienă şi curăţenie este în responsabilitatea administratorului centrului; care va stabili un program de curăţenie, igienizare şi reparare/ renovare a localului şi a siguranţei în spaţiile serviciului. CM va fi dotat şi aprovizionat permanent cu utilaje, materiale şi substanţe necesare pentru întreţinerea curăţeniei şi efectuarea operaţiunilor de dezinsecţie, dezinfecţie şi deratizare. Acestea vor fi păstrate în spaţii închise (dulapuri); special prevăzute.

2. 6.2. Asigurarea hranei

   În CM se asigură beneficiarilor o alimentaţie corespunzătoare din punct de vedere cantitativ şi calitativ, care răspunde nevoilor nutriţionale ale adultului (femeie adultă, gravidă, lauză) şi ale copilului (nou-născut, sugar, copil cu vârsta cuprinsă între 0-3 ani şi, după caz, alte grupe de vârstă) ţinând cont de preferinţele acestora.

   Beneficiarii au o alimentaţie sănătoasă şi adaptată nevoilor personale. Copiii din CM au o alimentaţie care să le permită o dezvoltare normo-ponderală, iar pentru nou-născuţi şi sugari se promovează şi sprijină alimentaţia naturală a acestora. Mamele găzduite în CM participă activ la prepararea şi servirea meselor, însuşindu-şi deprinderi adecvate unei bune alimentaţii.

   DGASPC/ OPA se asigură că preferinţele alimentare ale cuplurilor mamă-copil, preferinţe cu caracter personal, cât şi cultural/ religios, sunt respectate în măsura posibilităţilor financiare şi dacă aceste preferinţe/ obiceiuri nu împiedică dezvoltarea normo-ponderală a copilului (de ex. mame care nu mănâncă carne, ovo-lacto-vegetariene). Dacă DGASPC/ OPA nu poate asigura aceste preferinţe, trebuie să aducă la cunostinţa mamei beneficiare acest aspect. Particularităţile alimentare ale cuplului mamă-copil sunt menţionate în dosarul familiei şi sunt cunoscute de personal. Regimul alimentar al beneficiarilor (mame sau copii) trebuie să fie cât mai variat, sănătos şi hrănitor, adaptat cerinţelor individuale identificate şi introduse în evidenţe, iar masa se serveşte într-un mediu plăcut (cât mai apropiat celui familial).

   Schema de alimentaţie a beneficiarilor este asigurată în conformitate cu normativele nutriţionale în vigoare. Meniurile sunt stabilite sub coordonarea unui specialist (medic sau asistent dietetician), periodic, în funcţie de programul realizat de către managerul serviciului. Fişa de monitorizare a curbei ponderale a copilului se află în dosarul familiei rezidente.

   Există căteva situaţii de stabilire a meniurilor;

   • • În cazul în care recomandările alimentare sunt făcute de către medicul de familie (deci nu este un angajat al DGASPC/ OPA), coordonatorul CM trebuie să se asigure că toate recomandările acestuia sunt colectate de către un profesionist din cadrul centrului (asistent medical sau educator puericultor), astfel încât, meniul constituit să corespundă tuturor acestor recomandări şi preferinţelor clienţilor.

   • • Un angajat al DGASPC/ OPA (medic care are în responsabilitate asistenţa medicală a beneficiarilor care sunt asistaţi în mai multe servicii) elaborează aceste meniuri. Şi în această situaţie este foarte importantă opinia beneficiarilor, mai ales din perspectiva participării şi asumării propriei vieţi.

     în cadrul CM este încurajată alimentaţia naturală a sugarului pe cât posibil – fiind descurajată alimentaţia artificială a acestora sau diversificarea timpurie a alimentaţiei.

     În elaborarea meniurilor, chiar şi sub potenţiala restricţie de ordin financiar, este foarte important ca mamele să poată alege, cu atât mai mult cu cât este recomandat ca acestea să participe la prepararea alimentelor. Meniul săptămânal (modificat regulat, trebuie cunoscut de către toate beneficiarele şi poate fi afişat la vedere. În cazul în care una dintre mame are dificultăţi de citire (de ex: dizabilităţi fizice sau nu a urmat o formă de şcolarizare), meniul va fi citit sau explicat acesteia de către un educator sau de către bucătar (în cazul în care acesta există). Fiecare mamă beneficiară, în funcţie de starea de sănătate şi de nevoile sale nutritive, va beneficia de minim trei mese/ zi. Copiii care se alimentează cu hrană solidă vor beneficia de trei mese de bază pe zi, plus două gustări. In cazul în care CM are prestabilit un program de servire a mesei pentru adulţi şi copiii mai mari de 2 ani, acesta este adus la cunoştinţa beneficiarilor.

     CM trebuie să aibă asigurate rezerve alimentare pentru 48 de ore pentru fiecare persoană rezidentă, pentru situaţiile de urgenţă ca de ex: inundaţii, înzăpeziri etc.

     Prepararea alimentelor şi servirea meselor este realizată de către mamele beneficiare, sub supravegherea unui profesionist (educator, bucătar), în spaţii special amenajate şi dotate adecvat, în conformitate cu normele sanitare în vigoare. În conformitate cu MOF (prevederile referitoare la prepararea şi servirea alimentelor), mamele beneficiare pot prepara alimentele pentru toţi beneficiarii sau doar pentru ele şi copilul lor.

     Hrănirea copiilor este responsabilitatea mamelor lor, după un program care să corespundă nevoilor identificate ale copiilor. Personalul susţine mama în dezvoltarea capacităţii acesteia de preparare a hranei şi de asimilare a cunoştinţelor legate de noţiuni de nutriţie şi igienă a alimentaţiei, prin derularea de activităţi specifice (asistenţă in momentele de preparare a hranei, activităţi structurate de tip ăatelier de puericultură", ,,şcoala părinţilor") organizate atât în cadrul centrului, cât şi în exterior (de ex: cabinetul medicului de familie). Aceste activităţi pot fi mediate de un profesionist angajat al CM (asistent medical sau educator puericultor) sau colaborator extern.

     Alimentele şi produsele alimentare sunt depozitate în spaţii special amenajate în vederea păstrării atributelor nutritive ale acestora şi pentru evitarea alterării acestora, în conformitate cu normativele în vigoare (frigidere, lăzi frigorifice etc.). Este recomandat să fie bine gestionat modul de păstrare a alimentelor în spaţiile comune sau în spaţiile individuale ale cuplurilor mamă-copil. Se impune o bună gestiune/ urmărire a produsele alimentare pe care familia beneficiară le primeşte de la familia largită sau şi le achiziţionează singură. Acestea pot fi expirate sau provenienţa lor să fie neclară, existând riscul unei toxiinfecţii alimentare sau a unor epidemii infecţioase la nivelul întregului serviciu. Deşi mamele îşi menţin întreaga responsabilitate în ceea ce priveşte copilul, este de preferat să putem preveni astfel de situaţii. De aceea, este recomandabil ca în ROI semnat de mamă

     la momentul primirii în CM să existe un capitol care să stipuleze statutul acestor alimente şi modul în care vor fi păstrate/ depozitate.

3. 6.3. Menţinerea stării de sănătate

   CM promovează şi întreţine starea de sănătate a beneficiarilor de servicii şi asigură accesul acestora la servicii de îngrijire a sănătăţii, ca răspuns la nevoile identificate. Copiii rezidenţi în CM beneficiază de asistenţă medicală profilactică şi curativă în vederea unei bune dezvoltări fizice şi psihologice.

   Starea de sănătate a copilului este permanent urmărită de către mama sa, personal şi medicul de familie.

   Îngrijirile personale şi de sănătate acordate cuplului mamă-copil se bazează pe nevoile individuale ale acestora, procesul de analiză şi PPI fiind esenţiale în urmărirea stării de sănătate ale beneficiarilor. Rezultatele analizei stării de sănătate trebuie introduse în PPI al beneficiarului CM (mama şi copil).

   Responsabilul de caz trebuie să cunoască starea de sănătate a fiecărui beneficiar la momentul primirii şi care sunt recomandările medicale (preventive sau curative) în vederea asigurării unei bune stări de sănătate a cuplului mamă-copil şi ca măsură de prevenire a răspândirii unor potenţiale epidemii la nivel instituţional (beneficiari, persoane apropiate acestora, personal). Astfel, cuplul mamă-copil nu trebuie să fie primit în instituţie fără a beneficia de evaluare medicală (şi psihiatrică), cu excepţia cazurilor în care este vorba despre o primire în regim de urgenţă.

   Minimum de analizele care trebuie solicitate la momentul luării deciziei de admitere în CM sunt Exudat faringian,

   RBW,

   Microradiografie, Antigen hepatită, HIV,

   examen coproparazitologic, coprocultură.

   În funcţie de proiectul instituţional al CM, este posibil ca rezultatul acestor analize să se constituie în criteriu de admisie în centru (de ex : pot fi CM care să opteze pentru asistarea mamelor care sunt HIV pozitiv).

   Situaţii posibile cu privire la medicul de familie:

   Dacă mama şi copi1u1 au medic de familie în oraşul în care este localizat CM, iar cabinetul medical nu este localizat la distanţă foarte mare, este de preferat ca acesta să rămână în continuare medicul curant al cuplului mamă-copil.

   Dacă mama şi copilul au medic de familie în altă localitate decât în cea în care se află CM, se va recurge la transferarea fişelor medicale ale mamei şi copilului către un medic de familie din apropierea centrului (sau va fi preluat de către medicul angajat/ colaborator al centrului). Pe perioada de transfer a fişelor medicale, medicul angajau colaborator al centrului va asigura urgenţele mamei şi asistenţa medicală preventivă sau curativă a copilului.

   Dacă mama şi copilul nu au medic de familie, cuplul mamă-copil trebuie înscris pe listele unui medic de familie sau al medicului angajaU colaborator al CM.

   O copie a tuturor analizelor şi recomandărilor medicale, precum şi o copie a fişei medicale a copilului se vor anexa la dosarul cuplului mamă-copil. În funcţie de vşîsta copilului, se va urmări respectarea programului naţional de imunizare. Se va urmări periodic verificarea stării de sănătate a cuplului mamă-copil, programul de intervenţie specifică pentru menţinerea stării de sănătate fiind reactualizat permanent (pentru a reflecta nevoile beneficiarilor şi obiectivele de sănătate şi îngrijire).

   Personalul încurajează mamele beneficiare să consulte medicul de familie şi, la recomandarea acestuia, medicii specialişti, precum sÎ orice alte servicii specializate de îngrijirei medicala: stomatologie, farmacie si serviciile de terapie si îngrijirei din servicii medicale comunitare corespunzator nevoilor lor.

   CM sprijină mama in demersul de îngrijirei a copilului si de auto-îngrijirei, personalul calificat în acest sens va răspunde tuturor solicîtărilor acesteia si vor fi organizate activităţi (de tipul ăatelier de puericultură", ,,şcoala părinţilor") care au drept obiectiv îmbunătăţirea calităţii îngrijirilor acordate copilului în vederea unei dezvoltari armonioase.

   In cadrul serviciului se vor organiza activităţi specifice, adresate beneficiarelor centrului st care urmaresc asigurarea unei stări bune de sănătate, respectiv:

   1. a) îndrumare, sprijin şi consiliere pe probleme de sănătate,

   2. b) igienă şi îngrijire personală,

   3. c) nutriţie şi dietă,

   4. d) educaţie pentru sănătate, inclusiv educaţie sexuală şi contraceptivă.

   Dacă există astfel de activităţi derulate de catre serviciile din comunitate, este util pentru mama sa fie încurajata sa participe la acestea. Ideea externalizarii unor astfel de servicii vine in sprijinul facilitarii reintegrarii sociale a mamelor prin intermedierea unor contacte cu membrii comunitatii si largirea cercului de potentiale resurse pentru beneficiarele CM.

   In cazul imbolnavirilor infecto-contagioase ale mamei si/ sau ale copilului si care nu necesita spitalizare, acestia sunt izolati într-un spatîu special amenajat (o camera utilata cu toate facilitatile si de acces separat la camera de toaleta). Starea de izolare se mentine în conformitate cu recomandarile medicale. Pe toata perioada de ăcarantina", mama copilului bolnav nu va participa la nici o activitate care nu are legatura cu îngrijireia copilului si va evita contactul cu ceilaltî beneficiari ai CM. Evolutia starii de sănătate va fi urmarita de catre medicul de familie si de catre personalul calificat desemnat de catre coordonatorul serviciului (asistent medical, educator – puericultor).

   În cazul În care este necesară internarea copilului în spital, acesta va fi însoţit de mama sa.

   În cazul în care persoana care necesită spitalizare este mama copilului, responsabilul de caz anunţă în cel mai scurt timp DGASPC şi managerul de caz, care are responsabilitatea identificării unei soluţii optime pentru cuplul mamă-copil. Situaăşi posibile:

   Dacă mama necesita spitalizare de maxim o săptămână, copilul acesteia poate ramane in CM si sa fie îngrijit de catre personalul de îngrijirei si educare, doar cu dispozitia directorului general/ executiv al DGASPC.

   Dacă mama necesita spitalizare mai mare de o săptămână, se stabileste o măsură de plasament pentru copil de către CPC fie la AMP, fie în familia lărgită a copilului în măsura în care acest fapt este posibil. Dacă internarea este de maximum o lună, la externare, mama şi copilul pot reveni în CM. Dacă mama necesită spitalizare pe o perioadă mai mare de şase luni şi se apreciază că decizia de găzduire a cuplului mamă-copil în CM nu mai poate fi îndeplinită, se caută soluţii pentru instituirea unei măsuri de protecţie specială pentru copil.

   Pe toată perioada spitalizării mamei, este menţinută relaţia mamţ-copil, prin vizite ale copilului la spital (în cazul în care această nu reprezintă un risc pentru copil), mama fiind informată despre evoluţia copilului.

   în cazul administrării de medicamente, mama este responsabilă de administrarea medicamentaţiei (preventive şi/ sau curative) prescrisă copilului, precum şi de propria medicaţie, cu respectarea procedurilor CM privitor la manevrarea medicamentelor. După o evaluare a capacităţii mamei de administrare (de auto-administrare) a medicaţiei, acesteia i se pune la dispoziţie un spaţiu securizat de depozitare a medicamentelor (un dulap/ sertar cu cheie), la care poate avea acces şi personalul centrului special desemnat (asistent medical, educator-puericultor).

   Asistentul medical/ educatorul-puericultor monitorizează starea copilului sau a mamei pe durata medicaţiei şi apelează la medicul de familie dacă apar motive de îngrijorare generate de orice

   .schimbare apărută în starea de sănătate a acestora şi care influenţează negativ starea de sănătate atât a copilului, cât şi a mamei.

   Coordonatorul CM se asigură că personalul respectă procedurile stabilite pentru primirea, evidenţa, depozitarea, manipularea, administrarea şi îndepărtarea medicamentelor. De asemenea, există o evidenţă a tuturor medicamentelor primite, administrate şi care părăsesc CM sau sunt aruncate, pentru a se îndepărta posibilitatea utilizării lor incorecte. Se menţine o evidenţă a medicaţiei curente pentru fiecare beneficiar (inclusiv a celor auto-administrate). Medicamentele administrate de personal sunt depozitate într-un dulap de metal încuiat, cu acces limitat, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

   Formarea profesională pentru personalul CM trebuie să cuprindă:

   • • Cunoştinţe de baza referitoare la modalitatatea de utilizare a medicamentelor s1 de recunoastere si combatere a problemelor provocate de utilizarea acestora;

   • • Cunostiinte de baza în acordarea primului ajutor;

   • • Cunoştinţe de baza referitoare la boli infecţioase şi modul de tratament.

   Personalul îi beneficiarele au obligaţia de a respecta periodicitatea examenului medical.

4. 6.4. Servicii de educaţie si consiliere

   Intervenţia în cadrul CM este o intervenţie centrată pe sarcină, având la baza următoarele principii:

   • • Punerea accentului pe aspectele pozitive, pe ideea că soluţia este posibilă pe viitor, facilitează schimbarea în direcţia dorită. Discuţia trebuie orientată mai curând pe soluţii

     decât pe probleme;

   • • Trebuie căutate punctele tari. Acestea trebuie speculate în cadrul demersului de găsire a soluţiei;

   • • Clienţii sunt de fapt cei interesaţi să-şi rezolve propriile probleme;

   • • Clientul este cel mai« mare» expert în rezolvarea propriilor probleme;

   • • Orice schimbare în modul în care clientul percepe soluţia la problema sa şi tot ceea ce întreprinde el, afectează pe toţi ceilalţi care sunt implicaţi în problemă şi cu care el

     interacţionează (familie, colegi, prieteni).

     Alături de acest tip de intervenţie, echipa CM va avea în vedere şi intervenţia în situaţiile de criză, abordarea psiho-socială, abordarea comportamentală etc.

     Pe parcursul găzduirii sale în CM, mama primeşte servicii de suport pentru asumarea rolului matern, astfel încât să poată asigura copilului o dezvoltare corespunzătoare nevoilor sale afective, sociale, educaţionale şi medicale.

     Mama este ajutată să-si dezvolte competentele necesare pentru creşterea copilului: cum să hrănească copilul;

     cum să-i arate afecţiune, interes şi încredere; cum să aprecieze corect siguranţa mediului; cum să organizeze activităţile casnice curente;

     cum să utilizeze metodele adecvate de disciplină;

     cum să-şi controleze anxietatea şi supărarea în faţa unor comportamente dificile sau iritante ale copilului;

     cum să se joace cu copilul;

     cum să recunoască şi să răspundă la situaţiile periculoase sau foarte riscante; cum să facă aprecieri pozitive privind comportamentul copilului;

     cum să fie deschisă spre a învăţa lucruri noi şi de a se dezvolta; cum să aplice reguli flexibile;

     cum să stimuleze cognitiv copilul în funcţie de stadiul de dezvoltare etc.

     În CM, mama va beneficia de şedinte de consiliere sau întâlniri individuale şi de grup. În funcţie de obiectivele PPI, acestea pot fi realizate de membrii mu1tidisciplinare a centrului (responsabil de caz, educator, psiholog, asistent social) sau de un specialist din exteriorul CM. Unele mame pot fi persoane resursă în cadrul şedinţelor de grup.

     Fiecare şedinţă de consiliere/ întâlnire va avea obiective clare, stabilite cu participarea beneficiarilor. Toate aspectele discutate în cadrnl şedinţelor de consiliere sau a întâlnirilor se vor consemna într-o notă, care va trebui să conţină şi propuneri/ recomandări pentm următoarele şedinţe/ întâlniri, precum şi teme pentru acasă pentru mame. Această notă va fi pastrată in dosarul cuplului mamă-copil. Temele pentru acasă reprezintă în fapt punerea în practică a aspectelor discutate în cadrul întâlnirilor, precum şi reflecţii asupra unor teme.

     Fiecare mamă va fi încurajată să ţină un jurnal propriu în care să consemneze modul în care îşi îndeplineşte sarcinile primite, precum şi toate dificultăţile întâmpinate în relaţia cu copilul/ copiii. Totodată, ea va fi încurajată să consemneze toate evenimentele importante din viaţa copilului într-o

     ăcarte a vieţii". Echipa CM va asigura mama că aceste caiete/ cărţi sunt confidenţiale şi nici un membru al echipei nu i le va solicita.

     Echipa multidisciplinară a centrului sau specialistul din cadrul echipei îi poate propune mamei participarea familiei sau doar a unui membru al familiei la şedinţele de consiliere/ întâlniri. Decizia mamei de a accepta sau nu propunerea echipei multidisciplinare va fi respectată.

     Şedinţele de consiliere şi întâlnirile vor urmări:

     • • dezvoltarea abilităţilor parentale;

     • • dobândirea încrederii în sine şi în ceilalţi;

     • • dobândirea de deprinderi sociale, inclusiv a abilităţilor de comunicare;

     • • dezvoltatea capacităţii de a lua decizii;

     • • dobândirea de cunoştinţe privind serviciile sociale,

     • • drepturile pe care le au în calitatea lor de părinţi;

     • • pregătirea părăsirii CM;

     • • pregătirea pentru naştere în cazul gravidelor;

     • • dezvoltarea abilităţilor privind gestionarea timpului, a banilor şi a crizelor.

     Şedinţele de consiliere şi întâlnirile se vor desfăşura în încăperi liniştite, de dimensiuni adecvate. În aşezarea clienţilor trebuie să se ţină cont de ăspaţiul intim" al fiecăruia, acesta fiind definit ca aria fizică din jurul fiecărui client care îi asigură lui confort şi siguranţă (60 cm).

     Sedinţele şi întâlnirile individuale vor avea loc în birourile membrilor echipei multidisciplinare. Aceste birouri vor fi dotate cu mobilier adecvat şi vor asigura ambianţa Îi confortul necesar desfăşurării unor astfel de întâlniri.

     Sedinţele şi întâlnirile de grup se vor desfăşura în camera de zi, dotată cu mobilier adecvat şi confortabil (fotolii, canapele, scaune, masă rotundă, dulapuri) şi cu un televizor.

     Întâlnirile individuale pot fi:

     • • de tip suportiv,

     • • de tip terapeutic şi

     • • de tip educativ.

       Întâlnirile de grup pot lua forma:

     • • grupului de suport,

     • • grup de discuţii,

     • • atelier de puericultură şi

     • • baby-club.

   Programarea acestor întâlniri se va face de către echipa multidisciplinară cu implicarea mamei/ mamelor. În anexa 5 sunt câteva repere pentru înregistrarea întâlnirilor sub forma unor note.

   Grupul de suport

   Grupul de suport are caracter terapeutic, fiind mai structurat decât grupul de discuţii. Grupul de suport se va organiza săptămânal sau ori de cate ori este nevoie. Decizia de întrunire a grupului de suport aparţine mamelor după ce acestea au fost informate cu privire la modul in care funcţionează acesta si principiile care-i stau la bază. Grupurile de suport sunt moderate de către un membru al echipei CM şi constituie ocazii pentru mame să înţeleagă dificultăţile cu care se confruntă celelalte mame, dar şi să găsească soluţii la problemele cu care se confruntă, învâţând din experienţa acestora.

   Grupul de discutiiare un caracter mai puţin formal, echipa CM încurajându-le pe mame să se întâlnească şi să discute pe teme care le interesează.

   Atelierul de puericultură

   Atelierul de puericultură poate fi organizat săptămânal la o oră convenabilă pentru toate mamele din centru. Se vor avea în vedere următoarele teme:

   noţiuni de dezvoltare a copilului- dezvoltarea limbajului, dezvoltare cognitivă şi emoţională; îngrijirea noului născut: primele contacte, schimbarea scutecelor, baia, somnul, plimbările în aer liber, hainele, temperatura camerei, expunerea la soare;

   alăptarea la sân şi cu ajutorul biberonului;

   îngrijirea copilului în primul an de viaţă: hrănirea copilului, plânsul copilului, progresele în dezvoltare etc.

   sănătatea fizică a copiilor: aspecte legate de alimentaţia copiilor, prevenirea accidentelor şi de îngrijirea danturii;

   sănătatea mentală a copiilor: stima de sine, disciplină, dezvoltarea sexualităţii, muzică, bunele maniere, citit, sarcini casnice, jocul etc.;

   probleme frecvente de comporatament: gelozia între fraţi, anxietatea de separare, anxietatea de tot ce e străin, crize, folosirea de cuvinte urâte şi înjurături, agresivitate, hiperactivitate, lentoare;

   – provocări obişnuite în procesul de dezvoltare: mersu] la toaletă, controlul sfincterelor, somnul, probleme obişnuite legate de somn, crize, suptul degetului, mâncatul unghiilor, encomprezis, enurezis, obiecte de care se ataşează copilul, suzeta, bâlbâială, gesturi ritmice; copil născut prematur, moartea ca eveniment în viaţa unui om;

   copiii cu dizabilităţi, prob]eme de învăţare;

   îngrijirea copilului de către altcineva decât de părinţi;

   noi provocări: jocurile pe calculator, navigarea pe internet, alcoolu] şi drogurile, creşterea copiilor fără violenţă, televiziunea, filmele etc.

   îngrijirea sănătăţii copilului: relaţia cu medicul de familie, control periodic, administrarea medicamentelor, spitalizarea, alimentaţia pe perioada bolii, izolarea în situaţia unor boli contagioase, primul ajutor şi urgenţele, principalele boli ale copilăriei, bo1ile contagioase.

   Activitatea de baby-club

   Această activitate este mediata de doi profesionisti (psiholog si educator/ ducator-puericultor) si isi propune sa observe relaţia mama – copil si dezvoltarea copilului (motricitate, limbaj, relatiile cu ceilalţi, explorarea ambientului, afectivitatea, dezvoltare cognitivă). Atitudinea profesioniştilor nu este una directivă, ci de atenţie şi încurajare a explorării copilului dublată de o mare disponibilitate în a se angaja într-un joc cu copilul atunci când el iniţiază relaţii. Psihologul are un rol de observator pasiv (răspunde iniţiativelor mamei şi copilului) al acestei activităţi, educatoru] fiind observatorul activ (iniţiază jocuri cu mama şi copilul si răspunde iniţiativelor acestora, în egală măsură). Activitatea este foarte importantă pentru ambii beneficiari, favorizând separarea treptată a copilului de mama sa (de ex: în vederea înscrierii la creşă a copilului şi începerea lucrului de către mama sa).

   Programul clubului este stabilit împreună cu mamele astfel încât să nu se suprapună cu alte activităţi sau demersuri exterioare şi să fie adaptat ritmului copilului de somn şi alimentaţie.

   În CM, mama primeşte infonnaţii referitoare ]a metodele contraceptive. Obiectivul acesteia este să ajute mama sau cuplul din care această face parte:

   să decidă dacă are nevoie şi doreşte să folosească o metodă de contracepţie;

   să aibă o alegere liberă şi informată asupra metodei contraceptive pe care o va folosi (contracepţia naturală;metode de barieră; contracepţia hormonală; dispozitive intrauterine; implantele subdennice; sterilizarea chirurgicală; contracepţia de urgenţă) ;

   să înveţe modul de folosire a metodei alese.

   Utilizând resurse din interiorul sau din exteriorul CM, responsabilul de caz va facilita organizarea de activităţi de educaţie pentru sănătate:

   • • igienă şi îngrijire personală;

   • • acordarea primului ajutor;

   • • nutriţie şi dietă;

   • • schema de vaccinări a copilului;

   • • infecţii cu transmitere sexuală, elemente de educaţie contraceptivă şi sexuală.

   Se recomandă ca echipa CM să îşi dezvolte un manual care să stea la baza organizării atelierului de puericultură şi va aprecia sesiunile minime la care ar fi util să participe fiecare mamă în parte.

   Pentru buna desraşurare a tuturor acestor întâlniri echipa CM pregăteşte materiale de suport şi încearcă elaborarea de materiale video pe diverse teme.

5. 6.5. Senicii de consiliere juridică

   Mama primeşte informaţii de natură juridică pentru:

   a beneficia de toate drepturile prevăzute de lege, inclusiv concediu de creştere a copilului, alocaţia de stat pentru copil, venitul minim garantat, alocaţia complementară, alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală;

   obţinerea actelor de identitate, de stare civilă şi în general al documentelor personale şi ale copilului;

   cunoaşterea procedurii prin care se poate stabili paternitatea copilului; introducerea acţiunii de divorţ şi pe tot parcursul procesului;

   închirierea unei locuinţe – încheierea unui contract scris de închirirere, conform legii nr.114/1996;

   a întreprinde orice alte demersuri care se impun în condiţiile în care e vorba de violenţă în familie, abuz, neglijare sau exploatare.

6. 6.6. Servicii pentru dobândirea deprinderilor de viaţă independentă

   În CM, mama este sprijinită în vederea dobândirii deprinderilor de viaţă independentă. În acest scop se vor iniţia activităţi pentru:

   formarea deprinderilor de gestionare a timpului, deprinderi de muncă,

   deprinderi de gestionare a banilor,

   deprinderi de folosire a resurselor comunităţii etc.

7. 6.7. Servicii de integrare socială

   La solicitarea mamei, cuplul mamă – copil primeşte servicii de suport pentru restabilirea relaţiilor cu familia şi cu tatăl copilului. Acest proces se va desfăşura în mod treptat prin vizita asistentului social la domiciliul familiei mamei sau al tatălui copilului, prin invitarea acestora la centru şi implicarea lor în diferite activităţi ale centrului/ ale mamei în centru şi prin participarea membrilor familiei la şedinţele de consiliere. Toate aceste activităţi vor fi consemnate, întocmindu-se anchete sociale şi note de întâlnire/ consiliere.

   Pentru atingerea acestui obiectiv, responsabilul de caz primeşte sprijin din partea SPAS (sau a persoanei cu atribuţii în asistenţa socială de la nivelul comunelor) de la domiciliul familiei/ tatălui. Sprijinul oferit de SPAS poate consta în: participarea împreună cu responsabilul de caz la efectuarea anchetei sociale la domiciliul mamei/ familiei acesteia/ tatălui copilului efectuarea de vizite la domiciliul familiei pentru a discuta anumite aspecte stabilite împreună cu responsabilul de caz; oferirea tuturor informaţiilor solicitate de către familie/ tatăl copilului.

   La solicitarea mamei, responsabilul de caz va sprijini mama în vederea stabilirii paternităţii copilului, chiar dacă relaţia dintre mama si tatăl copilului nu poate fi restabilită. În acest scop, mamei i se explică importanţa stabilirii paternităţii copilului din perpectiva construirii identităţii copilului.

   Mama este încurajată să iasă cu copilul în afara centrului pentru plimbări în parc, participare la diferite activităţi.

   În condiţiile în care obiectivul este integrarea cuplului mamă-copil în comunitate, mama primeşte sprijin pentru identificarea unei locuinţe. În acest sens, mama este ajutată să-şi întocmească dosarul pentru o locuinţă socială, în conformitate cu prevederile legii nr.114/ 1996 sau beneficiază de sprijin pentru identificarea unui spaţiu de locuit cu chirie. O copie a cererii depuse la primăria de la domiciul mamei este păstrată la dosarul cuplului mamă-copil, responsabilul de caz verificând periodic stadiul soluţionării acesteia. Responsabilul de caz înştiinţează serviciul de asistenţă socială cu privire la cererea depusă de mamă pentru o locuinţă socială.

   Totodată, mama poate beneficia, după caz, de alocaţia de susţinere, care se acordă lunar familiilor monoparentale dacă realizează venituri nete lunare pe membru de familie de până la o sumă prevăzută de legislaţia în vigoare. Conform OUG nr.105/ 2003 aprobată prin Legea nr.41/ 2004, prin persoană singură se înţelege persoana care se află în una dintre următoarele situaţii:

   a este necăsătorită;

   1. b. este văduvă;

   2. c. este divorţată;

   3. d. al cărei soţ/ soţie este declarat/ declarată dispărut/ dispărută prin hotărâre judecătorească;

   4. e. al cărei soţ/ soţie este arestat/ arestată preventiv pe o perioadă mai mare de 30 de zile sau execută o pedeapsă privativă de libertate şi nu participă la întreţinerea copiilor;

   5. f. nu a împlinit vârsta de 18 ani şi se află în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a)-e)

   6. g. a fost numită tutore sau i s-au încredinţat ori dat în plasament unul sau mai mulţi copii şi se află în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a)-c), cu excepţia AMP.

   Alocaţia de susţinere se acordă pe bază de cerere însoţită de actele doveditoare privind componenţa familiei şi veniturile acesteia. Cererea pentru stabilirea şi acordarea alocaţiei se întocmesc de reprezentantul familiei şi se înregistrează la primăria localităţii sau, după caz, a sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială locuieşte familia.

   În situaţia în care copilul nu a fost botezat, la solicitarea mamei, echipa centrului o poate sprijini în găsirea unor naşi de botez pentru copil şi să boteze copilul conform opţiunii mamei. Tot în vederea respectării şi păstrării identităţii religioase, mama nu va fi oprită să-şi continue relaţiile cu comunitatea religioasă din care provine.

8. 6.8. Servicii de integrare profesionala

   Pentru integrarea profesională, mama primeşte servicii de suport pentru găsirea unui loc de muncă potrivit competenţelor pe care le are. În acest scop, CM deţine informaţii privind oferta de pe piaţa de muncă în baza unor convenţii de colaborare încheiate între DGASPC/ OPA şi instituţiile/ organizaţiile relevante.

   Mama primeşte sprijin pentru dobândirea deprinderilor necesare participării la interviurile de angajare. Mama este învăţată cum să-şi întocmească curriculum vitae (anexele 3 si 4 – modele de curriculum vitae), cum să-şi pregateasca dosarul necesar pentru participarea la concursul de angajare şi cum să abordeze corect un interviu de angajare. Totodată, dacă e vorba de prima experienţă de muncă, mama primeşte sprijin pentru a se adapta cerinţelor locului de muncă şi beneficiază de consiliere pentru a stabili un echilibru între locul de muncă şi familie. În acest scop, responsabilul de caz beneficiind de sprijinul celorlalti membrii ai echipei multidisciplinare a centrului va organiza întâlniri individuale/ grup cu mamele care necesită un astfel de sprijin. Pentru ilustrarea demersurilor făcute pentru atingerea acestui obiectiv, dosarul mamei va conţine un curriculum vitae şi consemnarea tuturor interviurilor de angajare la care a participat şi rezultatele obţinute. Dacă mama s-a angajat pe perioada şederii în CM, dosarul va conţine o adeverinţă de la locul de muncă. Responsabilul de caz va urmări procesul de integrare al mamei la locul de muncă prin solicitarea de informaţii de la mamă. Responsabilul de caz, cu permisiunea mamei, va stabili un contact iniţial cu şeful direct al acesteia pentru a putea fi informat imediat şi pentru a interveni în vederea soluţionării eventualelor probleme legate de integrarea la locul de muncă.

   În situaţia în care mama nu are o pregătire corespunzătoare cerinţelor de pe piaţa muncii, specialiştii CM îi facilitează participarea la cursuri de calificare/ recalificare/ reconversie profesională. Dosarul mamei va conţine un document care să ateste participarea la cursuri sau absolvirea acestora.

   AJOFM organizeaza, gratuit, cursuri de calificare/ recalificare pentru someri. Persoanele aflate în cautarea unui loc de munca au posibilitatea dobândirii cunoştinţelor teoretice si practice specifice unei noi meserii care sa mareasca sansele ocuparii unui loc de munca. Prin Legea nr.107/ 2004 care a modificat si completat Legea nr.76/ 2002, s-au creat noi oportunităti de orientare a activitătii de formare profesională către mediul rural si către anumite grupuri tinta care nu beneficiau de servicii de formare profesională gratuite. Astfel, de servicii gratuite de formare profesională beneficiază si următoarele categorii:

   persoane care desfâsoară activităti în mediul rural si nu realizează venituri lunare sau relizează venituri lunare mai mici decât indernnizatia de somaj si care sunt înregistrate la agentiile judetene pentru ocuparea fortei de muncă,

   persoane angajate care au reluat activitatea ca urmare a încetării concediului pentru creşterea copilului,

   persoane angajate care au reluat activitatea ca urmare a recuperării capacitătii de muncă după pensionarea pentru invaliditate,

   persoane aflate în detentie care mai au de executat cel mult 9 luni până la ultima zi de executare a pedepsei.

   Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, care beneficiază de servicii gratuite de formare profesională, au următoarele drepturi:

   să beneficieze de pregâtire teoreticâ si practică pe durata cursului, sa beneficieze de rechizite, materiale de instruire si manuale,

   sâ beneficieze de abonament gratuit pe mijloacele de transport în comun pentru traseul de la domiciliu la unitatea de pregătire,

   să beneficieze de consultatii medicale, analize medicale.

   Dacă şi-a întrerupt studiile şi îndeplineşte condiţiile cerute de lege, mama primeşte sprijin pentru continuarea acestora.

   Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, mama este ajutată de celelalte beneficiare din centru pentru îngrijirea copilului, ajutându-şi şi ea la rândul ei colegele. Mamele sunt încurajate să dezvolte relaţii de colaborare şi sprijin reciproc, responsabilii de caz asigurându-se că îngrijirea copiilor nu este perturbată.

   Mamele sunt ajutate să-şi înscrie copiii la creşă/ grădiniţă/ şcoală sau la un centru de zi, aflat în vecinătatea CM. Responsabilul de caz supervizează modul în care mama îşi îndeplineşte obligaţiile din acest punct de vedere şi ţine legătura cu învăţătoarea copilului sau cu personalul centrului de zi. În procesul de pregătire a momentului în care mama părăseşte CM, responsabilul de caz îi acordă sprijin pentru transferul copilului la o creşă/ grădiniţă/ şcoală sau la un centru de zi aflat în vecinătatea viitorului domiciliu al mamei.

9. 6.9. Servicii post-rezidenţiale

Cu acordul mamei, managerul de caz şi responsabilul de caz aduc Ia cunoştinţa SPAS de la domicîului mamei, conţinutul PPI imediat după întocmirea acestuia. Referitor la SPAS, există mai multe posibilităţi, care se iau în considerare în functie de caz:

Dacă obiectivul este integrarea cuplului mamă-copil în familia extinsă, atunci SPAS cu care se colaborează este cel de la domiciul familiei extinse.

Dacă obiectivul este restabilirea relaţiilor cuplului mamă-copil cu tatăl copilului şi aceştia vor avea domiciliul comun, atunci SPAS cu care se colaborează este cel de la acel domiciliu.

Dacă obiectivul este integrarea cuplului mamă-copil în comunitate, atunci domiciliul mamei şi SPAS responsabil se va stabili împreună cu mama.

Pe tot parcursul şederii mamei în centru, responsabilul de caz va informa SPAS asupra stadiului îndeplinirii obiectivelor prevăzute în PPI. Dacă se întâmplă ca domiciliul ulterior al mamei să se schimbe, cele două SPAS vor fi informate.

Cu cel puţin o lună înainte de părăsirea centrului, responsabilul de caz stabileşte o întâlnire (anexa 7) cu asistentul social din cadrul SPAS (sau cu persoana cu atribuţii în asistenţa socială de la nivelul comunei) pentru a revizui planul de servicii întocmit iniţial, astfel încât acesta să poată fi aplicat imediat după părăsirea centrului. Mama va fi implicată în mod activ în acest proces şi va primi toate informaţiile legate de atribuţiile SPAS şi de drepturile de care ar putea să beneficieze în raport cu acesta.

Planul de servicii revizuit va cuprinde:

periodicitatea vizitelor (respectându-se dorinţa mamei din acest punct de vedere), integrarea copilului în noua creşă/grădiniţă/şcoală sau centru de zi,

acordarea tuturor drepturilor de care beneficiază conform prevederilor legale, consiliere.

O copie a noului plan de servicii se va ataşa la dosarul mamei din CM, dar şi la dosarul managerului de caz.

Mama este încurajată să participe la întâlnirile grupurilor de părinţi, în condiţiile în care aceste iniţiative sunt dezvoltate la nivelul comunităţii din care face parte. Mama este încurajată să solicite sprijinul SPAS, ori de câte ori se confruntă cu dificultăţi în procesul de creştere şi educare a copilului/ copiilor. Mama este încurajată să dezvolte relaţii de întrajutorare cu membrii familiei şi cu vecm1.

Dacă restabilirea relaţiilor cu familia extinsă nu a reuşit pe parcursul şederii mamei în centru, mama va fi încurajată să continue să rezolve conflictul cu părinţii săi, beneficiind în acest scop de sprijin din partea SPAS şi al specialiştilor centrului de consiliere şi sprijin pentru părinţi.

În situaţia în care un cuplu mamă-copil va fi transferat dintr-un judeţ în altul, atunci toate principiile care stau la baza unui proces de transfer vor fi respectate (asigurarea că toţi cei implicaţi deţin informaţiile care le sunt necesare pentru luarea celor mai bune decizii).

Cap.7 MANAGEMENTUL CENTRULUI MATERNAL

CM functionează în acord cu un proiect instituţional întocmit în baza prevederilor standardelor minime obligatorii în vigoare şi a nevoilor specifice ale cuplurilor beneficiare mamă-copil.

1. 7.1. Noţiuni generale

   Proiectul instituţional este un document scris care descrie m1s1unea, obiectivele, activităţile şi resursele pe care le antrenează organizaţia – în cazul nostru CM – pentru a funcţiona în conformitate cu standardele minime de calitate.

   De ce un proiect?

   Pentru ca CM – ca orice serviciu pentru copil şi familie – este o structură dinamică şî flexibilaă care nu poate fi caracterizată doar printr-un regulament intern. Adaptându-ne tendinţelor actuale, în managementul organizaţiei se utilizează tot mai mult termenul de« proiect».

   Proiectul instituţional:

   • • este un sistem viu, complex, constituit dintr-un ansamblu de elemente interdependente, în permanenta interacţiune;

   • • evolueaza spre un scop final stabilit în conformitate cu obiectivele centrului, cu strategia sa de dezvoltare, dar şi cu contextul în care se desfasoară, cu nevoile şi problemele comunităţii.

     În viaţa unui proiect sunt antrenate în primul rând resurse (umane, materiale, documentare, financiare) aflate la baza derulării activităţilor care vizează atingerea obiectivelor.

     Proiectul se finalizează cu rezultate evaluabile:

   • • din prisma impactului activităţilor asupra publicului ţintă (beneficiari direcţi şi/ sau indirecţi, de exemplu mame rezidente în centru şi copiii acestora) şi asupra celorlalţi parteneri participanţi la proiect şi

   • • din prisma eficientţi cu care cele patru categorii de resurse (umane, materiale, documentare, financiare) au fost gestionate.

     Proiectul instituţional:

     • • Este caracterizat de contextul în care se desfăşoară şi de finalitatea sa.

     • • Poate fi divizat în mai multe subsisteme, care prezintă aceleaşi caracteristici.

     • • Este deschis către alte sisteme exterioare cu care are schimburi permanente (instituţii ş1 organizaţii partenere, comunitatea în ansamblul ei).

     • • Are propriile sale reguli şi mecanisme de adaptare la lumea exterioară.

     • • Nu poate fi redus la o succesiune de responsabilităţi şi acţiuni programate legate de o logică a finalităţii.

     • • Reprezintă un element al schimbării, un proces creativ şi formativ.

       Proiectul instituţional este suportul inovaţiei, al schimbării, al dinamicii activităţii – totul în beneficiul publicului pe care îl reprezintă şi ale cărui interese le promovează. Pentru a aplica standardele minime de calitate la nivelul fiecărui centru în parte se redacteaza un proiect instituţional, care respectă componentele documentului de referinţă.

       Astfel, proiectul instituţional va cantine următoarele capitole, nominalizate în standardele minime obligatorii:

       1. a) definiţia,

       2. b) misiunea,

       3. c) principiile,

       4. d) obiectivele de dezvoltare instituţională,

       5. e) activităţile,

       6. f) clienţii şi nevoile specifice ale acestora,

       7. g) resursele umane, materiale şi financiare disponibile şi potenţiale,

       e) relaţiile de parteneriat în comunitate.

       În stabilirea obiectivelor de dezvoltare instituţională şi a activităţilor, echipa parcurge următoarele etape:

     • • evaluează situaţia la momentul elaborării proiectului;

     • • se identifică problemele (care sunt standardele care nu sunt îndeplinite corespunzător);

     • • se stabilesc obiectivele operaţionale (astfel încât prin proiectul instituţional s se ajungă la respectarea tuturor standardelor, intervenind asupra situaţiilor problemă într-un timp determinat şi specificat);

     • • pentru fiecare obiectiv se propun activităţile concrete ce vor fi realizate, calendarul, resursele umane, resursele materiale, documentare şi financiare;

     • • se estimeaza rezultatele şi momentele de evaluare.

     Văzut din perspectiva standardelor minime obligatorii, proiectul instituţional este alcătuit din mai multe subproiecte, care interacţionează şi se completează reciproc, astfel încât sa tinda, ca ansamblu, catre aplicarea standardelor in contextul specific al institutiei respective.

     Orice serviciu (obligatoriu cel de tip rezidential, deci si CM) trebuie sa aibă un registrul de consemnare a evenimentelor deosebite. Se vor consemna accidentele survenite în centru, îmbolnăvirile grave/epidemiile, decesele, fuga din centru cu sau îară părăsirea copilului, infracţiunile, acuzaţiile privind comportamentul inadecvat al unui membru al echipei, etc. (Standardul 21 din standardele minime obligatorii pentru serviciile de tip rezidenţial aprobate prin ordinul secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie nr.21/ 2004).

2. 7.2. Proiectul instituţional

   7.2.l. În cazul înfiinţării  unui nou CM, proiectul instituţional trebuie conceput din perspectiva standardelor minime obligatorii. Aceste prevederi sunt relativ uşor de transpus în textul proiectului, fiindcă nu există probleme iniţiale, de neconcordanţă sau de nerespectare a standardelor. Se construieşte astfel, de la început, o „cultură instituţională” bazată pe standardele minime obligatorii, care pe parcurs va evolua către o depăşire calitativă a condiţiilor „minime obligatorii”. Existenţa standardelor aprobate prin ordin obligă DGASPC/ OPA să prevadă într-un proiect de CM toate componentele legate de condiţiile de locuit, educaţie, îngrijire socializare, să întocmească o organigramă corespunzătoare şi o structură multidisciplinară a echipei capabilă să asigure îndeplinirea misiunii.

   Un aspect deosebit de important îară de care nu poate fi propusă înfiinţarea unui nou CM este compatibilitatea acestui proiect cu strategia judeţeană sau locală în domeniul protecţiei drepturilor copilului. Datele statistice şi nevoile reale ale comunităţii argumenteazş nevoia de creare a unui serviciu, inclusiv a unui CM. Fiind un serviciu de prevenire a intrării în dificultate a copilului, acordat mamei şi copilului, acest tip de centru va fi creat în acord şi cu alte strategii judeţene – de exemplu în domeniul sănătăţii, deoarece mamele care riscă să îşi abandoneze copiii pot fi depistate cu sprijinul medicilor de familie şi al personalului maternităţilor.

   Dialogul între actorii comunitari şi complementaritatea strategiilor şi planurilor de acţiune la nivel judeţean şi local sunt condiţii fundamentale pentru a elabora şi pune în practică un proiect instituţional.

   7.2.2. În cazul unui CM deja funcţional, care trebuie să se încadreze în cerinţele standardelor minime obligatorii, proiectul instituţional devine un proiect de promovare a schimbării. Componentele la care s-au identificat probleme fac obiectul unor „subproiecte” prin care centrul va ajunge într-un timp determinat la respectarea în totalitate a standardelor minime obligatorii.

   Schimbarea se poate produce când misiunea nu mai este aceeaşi, când ai o perspectivă diferită asupra beneficiarilor etc. Gestiunea schimbării este unul din rolurile majore ale managementului, luarea deciziilor se centrează atât pe rezolvarea problemelor, cât şi pe proiectarea viitorului centrului.

   Dezvoltarea unei viziuni asupra viitorului CM, poate ajuta la mobilizarea şi motivarea personalului. În acelaşi timp, proiectul de schimbare afectează "cultura organizaţională" deja existentă, dezlănţuind atât forţe de sprijin, cât şi forte de rezistenţă din partea personalului.

   În literatura de specialitate se afirmă că toată dificultatea funcţiei manageriale se poate sintetiza în următoarea propoziţie: "Pentru a atinge un obiectiv, trebuie mai întâi să îl ai".

   A avea un obiectiv înseamnă a-l conştientiza, a-l înţelege, a-l interioriza, a şti să-l explici ş1 celorlalţi, determinându-i să şi-l asume. Poţi atinge un obiectiv doar dacă acesta îţi aparţine.

   Într-o organizaţie, obiectivele de schimbare trebuie sa fie întotdeauna clar definite, şi aceasta nu doar la nivelul ansamblului centrului, ci pentru fiecare componentă în parte, într-o manieră operaţională şi pe înţelesul fiecărui membru al echipei.

   Exemplu: pentru aplicarea standardului 6 coordonatorul propune ca obiectiv „îmbunătăţirea atitudinii personalului în sensul valorizării mamei în rolul său de părinte, în spiritul respectării confidenţialităţii şi a demnităţii cuplului mamă-copil”. Deoarece este formulat general, este necesar ca acest obiectiv să fie ătradus”, astfel încât personalul să înţeleagă cum să se adreseze mamelor, ce să facă şi ce să nu facă pentru a le încuraja şi respecta, exemplificând cu unele practici negative care ar trebui schimbate.

   A avea cu adevărat un obiectiv de schimbare într-un proiect instituţional înseamnă că acest obiectiv este la fel perceput nu doar de coordonator, ci de toţi membrii echipei.

   Pentru a reduce cât mai mult rezistenţa la schimbare, este necesar ca elaborarea proiectului instituţional adaptat standardelor să se facă cu antrenarea personalului, în condiţii de comunicare şi transparenşă. Un rol important îl au activităţile de formare, de altfel obligatorii şi menţionate în standarde, care trebuie să însoţească orice schimbare în proiectul instituţional.

3. 7.3. Evaluarea şi re-evaluarea proiectului instituţional

   Proiectul instituţional este evaluat/ re-evaluat cel puţin o dată pe an, pentru a aprecia gradul de respectare a standardelor minime obligatorii. Această evaluare se face pe toate ariile de interes ale standardului, urmărindu-se îndeplinirea indicatorilor. Se va acorda o atenţie particulară acelor componente care au făcut obiectul proiectului de schimbare pe parcursul anului, dar fără a le subestima pe celelalte, care funcţionau corespunzător în momentul evaluării iniţiale, dar care se puteau modifica.

   Evaluarea anuală este în mod obişnuit o evaluare internă, dar în situaţii deosebite (reclamaţii, disfunctionalităţi grave) se realizează evaluări externe.

   Procesul de evaluare internă se bazează pe:

   • • rapoartele de activitate şi fişele de auto-evaluare ale membrilor echipei

   • • documentele interne ale centrului (evidenţa cazurilor, PPI ale beneficiarilor, registrul de evidenţă a reclamaţiilor, registrul de consemnare a evenimentelor deosebite etc)

   • • fişe de exprimare a opiniei completate de beneficiare/ satisfacţia beneficiarilor Propunem organizarea unei reuniuni de evaluare internă anuală pe baza următoarei grile:

În abordarea temelor de discuţie enumerate se vor evidenţia:

• • aspectele pozitive (orice evaluare centrata pe punctele forte, inclusiv la o organizaţie, are un important rol suportiv pentru toţi membrii echipei)

• • dificultăţile întâmpinate si cum ar putea fi ele depăşite (prin demersuri interne, care ţin de managementul CM, de ROF!}..,fOF, de rolul personalului şi prin demersuri externe, care sunt în aria de competenta a directiei, a autoritatilor locale/judetene )

• • propuneri pentru îmbunătăţirea activităţii

La reuniunea de evaluare anuală vor participa membrii echipei, un reprezentant al DGASPC, managerii de caz cu care s-a colaborat şi 1-2 reprezentante ale mamelor beneficiare actuale rezidente. Este de preferat să fie invitată la reuniune una dintre mamele care au beneficiat de servicii în anul care face obiectul evaluării, dar a părăsit CM şi s-a reintegrat în familie. Coordonatorul CM desemnează un raportor intern care va consemna discuţiile şi opiniile.

Cap.8 MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

Calitatea îngrijirii cuplului mamă-copilul în CM depinde m mod esenţial de calitatea s1 competenţele personalului.

Fiecare CM va asigura o gestiune a personalului în concordanta cu criteriile de calitate şi cu cele mai noi tendinţe ale managementului resurselor umane. Categoriile de personal care îşi desfăşoară activitatea in cadrul CM sunt stabilite astfel încât sa se asigure îndeplinirea în cele mai bune conditii a functiilor specifice acestui serviciu.

1. 8.1. Structura si atributiile personalului

   Organizarea personalului se realizeaza într-o maniera care sa optimizeze interventia fiecarui profesionist individual si a echipei in ansamblul ei, asigurându-se atenţia cuvenită mamelor s1 copiilor din centru.

   Stabilirea sarcinilor profesionale prin prisma asigurării calitătii:

   În stabilirea sarcinilor profesionale se va ţine cont de următoarele riterii: nevoile specifice ale cuplului mamă-copil,

   localizarea şi caracteristicile CM,

   funcţiile exercitate de profesionist şi timpul alocat fiecăreia dintre aceste funcţii (de ex : educatorul desfăşoară o serie de funcţii în legatură directă cu mama si copilul, dar pe lângă acestea el trebuie să aibă un timp de lucru bine definit pentru a lucra cu ceilaltţ profesionişti, pentru a completa fişe de observare, pentru a se perfecţiona sau specializa etc.),

   intervenţia personalizată, riscul de stress al personalului.

   Organigrama de personal – în CM lucrează o echipă pluridisciplinară formată din :

   1. 1. Coordonator CM (profesionist cu studii superioare în domeniul socio-uman)

   2. 2. Asistent social (profesionist cu studii superioare, 1 asistent social pentru maximum 5-6 cazuri). Dacă CM ofera condiţii de găzduire pentru maximum 6 mame, un post de asistent social este suficient; dacă această capacitate este mai mare (8-10 mame), vor fi încadrati 2 asistenţi sociali.

   3. 3. Psiholog (profesionist cu studii superioare -1 post) -poate fi angajat cu norma întreagă sau cu normă parţială; această depinde de dimensiunea CM, precum şi de resursele umane existente la DGASPC/ OPA.

   4. 4. Educator (profesionist cu studii liceale sau postliceale pedagogice de tipul educatorului sau educator-puericultor, 3 posturi) asigura permanenţa pe timpul zilei.

   5. 5. Asistent puericultor (1 post)

   În functie de resursele centrului, în schema de personal pot fi incluse şi următoarele posturi: Paznic – 3 norme lunare, în contextul asigurării pazei doar pe timpul nopţii.

   Administrator sau magazioner (1 post) Bucătar (1 post)

   Ocupaţia	Nivel studii	Atribuţii principale
   Coordonator CM	Superior
   Asistent social	Superior
   Psiholog	Superior
   Educator	Mediu
   Asistent puericultor	Mediu
   Paznic (dacă postul este prevăzut)	Mediu

   • – coordonează întreaga activitate a CM

   • – reprezintă centrul in relaţiile sale organizatţonale

   • – asigură respectarea si aplicarea standardelor minime de calitate

   • – răspW1de de managementul echipei si de buna comunicare interna

   • – verifică şi validează documentele referitoare la intrarea/ ieşirea cuplului mamă-copil, PPI, evaluarea internă, evaluarea personalului etc.

   • – exercită funcţia de responsabil de caz, contribuind la implementarea efectivă a PPI ; in această calitate face raportarile catre managerul de caz si asigura evaluarea/ re-evaluarea PPI, cu acordul mamei si, după caz, cu consultarea tatălui copilului/ membrilor familiei mamei

   • – realizează anchete sociale şi face demersuri pentru responsabilizarea tatălui si sensibilizarea membrilor familiei astfel încât săp pregătească reintegrarea familiala a mamei in cel mai scurt timp si în cele mai bune conditii. În acest sens, lucrează in parteneriat cu asistentul social din cadrul SPAS (sau cu persoana cu atributii in asistenta sociala) din localitatea in care marna si copilul vor domicilia dupa parasirea CM

   • – se relaţionează cu alte servicii din comunitate, pentru pregătirea reintegrării profesionale şi sociale a mamei

   • – exercită funcţia de responsabil de caz

   • – asigură evaluarea si reevaluarea psihologica a mamei, a evolutiei relatiei afective mamă-copil precum si a gradului de dezvoltare a responsabilitatii materne

   • – consiliază mama si asigura terapia de specialitate, pentru depasirea situatiilor de criza, consolidarea relatiilor mamă-copil, re-integrarea familiala etc.

   • – poate exercita şi rolul de responsabil de caz, cu aceleasi atributii mentionate la asistentul social

   • – moderează grupuri de suport

   • – asigură terapia anti-stress a membrilor echipei de personal

   • – ajută mama să dobandească deprinderile de baza pentru creşterea copilului, prin activităţi formative individuale si de grup

   • – asigura supervizarea mamelor si supravegherea copiilor in spatiile colective de joaca, raspunzand direct de copiii ale caror mame lipsesc din centru pentru un anumit numar de ore, datorita unor activităţi m comunitate, incluse in PPI

   • – observaă comportamentul mamei, notează observatiile in dosarul cuplului mamă-copil şi informeaza reponsabilul de caz asupra situatiilor mai deosibite, precum si asupra progreselor înregistrate

   • – asigură comunicarea permanenta cu medicul de familie

   • – are un important rol formativ, învăţând mamele să respecte regulile de igienă (igiena personală, igiena copilului, a locuintei, a alimentatiei) si de prevenire a imbolnavirilor ; activităţile de formare pot fi individuale si de grup

   • – supervizează acordarea de medicamente copilului de catre mama si o învata regulile de observare si îngrijirei a copilului bolnav

   • – pregateşte întreg personalul şi mamele rezidente in vederea acordarii primului ajutor

   • – se implică in stabilirea meniurilor si in buna organizare a programului zilnic, astfel încât copiii sa beneficieze de o alimentatie corecta, de activităţi in aer liber, de suficiente ore de somn ; colaboreaza in acest scop atat cu mamele, cat si cu educatorii

   • – verifică şi actualizează dosarele cu documentele medicale ale copilului simamei

   • – asigură securitatea copiilor si mamelor rezidente, pe tot parcursul zilei si noptii.

   • – ţine evidenţa vizitelor în centru si a iesirii mamelor, verificand ca aceste plecari sunt autorizate de responsabilul de caz sau de un alt membru al echipei (educator, asistent medical)

   • – în general, o persoană angajată pe post de paznic este solicitată sa efectueze si mici reparaţii

   Administrator /magazioner (dacă postul este prevazut)	Mediu
   Milllcitor bucătar (dacă postul este prevăzut)	Mediu	tehnicile de hranire sanatoasa a copilului, in functie de varsta sau aplicarea unor diete speciale

   • – răspunde de aprovizionarea cu alimente, produse de curatenie, alte produse consumabile, precum si de evidenta acestor produse

   • – asigură intretinerea cladirii, a instalatiilor si echipamentelor

   • – coordoneaza pregatirea hranei, confonn dietelor stabilite de asistenta medicala, cu acordul mamelor

   • – invată mamele sa prepare corect hrana si sa o serveasca corespunzator

   • – împreună cu asistenta medicala asigura pregatirea practica a mamelor in

2. 8.2. Selecţia personalului

   Se va asigura selecţia personalului conform unor proceduri care au în vedere atât cunoştinţele şi competentţle practice ale candidatului, cât si calităţile sale personale. Selecţia trebuie să se bazeze pe analiza postului şi distribuţia funcţiilor, cerinţele formulate candidaţilor fiind adaptate specificului postului.

   Procedura de selecţie trebuie să prevadă:

   Activităţi	Responsabili, termene
   Elaborarea fişei de post pentru postul vacant
   Definirea profilului candidatului (formare iniţială, experienţa, cunoştinţe, competenţe si aptitudini personale)
   Elaborea unui model de cerere de participare la selecţie cu anexe
   Definirea probelor de concurs/ verificare
   Redactarea şi popularizarea anunţului
   Nominalizarea membrilor comisiei
   Desfăşurarea selecţiei şi anunţarea rezultatelor
   Rezolvarea contestaţiilor

   Se vor nominaliza persoanele care au diferite responsabilităţi în pregătirea şi derularea selecţiei de personal si se vor stabili termene concrete.

   Selecţia de personal trebuie făcută avându-se în vedere politica judeţeană sau locala de redistribuire/ reconversie a personalului din sistemul de servicii de protectţe a copilului. Se ţine cont de resursele umane existente şi la nivelul direcţiei se identifica din timp soluţii de reconversie pentru personalul unităţilor care se închid.

   O condiţie esentiala, pe lângă pregatirea complementară de specialitate, este ca persoana care candidează pentru un post într-un CM să accepte schimbarea si să dorească să se adapteze la toate exigenţele noului loc de muncă.

3. 8.3. Organizarea eficientaăa personalului

   Urmatoarele categorii de activităţi (structurate ca programe si nu ca acţiuni sporadice izolate) contribuie la organizarea eficientă a personalului si la menţinerea calităţii :

   1. 1. Gestiunea personalului

   2. 2. Formarea iniţială şi pregătirea practică obligatorie prevazută înainte de a începe activitatea în CM

   3. 3. Orientarea şi integrarea în echipa a fiecărui nou angajat

   4. 4. Supervizarea personalului de către profesionişti cu experienţă

   5. 5. Evaluarea calităţii şi pertinenţei activităţii personalului

   1. 8.3.1. Gestiunea personalului are în vedere:

      asigurarea stabilităţii personalului; modelului de organizare eficientă; repartizarea clară a funcţiilor; participarea şi munca în echipă.

      Stabilitatea personalului

      Este recunoscut faptul că instabilitatea personalului compromite calitatea serviciului. Cum afectează pozitiv/ cultura organizaţională/ continuitate/ creşterea calităţii serviciilor şi a pregătirii profesionale a membrilor echipei/ motivaţia salarială.

      Model de organizare eficientă

      Se va evita modelul de organizare cu nwneroase nivele ierarhice pe verticală, model care creează dificultăţi de comunicare si favorizează reducerea asumării responsabilităţi. Dimpotrivă, se recomandă promovarea orizontalităţii si reducerea pe cât posibil a nivelelor intermediare.

      Este suficient un coordonator sa conduca întreaga echipă: asistenţii sociali, psihologul, educatorii si asistenta medicală. Va fi rolul lui să îşi formeze echipa în aşa fel să funcţioneze eficient. Nu este nevoie de un nivel ierarhic intermediar şi de aceea putem spune că modelul de organizare pe orizontală este adecvat CM.

      Repartizarea clară a funcţiilor

      Se întocmeşte organigrama personalului si se e1aboreaza fişe de post pentru tot personalul. Aceste docwnente se aduc la cunostinţa angajaţilor, fiind obligatorie semnatura angajatului pe fişa sa de post. De asemenea, fiecare angajat cunoaşte responsabilitatile specifice fiecărui membru din echipă.

      Participarea şi munca în echipă

      Personalul este informat, consultat si antrenat in legătură cu proiectarea/ implementarea schimbărilor structurale în centru. Echipa CM trebuie să-i cuprindă pe toţi profesioniştii care lucrează în centru şi să aibă legături bine definite cu profesioniştii din serviciile complementare centrului. Se va evita constituirea de grupuri pe profesii (echipa educatorilor, a asistenţilor sociali etc), care ar crea disfuncţii în centru şi probleme de coordonare.

   2. 8.3.2. Formarea personalului

      Personalul CM are formare iniţială de specialitate, beneficiază de acces la informatii si participa la cursuri de pregatire permanenta pentru aplicarea standardelor minime obligatorii prezente si pentru îmbunatatirea calităţii serviciilor oferite cuplului mamă-copil.

      Formarea si informarea permanenta a personalului sunt esentiale pentru asigurarea calităţii serviciilor acordate de CM. Aşa cum se precizează în standardele minime obligatorii, formarea

      • • iniţială de specialitate este obligatorie, dar în nici un caz suficientă – mai ales că natura activităţilor din CM este specifică unui serviciu nou, despre care personalul nu a învăţat pe parcursul studiilor iniţiale.

      A Formarea noilor angajaţi

      DGASPC/ OPA este obligat să asigure din bugetul sau fonnarea complementară a fiecărui nou angajat, pentru ca acesta să înţeleagă specificul locului de muncă, regulile pe care trebuie sa le respecte în relaţia cu beneficiarii şi cu colegii, tehnicile de lucru şi formularistica de care răspunde. Se recomandă ca fiecare CM să aibă propriul model de pregatire a noilor angajaţi, elaborat de DGASPC/ OPA împreună cu coordonatorul CM, pentru a răspunde nevoilor specifice. Indiferent de postul pe care îl ocupa noul angajat, formarea va aborda obligatoriu aspecte legate de misiunea CM, MOF, ROI, fişa postului.

      Fiind o activitate cu caracter intern, această formare se poate realiza cu resursele umane ale DGASPC/ OPA, fără a apela la un furnizor de formare autorizat, din sistemul educaţional sau sanitar, evitându-se nu doar costurile suplimentare, ci şi riscul de a organiza un curs preponderent teoretic şi care nu abordează prea clar problematica CM respectiv.

      • – Pentru noii angajaţi pentru posturile de asistent social sau psiholog formatori pot fi coordonatorul centrului, unul dintre anagerii de caz, alţi specialişti ai DGASPC/ OPA – psiholog, jurist, şef serviciu prevenire etc. In perioada formativă (cu durata de minumum 5 zile lucrătoare) noul angajat va asista la dezbateri de caz, şedinţe de consiliere, alte activităţi cotidiene din CM şi va discuta ulterior cu formatorul sau toate aspectele practice, pentru a se repera cât mai bine în funcţiile pe care le va exercita.

      • – Pentru noii angajaţi pentru postul de educator, asistent medical, formatori pot fi coordonatorul centrului, unul dintre asistenţii sociali din CM, psihologul si chiar un educator cu experienţă.

      B Formarea permanentă a angajaţilor CM

      În primul rand este necesar ca fiecare angajat al CM, inclusiv coordonatorul, să participe la un curs de pregătire pe tema aplicării standardelor minime obligatorii în acest tip de serviciu. Cursul trebuie organizat de DGASPC/ OPA sau un furnizor de formare (de regulă OPA a căror programe de formare sunt avizate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, iar in perspectiva centre de formare regionale în domeniul protecţiei si promovării drepturilor copilului) – dar este evident ca la proiectarea acestui curs trebuie să îşi aducă contribuţia DGASPC, prin persoana/ persoanele care cunosc standardul (care au participat la sesiunile de diseminare a standardelor organizate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului).

      Este de preferat sa se organizeze cursuri regionale sau interjudeţene pentru coordonatorii CM, deoarece numărul de coordonatori dintr-un judeţ este mic si nu justifică organizarea unui curs local. În plus, orice activitate de formare regională sau interjudeţeană favorizează schimbul de experienţă şi comunicarea între specialişti cu atribuţii profesionale similare.

      Cursurile de formare permanentă de care anual trebuie sa beneficieze personalul CM vor aborda, pe langa standarde si implicatiile practice ale acestora, alte teme care corespund nevoilor angajatilor.

      Nevoile de formare pot fi:

      nevoi recunoscute de angajaţi, care intampina dificultăţi in anumite activităţi sau care doresc sa invete mai multe tehnici sau sa isi imbunatateasca stilul de lucru ;

      nevoi rezultate in urma autoevaluarii sau evaluarii externe a activităţii si a proiectului instituţional, care pot evidentia o serie de disfunctionalitati la remedierea carora se poate ajunge prin îmbunătăţirea competentelor personalului;

      nevoi considerate prioritare de DGASPC sau de Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, in urma modificării strategiilor si a planurilor de actiune (firesti atat

      pentru un sistem aflat inca in plina reforma, cat si pentru un sistem în echilibru, care însa isi propune creşterea continua a calităţii).

      Analiza nevoilor de formare trebuie sa aibă un caracter continuu, fiind una dintre priorităţile coordonatorului de centru care constientizeaza importanta calităţii resurselor umane. El va promova o atitudine pozitiva fata de invatarea permanenta si isi va incuraja echipa sa recunoasca dificultatile (inerente intr-un astfel de serviciu) cu care se confrunta in relaţia cu cazuri atat de diferite si de complexe si sa doreasca sa isi perfectioneze modul de lucru. Un raport scris cu privire la nevoile de formare ale angajatilor va fi redactat semestrial de coordonatorul de centru si va fi pus la dispozitia DGASPC/ OPA, care are obligatia asigurarii resurselor pentru formare – minimum 42 de ore anual.

      Este recomandabil ca formarea permanentă anuală sa includa mai multe sesiuni de durata scurta (o zi sau I ½ zile) pentru a nu afecta functionarea centrului, dat fiind ca acest serviciu are un numar relativ mic de angajatî.

      Vor fi avute in vedere si temele de formare specificate in anumite standarde – de exemplu: protejarea copilului împotriva abuzului, neglijarii si exploatarii (Standardul 12); acordarea primului ajutor (standardul 8) etc.

      În vederea asigurării accesului la informatie specializata, in incinta CM (de preferat în sala de reuniuni a echipei) se recomanda organizarea unui punct de infomare cu o mica biblioteca de specialitate si cu un calculator conectat la internet. DGASPC/ OPA va incuraja si facilita participarea specialistilor la seminarii, schimburi de experienta si la retele profesionale – pentru a fi la curent cu noutatile in acest domeniu de activitate.

      C. Formarea voluntarilor

      Colaborarea cu voluntarii este considerata oportuna atat pentru îmbogatirea programelor derulate de CM, cat si pentru deschiderea centrului catre comunitate. Angajarea de voluntari se face m conformitate cu prevederile Legii Voluntariatului, prin încheierea unui contract de voluntariat.

      Activitatea voluntara trebuie sa fie complementara activităţilor desfasurate in CM si sa contribuie la îmbunătăţirea rezultatelor PPI.

      Pentru ca un program de voluntariat sa fie de calitate este necesara îndeplinirea urmatoarelor conditii:

      se stabilesc in prealabil obiectivele operationale ale programului de voluntariat, rezultatele dorite si tipurile de activităţi avand in vedere încadrarea lor în misiunea, obiectivele si

      principiile de functionare ale CM,

      Se realizeaza o diferentiere clara intre functiile si atributiile voluntarilor sî cele ale personalului, astfel încât sa nu se creeze confuzii, suprapuneri de rol sau deresponsabilizari,

      Cordonarea si supervizarea activităţii voluntarilor se face de catre membri ai echipei de personal, nomînalizati de coordonatorul CM înainte de începerea programului de voluntariat, Voluntarii trebuie sa respecte si sa promoveze principiile etice si ale muncii in echipa si sa asigure confidentialitatea,

      Selecţia voluntarilor se face dupa stabilirea cerintelor, a competentelor si calitatilor necesare

      pentru programul respectiv (o analiza a postului ca si in cazul selectiei personalului) si

      Formarea voluntarilor cuprinde minimum 15 ore si se desfăşoară înainte de începerea activităţii. Acest program de formare poate fi organizat cu resursele proprii ale CM si se axeaza pe cunoasterea

      sî respectarea regulamentului intern al centrului, prevenirea accidentelor si a abuzului si interventia in caz de urgenta (primul ajutor).

      Coordonatorul CM se va preocupa de crearea si mentinerea unor relatîi foarte bune intre personal si voluntari. Munca voluntara va fi evaluata periodic pe parcursul programului si la finalul acestuia, tinandu-se cont de gradul de satisfactie a beneficiarilor, a personalului si a voluntarilor.

   3. 8.3.3. Orientarea si integrarea în echipa a noilor angajaţi

      Pregătirea minimă obligatorie a fiecărui nou angajat are ca obiective:

      • • cunoaşterea si însuşirea regulamentului intern, acordând o atenţie deosebită regulilor de prevenire a accidentelor si a tuturor situatiilor de abuz asupra copilului

      • • înţelegerea locului CM în sistemul de servicii de protecţie a copilului si a relaţiilor cu celelalte servicii şi instituţii din comunitate

      • • cunoaşterea atribuţiilor profesionale proprii si identificarea locului sau în cadrul echipei

      • • integrarea in echipa centrului

        Încă din prima zi de munca noul angajat va avea desemnat un coleg cu experienta din randul membrilor echipei, care îl va ajuta sa se adapteze cat mai bine exigentelor postului. Date fiind complexitatea activităţii într-un CM si gradul ridicat de stress se recomanda angajarea de proba pe o perioada de minim 3 luni. Perioada de proba este în esenta o perioada de evaluare a noului angajat din punct de vedere profesional si moral.

        Evaluarea se face prin:

      • • întocmirea unui raport de către şeful centrului, care apreciază modul în care persoana realizează atribuţiile prevazute în fişa de post, respectă regulamentul intern şi se integrează în echipa interdisciplinară. În raport se prezintă şi modul în care persoana face faţă stresului si eventualelor situatii de urgenta, precum si observatii legate de profilul psihologic (supervizorul va colabora cu psihologul centrului/ complexului de servicii); pentru acest raport coordonatorul CM va utiliza informatii]e furnizate de colegul desemnat

      • • organizarea unui interviu, la finalul perioadei de proba

        Persoana aflată în perioada de probă are dreptul să fie informată despre toate componentele evaluării sale si despre criteriile minime obligatorii care trebuie îndeplinite pentm angajarea pe perioada nedeterminată.

   4. 8.3.4. Supervizarea profesională

   "Supervizarea este principala modalitate prin care un supervizor desemnat de organizaţie autorizeaza activitatea individuala si colectiva a personalului si asigura respectarea standardelor de calitate. Obiectivul este crearea posibilitatii ca angajatii sa-si poata desfasura activitatea în conformitate cu fisa postului, cu maximum de eficienta posibila. Nucleu] procesului de supervizare îl constituie reuniunile periodice organizate dintre supervizor si supervizat(i). Persoana supervizata este participant activ la acest proces interactiv" (Brown si Bourne).

   CM dispune de un sistem activ de supervizare a resurselor umane care permite functionarea sa la nivel optim. Supervizarea este considerata o componenta cheie a gestiunii de calitate a resurselor umane, fiind indispensabila în cazul oricarui serviciu care presupune o relationare directa cu clientul, deci si în cadrul CM.

   Este obligatorie nominalizarea unui supervizor pentru activitatea asistenţilor sociali/ educatorilor şi relaţia acestora cu mama, copilul şi familia. Este de preferat ca acest supervizor să fie un specialist cu studii superioare de specialitate angajat al DGASPC/ OPA.

   În munca socială centrată pe familie este necesar ca responsabilul de caz şi educatorul care lucrează direct cu mamele şi copiii lor să beneficieze de supervizare din partea unui specialist din exterior, pentru a fi consiliat în elaborarea şi aplicarea PPI, pentru a-şi îmbunătăţi metodele de lucru şi pentru a depăşi situaţiile dificile în relaţia cu clientul sau/ şi stările de stress inerente unui loc de muncă în care se „tratează” drame umane. Este practic un drept al specialistului de a cere şi primi sprijin pentru rezolvarea problemelor profesionale sau provocate de stress-ul profesional.

   În acelasi timp, DGASPC/ OPA beneficiază în urma desemnării unui supervizor pentru CM, deoarece poate asigura conducerea şi evaluarea, precum şi evitarea rulajului de personal. Se bazează pe experienţa şi expertiza personală a persoanei supervizate. Dificultatea pentru supervizor constă în îndeplinirea unor roluri diverse care să sprijine responsabilii de caz/ managerii de caz/ personalul să muncească eficient, purtând în acelaşi timp răspunderea pentru rezultate şi ducerea la îndeplinire a misiunii CM.

   Ce fac supervizorii?

   Sprijină şi formează personalul care se ocupă de managementul de caz Conduc şi coordonează activităţile din cadrul programului

   Evaluează performanţa angajaţilor, eficienţa programului şi rezultatele pentru familiile beneficiare

   Contribuie la elaborarea de politici şi punerea acestora în practică Gestionează programe

   Asigură comunicare şi feedback Stabilesc relaţii de colaborare

   Negociază acorduri între organizaţii/sisteme

   Intervin în rezolvarea de probleme pentru consolidarea sistemului de servicii pentru copii ş1 familii

   Competenţele supervizorului (Cooke si McMahon, 2002)

   Există patru domenii de competenţă esenţiale pentru supervizorul din sistemul de protecţie a familiei şi copilului:

   1. a. Competenţe de relaţionare

   2. b. Competenţe de coordonare

   3. c. Competenţe de orientare

   4. d. Competenţe de dezvoltare

   Fiecare dintre aceste domenii are anumite caracteristici asociate. Să le analizăm pe fiecare mai întâi separat şi apoi ca pe un întreg ca să vedem utilitatea anumitor caracteristici din fiecare categorie de competenţe în realizarea unei supervizări eficiente în sistemul de protecţie centrat pe familie.

   1. a. . Competenţe de relaţionare

      Pentru a fi eficienţi în rolul lor, supervizorii trebuie să posede competenţe de relaţionare manifestate în interacţiunea lor cotidiană cu angajaţii. Iată câteva abilităţi din această categorie: capacitatea empatică, grija, flexibilitatea şi manifestarea unui stil suportiv de supervizare. Dacă supervizorul demonstrează asemenea abilităţi, personalul poate astfel percepe latura "mai umană" a personalitaţii acestuia precum şi sprijinul şi preocuparea lui faţă de eforturile angajaţilor. Când personalului i se permite să realizeze aceasta latură, supervizorul facilitează şi construieşte echipe în cadrul

      departamentului/ biroului respectiv. Supervizorul constituie un model de rol pentru angajaţi. Printr­ un comportament flexibil, el poate răspunde cerinţelor impuse atât de rolul sau în continuă schimbare cât şi de rolurile în schimbare ale programului şi ale organizaţiei ca întreg.

   2. b. Competenţe de coordonare

      Alte competenţe necesare realizării unei supervizări eficiente sunt cele de coordonare. Printre acestea se regăsesc: să fii un om pe care ceilalţi să se poată bizui, de încredere, să acorzi atenţie amănuntelor şi să te concentrezi pe rezultate. Supervizorul este un om de încredere atunci când atât personalul, cât şi organizaţia în sine pot avea încredere şi se pot baza pe el.

      Aici pot apare anumite probleme legate de rolul supervizorului: nevoile personalului şi cele ale organizaţiei pot să nu coincidă. Supervizorul este răspunzător atât în faţa unuia cât şi a celuilalt şi există momente în care cele două par în conflict..

   3. c. Competenţe de conducere

   Printre acestea se numără caracterul hotărât şi orientat spre realizarea sarcinii, la care se adaugă un stil directiv de supervizare iar obiectivul este iniţierea acţiunii. A avea un stil directiv înseamnă a acţiona spre realizarea unui obiectiv, a unui rezultat dorit. Conducerea poate implica evaluarea programelor, aprecierea performanţelor, supervizarea personalului şi elaborarea de proiecte.

   tL Competenţe de dezvoltare

   Ultima categorie de competenţe necesare supervizării eficiente o constltme competenţele de dezvoltare. Acestea implică creativitate, asumarea de riscuri, caracter novator, spirit de colaborare şi îndrăzneală politică. Utilizarea acestora în supervizare înseamnă orientarea spre schimbare în cadrul propriului departament/ birou şi/ sau în cadrul CM pentru care lucrează. Acesta este nivelul în care supervizorul se confruntă cu imaginea de ansamblu: colaborarea între serviciile comunitare, elaborarea de acorduri şi planificarea comunitară. El trebuie să aibă o "viziune unitară" şi abilitatea de a o exprima atât faţă de personal şi superiori cât şi faţă de comunitate.

   În concluzie, un supervizor eficient, trebuie să fie capabil să-şi exprime propria viziune despre echipă dar şi să prezinţe personalului perspectiva organizaţiei. Trebuie să fie capabil de interacţiune cu alte servicii din sistemul de asistenţă socială şi de protecţie a copilului şi să colaboreze cu acestea. Toate abilităţile menţionate mai sus sunt esenţiale în supervizare. Motivul pentru care este dificil să devii un supervizor eficient rezidă în faptul că eficienţa obligă la dezvoltarea competenţelor din aceste patru domenii.

4. 8.4. Comunicarea internă şi munca în echipă

   Managementul resurselor umane din CM asigură intervenţia în echipa pluridisciplinară şi o comunicare internă permanentă între personal, voluntari şi specialiştii colaboratori din alte servicii din comunitate.

   Comunicarea este indispensabilă unei organizaţii moderne, flexibile şi eficiente. Vor fi adoptate toate metodele şi formele de comunicare – verbală şi în scris – pentru că toţi angajaţii să fie la curent cu "viaţa internă" a CM, să transmită la rândul lor informaţii şi să îşi exprime opiniile. Este necesar ca în acest proces de comunicare internă să fie antrenate şi mamele beneficiare, exceptând acele reuniuni şi comunicări scrise care abordează aspecte confidenţiale sau probleme specifice exclusiv personalului. Mamele vor fi informate despre activităţi, evenimente, proiecte de viitor şi li se vor solicita opiniile pentru îmbunătăţirea activităţii. Se recomandă amenajarea unui avizier şi se poate pune la dispoziţie o cutie pentru sugestii şi opinii, incurajându-se comunicarea în scris.

   Prezentăm în continuare câteva aspecte teoretice şi practice referitoare la munca în echipă multidisciplinară şi la dezvoltarea echipelor eficiente.

   1. 8.4.1 Echipa

      Conform definiţiei lui Katzenbach şi Smith (1993), echipa este « un grup restrâns de persoane cu abilităţi complementare dedicate unui scop comun, aceloraşi cerinţe de performanţă şi unor metode de abordare comune pentru care se consideră reciproc responsabili».

      Termenul de echipă multidisciplinară, adaptat CM, se referă la un grup de lucru unitar, relativ permanent, format din profesionişti cu specializări diferite, care răspunde de asigurarea serviciilor de asistenţă, îngrijire, educare şi pregătire a reintegrării familiale şi sociale a cuplului mama-copil.

      Dar nu este suficient ca membrii grupului sa fie nominalizaţi pentru a deveni o echipă. Sunt absolut necesare următoarele elemente:

      1. a. scop comun

      2. b. interdependenţă

      3. c. angajament

      4. d. responsabilitate

1. a. Scop comun

   Persoanele trebuie să aibă obiective comune sau un motiv pentru a lucra împreună. Astfel, pentru a deveni echipă membrii grupului îşi vor defini pentru început scopul comun, fiind necesară nu doar definirea formală a acestuia, ci înţelegerea şi conştientizarea de către fiecare persoană a scopului comun.

2. b. lnterdependenţa

   Membrii grupului trebuie să înţeleagă că au nevoie unii de alţii pentru atingerea scopului comun, dat fiind că rolurile lor sunt complementare. Deşi fiecare membru al grupului are diferite specializări, experienţă, abilităţi, activităţi profesionale specifice ei sunt la fel de importanţi pentru reuşita PPI al cuplului mama-copil. O echipa nu se poate construi în lipsa încrederii, iar încrederea se dobândeşte prin realizarea împreună a sarcinilor şi prin conştientizarea rolului fiecărui membru al echipei.

3. c. Angajament

   Membrii echipei trebuie să fie convinşi că numai deciziile comune sunt eficiente, că « doua capete gândesc mai bine decât unul singur, trei mai bine decât două etc». În luarea deciziilor, membrii echipei trebuie încurajaţi să îşi exprime opiniile. Reciproc, membrii echipei trebuie să fie proactivi în luarea deciziilor şi în exprimarea opiniilor pentru îmbunătăţirea calităţii muncii, serviciilor şi echipei

4. d. Responsabilitate

Pentru obţinerea unor rezultate semnificative, toţi membrii echipei trebuie să fie responsabili unii faţă de alţii. Grupul însuşi trebuie să fie responsabil ca unitate funcţională într-un context organizaţional mai larg faţă de DGASPC, OPA etc.

8.4.2. Grup versus echipă

Pentru a înţelege mai bine ce înseamnă trecerea de la grup la echipă, propunem o paralelă între grup şi echipă (Maddux, 1992), conform schemei următoare:

ANEXA Nr. 1

la ghidul metodologic

ANEXA Nr. 2

la ghidul metodologic

ANEXA Nr. 3

la ghidul metodologic

ANEXA Nr. 4

la ghidul metodologic

ANEXA Nr. 5

la ghidul metodologic

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește