GHID din 9 august 2019

Redacția Lex24
Publicat in Repertoriu legislativ, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Emitent: MINISTERUL SANATATII
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 738 bis din 10 septembrie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulARE LEGATURA CUORDIN 2082 07/12/2020
ActulACTUALIZEAZA PEGHID 09/08/2019
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Notă
Aprobat prin ORDINUL nr. 1.241 din 9 august 2019, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 738 din 10 septembrie 2019.
Editor: Prof. Dr. Radu Vlădăreanu(c) Societatea de Obstetrică și Ginecologie din România; Colegiul Medicilor din România, 2019.Grupul de Coordonare al procesului de elaborare a ghidurilor încurajează schimbul liber și punerea la dispoziție în comun a informațiilor și dovezilor cuprinse în acest ghid, precum și adaptarea lor la condițiile locale.Orice parte din acest ghid poate fi copiată, reprodusă sau distribuită, fără permisiunea autorilor sau editorilor, cu respectarea următoarelor condiții: (a) materialul să nu fie copiat, reprodus, distribuit sau adaptat în scopuri comerciale; (b) persoanele sau instituțiile care doresc să copieze, reproducă sau distribuie materialul, să informeze Societatea de Obstetrică și Ginecologie din România și Colegiul Medicilor din România; și (c) Societatea de Obstetrică și Ginecologie din România și Colegiul Medicilor din România să fie menționate ca sursă a acestor informații în toate copiile, reproducerile sau distribuțiile materialului.Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătății prin Ordinul………. cu modificările și completările ulterioare și avizat favorabil de Colegiul Medicilor din România și de Societatea de Obstetrică și Ginecologie din România. + 
PRECIZĂRIGhidurile clinice pentru Obstetrică și Ginecologie sunt elaborate sistematic la nivel național cu scopul de a asista personalul medical pentru a lua decizii în îngrijirea pacientelor cu afecțiuni ginecologice și obstetricale. Ele prezintă recomandări de bună practică medicală clinică bazate pe dovezi publicate, pentru a fi luate în considerare de către medicii obstetricieni/ginecologi și de alte specialități, precum și de cadrele medicale auxiliare implicate în îngrijirea pacientelor cu afecțiuni ginecologice și obstetricale.Deși ghidurile reprezintă o fundamentare a bunei practici medicale bazate pe cele mai recente dovezi disponibile, ele nu intenționează să înlocuiască raționamentul practicianului în fiecare caz individual. Decizia medicală este un proces integrativ care trebuie să ia în considerare circumstanțele individuale și opțiunea pacientei, precum și resursele, caracterele specifice și limitările instituțiilor de practică medicală. Este de așteptat ca fiecare practician care aplică recomandările în scopul diagnosticării, definirii unui plan terapeutic sau de urmărire, sau al efectuării unei proceduri clinice particulare să utilizeze propriul raționament medical independent în contextul circumstanțial clinic individual, pentru a decide orice îngrijire sau tratament al pacientei în funcție de particularitățile acesteia, opțiunile diagnostice și curative disponibile.Instituțiile și persoanele care au elaborat acest ghid au depus eforturi pentru ca informația conținută în ghid să fie corectă, redată cu acuratețe și susținută de dovezi. Dată fiind posibilitatea erorii umane și/sau progresele cunoștințelor medicale, ele nu pot și nu garantează că informația conținută în ghid este în totalitate corectă și completă. Recomandările din acest ghid clinic sunt bazate pe un consens al autorilor privitor la abordările terapeutice acceptate în momentul actual. În absența dovezilor publicate, ele sunt bazate pe consensul experților din cadrul specialității. Totuși, ele nu reprezintă în mod necesar punctele de vedere și opiniile tuturor clinicienilor și nu le reflectă în mod obligatoriu pe cele ale Grupului Coordonator.Ghidurile clinice nu sunt gândite ca directive pentru un singur curs al diagnosticului, managementului, tratamentului sau urmăririi unui caz, sau ca o modalitate definitivă de îngrijire a pacientei. Variații ale practicii medicale pot fi necesare pe baza circumstanțelor individuale și opțiunii pacientei, precum și resurselor și limitărilor specifice instituției sau tipului de practică medicală. Acolo unde recomandările acestor ghiduri sunt modificate, abaterile semnificative de la ghiduri trebuie documentate în întregime în protocoale și documente medicale, iar motivele modificărilor trebuie justificate detaliat.Instituțiile și persoanele care au elaborat acest ghid își declină responsabilitatea legală pentru orice inacuratețe, informație percepută eronat, pentru eficacitatea clinică sau succesul oricărui regim terapeutic detaliat în acest ghid, pentru modalitatea de utilizare sau aplicare sau pentru deciziile finale ale personalului medical rezultate din utilizarea sau aplicarea lor. De asemenea, ele nu își asumă responsabilitatea nici pentru informațiile referitoare la produsele farmaceutice menționate în acest ghid. În fiecare caz specific, utilizatorii ghidurilor trebuie să verifice literatura de specialitate specifică prin intermediul surselor independente și să confirme că informația conținută în recomandări, în special dozele medicamentelor, este corectă.Orice referire la un produs comercial, proces sau serviciu specific prin utilizarea numelui comercial, al mărcii sau al producătorului, nu constituie sau implică o promovare, recomandare sau favorizare din partea Grupului de Coordonare, a Grupului Tehnic de Elaborare, a coordonatorului sau editorului ghidului față de altele similare care nu sunt menționate în document. Nici o recomandare din acest ghid nu poate fi utilizată în scop publicitar sau în scopul promovării unui produs.Toate ghidurile clinice sunt supuse unui proces de revizuire și actualizare continuă. Cea mai recentă versiune a acestui ghid poate fi accesată prin internet la adresa www.sogr.ro.
 + 
CUPRINS1.Introducere2.Scop3.Metodologie de elaborare și revizie3.1.Etapele procesului de elaborare3.2.Principii3.3.Etapele procesului de revizie3.4.Data reviziei4.Structură5.Evaluare și diagnostic5.1.Evaluarea riscului izoimunizării pe parcursul sarcinii6.Conduită6.1.Conduita în sarcina cu incompatibilitate în sistem Rh6.1.1.Conduită în sarcina cu incompatibilitate fără izoimunizare în sistem Rh6.1.2.Conduită în sarcina cu incompatibilitate și izoimunizare în sistem Rh6.2.Profilaxia izoimunizării în sistem Rh6.2.1.Sarcina sub 12 săptămâni de amenoree6.2.2.Sarcina între 12 și 20 de săptămâni de amenoree6.2.3.Sarcina după 20 de săptămâni – până la naștere6.3.Administrarea profilaxiei antenatale de rutină anti D7.Urmărire și monitorizare8.Aspecte administrative9.Bibliografie10.AnexeAnexa 1. Lista participanților la Reuniunea de Consens de la București, 29-30 Martie 2019Anexa 2. Grade de recomandare și nivele ale dovezilorAnexa 3. Vaccinuri pentru profilaxia izoimunizării RhAnexa 4. Valoarea velocității sistolice maxime pe artera cerebrală medie în funcție de vârsta gestațională și corelația cu MoMAnexa 5. Nivelurile de alarmă ale titrului de anticorpi anti D în funcție de vârsta gestațională + 
Grupul de Coordonare a Elaborării ghidurilor (2009)Comisia Consultativă de Obstetrică și Ginecologie a Ministerului Sănătății PubliceProfesor Dr. Gheorghe Peltecu, președinteProfesor Dr. Radu Vlădăreanu, secretarComisia de Obstetrică și Ginecologie a Colegiului Medicilor din RomâniaProfesor Dr. Vlad Tica, președinteSocietatea de Obstetrică și Ginecologie din RomâniaProfesor Dr. Florin Stamatian, președinteCasa Națională de Asigurări de SănătateDr. Roxana Radu, reprezentantPreședinte – Profesor Dr. Florin StamatianCo-președinte – Profesor Dr. Gheorghe PeltecuSecretar – Profesor Dr. Radu Vlădăreanu + 
Membrii Grupului Tehnic de Elaborare a ghidului (2009)CoordonatorProfesor Dr. Gheorghe PeltecuScriitorDr. Laura GiurcăneanuMembriProfesor Dr. Dimitrie NeaguDr. Ilinca GussiDr. Mircea PredaDr. Doina MihăilescuIntegratorDr. Alexandru EpureEvaluatori externiProfesor Dr. Bodgan MarinescuProfesor Dr. Radu Vlădăreanu + 
Grupul de Coordonare a Reviziei ghidurilor (2019)Societatea de Obstetrică și Ginecologie din RomâniaProfesor Dr. Radu Vlădăreanu, președinteComisia de Obstetrică și Ginecologie a Ministerului SănătățiiProfesor Dr. Nicolae Suciu, președinteComisia de Obstetrică și Ginecologie a Colegiului Medicilor din RomâniaProfesor Dr. Radu Vlădăreanu, președinte + 
Membrii Grupului Tehnic de Revizie a ghidului (2019)CoordonatorProfesor Dr. Radu VlădăreanuScriitorAsist. Univ. Dr. Mihaela BoțIntegratorDr. Alina-Gabriela MarinEvaluatori externiProfesor Dr. Gheorghe PeltecuProfesor Dr. Daniel Mureșan
 + 
ABREVIERIAGREE – Appraisal of Guidelines for Research Evaluation (Revizia Ghidurilor pentru Cercetare Evaluare)DS – Deviație standardILA – Indice lichid amniotici.m. – Intramusculari.v.– Intravenosμg – MicrogrameMoM – Multiplii de medianOG – Obstetrică-ginecologieONU – Organizația Națiunilor UniteTrim – TrimestruUI – Unități internaționaleUNFPA – United Nations Population Fund (Fondul ONU pentru Populație)
1.INTRODUCEREIzoimunizarea Rh pe parcursul sarcinii poate să apară când o pacientă cu Rh negativ este purtătoarea unei sarcini cu făt Rh pozitiv.Înainte de introducerea imunoglobulinei anti D pentru profilaxia izoimunizării din timpul sarcinii, boala hemolitică a nou-născutului afecta 9-10% din sarcini și reprezenta o cauză majoră de mortalitate și morbiditate perinatală. (1,2,3)Administrarea vaccinului anti D a scăzut semnificativ incidența complicațiilor (anemia hemolitică a nou-născutului, hidropsul fetal). Totuși, izoimunizarea Rh rămâne o problemă importantă, continuând să afecteze ~ 2% din sarcini.(4)Mortalitatea asociată cu boala hemolitică a nou-născutului a scăzut însă, de la 46/100.000 nașteri la 1,6/100.000 de nașteri. (5)Ghidul clinic pentru obstetrică și ginecologie pe tema incompatibilității în sistemul Rh este conceput la nivel național.Ghidul clinic pentru obstetrică și ginecologie pe tema conduitei în sarcina cu incompatibilitate în sistemul Rh precizează standardele, principiile și aspectele fundamentale ale conduitei particularizate unui caz concret clinic, care trebuie respectate de practicieni indiferent de nivelul unității sanitare în care activează.2.SCOPScopul ghidului este de a stabili conduita în cazurile de incompatibilitate Rh pentru a contribui la scăderea numărului de paciente izoimunizate pe parcursul sarcinii și la scăderea mortalității și a complicațiilor perinatale.Prezentul ghid clinic pentru conduita în sarcina cu incompatibilitate în sistemul Rh se adresează personalului de specialitate obstetrică-ginecologie, dar și personalului medical din alte specialități (medicina de familie, neonatologie, hematologie, chirurgie, ATI) ce se confruntă cu problematica abordată.Prezentul Ghid clinic pentru obstetrică și ginecologie este elaborat pentru satisfacerea următoarelor deziderate:– creșterea calității unui serviciu medical, a unei proceduri medicale– referirea la o problemă cu mare impact pentru starea de sănătate sau pentru un indicator specific– reducerea variațiilor în practica medicală (cele care nu sunt necesare)– reducerea unui risc sau eliminarea unei incertitudini terapeutice– aplicarea evidențelor în practica medicală; diseminarea unor noutăți științifice– integrarea unor servicii sau proceduri (chiar interdisciplinare)– creșterea încrederii personalului medical în rezultatul unui act medical– ghidul constituie un instrument de consens între clinicieni, facilitând comunicarea dintre aceștia– ghidul protejează practicianul din punct de vedere al malpraxisului– ghidul asigură continuitatea între serviciile oferite de medici și de asistente– ghidul permite structurarea documentației medicale– ghidul permite oferirea unei baze de informații pentru analize și comparații– armonizarea practicii medicale românești cu principiile medicale internațional acceptate.Acest ghid clinic pentru obstetrică și ginecologie este conceput pentru aplicare la nivel național. Ghidul clinic precizează standardele, principiile și aspectele fundamentale ale managementului particularizat unui caz concret clinic, care trebuie respectate de practicieni, indiferent de nivelul unității sanitare în care activează.Se prevede ca acest ghid să fie adaptat la nivelul secțiilor de obstetrică și ginecologie sub forma unor protocoale. Ghidurile clinice sunt mai rigide decât protocoalele, ele fiind realizate la nivel național de grupuri tehnice de elaborare respectând nivele de dovezi științifice, tărie a afirmațiilor, grade de recomandare. Protocoalele reprezintă modalitatea de aplicare a ghidurilor clinice naționale în context local și specifică exact într-o situație clinică anume ce anume trebuie făcut, de către cine și când. Ele permit un grad mai mare de flexibilitate și reflectă circumstanțele și variațiile locale datorate diferitelor tipuri de îngrijire clinică la un anumit nivel.3.METODOLOGIE DE ELABORARE ȘI REVIZIE3.1.Etapele procesului de elaborareCa urmare a solicitării Ministerului Sănătății Publice de a sprijini procesul de elaborare a ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie, Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) a organizat în 8 septembrie 2006 la Casa ONU o întâlnire a instituțiilor implicate în elaborarea ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie.A fost prezentat contextul general în care se desfășoară procesul de redactare a ghidurilor și implicarea diferitelor instituții. În cadrul întâlnirii s-a decis constituirea Grupului de Coordonare a procesului de elaborare a ghidurilor. A fost, de asemenea, prezentată metodologia de lucru pentru redactarea ghidurilor, a fost prezentat un plan de lucru și au fost agreate responsabilitățile pentru fiecare instituție implicată. A fost aprobată lista de subiecte ale ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie și pentru fiecare ghid au fost aprobați coordonatorii Grupurilor Tehnice de Elaborare (GTE) pentru fiecare subiect.În data de 14 octombrie 2006, în cadrul Congresului Societății de Obstetrică și Ginecologie din România (SOGR) a avut loc o sesiune în cadrul căreia au fost prezentate, discutate în plen și agreate principiile, metodologia de elaborare și formatul ghidurilor.Pentru fiecare ghid, coordonatorul a nominalizat componența Grupului Tehnic de Elaborare, incluzând un scriitor și o echipă de redactare, precum și un număr de experți evaluatori externi pentru recenzia ghidului. Pentru facilitarea și integrarea procesului de elaborare a tuturor ghidurilor a fost contractat un integrator. Toate persoanele implicate în redactarea sau evaluarea ghidurilor au semnat Declarații de Interese.Scriitorii ghidurilor au fost contractați și instruiți asupra metodologiei redactării ghidurilor, după care au elaborat prima versiune a ghidului, în colaborare cu membrii GTE și sub conducerea coordonatorului ghidului.Pe parcursul ghidului, prin termenul de medic(ul) se va înțelege medicul de specialitate Obstetrică – Ginecologie, căruia îi este dedicat în principal ghidul clinic. Acolo unde s-a considerat necesar, specialitatea medicului a fost enunțată în clar, pentru a fi evitate confuziile de atribuire a responsabilității actului medical.După verificarea principiilor, structurii și formatului acceptat pentru ghiduri și formatare a rezultat versiunea 2 a ghidului, care a fost trimisă pentru evaluarea externă la experții selectați. Coordonatorul și Grupul Tehnic de Elaborare au luat în considerare și încorporat după caz comentariile și propunerile de modificare făcute de evaluatorii externi și au redactat versiunea 3 a ghidului.Această versiune a fost prezentată și supusă discuției detaliate punct cu punct în cadrul unei Reuniuni de Consens care a avut loc la Sinaia în perioada 2-4 februarie 2007, cu sprijinul Agenției pentru Cooperare și Dezvoltare a Guvernului Elvețian (SDC) și a Fondului ONU pentru Populație (UNFPA). Ghidurile au fost dezbătute punct cu punct și au fost agreate prin consens din punct de vedere al conținutului tehnic, gradării recomandărilor și formulării.Evaluarea finală a ghidului a fost efectuată utilizând instrumentul AGREE. Ghidul a fost aprobat formal de către Comisia Consultativă de Obstetrică și Ginecologie a Ministerului Sănătății Publice, Comisia de Obstetrică și Ginecologie a Colegiul Medicilor din România și Societatea de Obstetrică și Ginecologie din România.Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătății Publice prin Ordinul 1524 din 4 decembrie 2009 și de Colegiul Medicilor prin documentul nr. 3994 din 20 septembrie 2007 și de Societatea de Obstetrică și Ginecologie din România în data de 7 august 2007.3.2.PrincipiiGhidul clinic pentru "Conduita în sarcina cu incompatibilitate în sistemul Rh" a fost conceput cu respectarea principiilor de elaborare a Ghidurilor clinice pentru obstetrică și ginecologie aprobate de Grupul de Coordonare a elaborării ghidurilor și de Societatea de Obstetrică și Ginecologie din România.Fiecare recomandare s-a încercat a fi bazată pe dovezi științifice, iar pentru fiecare afirmație a fost furnizată o explicație bazată pe nivelul dovezilor și a fost precizată puterea științifică (acolo unde există date). Pentru fiecare afirmație a fost precizată alăturat tăria afirmației (Standard, Recomandare sau Opțiune) conform definițiilor din Anexa 2.3.3.Etapele procesului de revizieÎn luna Februarie 2018, conducerea Societății de Obstetrică și Ginecologie (SOGR) a inițiat primii pași pentru revizia ghidurilor clinice pentru obstetrică și ginecologie, stabilindu-se o listă a revizorilor. În cadrul celui de-al 17-lea Congres Național de Obstetrică-Ginecologie, din 20-22 Septembrie 2018, s-a luat decizia ca noua conducere să aibă ca prioritate revizia imediată a ghidurilor clinice.Astfel, noua conducere a SOGR a definitivat și aprobat coordonatorii Grupului Tehnic de Revizie (GTR) pentru fiecare subiect. Pentru fiecare ghid, coordonatorul a nominalizat componența GTR, incluzând un scriitor și o echipă de redactare, precum și un număr de experți externi pentru recenzia ghidului. Pentru facilitarea și integrarea procesului de elaborare a tuturor ghidurilor, SOGR a contractat un integrator.Ghidul revizuit, odată finalizat de coordonator, a fost trimis pentru revizia externă la 2 experți selectați. De asemenea, forma revizuită a fost postată pentru transparență, propuneri și comentarii pe site-ul SOGR: https://sogr.ro/ghiduri-clinice. Coordonatorul și GTR au luat în considerare și au încorporat după caz comentariile și propunerile de modificare făcute de către evaluatorii externi și de pe site, redactând versiunea finală a ghidului.Această versiune a fost prezentată și supusă discuției în cadrul unei Reuniuni de Consens care a avut loc la București, 29-30 martie 2019, organizată și finanțată de SOGR. Revizia ghidului a fost dezbătută și agreată prin consens din punct de vedere al conținutului tehnic, gradării recomandărilor și formulării. Participanții la Reuniunea de Consens sunt prezentați în Anexa 1.Evaluarea finală a reviziei ghidului a fost efectuată utilizând instrumentul AGREE. Ghidul a fost aprobat formal de către Comisia de Obstetrică și Ginecologie a Ministerului Sănătății, Comisia de Obstetrică și Ginecologie a Colegiul Medicilor din România și Societatea de Obstetrică și Ginecologie din România, inițiatorul.Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătății Publice prin Ordinul ………..și de Colegiul Medicilor prin documentul …….. și de Societatea de Obstetrică și Ginecologie din România în data de 30 Martie 2019.3.4.Data revizieiAcest ghid clinic pentru obstetrică și ginecologie va fi revizuit în 2022 sau în momentul în care apar dovezi științifice noi care modifică recomandările făcute.4.STRUCTURĂAcest ghid clinic pentru obstetrică și ginecologie este structurat în 4 capitole specifice temei abordate:– Evaluare (aprecierea riscului) și diagnostic– Conduită (prevenție și tratament)– Urmărire și monitorizare– Aspecte administrative.5.EVALUARE ȘI DIAGNOSTIC5.1.Evaluarea riscului izoimunizării pe parcursul sarcinii

Standard Medicul trebuie să indice determinarea grupului sanguin și a Rh-ului la toate gravidele, în cursul primei vizite prenatale. E
Standard Medicul trebuie să evalueze posibilitatea existenței sindromului de izoimunizare Rh la gravida sau parturienta Rh negativă cu partener conceptual Rh pozitiv. E
> Standard Dacă gravida este Rh negativă, medicul trebuie să indice: – determinarea Rh-ului partenerului conceptual – dozarea anticorpilor anti D la gravidă. C
Argumentare Chiar și în cazul unei prime sarcini există riscul unei izoimunizări anterioare (avort, sarcină extrauterină, transfuzie etc.). IV
Recomandare Dacă este posibil, se indică efectuarea testului prenatal non-invaziv pentru determinarea Rh-ului fetal din sângele matern. C
Argumentare Permite efectuarea profilaxiei numai la femeile Rh negative cu făt Rh pozitiv. (1,2,3) IV
» Recomandare Dacă Rh-ul partenerului conceptual este negativ și paternitatea e sigură, nu se mai recomandă medicului să indice determinări ulterioare ale anticorpilor anti D, la gravida fără antecedente obstetricale cu alt partener. E
Recomandare Se recomandă medicului să indice Testul Coombs indirect, ca metodă pentru determinarea anticorpilor anti D. C
Argumentare Testul Coombs indirect este considerat metoda cu sensibilitatea cea mai mare în determinarea titrului de anticorpi anti D. (4,5,6,7) IV

6.CONDUITĂ6.1.Conduita în sarcina cu incompatibilitate în sistem Rh6.1.1.Conduita în sarcina cu incompatibilitate fără izoimunizare în sistem Rh

Recomandare Dacă Rh-ul partenerului conceptual este pozitiv și anticorpii anti D la gravidă sunt absenți, se recomandă medicului să indice determinările ulterioare de anticorpi anti D: B
Argumentare Dozarea se efectuează: (1) – la 20 săptămâni de amenoree – la 28 săptămâni de amenoree – la 36 săptămâni de amenoree. III
Recomandare La 35 săptămâni de amenoree se recomandă medicului să indice și monitorizare fetală prin alte metode. E
> Opțiune Pentru monitorizarea fetală medicul poate indica la ≥ 32 săptămâni de amenoree: – test de nonstress – profil biofizic. E
Standard În cazul apariției anticorpilor anti Rh (la o pacientă cu sarcina inițial cu incompatibilitate și fără izoimunizare în sistem Rh), medicul trebuie să aplice conduita din sarcina cu incompatibilitate și izoimunizare în sistem Rh (3, 4) (vezi Cap. 6.1.2). C
Standard În cazul în care se poate anticipa nașterea prematură (iar sarcina este sub 35 săptămâni de amenoree) medicul trebuie să indice corticoterapie pentru maturare pulmonară fetală (vezi Cap. 6.1.2). B
Recomandare Se recomandă ca medicul să aleagă modalitatea de naștere în funcție de indicațiile obstetricale, de situația obstetricală locală și de vârsta gestațională. E
Standard Medicul trebuie să efectueze profilaxia izoimunizării în postpartum (vezi Cap. 6.2). A

6.1.2.Conduita în sarcina cu incompatibilitate și izoimunizare în sistem Rh

Standard Medicul trebuie să indice determinarea titrului anticorpilor anti D la prima vizită prenatală. (1,2) A
> Standard Medicul trebuie să indice determinarea titrul anticorpilor anti D, în funcție de valoarea primei determinări și a dinamicii titrului de anticorpi. (3-7) C
» Standard Dacă la prima examinare titrul anticorpilor anti D este C
» Argumentare Dozarea anticopilor anti Rh se efectuează: (1-3) – la 20 săptămâni de amenoree – apoi din 4 în 4 săptămâni până la naștere, dacă titrul anticorpilor rămâne constant. IV
Recomandare Se poate determina Rh fetal prin testul prenatal non-invaziv din sângele matern. Dacă fătul este Rh negativ, se consideră că titrul de anticorpi este rezidual și nu este necesară o monitorizare deosebită a sarcinii. (4) C
» Recomandare Dacă titrul anticorpilor anti D rămâne <1:32 (15 ui ml), se recomandă medicului ca sarcina să fie urmărită în continuare prin dozări de anticorpi, până la 32 săptămâni amenoree. (4) C
» Standard Dacă titrul anticorpilor anti D rămâne <1:32 (15 ui ml), după ≥ 32 săptămâni de amenoree, medicul trebuie să indice evaluarea stării bine fetale prin profil biofizic și test nonstress. (8, 9) C
» Standard Dacă la prima examinare titrul anticorpilor anti D este > 1/32 (15 UI/ml), medicul trebuie să indice repetarea determinării titrului de anticorpi anti Rh la un interval de 4 săptămâni. (1,3) C
» Recomandare Se recomandă medicului a urmări sarcina în continuare prin dozări de anticorpi anti D, până la 28 săptămâni de amenoree, la interval de 4 săptămâni, în următoarele situații: (6-8) – dacă în sarcina actuală titrul anticorpilor anti Rh determinat în dinamică rămâne constant – dacă în sarcina actuală titrul anticorpilor anti Rh determinat în dinamică, crește la mai puțin de 4 ori față de titrul inițial. C
Argumentare Titrul staționar sau creșterea la mai puțin de 4 ori față de titrul inițial al anticorpilor anti D sugerează posibilitatea unui făt Rh negativ. IV
Opțiune În funcție de dinamica anticorpilor anti D, medicul poate indica determinarea lor mai frecvent. C
Argumentare Cinetica anticorpilor se corelează bine cu intensitatea hemolizei fetale și a vârstei gestaționale. – Un nivel al anticorpilor anti-D – Un nivel al anticorpilor anti-D > 1/32 poate determina hemoliză fetală severă.(10) IV
» > Standard În cazurile de incompatibilitate Rh cu izoimunizare, medicul trebuie să indice evaluarea stării fetale începând cu 32 de săptămâni de amenoree. E
» > Recomandare Se recomandă medicului să indice evaluarea stării de bine fetale începând cu 32 de săptămâni de amenoree, individualizat, în funcție de evoluția stării fetale și a titrului de anticorpi anti D. E
Argumentare Se urmărește evaluarea intensității hemolizei fetale și detectarea semnelor anemiei fetale.
Standard Evaluarea stării fetale trebuie să se efectueze într-un centru cu compartiment de medicină materno-fetală prin: 1. Mijloace neinvazive – ecografie fetală standard cu Doppler cu determinarea vitezei maxime la nivelul arterei cerebrale medii și a raportului cerebro-ombilical* – Scor biofizic – Nonstress test2 Mijloace invazive – determinarea hemoglobinei fetale și a hematocritului prin cordocenteză* E
Standard Dacă titrul anticorpilor anti D nu crește > 1/32, evaluarea prin mijloace neinvazive nu indică o suferință fetală acută și valoarea velocității maxime pe artera cerebrală medie se menține <1,5 MoM (vezi Anexa 4), se recomandă medicului să efectueze reevaluarea stării de bine fetale la interval de 7 zile până la 37-38 săptămâni de amenoree (5,10) când se recomandă nașterea. C
Standard Dacă titrul anticorpilor anti D crește > 1/32, se recomandă medicului să indice evaluarea de urgență a stării fătului, prin mijloace neinvazive sau invazive.* E
Standard Evaluare prin mijloace non-invazive Dacă titrul anticorpilor anti D crește > 1/32 și velocitatea maximă pe artera cerebrală medie* este <1,5 MoM (vezi anexa 4), se recomandă medicului să efectueze reevaluarea stării de bine fetale la interval de 7 zile până la 37-38 saptămâni de amenoree (5,10) când se recomandă nașterea. C
Recomandare Evaluare/tratament prin mijloace invazive Dacă velocitatea maximă pe artera cerebrală medie este > 1,5 MoM, se efectuează cordocenteză cu determinarea hemoglobinei și a hematocritului fetal.*– Dacă hemoglobina fetală este scăzută cu mai puțin de 2DS și hematocritul nu este mai mic de 30%, se reevaluează prin mijloace invazive la 1-2 săptămâni(10) – Dacă hemoglobina fetală este scăzută cu mai mult de 2DS, hematocritul este mai mic de 30% și sarcina este <35 săptămâni de amenoree, se recomandă transfuzie intrauterină (10) – Dacă hemoglobina fetală este scăzută cu mai mult de 2DS, hematocritul este mai mic de 30% și sarcina este > 35 săptămâni de amenoree, se indică nașterea imediată. C
Standard Dacă titrul anticorpilor anti D crește > 1/32, velocitatea maximă pe artera cerebrală medie* este > 1,5 MoM (vezi Anexa 4) și sarcina este > 35 săptămâni de amenoree, medicul trebuie să indice nașterea imediată. C
Standard Dacă titrul anticorpilor anti D crește > 1/32, velocitatea maximă pe artera cerebrală medie* este > 1,5 MoM, sarcina este sub 35 săptămâni de amenoree și nu sunt semne de suferință fetală acută care să impună nașterea de urgență, medical trebuie să indice corticoterapie pentru accelerarea maturării pulmonare fetale (5,11,12) și finalizarea sarcinii după minim 24 ore de la ultima doză de corticoterpie. B
> Standard Medicul trebuie să indice următoarele doze de corticosteroizi: – Betametazonă: două doze i. m. de 12 mg la interval de 24 oresau – Dexametazonă: patru doze injectabil i.m. de 6 mg la interval de 12 ore. B
Argumentare Studiile efectuate cu privire la administrarea de corticosteroizi nu au evidențiat beneficii la administrarea unor doze mai mari sau repetate de corticoterapie. (13,14) IIb
Standard Medicul trebuie să reevalueze starea fetală în cazul scăderii titrului anticorpilor anti D. E
Argumentare Scăderea titrului anticorpilor anti D reprezintă în cele mai multe cazuri transferul masiv de anticorpi în circulația fetală și fixarea lor pe eritrocitele fetale.
Recomandare Se recomandă ca medicul să aleagă modalitatea de naștere în funcție de indicațiile obstetricale, de situația locală și de vârsta gestațională. E

6.2.Profilaxia izoimunizării în sistem Rh

Standard Medicul trebuie să indice profilaxia izoimunizării în sistem Rh, dacă sunt îndeplinite condițiile, în următoarele cazuri: – avort spontan– avort la cerere (2, 4, 15)– avort terapeutic (2, 4) – sarcină extrauterină – evacuarea sarcinii molare (2,4,16) – biopsia de vilozități coriale – amniocenteză – cordocenteză – deces intrauterin al fătului (trimestrul II sau III de sarcină) (2,4,17) – embrioreducție – traumatism abdominal pe parcursul sarcinii (trimestrul al II-lea sau al III-lea de sarcină) (2, 4,18) – versiune cefalică externă– proceduri terapeutice intrauterine (plasare de șunturi, transfuzie sânge, intervenții chirurgicale, proceduri laser) (2,4) – nașterea fiziologică sau prin operație cezariană. A

6.2.1.Sarcina sub 12 săptămâni de amenoree

Recomandare În cazul sarcinilor mai mici de 12 săptămâni complicate cu sângerare repetitivă/abundentă sau asociată cu dureri abdominale, se recomandă vaccinarea cu imunoglobulină anti D: – doza minimă trebuie să fie de 50 mcg (250 UI) – administrarea se face în primele 72 h – nu este necesar un test pentru hemoragie fetomaternă. (4) C
Recomandare În caz de avort spontan complet confirmat ecografic și care nu necesită intervenție instrumentară în scop evacuator și hemostatic, nu este necesară administrarea imunoglobulinei anti D. C
Argumentare Expunerea maternă la antigenul D este neglijabilă. (4,19) IV
Recomandare În caz de sângerare vaginală ușoară în primul trimestru al sarcinii, imunoglobulina anti-D în scop profilactic nu este necesară. C
Argumentare Expunerea maternă la antigenul D este neglijabilă. (4,19) IV
Recomandare În cazul întreruperii terapeutice sau la cerere a sarcinii, indiferent de metodele chirurgicale sau medicale și indiferent de vârsta gestațională, gravidele Rh-negativ care anterior nu au fost sensibilizate, trebuie să primească o doză profilactică de imunoglobulină anti D Ig de 50 mcg (250 UI) în decurs de 72 ore de la eveniment. (4,19) C
Recomandare În cazul sarcinii ectopice, o doză minimă de imunoglobulină anti D de 50 mcg (250 UI) trebuie administrată tuturor pacientelor Rh negativ care anterior nu au fost sensibilizate, în decurs de 72 ore de la eveniment. (4,19) C
Recomandare În cazul sarcinii molare se recomandă o doză minimă de 50 mcg (250 UI de imunoglobulină anti-D la pacientele Rh negativ care anterior nu au fost sensibilizate, în decurs de 72 ore de la eveniment. C
Argumentare Deoarece există un potențial semnificativ de sensibilizare. (4,20) IV

6.2.2.Sarcina între 12 și 20 de săptămâni de amenoree

Recomandare Investigații de laborator necesare În cazul unui eveniment potențial sensibilizant, trebuie dozați anticorpii anti D. – dacă se identifică prezența anticorpilor anti D, ar trebui să se obțină un istoric suplimentar pentru a se determina dacă prezența lor se datorează unui mecanism imun sau pasiv (ca rezultat al injectării anterioare de imunoglobulină anti D). (4) – dacă nu se poate ajunge la o concluzie clară cu privire la originea anticorpilor anti D detectați, atunci pacienta ar trebui să beneficieze în continuare de profilaxia anti D, presupunând că aceasta poate fi pasivă. – pacientele cu rezultate echivoce/neconfirmate a anticorpilor anti D, ar trebui să fie tratate ca Rh negative până la finalizarea testelor de confirmare. – nu este necesar un test pentru determinarea hemoragiei feto-materne înainte de 20 de săptămâni de amenoree. C
Argumentare În cazul unui eveniment potențial sensibilizant, se recomandă administrarea unei doze minime de 50 mcg (250 UI) de imunoglobulină anti D în decurs de 72 de ore de la eveniment. (4,19) Gravidele Rh negative, care prezintă sângerare uterină continuă între 12 și 20 de săptămâni de gestație ar trebui să primească cel puțin 50 mcg (250 UI) de imunoglobulină anti D, la interval de 6 săptămâni. IV

6.2.3.Sarcina după 20 de săptămâni – până la naștere

Recomandare Investigații de laborator necesare În cazul unui eveniment potențial sensibilizant după 20 săptămâni de amenoree trebuie dozați anticorpii anti D. – dacă se identifică prezența anticorpilor anti D, ar trebui să se obțină un istoric suplimentar pentru a se determina dacă prezența lor se datorează unui mecanism imun sau pasiv (ca rezultat al injectării anterioare de imunoglobulină anti D). (4) – dacă nu se poate ajunge la o concluzie clară cu privire la originea anticorpilor anti D detectați, atunci pacienta ar trebui să primească în continuare profilaxia anti D, presupunând că aceasta poate fi pasivă. – pacientele cu rezultate echivoce/neconfirmate ale anticorpilor anti D, ar trebui să fie tratate ca Rh negative până la finalizarea testelor de confirmare. C
Recomandare Toate gravidele Rh negative care nu au fost sensibilizate anterior ar trebui să primească profilaxie de rutină antenatală cu imunoglobulină anti-D, doză unică la 28 de săptămâni de amenoree. B
Argumentare Doza profilactică de imunoglobulină anti D se recomandă să se efectueze după determinarea titrului de anticorpi la 28 de săptămâni de amenoree. (4) III
Standard După 28 săptămâni de amenoree, pentru orice eveniment potențial sensibilizant, gravidele neimunizate anterior trebuie să primească o doză minimă de 100 mcg (500 UI) anti D Ig în decurs de 72 ore de la eveniment. (2) C
Argumentare Se recomandă administrarea indiferent dacă gravida a primit deja imunoglobulină anti D la 28 săptămâni. (2) Gravidele Rh negative, care prezintă sângerare uterină continuă după 20 de săptămâni de gestație, considerată clinic ca fiind același eveniment sensibilizant, ar trebui să primească o doză de 100 mcg (500 UI) de imunoglobulină anti D Ig, la interval de 6 săptămâni. (4) IV
Opțiune În cazul sângerării uterine persistente, se poate opta pentru determinarea non-invazivă a Rh-ului fetal din sângele matern. (4,21) C
Argumentare Pentru evitarea prelevării repetate de probe sangvine și a administrării repetate de doze de imunoglobulină. IV
Standard La naștere, pentru o imunoprofilaxie cât mai adecvată, medicul trebuie sa indice ca imunoglobulina anti D sa fie administrată cât mai curând postpartum. (1,2,4) A
Argumentare Momentul nașterii este responsabil pentru aprox. 90% din cazurile de izoimunizare. Ib
> Standard Medicul trebuie să indice administrarea imunoglobulinei anti D, i.m., în primele 72 de ore după naștere, în cazurile în care sunt îndeplinite următoarele condiții: (1,2,4) – lehuză Rh negativ – nou-născut Rh pozitiv – anticorpi anti D absenți la mamă. A
Argumentare Momentul nașterii este responsabil pentru aprox. 90% din cazurile de izoimunizare. Ib
» Recomandare Dacă din diverse motive pacienta nu a fost vaccinată în primele 72 de ore, medicul va recomanda administrarea imunoglobulinei anti D, i.m., în primele 10 zile de la naștere. (1,2,4) B
Argumentare S-a constatat un beneficiu pentru sarcinile următoare, chiar și în cazurile în care imunoglobulina anti D a fost administrată cu întârziere, față de cazurile în care nu (2,4,22) s-a administrat deloc. III
Standard Medicul trebuie să nu indice tratament cu imunoglobulină anti D la pacientele care au deja anticorpi anti D. (2,4,22) C
Opțiune Medicul poate opta pentru a nu administra imunoprofilaxia cu imunoglobulina anti D la pacientele la care se practică sterilizare chirurgicală, cu acceptul informat al acestora. (23) C
Opțiune Medicul poate indica o doză dublă/triplă de imunoglobulină anti D i.m. în cazurile în care nașterea a implicat hemoragie feto-maternă masivă. B
Argumentare Se consideră că 50 mcg (250 UI) imunoglobulină anti D administrată exclusiv i.m. asigură protecție pentru 2,5 ml hematii fetale (5 ml sânge fetal). (24,25) III
» Standard Medicul trebuie să nu indice administrarea unei doze mai mari de 300 mcg (1.500 UI)/24 de ore de imunoglobulină anti D administrată exclusiv i.m. E
Opțiune În cazurile cu hemoragie masivă feto-maternă, medicul poate recomanda imunoglobulina anti D cu administrare intravenoasă sau intramusculară (vezi Anexa 3). E

6.3.Administrarea profilaxiei antenatale de rutină anti D

Recomandare Teste de laborator necesare: La 28 săptămâni de gestație se recomandă dozarea anticorpilor anti D. Dacă se identifică prezența anticorpilor anti D, ar trebui să se obțină un istoric suplimentar pentru a se determina dacă prezența lor se datorează unui mecanism imun sau pasiv (ca rezultat al injectării anterioare de imunoglobulină anti D). (1) Dacă nu se poate ajunge la o concluzie clară cu privire la originea anticorpilor anti D detectați, atunci pacienta ar trebui să beneficieze în continuare de profilaxia anti D. (1) C
Standard Medicul trebuie să indice profilaxia antenatală de rutină anti D la pacientele Rh negative fără izoimunizare.
Standard Profilaxia se efectuează în regim monodoză, cu administrarea unei doze de imunoglobulină anti D de 300 mcg (1.500 UI) la 28 de săptămâni de amenoree. B
Argumentare Există dovezi clare că profilaxia antenatală cu imunoglobulină anti D, realizează o reducere semnificativă a incidenței izoimunizării Rh. (1,2,3) III
Recomandare Efectuarea profilaxiei antenatale anti D de rutină nu trebuie să fie afectată de administrarea anterioară de imunoglobulină anti D administrată în cursul aceleiași sarcini, pentru un eveniment sensibilizant. E

7.URMĂRIRE ȘI MONITORIZARE

Standard Medicul trebuie să indice urmărirea sarcinilor cu izoimunizare în sistem Rh, prin următoarele investigații paraclinice: (1-3) – Dozarea în dinamică a anticorpilor anti D – Explorări ecografice B
Standard Medicul trebuie să indice efectuarea examenului ecografic obstetrical pentruevaluarea semnelor directe și indirecte de afectare fetală: (1-3) B
Argumentare Următoarele modificări depistate ecografic, sunt semne de alarmă, ce impun o atentă urmărire a sarcinii: (5) – grosimea placentei > 4 cm – indice lichid amniotic > 18 – circumferința abdominală crescută (apreciază indirect dimensiunea blocului hepato-splenic) – diametrul venei ombilicale > 8 mm. III
Standard Medicul trebuie să indice ca monitorizarea Doppler să completeze ecografia bidimensională, în aprecierea stării intrauterine a fătului și a gradului de anemie . A
Argumentare Semnele hidropsului fetal (ascită, efuziuni pleurale si/sau pericardice, edem cutanat) sunt prezente când hemoglobina fetală este cu cel puțin 7g/dl sub limita normală corespunzătoare vârstei gestaționale. (5) Măsurarea velocității maxime pe artera cerebrală medie este cel mai sensibil parametru predictiv al anemiei fetale. (6-16) Ib
> Recomandare Se recomandă medicului să indice ca intervalul dintre evaluările ecografice Doppler pentru depistarea anemiei fetale să fie între 7-14 zile, începând de la vârsta gestațională de 28 de săptămâni, în cazurile cu izoimunizare. E

8.ASPECTE ADMINISTRATIVE

Recomandare Se recomandă ca fiecare unitate medicală în care se efectuează tratamentul gravidelor cu incompatibilitate în sistemul Rh, să redacteze protocoale proprii bazate pe prezentele standarde. E
Standard Sarcina cu izoimunizare prin incompatibilitate în sistemul Rh, este o sarcină cu risc și monitorizarea sarcinii trebuie efectuată de către medicul de specialitate OG, în colaborare multidisciplinară. (1) E
> Standard Medicul trebuie să îndrume în vederea nașterii, gravidele cu izoimunizare prin incompatibilitate în sistem Rh în sarcina actuală, într-o maternitate de gradul II-III. (1) E
Standard *Ecografia fetală Doppler cu măsurarea velocității maxime la nivelul arterei cerebrale medii se efectuează de către medicii cu atestat de studii complementare în medicină materno-fetală. E
Standard * Procedurile intrauterine se efectuează în compartimentele de medicină materno-fetală, de către medicii cu atestat de studii complementare în medicină materno-fetală. E
Standard Medicul neonatolog care va prelua nou-născutul trebuie informat de către medicul de specialitate OG, asupra particularităților cazului și în special despre: – nivelul titrului de anticorpi anti D – vârsta gestațională – tratamente efectuate – complicații apărute la sarcinile anterioare E
Standard Recoltarea sângelui din cordonul ombilical pentru stabilirea Rh-ului copilului trebuie să fie efectuată de către personalul desemnat al sălii de naștere (moașe, asistente OG) sau al secției de neonatologie. E
Standard Imediat după naștere, medicul trebuie să indice ca unei lehuze cu Rh negativ și nou-născut Rh pozitiv, să i se determine prezența de anticorpi anti D, în vederea îndeplinirii criteriilor de administrare a imunoglobulinei anti D administrată exclusiv i.m. E
Standard În cazul în care unitatea sanitară nu deține imunoglobulină anti D, medicul curant OG trebuie să elibereze, în timp util după naștere, o rețetă pacientei, cu prescrierea acestui produs. E
Argumentare Eliberarea rețetei este necesară pentru ca pacienta să poată procura imunoglobulină anti D din farmacie.
Standard Medicul curant OG trebuie să explice pacientei atât necesitatea vaccinării cât și riscurile la care se expune în cazul în care nu beneficiază de imunoprofilaxie. E
Standard În foaia de observație a pacientei, medicul curant trebuie să menționeze toate aspectele legate de vaccinare: – data și ora la care a fost efectuată vaccinarea – persoana care a efectuat vaccinarea – semnătura pacientei. E
Standard În cazul în care pacienta refuză vaccinarea, medicul curant trebuie să menționeze în foaia ei de observație acest lucru, pacienta asumându-și răspunderea deplină pentru riscurile ulterioare posibile. E
Standard Profilaxia izoimunizării trebuie să fie efectuată în maternități de gradul 1, 2 și 3 dacă sunt îndeplinite cumulativ criteriile medicale enunțate la Cap. 6.2.3. E

9.BIBLIOGRAFIE + 
Introducere1.Finn, R, Clarke, CA, Donohoe, WT, et al. Experimental studies on the prevention of Rh haemolytic disease. Br Med J 1961; 5238:1486.2.Gorman, JG, Freda, VJ, Pollack, W. Intramuscular injection of a new experimental gamma2 globulin preparation containing high levels of anti-Rh antibody as a means of preventing sensitization to Rh. Proc IXth Congress of the International Society of Haematology 1962; 2:545.3.S.J. Urbaniak, M.A. Greiss Rh D haemolytic disease of the fetus and the newborn. Blood Reviews, 2000 Mar;14(1):44-61.4.Chavez, GF, Mulinare, J, Edmonds, LD. Epidemiology of Rh hemolytic disease of the newborn in the United States. JAMA 1991; 265:3270.5.Pilgrim H, Lloyd-Jones M, Rees A. Routine antenatal anti-D prophylaxis for RhD-negative women: a systematic review and economic evaluation. Health Technol Assess 2009;13(10)
 + 
Evaluare și diagnostic1.ACOG Practice Bulletin No. 192 Summary: Management of Alloimmunization During Pregnancy. Obstet Gynecol. 2018 Mar. 131 (3):611-6122.Cacciatore A, Rapiti S, Carrara S, et al. Obstetric management in Rh alloimmunizated pregnancy. Journal of Prenatal Medicine. 2009;3(2):25-27.3.Fung KFK, Eason E. Prevention of Rh Alloimunization. No. 133. J Obstet Gynaecol Can. 2018 Jan;40(1):e1-e10. doi: 10.1016/j.jogc.2017.11.007.4.Bergstorm H, Nillsonl, Ryttinger L. Demonstration of Rh antigens in a 38 day old fetus.5.Medearis, AL, Hensleigh, PA, Parks, DR, Herzenberg, LA. Detection of fetal erythrocytes in maternal blood post partum with the fluorescence-activated cell sorter. Am J Obstet Gynecol 1984; 148:2906.Qureshi, H. , Massey, E. , Kirwan, D. , Davies, T. , Robson, S. , White, J. , Jones, J. and Allard, S. (2014), BCSH guideline for the use of anti-D immunoglobulin for the prevention of haemolytic disease of the fetus and newborn. Transfusion Med, 24: 8-20. doi:10.1111/tme.120917.Aykut A, Onay H, Sagol S, Gunduz C, Ozkinay F, Cogulu O. Determination of fetal rhesus d status by maternal plasma DNA analysis. Balkan J Med Genet. 2013;16(2):33-8.
 + 
Conduită1.Cacciatore A, Rapiti S, Carrara S, et al. Obstetric management in Rh alloimmunizated pregnancy. Journal of Prenatal Medicine. 2009;3(2):25-27.2.ACOG Practice Bulletin No. 192 Summary: Management of Alloimmunization During Pregnancy. Obstet Gynecol. 2018 Mar. 131 (3):611-6123.Delaney M, Matthews DC. Hemolytic disease of the fetus and newborn: managing the mother, fetus, and newborn Hematology 2015:146-151; doi:10.1182/asheducation-2015.1.1464.Qureshi, H. , Massey, E. , Kirwan, D. , Davies, T. , Robson, S. , White, J. , Jones, J. and Allard, S. (2014), BCSH guideline for the use of anti-D immunoglobulin for the prevention of haemolytic disease of the fetus and newborn. Transfusion Med, 24: 8-20. doi:10.1111/tme.120915.In Ghesquie` re L, et al. Management of red blood cell alloimmunization in pregnancy. J Gynecol Obstet Hum Reprod (2018), https://doi.org/10.1016/j.jogoh.2018.02.0016.Delaney M, Matthews DC. Hemolytic disease of the fetus and newborn: managing the mother, fetus, and newborn. Hematology Am Soc Hematol Educ Program. 2015 Dec 5. 2015 (1):146-51.7.Walsh, C.A., Doyle, B., Quigley, J., Mcauliffe, F.M., Fitzgerald, J.T., Mahony, R., Higgins, S., Carroll, S., McParland, P. (2014). Reassessing critical maternal antibody threshold in RhD alloimmunization: a 16-year retrospective cohort study. Ultrasound in obstetrics gynecology : the official journal of the International Society of Ultrasound in Obstetrics and Gynecology, 44 6, 669-73 .8.Velkova E. Correlation between the Amount of Anti-D Antibodies and IgG Subclasses with Severity of Haemolytic Disease of Foetus and Newborn. Open Access Macedonian Journal of Medical Sciences. 2015;3(2):293-297. doi:10.3889/oamjms.2015.058.9.Abbasi, N. , Johnson, J. and Ryan, G. (2017), Fetal anemia. Ultrasound Obstet Gynecol, 50: 145-153. doi:10.1002/uog.1755510.Kenneth J Moise Jr, MD. Management of pregnancy complicated by Rhesus (D) alloimmunization. Uptodate. Last updated Jan 30, 2019.11.Jain D. (2017). Rh isoimmunized pregnancy managed noninvasively: A report of two cases. International journal of applied basic medical research, 7(1), 73-76.12.Maciuleviciene R, Gaurilcikas A et al (2008) Fetal middle cerebral artery Doppler velocimetry in cases of rhesus alloimmunization, The Journal of Maternal-Fetal Neonatal Medicine, 21:6, 361-365, DOI: 10.1080/1476705080203778713.Shourbagy SE, Elsakhawy M. Prediction of fetal anemia by middle cerebral artery Doppler. Middle East Fertility Society Journal. 2012. doi.org/10.1016/j.mefs.2012.09.00314.Jobe, AH, Soll, RF. Choice and dose of corticosteroid for antenatal treatments. Am J Obstet Gynecol 2004; 190:878.15.Lee, BH, Stoll, BJ, McDonald, SA, Higgins, RD. Adverse neonatal outcomes associated with antenatal dexamethasone versus antenatal betamethasone. Pediatrics 2006; 117:1503.16.Medearis, AL, Hensleigh, PA, Parks, DR, Herzenberg, LA. Detection of fetal erythrocytes in maternal blood post partum with the fluorescence-activated cell sorter. Am J Obstet Gynecol 1984; 148:290.17.Gupte SC. Advances in detection of antenatal alloimmunization and its management. Asian Journal of Transfusion Science. 2015;9(Suppl 1):S3-S5. doi:10.4103/0973-6247.157014.18.Ben-David, G., Sheiner, E., Levy, A.G., Erez, O., Mazor, M. (2008). An increased risk for non allo-immunization related intrauterine fetal death in RhD-negative patients. The journal of maternal-fetal neonatal medicine : the official journal of the European Association of Perinatal Medicine, the Federation of Asia and Oceania Perinatal Societies, the International Society of Perinatal Obstetricians, 21 4, 255-9.19.Royal College of Obstetrics and Gynaecologists (RCOG Green Top Guideline 22, revised March). (2011) The Use of Anti-D Immunoglobulin for Rhesus D Prophylaxis. http://www.rcog.org.uk/files/rcog- corp/GTG22AntiD.pdf20.Royal College of Obstetrics and Gynaecologists (RCOG Green Top Guideline 65 may). (2014) The management of gestational trophoblastic disease. 21.Vivanti, Alexandre et al. Diagnostic accuracy of fetal rhesus D genotyping using cell-free fetal DNA during the first trimester of pregnancy. (2016). American Journal of Obstetrics Gynecology , Volume 215 , Issue 5 , 606.e1 – 606.e522.Venu J, Radha C et al. Guidelines for the Management of a Pregnant Trauma Patient. J Obstet Gynaecol Can 2015;37(6):553–57123.McBain RD, Crowther CA, Middleton P. Anti-D administration in pregnancy for preventing Rhesus alloimmunisation. Cochrane Database of Systematic Reviews 2015, Issue 9. Art. No.: CD000020. DOI: 10.1002/14651858.CD000020.pub3.24.Gorman JG, Freda Vj. Rh immune globulin is indicated for Rh negative mothers undergoing sterilization. Am J Obstet Gynecol 1972; 112: 868-869 (Level III)25.Krywko DM, Shunkwiler SM. Kleihauer Betke Test. [Updated 2017 May 1]. In: StatPearl. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2018 Jan
 + 
Profilaxia anti D antenatală de rutină1.Qureshi, H. , Massey, E. , Kirwan, D. , Davies, T. , Robson, S. , White, J. , Jones, J. and Allard, S. (2014), BCSH guideline for the use of anti-D immunoglobulin for the prevention of haemolytic disease of the fetus and newborn. Transfusion Med, 24: 8-20. doi:10.1111/tme.120912.Tiblad E, Taune Wikman A, Ajne G, et al. Targeted Routine Antenatal Anti-D Prophylaxis in the Prevention of RhD Immunisation – Outcome of a New Antenatal Screening and Prevention Program. Thorne C, ed. PLoS ONE. 2013;8(8):e70984. doi:10.1371/journal.pone.0070984.3.MacKenzie, I.Z., Roseman, F., Findlay, J. et al.(2006) The Kinetics of routine antenatal prophylactic intramuscular injections of polyclonal anti-D immunoglobulin. British Journal of Obstetrics and Gynaecology, 113, 97–101.4.Pilgrim, H., Lloyd-Jones, M. Rees, A. (2009) Routine antenatal anti-D prophylaxis for Rh D negative women: a systematic review and economic evaluation. Health Technology Assessment, 13, 1–126 . + 
Urmărire și monitorizare1.Nicolaides, KH, Fontanarosa, M, Gabbe, SG, Rodeck, CH. Failure of ultrasonographic parameters to predict the severity of fetal anemia in rhesus alloimmunization. Am J Obstet Gynecol 1988; 158:920.2.Bahado-Singh, R, Oz, U, Mari, G, et al. Fetal splenic size in anemia due to Rh-alloimmunization. Obstet Gynecol 1998; 92:828.3.Roberts, AB, Mitchell, JM, Lake, Y, Pattison, NS. Ultrasonographic surveillance in red blood cell alloimmunization. Am J Obstet Gynecol 2001; 184:1251.4.Pelinescu- Onciul Dimitrie. Ecografia în Obstetrică 1998 (12) 122-124.5.Nicolaides, KH, Thilaganathan, B, Rodeck, CH, Mibashan, RS. Erythroblastosis and reticulocytosis in anemic fetuses. Am J Obstet Gynecol 1988; 159:1063.6.Dukler, D, Oepkes, D, Seaward, G, Windrim, R. Noninvasive tests to predict fetal anemia: A study comparing Doppler and ultrasound parameters. Am J Obstet Gynecol 2003; 188:1310.7.Detti, L, Mari, G, Akiyama, M, Cosmi, E, et al. Longitudinal assessment of the middle cerebral artery peak systolic velocity in healthy fetuses and in fetuses at risk for anemia. Am J Obstet Gynecol 2002; 187:937.8.Mari, G, for the Collaborative Group for Doppler Assessment of the Blood Velocity in Anemic Fetuses. Noninvasive diagnosis by Doppler ultrasonography of fetal anemia due to maternal red-cell alloimmunization. N Engl J Med 2000; 342:9.9.Teixeira, JM, Duncan, K, Letsky, E, Fisk, NM. Middle cerebral artery peak systolic velocity in the prediction of fetal anemia. Ultrasound Obstet Gynecol 2000; 15:205.10.Abdel-Fattah, SA, Soothill, PW, Carroll, SG, Kyle, PM. Noninvasive diagnosis of anemia in hydrops fetalis with the use of middle cerebral artery Doppler velocity. Am J Obstet Gynecol 2001; 185:1411.11.Zimmerman, R, Carpenter, RJ Jr, Durig, P, Mari, G. Longitudinal measurement of peak systolic velocity in the fetal middle cerebral artery for monitoring pregnancies complicated by red cell alloimmunisation: a prospective multicentre trial with intention-to-treat. BJOG 2002; 109:746.12.Deren, O, Onderoglu, L. The value of middle cerebral artery systolic velocity for initial and subsequent management in fetal anemia. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol 2002; 101:26.13.Scheier, M, Hernandez-Andrade, E, Carmo, A, et al. Prediction of fetal anemia in rhesus disease by measurement of fetal middle cerebral artery peak systolic velocity. Ultrasound Obstet Gynecol 2004; 23:432.14.Detti, L, Oz, U, Guney, I, et al. Doppler ultrasound velocimetry for timing the second intrauterine transfusion in fetuses with anemia from red cell alloimmunization. Am J Obstet Gynecol 2001; 185:1048.15.Mari, G. Middle cerebral artery peak systolic velocity for the diagnosis of fetal anemia: the untold story. Ultrasound Obstet Gynecol 2005; 25:323.16.Oepekes, D, Seaward, PG, Vandenbussche, FP, et al. Doppler ultrasonography compared to amniotic fluid DOD in the prediction of fetal anemia in Rh-alloimmunized pregnancies. N Engl J Med 2006. 355:156.17.Moise, KJ Jr. Diagnosing hemolytic disease of the fetus–time to put the needles away?. N Engl J Med 2006; 355:192.
 + 
Aspecte administrative1.Qureshi, H. , Massey, E. , Kirwan, D. , Davies, T. , Robson, S. , White, J. , Jones, J. and Allard, S. (2014), BCSH guideline for the use of anti-D immunoglobulin for the prevention of haemolytic disease of the fetus and newborn. Transfusion Med, 24: 8-20. doi:10.1111/tme.12091
10.ANEXEAnexa 1. Lista participanților la Reuniunea de Consens de la București, 29-30 Martie 2019Anexa 2. Grade de recomandare și nivele ale dovezilorAnexa 3. Vaccinuri pentru profilaxia izoimunizării RhAnexa 4. Valoarea velocității sistolice maxime pe artera cerebrală medie în funcție de vârsta gestațională și corelația cu MoMAnexa 5. Nivelurile de alarmă ale titrului de anticorpi anti D în funcție de vârsta gestațională + 
Anexa nr. 1
Lista participanților la Reuniunea de Consens de la București, 29-30 Martie 2019
Prof. Dr. Radu Vlădăreanu, BucureștiProf. Dr. Daniel Mureșan, Cluj-NapocaProf. Dr. Nicolae Suciu, BucureștiProf. Dr. Gabriel Bănceanu, BucureștiProf. Dr. Elvira Bratilă, BucureștiProf. Dr. Ștefan Buțureanu, IașiProf. Dr. Crîngu Ionescu, BucureștiProf. Dr. Claudiu Mărginean, Târgu MureșProf. Dr. Claudia Mehedințu, BucureștiProf. Dr. Dan Mihu, Cluj-NapocaProf. Dr. Marius Moga, BrașovProf. Dr. Mircea Onofriescu, IașiProf. Dr. Gheorghe Peltecu, BucureștiProf. Dr. Lucian Pușcașiu, Târgu-MureșProf. Dr. Liana Pleș, BucureștiProf. Dr. Manuela Russu, BucureștiProf. Dr. Demetra Socolov, IașiProf. Dr. Răzvan Socolov, IașiProf. Dr. Florin Stamatian, Cluj-NapocaProf. Dr. Anca Stănescu, BucureștiProf. Dr. Vlad Tica, ConstanțaConf. Dr. Costin Berceanu, CraiovaConf. Dr. Elena Bernad, TimișoaraConf. Dr. Iuliana Ceaușu, BucureștiConf. Dr. Radu Chicea, SibiuConf. Dr. Alexandru Filipescu, BucureștiConf. Dr. Gheorghe Furău, AradConf. Dr. Dominic Iliescu, CraiovaConf. Dr. Laurențiu Pirtea, TimișoaraConf. Dr. Ștefania Tudorache, CraiovaȘL Dr. Șerban Nastasia, BucureștiDr. Marius Calomfirescu, BucureștiAsist. Univ. Dr. Mihaela Boț, BucureștiDr. Alina Marin, București
 + 
Anexa nr. 2
Grade de recomandare și nivele ale dovezilor
Tabel 1. Clasificarea tăriei aplicate gradelor de recomandare

Standard Standardele sunt norme care trebuie aplicate rigid și trebuie urmate în cvasitotalitatea cazurilor, excepțiile fiind rare și greu de justificat.
Recomandare Recomandările prezintă un grad scăzut de flexibilitate, nu au forța Standardelor, iar atunci când nu sunt aplicate, acest lucru trebuie justificat rațional, logic și documentat.
Opțiune Opțiunile sunt neutre din punct de vedere a alegerii unei conduite, indicând faptul că mai multe tipuri de intervenții sunt posibile și că diferiți medici pot lua decizii diferite. Ele pot contribui la procesul de instruire și nu necesită justificare.

Tabel 2. Clasificarea puterii științifice gradelor de recomandare

Grad A Necesită cel puțin un studiu randomizat și controlat ca parte a unei liste de studii de calitate publicate pe tema acestei recomandări (nivele de dovezi Ia sau Ib).
Grad B Necesită existența unor studii clinice bine controlate, dar nu randomizate, publicate pe tema acestei recomandări (nivele de dovezi IIa, IIb sau III).
Grad C Necesită dovezi obținute din rapoarte sau opinii ale unor comitete de experți sau din experiența clinică a unor experți recunoscuți ca autoritate în domeniu (nivele de dovezi IV).Indică lipsa unor studii clinice de bună calitate aplicabile direct acestei recomandări.
Grad E Recomandări de bună practică bazate pe experiența clinică a grupului tehnic de elaborare a acestui ghid.

Tabel 3. Clasificarea nivelelor de dovezi

Nivel Ia Dovezi obținute din meta-analiza unor studii randomizate și controlate
Nivel Ib Dovezi obținute din cel puțin un studiu randomizat și controlat, bine conceput
Nivel IIa Dovezi obținute din cel puțin un un studiu clinic controlat, fără randomizare, bine concepute
Nivel IIb Dovezi obținute din cel puțin un studiu quasi-experimental bine conceput, preferabil de la mai multe centre sau echipe de cercetare
Nivel III Dovezi obținute de la studii descriptive, bine concepute
Nivel IV Dovezi obținunte de la comitete de experți sau experiență clinică a unor experți recunoscuți ca autoritate în domeniu

 + 
Anexa nr. 3
Vaccinuri pentru profilaxia izoimunizării Rh
– Imunoglobulina anti D cu administrare exclusiv intramuscularăDoza de 300 μg (1.500 UI)Doza de 50 μg (250 UI)Soluție sterilă injectabilă intramuscular (exclusiv) conținând imunoglobulină umană (minim 95% anticorpi anti D)Doza de 300 μg (1.500 UI) suprimă răspunsul imun pentru 15 ml hematii fetale (30 ml sânge total)Doza de 50 μg (250 UI) suprimă răspunsul imun pentru 2,5 ml hematii fetale (5 ml sânge total)Sunt obținute prin fracționarea și filtrarea plasmei, ceea ce reduce la zero riscul transmiterii infecției cu HIV, HVB, HVCStudiile clinice efectuate dovedesc reducerea incidenței izoimunizării de la 12-13% la 1-2% prin administrarea vaccinului în primele 72 de ore post partum.Protocoalele care includ și administrare antepartum (28, 34 săptămâni de amenoree) indică reducerea și mai semnificativă a incidenței izoimunizării la 0,1-0,2%.Administrarea dozei de 50 μg (250 UI) în maxim 3 ore după chiuretaj (pacientă Rh negativ, embrion posibil Rh pozitiv) are o eficiență dovedită de 100% în prevenirea izoimunizării. + 
Indicații ale administrării:La paciente Rh negativ:● în sarcina cu făt posibil Rh pozitiv● iminența de avort● tratamentul sarcinii ectopice posibil Rh pozitive● hemoragii antepartum (placenta praevia)● biopsie de vili corionici● cordocenteză● versiune externă● traumatism abdominal pe parcursul sarcinii (Trim II și III de sarcină)● deces intrauterin al fătului● transfuzie de sânge incompatibilDoza de 50 μg (250 UI) se recomandă pentru sarcinile cu vârsta gestațională ≤ 13 săptămâni de amenoree.

 + 
Contraindicații ale administrării vaccinului:● paciente cu reacții anafilactice sau sistemice severe la administrarea de imunoglobuline în antecedente
 + 
Administrare:Doza de 300 μg (1.500 UI) și doza de 50 μg (250 UI) sunt produse pentru administrare intramusculară exclusivă.Se recomandă administrarea prin injecție intragluteală.Nu se utilizează soluții neclare sau care conțin particule nedizolvate.Nu trebuie administrat în amestec cu alte produse injectabile.Se recomandă păstrarea produsului la o temperatura de 2-8°C.Produsul nu se congelează. + 
Reacții adverse:● la locul injectării poate apărea inflamație sau edem● în unele cazuri vaccinarea poate fi urmată de greață, vărsături, cefalee● nu au fost raportate reacții cardiovasculare sau de tip alergic-anafilactic
– Imunoglobulina anti D cu administrare intravenoasă sau intramusculară● Soluție sterilă injectabilă intravenos sau intramuscular conținând imunoglobulină umană (minim 95% anticorpi anti D) și 5 μg/ml IgA● se comercializează sub două forme:> liofilizată: (conține 0,1 moli glicină, 0,04 moli clorură de sodiu și 0,01% polisorbat 80)> soluție: (conține 10% maltoză, 0,03% polisorbat 80)● 300 μg (1500 UI) suprimă răspunsul imun pentru 17 ml hematii fetale (34 ml sânge total) + 
Indicații ale administrării:La paciente Rh negative:● în sarcina cu făt posibil Rh pozitiv● iminența de avort● tratamentul sarcinii ectopice posibil Rh pozitive● hemoragii antepartum (placenta praevia)● biopsie de vili corionici● cordocenteză● versiune externă● traumatism abdominal pe parcursul sarcinii (Trim II și III)● deces intrauterin al fătului● transfuzie de sânge incompatibil
 + 
Reacții adverse: mai frecvente la administrarea intravenoasă:● la locul injectării poate apărea inflamație sau edem● în rare cazuri vaccinarea poate fi urmată de greață, vărsături, cefalee, amețeală, febră, frisoane, mialgii, artralgii, astenie, diaree● nu au fost raportate reacții cardiovasculare sau de tip alergic-anafilactic
 + 
Produsul liofilizat pentru administrarea intravenoasă sau intramusculară trebuie reconstituit:

Cantitatea de Imunoglobulina anti D administrată i.v. sau i.m. Cantitatea de soluție necesară
Administrare intravenoasă  
120 µg (600 UI) 2,5 ml
300 µg (1.500 UI) 2,5 ml
1.000 µg (5.000 UI) 8,5 ml
Administrare intramusculară  
120 µg (600 UI) 1,25 ml
300 µg (1.500 UI) 1,25 ml
1.000 µg (5.000 UI) 8,5 ml

Se recomandă ca administrarea intramusculară a dozei de 1.000 μg (5.000 UI) să se facă în minim două zone musculare diferite.A nu se agita după preparare!Produsul reconstituit trebuie folosit în maxim 24 ore.

 + 
Indicații și doze recomandate de Imunoglobulina anti D administrată i.v. sau i.m.:

Indicația Administrare i.m. sau i.v.
28 de săptămâni de sarcină 300 µg (1.500 UI)
În primele 72 ore postpartum 120 µg (600 UI)
Iminență de avort-naștere prematură cu sângerare 300 µg (1.500 UI)
Amniocenteză/Biopsie de vili corionici la ≤ 34 săptămâni de amenoree 300 µg (1.500 UI)
Amniocenteză/Biopsie de vili corionici/alte proceduri obstetricale la ≤ 34 săptămâni amenoree 120 µg (600 UI)

 + 
În cazul transfuziei de sânge incompatibil se indică:

Calea de administrare Doza de Imunoglobulina anti D administrată i.v. sau i.m.:
Transfuzie cu sânge total Rh pozitiv Transfuzie cu masă eritrocitară Rh pozitiv
Intravenos 9 µg (45 UI)/ml sânge 19 µg (90 UI)/ml hematii
Intramuscular 12 µg (60 UI)/ml sânge 24 µg (120 UI)/ml hematii

Se pot administra maxim 600 μg (3.000 UI)/8 ore intravenos până la atingerea dozei totale necesare.Se pot administra maxim 1200 μg (6000 UI)/12 ore intramuscular până la atingerea dozei totale necesare.

 + 
Anexa nr. 4
Valoarea velocității sistolice maxime pe artera cerebrală medie în funcție de vârsta gestațională și corelația cu MoM

Vârsta gestațională (săptămâni) Valoarea velocității sistolice maxime pe artera cerebrală medie
Multipli de median (MoM)
1 1,3 1,5 1,7 2
15 20 26 30 34 40
16 21 27 32 36 42
17 22 29 33 37 44
18 23 30 35 39 46
19 24 31 36 41 48
20 25 33 38 43 50
21 26 34 39 44 52
22 28 36 42 48 56
23 29 38 44 49 58
24 30 39 45 51 60
25 32 42 48 54 64
26 33 43 50 56 66
27 35 46 53 60 70
28 37 48 56 63 74
29 38 49 57 65 76
30 40 52 60 68 80
31 42 55 63 71 84
32 44 57 66 75 88
33 46 60 69 78 92
34 48 62 72 82 96
35 50 65 75 85 100
36 53 69 80 90 106
37 55 72 83 94 110
38 58 75 87 99 116
39 61 79 92 104 122
40 63 82 95 107 126

 + 
Anexa nr. 5
Nivelurile de alarmă ale titrului de anticorpi anti D în funcție de vârsta gestațională

Vârsta gestațională Dozaj 18 SA 24 SA 28 SA 32 SA 36 SA
Titru anticorpi anti D Titru ≥ 1/16 4 µg/mL(1.000 UI) 3 µg/mL(750 UI) 2 µg/mL(500 UI) 1 µg/mL (250 UI) 0,7 µg/mL(175 UI)

––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x