GHID din 26 februarie 2003

Redacția Lex24
Publicat in Repertoriu legislativ, 17/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Emitent: AUTORITATEA NATIONALA PENTRU PROTECTIA COPILULUI SI ADOPTIEMINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARIIMINISTERUL SANATATII SI FAMILIEIAUTORITATEA NATIONALA PENTRU PERSOANELE CU HANDICAP
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 538 bis din 25 iulie 2003
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Actiuni suferite de acest act:

SECTIUNE ACTTIP OPERATIUNEACT NORMATIV
ActulABROGAT DEORDIN 1985 04/10/2016
ActulABROGAT DEORDIN 1305 17/11/2016
ActulABROGAT DEORDIN 5805 23/11/2016
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulARE LEGATURA CUORDIN 18 26/02/2003
ANEXA 2REFERIRE LAORDIN 12709 01/10/2002
ANEXA 2REFERIRE LAORDIN 725 01/10/2002
ANEXA 2REFERIRE LAHG 218 07/03/2002
ANEXA 2REFERIRE LALEGE 71 16/01/2002
ANEXA 2REFERIRE LAHG 1205 27/11/2001
ANEXA 2REFERIRE LAOUG 123 08/10/2001
ANEXA 2REFERIRE LALEGE (R) 18 27/09/1990
ANEXA 3REFERIRE LAHG 1205 27/11/2001
ANEXA 4REFERIRE LALEGE 519 12/07/2002
ANEXA 4REFERIRE LAHG 427 25/04/2001
ANEXA 4REFERIRE LAOUG 102 29/06/1999
ANEXA 5REFERIRE LAORDIN 12709 01/10/2002
ANEXA 5REFERIRE LAORDIN 725 01/10/2002
ANEXA 5REFERIRE LALEGE 519 12/07/2002
ANEXA 5REFERIRE LAHG 218 07/03/2002
ANEXA 5REFERIRE LALEGE 71 16/01/2002
ANEXA 5REFERIRE LAHG 1205 27/11/2001
ANEXA 5REFERIRE LAOUG 12 26/01/2001
ANEXA 5REFERIRE LALEGE (R) 84 24/07/1995
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulABROGAT DEORDIN 1985 04/10/2016
ActulABROGAT DEORDIN 1305 17/11/2016
ActulABROGAT DEORDIN 5805 23/11/2016
ActulREFERIT DEORDIN 31 14/01/2015
ActulREFERIT DEINSTRUCŢIUNI 14/01/2015
ActulREFERIT DEORDIN 64 19/05/2004
ActulREFERIT DESTANDARD 19/05/2004
ActulREFERIT DEORDIN 69 10/06/2004
ActulREFERIT DESTANDARD 10/06/2004
ActulREFERIT DEORDIN 80 25/06/2004
ActulREFERIT DENORMA 25/06/2004
ActulAPROBAT DEORDIN 18 26/02/2003
ActulCONTINUT DEORDIN 18 26/02/2003

pentru evaluarea copilului cu dizabilităţi şi încadrarea într-un grad de handicap*)



ANEXANr.I

GHIDMETODOLOGIC

pentruevaluareacopiluluicudizabilităţişiîncadrareaîntr-ungraddehandicap

image

intra oricine, în orice moment, ca urmare a unor împrejurări nefericite, cum sunt unele boli şi accidentele.

Sarcina evaluării copiilor cu dizabilităţi nu este una uşoară. Rolul evaluatorului este S8 ştie exact ce es-te dizabilitatea; care sm1t coonimatele -s-âle, dar şi s-o recunoască ca experienţă unică, ca o dimensiune a diversităţii umane. Numai astfel se poate aprecia corect dacă serviciile şi programele de intervenţie şi sprijin pe care le propune şi le evaluează răspund necesităţilor celor cărora le sunt adresate.

Evaluarea trebuie să se realizeze într-un cadru empatic şi de pe poziţii de compatibilitate culturală cu beneficiarii ei. Aceasta presupune facilitarea accesului persoanelor cu dizabilităţi şi participarea acestora şi a reprezentaţilor legali la toate nivelurile evaluării. Parteneriatul în evaluare este esenţial; părinţii au dreptul să fie consultaţi, să participe la luarea deciziilor consecutive evaluării, să cunoasCci planum.'e şi programele de intenenţie şi progr '-'de pe ccîre le realizează copilul.

Evaluarea este un act de mare responsabilitate pentru toţi factorii implicaţi:

copii, părinţi, specialişti evaluatori. De aceea, nu este lipsit de importanţă să notăm existenţa unor atitudini greşite, discriminatorii în abordarea evaluării, care trebuie evitate:

  1. a) Evaluarea orientată spre descoperirea unei dizabilităţi a copilului, din perspectiva predominant medicală, defectologică sau psihologică. În practica evaluării, adesea, singurele instrumente de care dispun evaluatorii sunt testele psihologice şi cele medicale de laborator şi paraclinice şi, în consecinţă, dificultăţile cu care se confruntă copilul la un moment dat sunt atribuite exclusiv unor disfuncţii somatice sau psihice, i_gnorându-se posibilitatea inducerii lor pe cale educaţională; de exemplu, lipsă de timulm-e, rrreto-ae pruagugioc greşite.

  2. b) Evaluarea concepută ca diagnoză sau redusă doar la valenţele sale diagnostice. Evaluarea nu înseamnă numai diagnoză, constatare, clasificare şi nu este o etichetă, uneori definitivă, pe un destin. Cunoaştem copiii pentru a le înţelege şi stimula dezvoltarea prin intervenţii adecvate şi nu pentru a-i eticheta.

  3. c) Evaluarea tardivă. Se resimte acut nevoia unor instrumente de identificare a decalajelor în dezvoltarea copilului, de tip screening, cât mai devreme posibil, care să evalueze principalii parametri ai dezvoltării şi să dea posibilitatea pecialiştilor, educatorilor şi părinţmn: S-8 int imi pe egcr:rertttle cu

    deficit de dezvoltare cât mai timpuriu. Trebuie promovate activ depistarea precoce şi intervenţia timpurie.

  4. d) Evaluarea părtinitoare, în raport cu statutul economico-social al familiei

    copilului cu dizabilit1îţi, fiind'

    semrralate cazuri de evaluare incorect« a copiiiJr

    proveniţi dlll medii defavorizate.

  5. e) Stilul inadecvat al unora dintre evaluatori în administrarea instrumentelor de investigare, cum ar fi: asumarea rolului de persoană inaccesibilă, judecător şi arbitru al destinului cupilulur, nu se ctdmite attesul părinţilor la evaluare; nu se motivează suficient copilul, în vederea anihilării inhibiţiilor, inerente situaţiei de evaluare; atitudini manipulatorii; timp redus de evaluare.

Principiile evaluării copilului cu dizabilităţ_i:

  1. I. Evaluarea trebuie să fie subordonată INTERESULUI SUPERIOR al copilului - creşterea nivelului de "funcţionalitate", de implicare activă în planul vieţii individuale şi sociale.

  2. II. Evaluarea trebuie axată pe potenţialul de dezvoltare a copilului.

  3. III. Evaluarea necesită o abordare COMPLEXĂ si COMPLETĂ a elementelor relevante (sănătate, nivel de instrucţie şi educaţie, grad de adaptare psiho-socială, situaţie economică ş.a.) precum şi a interacţiunii dintre acestea.

  4. IV. Evaluarea trebuie sa fie UNITARĂ, .să urmărească şi să opereze cu aceleaşi obiective, criterii, .t".ITetodolagii, pentru toţi oopiii.

  5. V. Evaluarea trebuie să aibă un caracter MULTIDIMENSIONAL, altfel spus să determine nivelul actual de dezvoltare, pentru a oferi un prognostic şi recomandări privind dezvoltarea viitoare a copilului, în integralitatea sa.

  6. VI. Evaluarea presupune o MUNCĂ ÎN ECHIPĂ, cu participarea activă şi responsabilizarea tutYim sp«ialiştilrn implY{,?tţi YM)logi, medici, pedagogi, profesori, educatori, sociologi, asistenţi sociali, logopezi etc.).

  7. VII. Evaluarea se bazează pe un PARTENERIAT autentic cu beneficiarii direcţi ai acestei activităţi: copilul şi persoanele care îl au în ocrotire.

    Evaluarea - proces continuu şi complex

    Reforma din protecţia copilului, educaţie si s-Jnătate atinge în des:f'aştmîrea ei şi domeniul evaluării copiilor. Prezentul ordin afirma reconsiderarea actului evaluării, din perspectiva necesităţii includerii şi a unor grupuri vulnerabile de copii în acţiunea evaluativă.

    Evaluarea trebet·ie privită ca un pr(n, complex, cantinuu, dii-1tmric, de cunoaştere şi estimare cantitativă şi calitativă a particularităţilor dezvoltării şi a capacităţii de învăţare a copilului.

    Evaluarea presupune colectarea de informaţii cât mai complete, interpretarea de date, punerea şi rezolvarea de probleme în scopul orientării deciziei şi intervenţiei.

    Evaluarea este o parte dintr-un proces şi nu un demers ulterior şi exterior diverselor tipuri de intervenţii: educaţionale, de protecţie, de tratament şi recuperare etc. Demersul evaluativ nu se rezumă la o activitate constatativă, ci investighează potenţialul de dezvoltare şi învăţare şi sugerează programe ameliorativ-formative pe anumite paliere de dezvoltare.

    Evaluarea statică, în care se punea accent pe ceea ce poate face efectiv copilul, pe abilităţile pe care le are la un ffi()l'l)ent dat }i nu pe capacit e sale de dezvoltare a fost înlocuită cu evaluarea dinamică, prin care se estimează potenţialul de învăţare în scopul folosirii lui ca suport în formarea abilităţilor necesare dezvoltării plenare a copilului.

    Probele şi testele de evaluare nu mai au drept obiectiv evidenţierea deficienţei şi a blocajelor pe care aceasta le determină în dezvoltare, ci determinarea abilităţilor şi a disponibilităţilor imediate pentru dezvoltare. O asemenea abordare exclude definitiv teza "caracterului irecuperabil" al copilului cu dizabilităţi.

    Evaluarea stabileşte elementele pozitive din dezvoltarea copilului, care vor constitui punctul de plecare în activitatea de recuperare, Evaluarea rară măsuri de intervenţie este un nonsens. Sistemul de intervenţie în care este cuprins copilul cu dizabilităţi trebuie să cuprindă obligatoriu următorii paşi: identificare - diagnoză - orientare - măsuri şi servicii de intervenţie (de exemplu recuperare şi reabilitare) şi suport - re aluare - integrare şi indudere socială.

    În consecinţă, evaluarea este un proces continuu., de planificare ş1 programare care orientează elaborarea planului de servicii personalizate ş1 programele de intervenţii personalizate.

    Evaluarea parametrică implică utilizarea unor teste sau probe. Însă evaluarea trebuie să includă şi observaţia directă şi sistematică, istoricul dezvoltării copilului (anamneza), date socio-culturale, analiza produselor activităţii, analiza erorilor, analiza de sarcini, inventarele de abilităţi, chestionare, interviul, dialogul cu părinţii etc. Aceste metode de evaluare permit monitorizarea copilului în contexte naturale de viaţă, iar informaţiile culese prin intermediul lor ne oferă o adevărată "hartă" a evoluţiei copilului şi a comportamentelor sale în domenii fundamentale, precum relaţiile cu activitatea şi cu mediul, relaţiile cu ceilalţi, relaţiile cu sine.

    Demersul evaluativ în cazul copiilor cu dizabilităţi parcurge următoarele

    mari etape:

    1. I. Evaluare iniţială - constatativă, ale cărei obiective sunt:

    2. II. ,- identificare inventariere clasificarea, diagnosticarea

ID. stabilirea nivelului de performanţe sau potenţialul actual al copilului;

  1. IV. , estimarea/ prognoza dezvoltării ulterioare, bazată pe potenţialul individual şi integrat al -copilului;

  2. V. stabilirea îrrcadlării: pt:-grad sau niţel, educaţiunal etc·,

  3. VI. stabilirea parametrilor programului de intervenţie personalizată

  4. VII. Evaluarea formativă este un tip de evaluare continuă care evidenţiază nivelul _potenţial al dezvoltării şi urmăreşte iniţierea unor programe de antrenmne:rti. a opentµilor rrimtale. Ea nu este l,-entrntă pe deficit, ci evidenţiazJ ceea ce ştie şi ce poate copilul, ce deprinderi şi abilităţi are într-o anumită etapă a dezvoltării sale.

  5. VIII. Evaluarea finală are ca obiective:

  6. IX. estimarea eficacităţii intervenţiei sau a programului;

  7. X. modificarea planului sau a programului, în raport de constatări;

  8. XI. reevaluarea copilului şi reconsiderarea deciziei.

    Evaluarea trebuie sit fie romptxi şi să evi-e farmmismul. va:lcrar-ea complexă presupune o abordare multidisciplinară - medicală, psihologică, pedagogică şi socială - complementară, uneori inter-instituţională, iar din analiza şi sinteza tuturor datelor rezultate reies şi trebuie să se propună soluţii de orientare a copiilor către serviciile adecvate.

    Tipuri de abordări ale evaluării

    1n definirea .iruiicat.oriJor care structurează tipul de evaluare a nevoilor şj progreselor în dezvoltarea copilului,. există trei wordm majore·. aoordm: a prin raportare la standarde, abordarea prin raportare la criterii şi abordarea prin raportarea la individ.

    1. 1. Evaluarea prin raportare la standarde sau norme

      Aceasta măsaară rform.anţeJe unui c.op;il într-o anume :u:ie iJe dezvnftare, pontind de la un standaru1 stabilit prin testarea ccmi1 eşffrttion reprezentativ pentru copii. Fiecare copil evaluat este comparat cu standardul aplicat, de regulă cu punctajul mediu, si astfel se poate determina performanţa particulară a copilului respectiv. Un exemplu ilustrativ de măsurare a performanţelor pe baza unor standarde prestabilite este coeficientul de inteligenţă.

      Pentru a include în evaluare i alte 1.1erspect.ive am.ţlra dt!:l.voltării individuale a fiecărui copil (de exerup1u, perspectiva holistică), specialiştii apelează din ce in ce mai mult la acele abordări care nu se mai bazează exclusiv pe teste şi raportare la standarde. S-a pus problema dacă, prin definiţie, acest tip de abordare, prin comparaţie cu performanţe standard, nu conduce de fapt la etichetarea copiilor cu dizabilităţi_,ca fiind copii cu deficienţe sau anormal( si dacă nu reproduce stereotipuri1e ca:ltmale ale mzabilităţii.

      În concluzie, evaluările prin raportare la standarde sunt adecvate pentru a compara un anume copil cu un grup standard, prestabilit, cu scopul de a determina o întârziere sau o neconcordanta fata de respectivul standard. De asemenea, aceste măs.urMori sunt adecvate si pentru a determina alegerea sprijinului si a serviciilor necesare.

    2. 2. Evaluarea prin raportare la criterii

      Aceasta este utilizată pentru a determina punctele forte si punctele slabe ale unui copil, nu prin a-l compara cu aJţi copii, ci prin raportare la un set de deprinderi prestabilite şi validate, presupuse a fi esenţiale pentru dezvoltarea plenară a copilului. Avantajul acestor abordări constă in utilitatea lor ca instrumente de documentare a progresului realizat de copil, stabilind eficienţa intervenţiilor si pregătind terenul pentru însuşirea unor deprinderi ulterioare. Un exemplu al acestui tip de abordare îl constituie evaluarea prin raportare la curriculum. Aceasta foloseşte obiectivele curriculare ca bază de evaluare, respectiv ce anume se predă la clasă. Accentul se pune, în cea mai mare măsură, pe deprinderile de studiu teoretic si de citit. Astfel, activităţile curriculare funcţionează ca obiective ale instrucţiei, precum si ca evaluări care privesc stadiul si progresul.

      Deşi testele prin raportare la criterii nu compară copiii cu nici un standard;, ci stabilesc deprinderi si ca.mportaniente-ţintă, pe care c.opiii w:meatii s.ă le realizeze, se creează totuşi, ca si în cazul evaluării prin raportare a standmde, aceeaşi dilemă: stabilirea de criterii sau norme de dezvoltare care nu permit măsurarea unui proces de dezvoltare individual, unic si divers.

      În concluzie, evaluările prin raportare la criterii sunt adecvate pentru evaluarea punctelor forte si a deprinderilor unui copil, precum si pentru identificarea nevoilor acestuia. Pot a 1.1.ta la elabor ea plWJ.l1ui t:Jg, serv1c11 personalizat, precum şi a diverselor planuri de intervenţie personalizate.

    3. 3. Evaluarea prin raportare la individ

      Aceasta măsoară progresul copilului pe parcursul procesului său unic de dezvoltare si învăţclt"e. E'Tm'crările pornesc de la a recunOci"Şte orice copil se modelează prin interacţiunea dintre aspectele biologice si cele de mediu, precum si prin ceea ce aşteaptă ceilalţi de la viaţa si viitorul său. Evaluările se fac în contextul particular de viaţă si în funcţie de calităţile unice ale copilului. Nu se urmăreşte numai simpla evaluare a co_pilului, ci si calitatea relaţiilor acestuia cu ceilalţi, modu] în care dezvoltarea sa este iniJuen.ţată si modelată de familie, şcoală, servicii de sprijin, comunitate, precum si de valorile culturale, legile si politicile sociale dominante.

      Deşi acest tip de abordare oferă posibilităţi de depăşire a dilemelor ridicate de cele expuse anterior, chiar si acestea pot fi restrictive:, dacă setul iniţial de obiective este stabilit prin raportare la standarde sau la criterii si nu la abilităţile si potenţialul unic al c(,ţilu.bJ.i. fusă, dacă aceste oh ctive stabili!. pentrtJ. flec.ari!. copil în parte, se va putea determina în ce măsură intervenţiile ajută copilul să-şi dezvolte potenţialul individual, sprijină ajustarea intervenţiilor pentru a satisface cel mai bine necesităţile acelui copil.

      Totodată se poate face o analiză a punctajelor individualeimage pentru a stabili unde se situează fiecare mllivid sau sub-grup de indivizi, comparativ cu restul copiilor evaluaţi. În acest fel_. se pot identifica si corecta problemele sistematice care îi aduc pe unii copii sau grupuri de copii în dezavantaj.

      De asemenea, evaluările prin raportare la individ sunt adecvate pentru implicarea familiei în luarea deciziei privind necesitatea, tipul si eficienţa intervenţiei si modul în care familia este mulţumită de respectiva intervenţie, cât si pentru îmbunătăţirea comunicării cu părinţii si a colaborării cu -profesioniştii.

      EVALUAREA. ÎN DOMENIUL FENOMENULUI DIZABILlTĂT.II

      ANEXANr.II  

      Cadrul metodologic comun, pe care ghidul prezent îl propune, se raportează la Clasificarea Internaţională a Funcţionării, Dizabilităţii şi Sănătăţii, avizată prin Rezoluţia AMS54.21, la a 54-a Adunare Mondială a Sănătăţii din 22 mai 2001. Conform acestei rezoluţii, statele membre au fost chemate să utilizeze Clasificarea amintită în cercetare, supraveghere şi raportare.

      In acest conte,xt, evaluarea copilului cu dizabilităţi trebuie să răspundă la următoarele întrebări şi să urmeze paşii propuşi de aceste răspunsuri, indiferent ce profesie are evaluatorul:

      1. 1) Ce evaluăm?

      2. 2) Pentru ce evaluăm?

      3. 3) Pe ce bază evaluăm?

      4. 4) Cum şi cu ce evaluăm?

        1. 1) Obiectul evaluării

          În momentul îo_care un specia]jst se a.flă în sjtuaţia de a evalwi un copil cu (posibile) dizabilit , acesta trebuie să ştie de 1a. început că demersul său nu poate fi unic, ci complementar cu al altor specialişti şi corelat cu acţiuni de pe alte nivele de evaluare. Astfel, se abordează şi se analizează următoarele aspecte pe care le implică evaluarea unui copil cu dizabilităţi:

  9. XII. medicale,

  10. XIII. psihologice,

XN. educaţionale

  1. XV. sociale

    Specialiştilor, care evaluează diferitele paliere/ aspecte ale dezvoltării copilului, li se recomanw .să utilizeze, în paraJel cu terminologia specifică domeniului fiecăruia, şi noua terminologie a Clasificării Internaţionale a Funcţionării, Dizabilităţii şi Sănătăţii, care se regăseşte în conţinutul prezentului ordinul, precum şi în cel al Ordinului comun al ministrului sănătăţii şi familiei şi

    al secretarului de stat al Autorităţii Na onale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie nr.725/ 12709/ 2002. Clasificarea amintită urmează să fie tradusă oficial şi avizată de Ministerul Sănătăţii şi Familiei împreună cu celelalte instituţii abilitate ale administraţiei centrale până la sfârşitul anului 2003.

    Tipuri de evaluare

    În continuare se vor prezenta, pe scurt, cele 4 domenii majore în care se desîaşoară evaluarea, abordate separat numai dintr-o perspectivă didactică. Se recomandă realizarea tuturor celor 4 tipuri de evaluări, pentru a avea un tablou complet al funcţionării caracte„risti.ce copiluluj c11dizabilit.ăţi iu cauză.

  2. XVI. EY.rlua-r-ea medicalăp1esupm.re exarrimarea îlrlnică -şi efc,"turo:ea unor investigaţii de laborator şi paraclinice, în vederea stabilirii unui diagnostic complet (starea de sănătate sau de boală şi, după caz, complicaţiile bolii), care va conduce, alături de rezultatele celorlalte

tipuri de evaluare, la determinarea tipului de afectare (deficienţă). Evaluarea .medicală este coonfonată de către )11edicii nespec,iaJitate.

/XVII. Evaluarea psihologicăse realizează prin raportare la standardele existente, prin teste specifice validate, în vederea stabilirii unei diagnoze care arată depărtarea sau distanţa faţă de normele statistice

stabilite. Acest tip de evaluare este coordonat de către psihologi.

xvnr Evaluarea«tucatireferă la stmilirea mvelufoi de

cunoştinţe, gradul de asirrrilare şi t.Jrelarea acestora cu posibilităpib şi

nivelul intelectual al copilului, precum şi identificarea problemelor şi cerinţelor educative speciale. Acest tip de evaluare este coordonată de către psihopedagogi.

XIX. Evaluarea sodalăpresupune ana1iz.a, cu precădere, a calităţii mediului de dezvoltare a copilului (locuinţă, hrană, îmbrăcăminte, igienă, asigurarea securităţii fizice şi psihice etc.), a factorilor de mediu (bariere şi facilitatori) şi factorilor personali. Acest tip de evaluare este coordonat de către asistentul social.

În consecinţă, in vederea stabilirii calităţii şi gradului funcţionării, defmită conform Clasificării Internaţionale a Funcţionării, Dizabilităţii şi Sănătăţii, presupune:

  1. a. interpretarea unitară a rezultatelor evaluării iniţiale medicale, psihologice, educaţionale şi sociale;

  2. b. investigaţii suplimentare pentru a stabili:

    1. 1. calitatea activităţilor copilului ş1 evidenţierea limitărilor în activitate;

      11. participarea copilului la viaţa societăţii, comunităţii în care trăieşte, cu alte cuvinte, implicarea sa în situaţiile vieţii reale; în acest caz trebuie evidenţiate restricţiile de participare

      Evaluarea capacităţii, performanţei şi progresului

      Când se evaluează fiecare domeniu al activităţii şi participării, expus în ordinul comun mai sus menţionat, trebuie precizate:

      1. I. capacitatea- cel mai înalt nivel de funcţionare pe care un individ îl poate atinge;

      2. II. performanta- ceea ce indi idul face în mod obişnuit în mediul 'ău de viaţă

      ID. Corelarea a ceea ce poate copilul să facă, nivelul pe care îl poate atinge şi aşteptările sociale de la acesta

      Evaluarea capacităţii reprezintă de fapt stabilirea potenţialului biopsihic al copilului res.pecti'l", ţinând cont de limitele impuse de dizabilitate, cât şi de acţiunea mediului şi a educaţiei.

      Evaluarea capacităţii se realizează de către specialişti, în cadrul unui proces complex de cunoaştere a copiJului atât mediul său de viaţă obişnuit, cât şi în condiţii de testare. Evaluarea capacităţii reprezintă un proces care are loc în contextul antrenării copilului în educaţie, în activităţi terapeutice şi recuperatorii. Acest proces presupune raportare la criterii şi raportare la individ.

      În perspectivă dinamică, se urmăreşte evaluarea progresului în recuperare, compensare şi educaţie. Aceasta se realizează prin raportarea la obiectivele vizând compensart'a şi reîJJpet:area, QrecIJm şi la cele educaţionale, obiective stabilite în urma actului de evaluare. Evaluarea progresului pTesupune comparaţia între o stare iniţială şi alta finală şi poate viza:

      1. I. progresele în gradul de autonomie;

      2. II. progresele în limitarea efectelor secundare ale dizabilităţii şi în prevenirea secundară şi terţiară;

      3. III. progresele în antrenart1.a potenţfaluJui ..restant;

      4. IV. progresele în compensare·,

      5. V. stagnarea, regresul- cauze, evoluţii ş.a.

      Evaluarea capacităţii, performanţei şi progresului solicită prezenţa specialiştilor în ştiinţele educaţiei şi parteneriatul cu părinţii.

      1. 2) Scopul evaluării

      Obiectjvul imediat a1 evaluării crunplexe a copjJului c11 dizafoJităţi, conform Cl ificării Internaţionale a Fun ţionării, Dizabiităţii i Sănm , îl constituie stabilirea funcţionării, adică a nivelului calităţii structurilor anatomice, funcţiilor organice, activităţilor şi participării acestuia la viaţa societăţii, ţinând cont de mediul în care trăieşte şi dacă beneficiază sau nu de

      servicii şi intervenţii adecvate: protezare, ortezare, mijloace tehnice, îngrijire, recuperare, educaţie .a.

      Autonomia personait în viaţa cotidiMlă a copilului ro mzaoilităli reprezintă unul dintre principalele nivele de calitate ai funcţionării care trebuie atins. De nivelul autonomiei depinde accesarea serviciilor de intervenţie şi sprijin: asistent personal, resurse fmanciare, recuperare şi reabilitare etc.

      În funcţie de nivelul la care are loc evaluarea copilului cu dizabilităţi există obiective diferite cllfe trebuie atinse, msă obiectivul rmal al tuturor tipurilor de evaluare este includerea socială a acestor copii.

      1. I. Evaluarea realizată de către profesioniştii din sistemul medico-sanitar, educaţional si de {tOtecţie '- copilub. i

        Obiectivul aluări( caTe este specific acestui nivel f1. reprezintă

        formularea unei diagnoze referitoare la situaţia particulară a unui copil cu dizabilităţi, în vederea aplicării unei terapii sau intervenţii specifice, precum şi, după caz, îndrumarea spre alte tipuri de evaluare sau reluarea evaluării.

        Acest tip de (re)evaluare are loc ori de cate ori este necesar:, conform evoluţiei situaţiei copilului

        Un exemplu în acest sens esre stcoaţia unui memc de specrcrlitm:e, care examinează clinic şi paraclinic copilul, pune un diagnostic, recomandă un tratament specific şi, dacă este cazul, îndrumă familia la alţi specialişti sau la comisia pentru protecţia copilului.

      2. II. Evaluarea realizată de către echipele multidisciplinare

      Echipele multidisciplinare se regăsesc în cadrul unor centre de diagnostic şi tratament, laboratoare de sănătate mintală, centre de dezvoltare, servicii de intervenţie precoce, şcoli etc.

      Obiectivul evaluării. care este specific acestui nivel îl reprezintă formularea unei diagnoze complexe, în vederea aplicării unei terapii şi intervenţii specifice, precum şi, după caz, îmburnarea spre alte nivele de .evaluare .şi expertiză.

      ID. Evaluarea realizată în cadrul serviciului de evaluare complexă din cadrul serviciului public specializat pentru protecţia copilului

      Obiectivul evaluării, care este specific acestui nivel, îl reprezintă formularea sau confirmarea diagnozei menţionate anterior, în vederea argumentării pertinente, în faţa comisiei pentru protecţia copilului, a propunerilor referitoare la încadrarea copilului într-un grad de handicap, orientarea şcolară, planul de servicii personalizat şi, după caz, măsura de protecţie a copilului. Propunerea de încadrare a copilului într-un grad de handicap se bazează pe criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul comun al ministrului

      sănătăţii şi familiei şi al secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Ado11ţie, mentionat .anterior.

      Acest tip de evaluare are loc atunci când situaţia copilului respectiv este adusă la cunoştinţa Comisiei pentru Protecţia Copilului pentru prima dată, iar reevaluarea are loc anual sau când situaţia copilului s-a schimbat în mod esenţial şi necesită o nouă hotărâre din partea comisiei.

      O datorie importantă a serviciului de evaluare coml)lex legată de procesul reevaluării, este monitorizarea siruaţii i copilului, in " eiea î.ndepJimrii măsurilor cuprinse în-planul de servicii personalizat aprobat de comisie.

      IV. Evaluarea realizată la nivelul comisiei pentru protecţia copilului

      Obiecti'lUl .evab!â.rii .care est.e spi!Cifi.c swj m.'4'el JJ r reziută. b.iarc.a unei hotărâri comprehensi e cu privire la amelionrrea situ11ţici şi egcXr.aarea şanselor unui copil cu dizabilităţi, în vederea realizării incluziunii sociale a acestuia. Pe baza propunerii serviciului de evaluare complexă, comisia pentru protecţia copilului poate adopta una sau mai multe dintre următoarele decizii, care se consemnează într-o hotărâre unică:

      .L. acordarea unui grad de handicap, prin eliberarea unui certificat de

      încadrare într-o categorie de persoane cu handicap, pe baza căruia copilul va beneficia de o serie de drepturi si facilităţi de ardin social, conform legii în vigoare. Decizia se bazează pe criteriile biopsihosociale aprobate prin ordinul comun al ministrului sănătăţii şi familiei şi al secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie menţionat anterior;

      1. II. orientarea şcolară, prin eliberarea unui certificat de expertiză şi

        orientare şcolară, pe baza căruia copilul va beneficia de educaţie, conform legii în vigoare. Orientarea şcolară ia în considerare toate cerinţele, criteriile şi condiţiile de accesibilitate pe care o unitate de învăţământ trebuie să le respecte pentru a asigura corespunzător dreptul copilului la educaţie;

      2. III. decizia unei măsuri de protecţie specială, în conformitate cu situaţia concretă a copilului, inclusiv de natură juridică, în vederea protejării intereselor acestuia, definite conform Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr.18/ 1990;

      3. IV. luarea altor tipuri de decizii, cum ar fi: acordare de ajutor fmanciar sau material în situaţii de criză, pe o perioada de timp determinată, recomandarea unor servicii, decizii referitoare la situaţia juridică a copilului etc.

      Acest tip de evaluare are loc atunci când situaţia copilului este adusă la cunoştinţă comisiei de către părinţi sau serviciul de evaluare complexă pentru

      prima dat iar reevaluarea are loc anual sau când situaţia copilului s-a schimbat în mod esenţial şi, în acest caz, poate fi adusă la cunoştinţă comisiei de către părinţi, serviciul de evaluare complexă sau comisia internă de evaluare continuă.

      V. Evaluarea realizată la nivelul comisiilor interne de evaluare continuă din cadml unităţilor de învăţământ special integrat şi/ sau incluziv

      Comisiile interne de evaluare continuă urmează să fie înfiinţate şi organizate prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării, conform Hotărârii Guvernului nr.1205/ 2001 privind aprobarea Metodologiei de funcţionare a

      • comisiei pentru protecţia copilului.

      Obiectivele evaluării care s.unt specifice acesruj nivel, conform hotărârii guvernului precizate mai sus, cotrstau în stabilire-cr cerinţe/or edCA.,«tive s_rreciale şi urmărirea evoluţiei şcolare a copilului, precum şi, pe baza rezultatelor evaluării, sesizarea comisiei pentru protecţia copilului în vederea luării unei decizii cu privire la orientarea şcolară a copilului cu dizabilităţi.

      Acest tip de evaluare trebuie să aibă loc pentru toţi copiii cuprinşi în sistemul de învăţământ special, în condiţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.123/ 2001 privmd reorganiz:atea comisiei pentru proecţia copilului, aprobată cu modificări prin Legea nr.71/ 2002, iar reevaluarea trebuie să aibă loc atât anual, pentru a sesiza comisia pentru protecţia copilului, cât şi permanent, pentru urmărirea dinamicii potenţialului de dezvoltare şi învăţare a copilului.

      Unul dintre obiectivele majore ale evaluării copilului cu dizabilităţi îl constituie identn.u-.area .r.e.rinţelor educative speciale i în acest sens se subliniază următoarele aspecte:

      1. a) prezentul ordin recomandă ca identificarea cerinţelor educative speciale să aibă loc în cadru] unei evaluări de tip complex a copiilor cu dizabilităţi de orice vârstă, de la naştere- până 1a nnplinirea rrrajuratulai, demrrece atirrgerea acestui obiectiv se află într-o legătură indisolubilă cu depistarea precoce a dizabilităţii;

      2. b) realizarea acestui obiectiv stă la baza orientării şcolare a copilului cu dizabilităţi, iar prezentul ordin recomandă ca aceasta să fie extinsă atât pentru copilul preşcolar (orientare către grădiniţe sau centre .de zi cn componentă educativă, preferabil adresate pentru toţi copiii în vederea realizării timpurii a includerii sociale a copilului cu dizabilităţi), cât şi pentru copilul cu vârsta sub 3 ani (caz în care nu este vorba despre o orientare şcolară propriu-zis ci o

        orientare către servicii de tip educaţional, corespunzătoare vârstei, cu acelaşi scop ca şi în precedenta situaţie, şi anume, includerea socială timpurie);

      3. c) orientarea şcolară trebuie să fie urmată, pe de o parte, de sprijinirea copilului şi a familiei în vederea includerii copilului în comunitatea şcolii respective, iar pe de altă parte, de asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării optime a procesului educativ, cum ar fi de exemplu: pregătirea şi sprijinirea educatorilor şi profesorilor care au la clasă copii cu dizabilităţi, tratarea diferenţiată a copilului în ceea ce priveşte adaptările curriculare, stabilirea timpului necesar pentru atingerea unor obiective de învăţare, stabilirea sprijinului individualizat oferit de educator sau profesor, stabilirea de mijloace, instrumente, amenajări adecvate, corelarea cu celelalte servicii speciale (logopedie, kinetoterapie, ergoterapie etc.);

      4. d) pregătirea profesională a .copiilor şi adllescenţiJor în CAl)formit.ate cu cerinţele educative speciale presupune:

        1. I. identificarea locurilor de muncă (potenţial) accesibile din comunitatea în care trăieşte copilul sau adultul cu dizabilităţi;

        2. II. pregătirea şcolară şi profesională orientată spre o viitoare activitate accesibilă în comunitate;

        3. III. pregătirea echipei care va sprijini integrarea/ includerea la locul de muncă.

      În concluzie, evaluarea are multiple şi diverse obiective, toate însă cu scopul final al includerii sociale a copilului cu dizabilităţi:

      - Pentru a stabili cele mai potrivite servicii de terapie, educaţie şi recuperare; Pentru a acorda dreţ1turile şi serviciile necesare)potrivit legi laţiei în vigoare, Pentru a stabili compatibilitatea între cerinţele speciale ale oopilului şi profilul asistentului personal j

      Pentru a stabili cerinţele educative speciale ale copilului cu dizabilităţi_;

      Pentru a decide ce tip de servicii de asistenţă socială necesită o persoană: în mediu deschis sau în instituţie;

      Pentru a organiza m..ediul de viaţă din. instituţiile de 9,totecţie wcială, ţinând cont de aspecte psihologice şi compatibilităţi ş.a.:,

      Pentru a sprijini pregătirea profesională şi pentru a găsi un loc de muncă în comunitatea local pentru adolescenţii cu dizabilităţi, ale căror incapacităţi nu au nici o relevanţă în raport cu exigenţele locului de muncă respectivj

      Pentru a stabili progresele efectuate în recuperare, educaţie j

      Pentru a evalua efi.denţa iciilot:, strategiilor, metodetQJ;.:, fenoroimelor i

      procedurilor şi pentru a le ameliora5

      Pentru a produce informaţii pentru administraţie, pentru angajaţii serviciilor

      sociale şi de educaţie ş.a.·

      :3) Baza evaluării

      Evaluarea are loc pe baza cunoaşterii complexe în plan medical, psihologic, educaţional şi social a copilului cu dizabilităţi şi a problematicii sale în mediul său obişnuit de viaţă. Subliniem încă o dată că evaluarea este un proces continuu şi nu o fotografiere instantanee, solicitând un contact prelungit, diferenţiat al echipei de evaluatori cu copilul cu dizabilităţi.

      Baza evaluării conţine câteva elemente importante, care se regăsesc în contextul actual:

      1. I. filozofie a evaluării;

      2. II. politică coerentă în domeniul evaluării;

      3. III. legislaţie modernă şi flexibilă;

      4. IV. construcţie unitară a conţinutului evaluării.

        Criteriile de evaluare sunt de mai multe tipuri:

        1. a) specifice fiecărui domeniu în parte (medicale, psihologice, educaţionale şi sociale);

        2. b) specifice încadrării într-un grad de handicap (bio-psiho-sociale);

        3. c) specifice orientării şcolare şi profesionale.

      Toate aceste tipuri de criterii se completează unele pe celelalte şi, în consecinţă, evaluatorii trebuie să aibă în vedere toate aspectele evaluării.

      Un exemplu al complementarităţii tipurilor de criterii si multiplelor faţete ale evaluării este următorul: Sensibilitatea absolută şi diferenţiată a analizatorilor este un criteriu psihologic pentru evaluarea tipului de handicap şi a gravităţii deficienţei (hipoacuzie, surditate,). Insa evaluarea nu este completă. dacă nu vizează calitatea funcţionării cu sau îară proteză auditivă, nivelul comunicării nonverbale (limbaj mimico- gestual, dactileme, limbaj Makaton), nivelul demutizării şi eficienţa reală a comunicării în cercul apropiat de prieteni sau cu persoane necunoscute, personalul instituţiei.

      Procesul de evaluare trebuie să ţină cont de evoluţiile în domeniu bazate îndeosebi pe:

      1. a) O politică socială raportată la drepturile persoanei cu handicap de a juca, pe cât posibil, toate rolurile sociale pe care le au concetăţenii săi de aceeaşi vârstă, sex, pregătire;

      2. b) Standardele, conceptele, definiţiile şi clasificările care au un nou gir oficial pe plan mondial şi ale căror consecinţe, în planul evaluării, ţin cont de condiţiile naţionale.

      Funcţiile tradiţional definite ale evaluării (constatativă, diagnostică, prognostică, formativă ş.a.) trebuie regândite, în sensul viziunii descrise anterior. În România, în momentul actu la nivel comunitar este în plină desîaşurare crearea serviciilor sociale în favoarea copilului şi adultului cu dizabilităţi, a ceea ce în clasificările internaţionale poartă denumirea de Jacilitatori"(''factori care, prin prezenţa lor, îmbunătăţesc funcţionarea şi reduc dizabilităţile:'). Cu alte cuvinte, actul individual de evaluare trebuie legat de evaluarea, la nivel

      comunitar, a accesului la servicii de recuperare, educaţionale, protezare, ortezare, la anumite mijloace tehnice ş.a., la schimbarea mentalităţilor.

      Prezentul ordin obligă fiecare consiliu judeţean şi local de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti să realizeze o cartografiere (hartă) a tuturor serviciilor destinate protecţiei copilului, inclusiv a celui cu dizabilităţi, de pe raza teritoriului pe care îl administrează, şi pe care să o pună la dispoziţia comisiei pentru protecţia copilului. De asemenea, fiecare reprezentant desemnat de instituţiile descentralizate ale ministerelor în Comisia pentru Protecţia Copilului trebuie să pună la dispoziţia acesteia, şi implicit a serviciului de evaluare complexă, toate actele normative în vigoare în domeniul său specific de activitate, pe baza cărora se iau deciziile în cadrul comisiei. Strângerea şi colectarea acestor acte normative într-un dosar, precum şi reactualizarea periodică a acestuia sunt în responsabilitatea secretarului comisiei.

      .·4) Metodologia evaluării

      A fost dezvoltat în domeniu o diversitate de metode şi instrumente, cum sunt cele medicale şi psihologice, validate ştiinţific, aplicabile în situaţii formale (de exemplu, în cadrul serviciului de evaluare complexă, com1s1e1 pentru protecţia copilului sau comisiei de evaluare continuă), dar şi informale (în situaţiile concrete ale vieţii copilului).

      Prezentul ordin obligă ca aplicarea lor să se realizeze într-o anume perioadă şi cu precauţii adaptate situaţiei particulare fiecărui copil.

      Instrumentele, fişele de observaţie, testele de evaluare vor fi selectate de profesionişti, în acord cu situaţia copilului în cauză şi cu respectarea normelor profesionale deontologice. Majoritatea testelor nu au mai fost etalonate pe populaţie, ultimele etalonări datând din anii '60 şi de aceea se va urmări (re)etalonarea de către instituţiile abilitate în acest sens. Până atunci se recomandă utilizarea celor etalonate, însă se permite utilizarea celor neetalonate pentru cazurile în care nu există teste etalonate.

      Testele care pot fi utilizate pentru evaluarea psihopedagogică sunt cele prevăzute în Hotărârea Guvernului nr.218/ 2002 privind aprobarea Metodologiei pentru utilizarea setului de instrumente de expertizare şi evaluare a copiilor/ elevilor în vederea orientării şcolare a acestora. Drept manual de descriere· şi utilizare a înstrumentelor de expertizare şi evaluare prevăzut în hotărârea precizată anterior, se recomandă utilizarea Setului de instrumente, probe şi teste pentru evaluarea educaţională a copiilor cu dizabilităţi, editat de Asociaţia RENINCO sub egida UNICEF. Manualul amintit va fi pus la dispoziţia serviciilor de evaluare complexă, comisiilor pentru protecţia copilului, direcţiilor de sănătate publică şi inspectoratelor şcolare din întreaga ţară.

      Referitor la condiţiile în care are loc evaluarea propriu-zisă, se recomandă ca fiecare locaţie, inclusiv cea în care se desraşoară activitatea comisiei pentru protecţia copilului, să fie dotată cu sală de aşteptare adaptată nevoilor copilului şi

      image

      ANEXANr.III

      image

      image

      1. 4) Furnizarea serviciilor şi a intervenţiilor: asistarea copilului şi familiei în obţinerea şi utilizarea serviciilor necesare şi declanşarea, la nevoie, a unor proceduri legale;

      2. 5) Monitorizarea şi re-evaluarea periodică a progreselor înregistrate, a deciziilor şi a intervenţiilor specializate;

      3. 6) Etapa de încheiere sau etapa fmală a procesului de furnizare a serviciilor şi intervenţiilor specializate pentru copil şi familie.

      Activităţile desf'aşurate în cadrul acestor etape, serviciile şi intervenţiile rezervate copilului şi familiei se bazează pe principiile individualizării şi personalizării.

      Aceste etape sunt interdependente, în unele cazuri se întrepătrund şi nu se desf'aşoară în mod obligatoriu în ordinea prezentată mai sus. Unele decizii de schimbare a planului de servicii personalizat, bazate pe adăugarea de informaţii sau pe schimbarea condiţiilor din familia respectivă, pot să influenţeze revenirea la o etapă anterioară sau progresul către o altă etapă.

      Este foarte important ca profesioniştii să încurajeze şi să susţină implicarea si participarea copilului si a familiei in toate etapele acestui proces, atunci când

      acest lucru este posibil si prin modalităţi adecvate.

      Managerul de caz este profesionistul care îndeplineşte toate activităţile specifice de coordonare, planificare si monitorizare a intervenţiilor si serviciilor pentru copil si familie, stabilite de către echipa pluridisciplinară, descrise în planul de servicii personalizat si stipulate în contractul cu familia (anexa XII)

      Aceasta funcţie este de regulă îndeplinită de către un profesionist al echipei multidisciplinare din cadrul serviciului de evaluare complexă sau de către un profesionist din cadrul unei alte instituţii sau organizaţii care are responsabilităţi majore în îndeplinirea planului de servicii personalizat. Managerul de caz trebuie să aibă studii superioare socio-umane si experienţă practică în domeniul protecţiei copilului si familiei - inclusiv în domeniul protecţiei si asistenţei copilului cu dizabilităţi.

      1. 1) Identificarea şi preluarea copiilor cu dizabilităţi care au nevoie de servicii, intervenţii şi asistenţă

        1. 1.1) Identificarea copiilor cu dizabilităţi, care vor beneficia de servicii de asistenţă specializată, se realizează direct, odată cu solicitarea părinţilor copilului sau a reprezentanţilor săi legali, exprimată în scris către Comisia pentru Protecţia

          Copilului. Cu alte cuvinte, identificarea în acest caz nu se suprapune în totalitate cu depistarea dizabilităţii sau handicapului, care se realizează de către specialiştii abilitaţi în acest sens. Există desigur situaţii în care reprezentanţii legali ai copilului solicită intervenţii diverse din partea serviciilor publice specializate pentru protecţia copilului, ocazie cu care se poate ridica suspiciunea unei eventuale dizabilităţi si orientarea acestora către Comisia pentru Protecţia Copilului si)ulterior, către serviciul de evaluare complexă.

          Solicitarea părinţilor copilului sau a reprezentanţilor săi legali se referă la evaluarea complexă a copilului în scopul obţinerii, în primul rând, a unui certificat de încadrare a copilului într-o categorie de persoane cu handicap şi, după caz, a eliberării unui certificat de orientare şcolară sau stabilirii unei măsuri de protecţie a copilului. Serviciul de evaluare complexa va analiza toate aspectele legate de caz si va face propuneri pertinente in acest sens, indiferent de ceea ce au solicitat iniţial părinţii copilului.

          La nivel comunitar, persoanele care pot identifica si orienta copilul si familia sa către serviciul public specializat pentru protecţia copilului si Comisia pentru Protecţia Copilului sunt profesioniştii care îndeplinesc diferite roluri sau funcţii în comunitatea respectivă: educator, profesor, consilier şcolar, psiholog, medic de familie, medic de specialitate, asistent medical comunitar, preot, primar, asistent social, lucrător social comunitar sau referent al primăriei, alte persoane implicate în serviciile locale pentru copil si familie.

        2. 1.2) Preluarea

          În urma solicitării părinţilor copilului sau a reprezentanţilor legali ai acestuia, şeful serviciului de evaluare complexă va desemna un manager de caz, responsabil de coordonarea activităţilor care au drept scop principal pregătirea raportului de evaluare complexă a copilului, care conţine propunerile privind încadrarea într-un grad de handicap, orientarea şcolară, măsurile de protecţie şi, ca anex planul de servicii personalizat.

          În desemnarea managerului de caz, şeful serviciului de evaluare complexă va lua în considerare: expertiza profesională necesară unui manager de caz, numărul de cazuri din responsabilitatea acestuia, complexitatea cazuisticii respective, relaţia sa cu copilul si familia, colaborarea cu reţeaua de servicii si cunoaşterea în ansamblu a problematicii respective.

          Activităţile principale care se desîaşoară în aceasta fază se referă la iniţierea primelor contacte cu copilul, familia acestuia si comunitatea în care ei trăiesc. Scopul acestor activităţi este acela de a iniţia culegerea informaţiilor relevante necesare rezolvării solicitării familiei si de a determina gradul de urgenţă al intervenţiilor si serviciilor.

          Managerul de caz înregistrează si documentează primele informaţii relevante în legătură cu copilul si familia acestuia: datele de identificare a

          copilului si părintelui sau reprezentantului său legal care face solicitarea (FIŞA DE ÎNREGISTRARE- anexa VI) si orice alte acte anexate solicitării.

      2. 2) Evaluarea complexă a copilului, familiei acestuia şi mediului în care trăieşte

        Aceasta etapă se referă la capacitatea de funcţionare a copilului din punct

        de vedere social, în contextul recomandărilor medicale, educaţionale si psihologice specifice si luând în considerare riscurile, resursele si nevoile familiei ca întreg.

        Orientările modeme în evaluarea copilului cu dizabilităţi (Clasificarea Internaţională a Funcţionării, Dizabilităţii şi Sănătăţii) subliniază nevoia evaluării gradului de funcţionare sociala si individuală, independent sau cu supraveghere permanentă ori parţială, si mai puţin aceea de evaluare a dizabilităţii.

        Evaluarea complexă a copilului si familiei presupune utilizarea la maxim a expertizei tuturor membrilor serviciului de evaluare complexă, ai Comisiei pentru Protecţia Copilului şi a specialiştilor colaboratori din domeniul medico-sanitar, educaţional şi de protecţie a copilului. Fiecare informaţie si recomandare are valoarea sa, întrucât problematica abordată este diversă si complexă, iar soluţia finală se construieşte prin coordonarea eficientă a eforturilor specialiştilor implicaţi, cu participarea activă a familiei, considerată partenerul principal pe parcursul întregului proces.

        Evaluarea complexă presupune:

        1. I. evaluarea iniţială coordonată de către managerul de caz din cadrul serviciului de evaluare complexă si realizată în colaborare cu echipa multidisciplinară si cu alţi specialişti, cu participarea familiei si, după caz, a copilului;

        2. II. evaluarea/ expertiza din cadrul Comisiei pentru Protecţia Copilului, condusă de preşedintele acesteia, cu participarea tuturor membrilor, care vor lua decizia finală în legătură cu copilul.

        Managerul de caz conduce faza de evaluare iniţială care este un proces prin care se realizează :

        a, culegerea informaţiilor relevante privind copilul si familia acestuia,

        h: evaluarea propriu-zisă realizată de către profesioniştii din afara sau„ în cazurile excepţionale, din cadrul echipei serviciului de evaluare

        complexă,

  3. c. înregistrarea evaluărilor si recomandărilor, prin completarea fişelor

  4. d. formularea propunerilor în cadrul raportului de evaluare complexă.

De regulă, copilul este evaluat de către specialiştii din domeniul medico­ sanitar şi educaţional, înaintea prezentării la serviciul de evaluare complexă şi comisia pentru protecţia copilului. Există însă situaţii excepţionale în care

membrii echipei serviciului de evaluare complexă efectuează ei înşişi evaluarea complexă a copilului si anume:

  1. a) copiii sunt nedeplasabili, din diverse motive. Aprecierea acestei condiţii şi hotărârea de a deplasa o echipă mobilă de evaluatori din cadrul serviciului de evaluare complexă în vederea evaluării la domiciliul copilului revine managerului de caz. Deplasarea echipei se face cu acordul şefului de serviciu. Echipa mobilă poate fi constituită si din evaluatori externi, pe baza unor convenţii de colaborare între serviciul public specializat pentru protecţia copilului si aceştia sau instituţia la care sunt angajaţi.

    În consecinţă, este necesară evaluarea nevoilor cu privire la achiziţionarea unui automobil, utilizarea evaluatorilor externi sau extinderea personalului serviciului de evaluare complexă, pe baza experienţei acestor servicii de la înfiinţare sau în ultimul an de funcţionare. În vederea asigurării transparenţei si obiectivităţii, se recomandă ca evaluarea nevoilor să se realizeze de către serviciul public specializat pentru protecţia copilului în parteneriat cu reprezentanţii consiliului judeţean sau local al sectoarelor municipiului Bucureşti si ai societăţii civile, respectiv ai organizaţiilor neguvernamentale cu activităţi în domeniul protecţiei copilului cu dizabilităţi sau experţi recunoscuţi în acest domeniu. Pe baza acestei evaluări, consiliul judeţean sau local al sectoarelor municipiului Bucureşti va putea lua o hotărâre în sensul precizat anterior, prin alocarea fondurilor necesare sau aprobarea unei alte soluţii;

  2. b) este un caz nou - familia solicită pentru prima dată comisiei pentru protecţia copilului eliberarea unui certificat de încadrare într-un grad de handicap - corelat cu alte circumstanţe, de exemplu: copilul nu este înscris la un medic de familie, venitul familiei este insuficient si nu poate asigura transportul copilului la diverşi specialişti în vederea evaluării sau desîaşurarea altor acţiuni necesare evaluării.

    Decizia evaluării copilului de către echipa serviciului de evaluare complexă revine managerului de caz, iar evaluarea are loc cu aprobarea şefului de serviciu.

    Informaţiile medicale, psihopedagogice şi sociale vor fi colectate de serviciul de evaluare complexă, prin interviul faţă în faţă sau prin alte modalităţi specifice - solicitări de informaţii în scris, analiza si consultarea adeverinţelor sau certificatelor medicale si a altor documente etc. - de la diferite persoane: părinţi, copil, persoana de referinţă care a avut grijă de copil (în caz de încredinţare sau plasament - rude până la gradul al IV-lea, asistent maternal profesionist), referentul social, asistentul social, medic de familie, medici specialişti, cadre didactice, psihologi, consilieri şcolari, primar etc.

    Datele socialesunt înregistrate în Ancheta socială (anexa X) efectuată de către asistentul social din cadrul serviciului de evaluare complexă sau de către asistentul social ori lucrătorul social al primăriei/ serviciului de asistenţă socială

    din localitatea de domiciliu a familiei, cu pregătire în domeniul protecţiei copilului cu dizabilităţi.

    Aceste date se referă la: componenţa familiei, familia extinsă, specificul cultural si etnic, istoricul, comunitatea si vecinătatea în care trăiesc, reţeaua socială de sprijin personal (prieteni, vecini, rude etc.), ocupaţia si veniturile membrilor familiei, bugetul familial, posibilităţi si obiceiuri pentru petrecerea timpului liber, alităţi si dorinţe personale ale copilului privind viitorul său, precum şi, dacă au existat, evenimente înregistrate de poliţie etc. De asemenea, se vor înregistra si modalităţile prin care familia a răspuns în trecut nevoilor de dezvoltare specifice copilului, precum si serviciile la care aceasta a avut acces sau pe care le-a folosit în beneficiul copilului.

    Consiliile judeţene şi locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti se vor asigura ca toţi primarii să primească modelul de Anchetă socială recomandat de prezentul ordin. De asemenea, consiliile judeţene şi locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti se vor asigura, după caz, de pregătirea lucrătorilor sociali din primării în domeniul protecţiei copilului cu dizabilităţi.

    Ancheta socială recomandată de prezentul ordin este un model care poate fi dezvoltat de fiecare lucrător sau asistent social care îl completează, dacă consideră relevantă înregistrarea altor informaţii referitoare la copilul respectiv si familia acestuia.

    Datele medicalesunt înregistrate în Fişa medicală sintetică (anexa VII) a copilului. De regulă, aceste date vor fi completate de către medicul de familie, la solicitarea, in scris, din partea serviciului public specializat pentru protecţia copilului, respectiv serviciul de evaluare complexă. Această fişă poate fi completată, în cazurile excepţionale menţionate anterior, precum şi în cazul în care copilul nu este înscris la un medic de familie, de către medicul pediatru din cadrul serviciului de evaluare complexă. Aceste date sintetice includ:

    1. I. evoluţia stării de sănătate a copilului;

    2. II. diagnosticul si complexitatea acestuia; ID. recomandări;

IV. alte aspecte medicale.

Medicul care completează această fişă va folosi informaţiile primite de la medicul specialist curant, medicul de familie, părinţii sau reprezentanţii legali ai copilului şi, după caz, de la copilul în cauză.

Fişa Medicală Sintetică include, de asemenea, informaţii legate de starea de sănătate a membrilor familiei copilului si, în funcţie de caz, recomandări speciale pentru părinţi primite din partea medicului familiei sau a medicului specialist.

Fişa medicală sintetică recomandată de prezentul ordin este un model care poate fi dezvoltat de fiecare medic de familie sau de către medicul pediatru din

cadrul serviciului de evaluare complexă, dacă consideră relevantă înregistrarea altor informaţii cu caracter medical referitoare la copilul respectiv.

În vederea asigurării unei completări corecte a fişei, familia trebuie să aducă medicului de familie copii de pe toate actele medicale eliberate de medicii specialişti care consultă copilul, conform legii în vigoare. Exemplarele originale ale acestor acte vor fi păstrate de către familie.

Fişa medicală sintetică va fi completată integral la prima solicitare din partea familiei către comisia pentru protecţia copilului. La următoarele solicitări se vor -completa doar itemii care furnizează informaţii noi cu privire la copil.

Familiile care formulează o cerere, în scris, comisiei pentru protecţia copilului în vederea eliberării certificatelor de încadrare într-un grad de handicap si orientare şcolară vor preciza în această cerere dacă copilul este înscris sau nu la un medic de familie şi, dacă da, numele complet şi coordonatele medicului de familie.

Informaţiile din Fişa medicală sintetică sunt cruciale pentru elaborarea planului de servicii personalizat.

Datele psiho-pedagogicesunt înregistrate de către specialiştii (psiholog, psihopedagog şi pedagog) care au evaluat copilul sau, în cazurile excepţionale, de către specialiştii din cadrul serviciului de evaluare complexă, în Fişa psihologică (anexa VIII) si în Fişa privind traseul educaţional al copilului (anexa IX). Direcţiile de sănătate publică şi inspectoratele şcolare vor desemna unităţile cu personalitate juridică care sunt abilitate să elibereze fişele menţionate anterior şi să trimită lista cu aceste unităţi la serviciul public specializat pentru protecţia copilului, respectiv serviciul de evaluare complexă.

Aceste informaţii includ :

  1. I. nivelul de inteligenţă;

  2. II. capacitatea de învăţare: atenţie, memorie, nivel de prelucrare a informaţiilor vizuale sau auditive, strategii cognitive, limbaj oral, citire/ scriere, comportament, psihomotricitate, gândire, pricepere, abilitate, deprinderi ;

ID. nivelul achiziţiilor şi cunoştinţelor - gradul de asimilare a cunoştinţelor din curriculumul şcolar;

  1. IV. traseul şcolar - niveluri si tipuri de şcolarizare parcurse de copil;

  2. V. măsuri psihopedagogice de sprijin pentru corectarea tulburărilor de învăţare etc.

Prezentul ordin recomandă ca Fişa psihologică şi Fişa privind traseul educaţional să fie completate cu ocazia primei evaluări complexe efectuate pentru copilul în cauză, urmând ca pe viitor să se completeze doar itemii necesari. De asemenea, se recomandă completarea Fişei psihologice cu precădere pentru următoarele situaţii: afectări (deficienţe) intelectuale, senzoriale, neuromotorii, comportamentale, afective, socio-afective şi afectări (deficienţe) asociate.

Fişa psihologică şi Fişa privind traseul educaţional recomandate de prezentul ordin sunt modele care pot fi dezvoltate de specialiştii care le completează, dacă consideră relevantă înregistrarea altor informaţii referitoare la copilul respectiv.

Familia va solicita eliberarea acestor fişe de la specialiştii care evaluează copilul din punct de vedere psihologic si psihopedagogie şi vor anexa copii ale acestora la cererea adresată comisiei pentru protecţia copilului.

Evaluările specialiştilor si recomandările acestora sunt folosite la elaborarea Raportului de evaluare complexă a copilului cu dizabilităţi (anexa XI)

  • - o evaluare de tip integrativ care reflectă situaţia actuală în care se afla copilul si familia sa, resursele si nevoile acestora, precum si resursele comunitare disponibile. Acest raport include:

    1. I. planul de servicii personalizat (ca anexă a raportului),

    2. II. recomandarea de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap,

    3. III. recomandarea privind orientarea şcolară,

    4. IV. recomandarea privind măsura de protecţie adecvată situaţiei copilului.

Planul de servicii personalizat,are.cărui model şi cerinţe minime sunt prevăzute în anexa nr.3 la Metodologia de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1205/ 2001, este un document elaborat de către managerul de caz în colaborare cu·echipa multidisciplinară a serviciului de evaluare complexă, alţi specialişti colaboratori, cu participarea nemijlocită a familiei si, după caz, a copilului.

Se recomandă ca, la fel ca şi pentru celelalte fişe şi documente din dosarul copilului, planul de servicii personalizat să cuprindă următoarele informaţii:

  1. I. numele şi semnătura şefului de serviciu, alături de cea a managerului de caz;

  2. II. durata propusă de oferire şi desf'aşurare a activităţilor corespunzătoare fiecărui serviciu menţionat în plan;

  1. m. responsabilul pentru îndeplinirea obiectivelor corespunzătoare fiecărui tip

    de serviciu.

    Elaborarea acestui plan presupune, printre altele:

    1. I. identificarea nevoilor copilului si familiei;

    2. II. evaluarea resurselor copilului si familiei;

    3. III. evaluarea resurselor comunitare, a oportunităţilor sau problemelor care pot avea impact asupra situaţiei copilului si a familiei respective.

      Managerul de caz împreună cu echipa multidisciplinară au responsabilitatea de a implica familia pentru:

      1. I. identiffoarea ariilor de intervenţie sau a problemelor;

      2. II. stabilirea obiectivelor specifice din planul de servicii personalizat; ID. stabilirea tipurilor de servicii si intervenţii specifice;

IV. asumarea responsabilităţilor si delimitarea termenelor de implementare.

  1. 3) Planificarea serviciilor şi intervenţiilor

Serviciile sau intervenţiile specifice - destinate ameliorării condiţiei unui copil cu dizabilităţi în vederea includerii sale sociale - se desprind din planul de servicii personalizat. Acest plan trebuie să servească unui scop clar definit si să conducă la îndeplinirea obiectivelor specifice pentru fiecare arie de intervenţie identificată în etapa anterioară de evaluare complexă.

Toate soluţiile proiectate în beneficiul copilului trebuie să ia în considerare:

  1. I. participarea familiei;

  2. II. capacitatea familiei de a răspunde nevoilor copilului;

  1. m. resursele de care dispun . familia si comunitatea pentru a pune în practică planul de servicii personalizat.

    Componentele planificării serviciilor:

    1. I. identificarea priorităţilor - de exemplu, determinarea situaţiilor critice ce urmează a fi rezolvate imediat;

    2. II. identificarea activităţilor, mijloacelor, termenelor, condiţiilor si indicatorilor de

      performanţă privind atingerea obiectivelor planului de servicii personalizat;

    3. III. stabilirea responsabililor şi repartizarea sarcinilor cuprinse în planul de servicii personalizat.

      Rolurile principale ale managerului de caz în aceasta etapă sunt următoarele:

      1. I. de a facilita stabilirea priorităţilor în colaborare cu familia si echipa de profesionişti;

      2. II. de a stabili cu claritate rolurile si responsabilităţile tuturor celor implicaţi în implementarea planului de servicii personalizat: părinţi, copil, profesionişti, instituţii, comunitate etc.

        De asemenea, managerul de caz se va asigura că:

        1. a. serviciile si intervenţiile recomandate răspund nevoilor reale si priorităţilor copilului si familiet

        2. b. familia si copilul au acces la serviciile si intervenţiile recomandate;

        3. c. serviciile si intervenţiile sunt oferite copilului si familiei.

          image

          managerului de caz orice schimbare care intervine si care necesită schimbarea planului de servicii personalizat si a contractului cu familia.

          Totodată, serviciul public specializat pentru protecţia copilului va încheia convenţii de parteneriat cu principalele instituţii furnizoare de servicii pentru copilul cu dizabilităţi şi familia acestuia. De asemenea, va încheia convenţii de colaborare cu direcţiile de sănătate publică şi inspectoratele şcolare în vederea implementării optime a prezentului ordin.

          1. 5) Monitorizarea planului de servicii personalizat

            Aceasta etapă se referă la procesul de culegere a informaţiilor în legătură cu modul de fumizare a serviciilor cuprinse în plan, în scopul evaluării progreselor realizate în atingerea obiectivelor prevăzute în planul de servicii personalizat si în contractul cu familia.

            Responsabilitatea monitorizării planului de servicii personalizat revine managerului de caz. Aceasta activitate constă în:

            1. I. verificarea modului de fumizare a serviciilor în limita de timp stabilită, de exemplu, prin rapoarte verbale sau în scris din partea părinţilor sau a celor care oferă serviciul respectiv;

            2. II. identificarea la timp a problemelor (de exemplu, probleme logistice sau procedurale) în legătură cu asigurarea serviciilor specializate sau cu participarea familiei, pentru a putea opera schimbările necesare în planul de servicii;

              ID. colaborarea cu familia si cu furnizorii de servicii pentru a remedia problemele, de exemplu, asistarea părinţilor sau a copilului în rezolvarea problemei transportului;

              1. IV. identificarea dinamicii progreselor copilului si a familiei în îndeplinirea obiectivelor;

              2. V. comunicarea directă cu familia si cu profesioniştii care oferă serviciile specializate pentru identificarea problemelor, stabilirea modificărilor si rezolvarea conflictelor;

              3. VI. revizuirea planului de servicii personalizat în funcţie de schimbările care apar;

              4. VII. modificarea sau rezilierea contractului cu familia, atunci când este cazul·,

              VID. evaluarea modului în care implementarea planului de servicii personalizat ajută copilul si familia sa la îndeplinirea scopului propus; evaluarea se realizează cu participarea specialiştilor colaboratori si a familiei;

              1. IX. transmiterea informaţiei monitorizate către părţile implicate si interesate

                - servicii, profesionişti, copil si familie;

              2. X. organizarea si coordonarea sesiunilor de lucru ale echipei multidisciplinare;

              3. XI. păstrarea documentaţiei scrise în legătură cu toate activităţile monitorizate, inclusiv a rapoartelor solicitate profesioniştilor care oferă serviciile specializate.

          2. 6) Închiderea cazului

          Relaţia profesională dintre familie, copil si echipa de specialişti trebuie să încurajeze autonomia familiei si să nu creeze dependenţă. Scopul acestei relaţii este acela de a obţine un potenţial maxim de autonomie si funcţionare a familiei.

          Asistarea copilului si familiei se realizează până în momentul în care nivelul achiziţiilor si progreselor copilului satisface obiectivele planului de servicii personalizat si familia are capacitatea de a utiliza toate resursele disponibile, conform legislaţiei în vigoare, pentru a se autosusţine.

          Profesioniştii serviciului de evaluare complexă au responsabilitatea de a menţine relaţia cu familia si de a oferi continuitate în asistenţă si sprijin în situaţii de dificultate. Condit,iile ment,inerii acestei relat,ii trebuie clar definite si înt,elese de către toate părţile implicate.

          Încheierea relaţiei profesionale trebuie să fie discutată cu familia încă de la începutul intervenţiei si trebuie pregătită pe parcursul desfăşurării planului de servicii. Managerul de caz trebuie să se asigure că familia a înţeles termenii de încheiere a relaţiei profesionale si că acest lucru nu înseamnă că, la nevoie, aceasta nu va mai avea acces la informaţii si servicii.

          Standardele şi ghidul metodologic privind managementul de caz în domeniul protecţiei copilului urmează să fie elaborate şi aprobate prin ordin comun de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, în termen de 6 luni de la publicarea prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I.

          ANEXANr.IV

          APLICAREA CRITERIILOR DE ÎNCADRARE A COPIILOR ÎNTR-UN GRAD DE HANDICAP

          Pe baza evaluărilor realizate de specialiştii din diverse domenii, care sunt consemnate în fişele menţionate anterior (anexele VI-XII), echipa serviciului de evaluare complexă aplică criteriile medicopsihosociale în vederea formulării unei propuneri de încadrare a copilului într-un grad de handicap, conform Ordinului ministrului sănătăţii şi familiei şi al secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie m.725/ 12.709/ 2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora.

          Conform ordinului menţionat anterior, modalitatea de aplicare a criteriilor de încadrare într-un grad de handicap se bazează pe corelarea a două categorii majore de criterii:

          1. a) medicale - caz în care se apreciază afectarea funcţională şi se stabileşte gradul acesteia;

          2. b) psihosociale - caz în care se apreciază activitatea si participarea si se stabileşte gradul limitărilor de activitate şi al restricţiilor de participare.

            Scopul acestei corelări este formularea propunerii unei soluţii adecvate si viabile pentru copilul respectiv. Totodată, propunerea de încadrare intr-un grad de handicap este indisolubil legată de întocmirea planului de servicii personalizat, caz în care aprecierea factorilor de mediu ca bariere sau facilitatori este esenţială.

            Aprecierea afectării functionalepe baza evaluării actuale a medicului specialist

            - consemnată în certificatul medical - si a confruntării cu lista afectărilor poate conduce la următoarele concluzii:

            1. 1. afectare funcţională gravă;

            2. 2. afectare funcţională accentuată;

            3. 3. afectare funcţională medie;

            4. 4. afectare funcţională uşoară.

              Evaluarea actuală se referă la cea efectuată în cursul ultimelor două luni înainte de solicitarea către comisia pentru protecţia copilului. În cazul bolilor cronice, canceroase, HIV/ SIDA si a celor invalidante (de exemplu, amputările), serviciul de evaluare complexă poate lua în considerare evaluări efectuate în urmă cu mai mult decât perioada de două luni precizată anterior, dacă acestea prevăd o anume periodicitate a controalelor, programarea unor intervenţii, protezări etc. care nu se încadrează în perioada amintită. De exemplu: medicul specialist decide programarea unei intervenţii chirurgicale care poate modifica gradul de afectare funcţională, după o perioadă de timp mai mare decât cea de două luni precizata anterior. În astfel de cazuri, gradul afectării funcţionale stabilit anterior de către serviciul de evaluare complexă poate fi luat în considerare la aplicarea criteriilor de încadrare într-un grad de handicap.

              Medicul pediatru din cadrul serviciului va propune o perioadă de timp în care gradul afectării funcţionale rămâne valabil pentru aplicarea criteriilor, iar managerul de caz va decide aprobarea acesteia. Perioada de timp însă nu trebuie să depăşească 2 ani.

              Confruntarea informaţiilor din certificatul medical în principal, dar si a celor furnizate de eventuala examinare medicală a copilului cu lista afectărilor si decizia cu privire la gradul afectării funcţionale sunt în responsabilitatea medicului pediatru din cadrul serviciului de evaluare complexă.

              Necesitatea unui consult suplimentar al copilului este decisă de către medicul pediatru din acest serviciu. Dacă acest consult poate fi efectuat de către medicii angajaţi ai acestui serviciu, atunci consultul are loc în această etapă. Dacă acest consult necesită un alt medic de specialitate decât cel curant, medicul pediatru al serviciului de evaluare complexă aduce acest fapt la cunoştinţa managerului de caz şi a restului echipei, insa decizia va fi luată după aplicarea integrală a criteriilor de încadrare într-un grad de handicap si obligatoriu cu acordul familiei. Managerul de caz va comunica familiei propunerea de încadrare si planul corespunzător de servicii, precum si posibilitatea acestora de a fi modificate printr-un nou consult al copilului, urmând ca familia sa ia decizia cu privire la posibilitatea efectuării unui nou consult de specialitate.

              Completarea Fişei medicale sintetice se poate realiza în acelaşi timp cu

              aplicarea criteriilor de încadrare intr-un grad de handicap.

              Direcţiile de sănătate publică vor desemna unităţile cu personalitate juridică abilitate să elibereze certificate medicale pentru copiii cu dizabilităţi ai căror părinţi se adresează comisiei pentru protecţia copilului în vederea încadrării într-un grad de handicap şi orientare şcolară şi totodată vor transmite lista cu aceste unităţi abilitate serviciului public specializat pentru protecţia copilului, respectiv serviciului de evaluare complexă.

              Aprecierea activitătii si participăriipe baza evaluării actuale psihosociale - consemnată în Fişa psihologică si Ancheta socială - si confruntării cu lista activităţii si participării poate duce la următoarele concluzii:

              1. I. limitări de activitate si restricţii de participare totale - corespunzătoare unei lipse efective a includerii sociale a copilului în comunitate;

              2. II. limitări de activitate si restricţii de participare severe - corespunzătoare unei includeri sociale cu mari dificultăţi;

          ID. limitări de activitate si restricţii de participare moderate - corespunzătoare unei includeri sociale cu dificultăţi potenţial surmontabile;

          1. IV. limitări de activitate si restricţii de participare uşoare - corespunzătoare unei includeri sociale acceptabile;

          2. V. rară limitări de activitate si restricţii de participare - corespunzătoare unei includeri sociale efective.

          Evaluarea actuală se referă la cea efectuată în cursul ultimelor două luni înainte de solicitarea familiei către comisia pentru protecţia copilului.

          Confruntarea informaţiilor din cele două acte menţionate anterior în principal, dar si a eventualelor informaţii suplimentare, cu lista activităţii si participării si decizia cu privire la gradul limitării de activitate si restricţiilor de participare este în responsabilitatea managerului de caz din cadrul serviciului de evaluare c6inplexă.

          Informaţiile suplimentare provin în principal din interviurile cu copilul si familia, care au loc cu ocazia prezentării acestora la serviciul de evaluare complexă, dar si din potenţiala evaluare psihosocială realizată în cadrul acestui serviciu în situaţiile excepţionale.

          Stabilirea gradului de limitare a activităţii si restricţiilor de participare se realizează pe baza de procente, aşa cum prevăd calificativele din Ordinul comun menţionat anterior, după ce se verifică toţi itemii listaţi la activităţi si participare, în funcţie de vârsta copilului. Procentele se pot stabili prin calcul matematic, însă cu recomandarea să fie apreciate în funcţie de importanţa itemilor pentru situaţia concretă a copilului respectiv De aceea, se impune ca, în cazurile 'dificile, decizia cu privire la procente, respectiv la gradul amintit anterior, să fie luată în echipa multidisciplinară.

          Corelarea celor două tipuri de aprecieri cu privire la gradul afectării funcţionale si situaţia includerii sociale a copilului în vederea încadrării copilului într-un grad de handicap

          Gradul limitării de activitate si restricţiilor de participare (situaţia includerii sociale)

Gradul afectării funcţionale

Într-o primă etapă se va realiza o corelare simplă între cele două grade rezultate si se poate utiliza tabelul de mai jos:

grav

grav

(limitări şi restricţii totale)

96-100%

sever

50-95%

accentuat

moderat

25-49%

mediu

uşor

5-24%

uşor

o

(fără limitări si restricţii)

0-4%

  1. a) Pentru situaţiile în care apare gradul grav sau sever cel puţin în una dintre aprecieri si cu excepţia cazului în care apare alături de gradul mediu sau uşor al afectării funcţionale, se va propune gradul de handicap grav pentru copilul respectiv.

  2. b) Pentru situaţiile în care apare gradul accentuat sau moderat si cazul în care gradul grav şi sever al limitării şi restricţiilor apare alături de gradul mediu al afectării funcţionale, se va propune gradul de handicap accentuat.

  3. c) Pentru situaţiile în care apare gradul mediu si cazul în care gradul grav şi sever al limitării şi restricţiilor apare alături de gradul uşor al afectării funcţionale, cu excepţia precizată anterior, se va propune gradul de handicap mediu.

  4. d) Pentru situaţiile în care apare gradul uşor, cu excepţiile precizate anterior, se va propune gradul de handicap uşor, pentru care nu se eliberează certificat de încadrare, însa se consemnează si se poate întocmi un plan de servicii personalizat, dacă este necesar.

    În a doua etapă se va stabili recomandarea unui asistent personal - care se consemnează în certificatul de încadrare într-un grad de handicap - si nevoia de servicii - care se regăsesc în planul de servicii personalizat.

    - În baza Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.102/ 1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap?aprobată prin Legea nr.519/ 2002 _ şi a Hotărârii Guvernului nr.427/ 2001 pentru aprobarea normelor metodologice privind condiţiile de încadrare, drepturile şi obligaţiile asistentului personal al persoanei cu handicap, autorităţile locale acordă dreptul la asistent personal, pe baza analizei tuturor datelor cazului şi recomandării comisiei pentru protecţia copilului. •

    Recomandarea de asistent personal se poate stabili astfel:

    1. I. Pentru gradul grav de handicap se recomandă propunerea unui asistent personal pentru copil.

    2. II. Pentru gradul grav de handicap, însă alături de gradul accentuat de afectare funcţională, se recomandă propunerea unui asistent personal pe o perioadă determinată. Determinarea perioadei se face în funcţie de existenţa în comunitate a serviciilor necesare, înscrise în planul de servicii personalizat,

      posibilitatea familiei de a le accesa, resursele şi complianţa acesteia în vederea îndeplinirii obiectivelor din plan şi realizarea includerii sociale a copilului.

    3. III. Pentru situaţiile în care există servicii în comunitate pe care familia le poate accesa, se recomandă propunerea unui asistent personal pe o perioadă de un an şi realizarea unui plan de servicii personalizat viabil si adecvat copilului si familiei sale, astfel încât după un an copilul să nu mai necesite asistent personal.

    4. IV. Pentru situaţiile în care nu există servicii adecvate în comunitate sau) dacă există, familia nu le poate accesa, se recomandă propunerea unui asistent personal pentru copil pe o perioadă de un an, cu posibilitatea prelungirii acestuia, însă corelat cu următoarele potenţiale acţiuni:

      1. 1. Întocmirea unui plan de servicii în care se va pune accent pe facilitarea accesului copilului şi familiei la serviciile necesare din comunitate; de exemplu, dacă familia este refractară, dezinteresată de includerea socială a copilului sau are un venit insuficient, se vor înscrie în plan inclusiv servicii pentru aceasta, cum ar fi: informare periodică, educare (cursuri scurte), consiliere, identificarea şi utilizarea de grupuri de sprijin sau familii de suport s.a. corelate, după caz, cu sprijin material şi facilitarea accesării prestaţiilor de ordin financiar (de exemplu, venitul minim garantat);

  1. n. Anunţarea comisiei pentru protecţia copilului, în cadrul raportului de evaluare complexă, cu privire la serviciile necesare în comunitatea respectivă, pentru copil şi familia acestuia. Secretarul comisiei va consemna aceste informaţii într-un registru special şi acestea vor fi procesate periodic (cel puţin trimestrial). Comisia va înainta consiliului judeţean sau local al sectoarelor municipiului Bucureşti sinteza acestor informaţii împreună, pe cât posibil, cu propuneri concrete. Consiliile vor analiza periodic (cel puţin anual) sinteza acestor informaţii în vederea găsirii de soluţii si resurse pentru crearea de noi servicii pentru copilul cu dizabilităţi si familia acestuia. Totodată, comisia va trimite o adresă către primarul localităţii în care trăieşte copilul, prin care i se va aduce la cunoştinţă nevoia de servicii, precum si, pe cât posibil, propunerea de soluţii pentru crearea si sust,inerea acestora în comunitate.

Toate familiile ai căror copii sunt în evidenţa serviciului de evaluare complexă vor fi anunţate, în scris, în termen de 60 de zile de la publicarea prezentului ordin în Monitorul Oficial, cu privire noile proceduri, conţinutul cererii (inclusiv numele şi coordonatele medicului de familie) şi actele care trebuie anexate_ sub formă de copii cererii adresate comisiei pentru protecţia copilului în vederea eliberării certificatelor de încadrare într-un grad de handicap si de orientare şcolară:

image

ANEXANr.V

image

image

image

image

image

ANEXANr.VI

image

image

ANEXANr.VII

image

image

image

ANEXANr.VIII

image

MODEL DE FIŞĂ PSfflOLOGICĂ

Nume...................................... Prenume........................................................... Vârsta...............

Tipul de dizabilitate...........................................................................

D1.za111·.ţ1 asoci.ate.................................................................................................................

Dezvoltarea senzorial - perceptivă........................................................................................

Nivelul dezvoltării psiho-motricităţii....................................................................................

Nivel de dezvoltare intelectuală (Vârsta de dezvoltare, Coeficient de dezvoltare) - se precizează testul/ proba psihologică folosită

  1. I. Gândirea (inclusiv nivelul operaţional)................................................................

  2. II. Memoria....................................................................................................................

  3. III. Atenţia .....................................................................................................................

    Nivelul I de cunoaştere

    Imaginaţia..............................................................................................................................

    L1.mba.Ju1 ş1. comllill.carea...................................................................................................... .

    Afectivitate............................................................................................................................

    Motivaţie...............................................................................................................................

    Temperament........................................................................................................................ .

    Voinţa................................................................................................................................... ..

    Atitudini.................................................................................................................................

    image

    ANEXANr.IX

    image

    image

    Programe educaţionale la vârsta preşcolară (grădiniţă, centre de zi cu componentă educaţională ş.a.) Se vor preciza: denumirea instituţiei, tipul programului, rezultatele obţinute ş.a.........................................................................................................................

    Pregătirea şcolară. Se vor preciza: denumirea instituţiei/ instituţiilor, tipul sau tipurile de şcolarizare, rezultatele obţinute ş.a....................................................................................

    Activităţi (inclusiv extraşcolare) de spnJm anterioare ŞI prezente

    Aprecieri asupra comportamentului in timpul activităţilor şcolare anterioare ş1 prezente........................................................................................................

    1. I. Atenţia .........................................................................................

    2. II. Motivaţia de învăţare........................................................................................

      m. Recepti.v1tate de,.1.nv-aţare...................................................................................

      1. IV. Participare şi implicare (pentru diferite tipuri de şcolarizare) ...........................

      2. V. Relaţii sociale reciproce (cu colegii, cu profesorii, cu personalul auxiliar din şcoală). ..............................................................................................

      3. VI. Nivelul de adaptare la cerinţele activităţilor şcolare .................................

        Aprecieri asupra modului de pregătire a lecţiilor elevului (cu sprijin/ fără sprijin)...............................................................................................................

        Comportamentul în afara şcolii............................................................................................ .

        Recomandări pentru forme de şcolarizare a copilului (se bifează): grădiniţă

        grădiniţă specială şcoală generală

        şcoală generală cu profesor de sprijin şcoală generală cu curriculum adaptat şcoală specială

        şcolarizare la domiciliu

        frecvenţă redusă în grupa sau clasa specială compactă în şcoala generală

        alte servicii/programe educaţionale (se specifică care).......................................................................

        Data completării fişei.................................. Semnătura....................................................

        Semnătura şefului de serviciu............................

        ANEXANr.X

        image

        image

        1. b) Persoane apropiate:

          Nume ......................................................................

          Prenume .................................................................

          Domiciliul ................................................................

          Se vor ataşa:

          -Genograma

          • - Traseul instituţional

          • - Cartea vieţii (Jurnalul copilului)

          ID. Situaţia socio-economică a familiei (se vor descrie)

          1. I. climatul familial, relaţiile dintre membrii familiei

          2. II. relaţiile familiei cu comunitatea (ecomap)

            m. situaţia economica a familiei (venituri)

            1. IV. climatul educaţional al familiei, care poate diferi de nivelul educaţional (profesie)

            2. V. locuinţa: condiţii igienico sanitare, utilităţi, facilităţi speciale etc

            3. VI. gradul de integrare şi participare socială

  4. IV. Descrierea problemei

    1. I. prezentarea faptelor şi evenimentelor în contextul în care se desfăşoară;

    2. II. identificarea resurselor familiei şi a celor comunitare;

      m. identificarea nevoilor copilului şi familiei.

  5. V. Planul individual de intervenţie (din punct de vedere social)

    1. I. recomandările asistentului social

Data .............................................................................

Semnătura asistentului social .....................................

Semnătura şefului de serviciu ..........................................

ANEXANr.XI

image

image

      1. III. date relevante despre situaţia economică a familiei;

      2. IV. date relevante despre locuinţa familiei;

      3. V. identificarea resurselor familiei şi a celor comunitare;

      4. VI. gradul de integrare şi participare socială;

      5. VII. concluziile şi recomandările asistentului social.

  1. VII. Identificarea nevoilor copilului şi familiei (concluziile managerului de caz)

    VID. Propunerea de soluţii

    1. I. sinteza recomandărilor echipei pluridisciplinare (detaliile se vor regăsi în planul de intervenţie personalizat);

    2. II. propunerea de încadrare într-un grad de handicap; ID. propunerea privind orientarea şcolară si profesională;

IV. propunerea privind luarea unei măsuri de protecţie.

IX. Anexe

  1. a) Planul de servicii personalizat

  2. b) Contractul cu familia

  3. c) Plan de activitate al managerului de caz privind monitorizarea cazului

Data .....................................................................................

Semnătura managerului de caz .................................

Semnătura şefului de serviciu .......................................

ANEXANr.XII

image

image

image

image

PREŢURILE

publicaţiilorlegislativepentruanul2003

-pesuporttradiţional-

Nr.Nr.

crt.Denumireapublicaţieianual

deapariţii

Valoareaabonamentuluianual

-lei-

Trim.I

Valoareaabonamentuluitrimestrial

                             -lei-                

Trim.IITrim.III

Trim.IV

1.MonitorulOficial,ParteaI,înlimbaromână

710

7.900.000

1.975.000

2.172.500

2.389.750

2.628.750

2.MonitorulOficial,ParteaI,înlimbaromână,numerebis*)

50

1.480.000

-

-

-

-

3.MonitorulOficial,ParteaI,înlimbamaghiară

250

6.585.000

1.646.250

1.646.250

1.646.250

1.646.250

4.MonitorulOficial,ParteaaII-a

300

10.380.000

2.595.000

2.595.000

2.595.000

2.595.000

5.MonitorulOficial,ParteaaIII-a

700

2.105.000

526.250

526.250

526.250

526.250

6.MonitorulOficial,ParteaaIV-a

2.100

8.900.000

2.225.000

2.225.000

2.225.000

2.225.000

7.MonitorulOficial,ParteaaVI-a

250

8.195.000

2.048.750

2.048.750

2.048.750

2.048.750

8.ColecţiaLegislaţiaRomâniei

4

2.070.000

517.500

569.250

626.150

688.750

9.ColecţiadehotărârialeGuvernuluişialteactenormative

12

3.450.000

862.500

948.750

1.043.600

1.147.950

10.Repertoriulactelornormative

1

520.000

-

-

-

-

11.DeciziialeCurţiiConstituţionale

1

390.000

-

-

-

-

12.Ediţiitrilingve

12

2.075.000

-

-

-

-

*)Cuexcepţianumerelorbisîncaresepublicăactecuunvolumextinsşicareintereseazădoarunnumărrestrânsdeutilizatori.

PublicaţiileRegieiAutonome„MonitorulOficial"menţionatelapunctele1-7suntpurtătoaredeT.V.A.încotăde19%,iarcelemenţionatelapunctele8-12suntscutitedeT.V.A.

Pentrusiguranţaclienţilor,abonamentelelapublicaţiileRegieiAutonome„MonitorulOficial"sepotefectuaprinurmătoriidifuzori:

  • COMPANIANAŢIONALĂ„POŞTAROMÂNĂ"-S.A.-prinoficiilesalepoştale

  • RODIPET-S.A.-printoatefilialele

  • INTERPRESSSPORT-S.R.L.-Bucureşti,str.HristoBotevnr.6

    (telefon/fax:313.85.07;313.85.08;313.85.09)

  • PRESSEXPRES-S.R.L.-Otopeni,str.FlorideCâmpnr.9(telefon/fax:772.66.87;0745.133.712)

  • M.T.PRESSIMPEX-S.R.L.-Bucureşti,bd.Basarabianr.256(telefon/fax:255.48.15;255.48.16)

  • INFOEUROTRADING-S.A.-Bucureşti,SplaiulIndependenţeinr.202A(telefon/fax:212.73.54)

  • ZIRKONMEDIA-S.R.L.-Bucureşti,bd.NicolaeGrigorescunr.29A,bl.N22,ap.38(telefon/fax:340.31.09)

  • ACTALEGIS-S.R.L.-Bucureşti,str.BanulUdreanr.10,(telefon/fax:411.91.79)

  • CURIERPRESS-S.R.L.-Braşov,str.TraianGrozăvescunr.7(telefon/fax:0268/47.05.96)

  • ELIDA-S.R.L.-Braşov,str.BisericiiRomânenr.92(telefon/fax:0268/47.74.64)

  • MIMPEX-S.R.L.-Hunedoara,str.IonCreangănr.2,bl.2,ap.1(telefon/fax:0254/71.92.43)

  • CALLIOPE-S.R.L.-Ploieşti,str.CandianoPopescunr.36(telefon/fax:0244/51.40.52,0244/51.48.01)

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x