GHID din 17 octombrie 2006

privind utilizarea mecanismului "implementare în comun (JI)" pe baza modului II (art. 6 al Protocolului de la Kyoto)



Glosar1. Gaze cu efect de seră (GHG) – cele şase gaze cu efect de seră, reglementate de Protocolul de la Kyoto şi prevăzute în anexa A la acesta, sunt:– dioxid de carbon – CO(2) (1);– metan – CH(4) (21);– protoxid de azot – N(2)O (310);– hidrofluorocarburi – HFC-uri (140-11.700);– perfluorocarburi – PFC-uri (6.500-9.200);– hexafluorură de sulf – SF(6) (23.900).NOTĂ:Potenţialele de încălzire globală (GWP) ale acestor gaze sunt prezentate în paranteză în conformitate cu Decizia nr. 2/CP3. Potenţialul de încălzire globală reprezintă un index al efectului asupra încălzirii globale a fiecărui GHG remanent în atmosferă şi puterea acestuia în absorbţia radiaţiilor infraroşii emise de Pământ.2. Dioxid de carbon echivalent (CO(2)eq.) – unitatea de măsură universală utilizată pentru a indica potenţialul global de încălzire a celor 6 GHG. Dioxidul de carbon este gazul de referinţă cu ajutorul căruia sunt calculate şi raportate celelalte GHG.3. Perioada de angajament – perioada prevăzută de Protocolul de la Kyoto, în timpul căreia emisiile de GHG ale părţilor incluse în anexa B (ca medie în această perioadă) trebuie să se încadreze în limita cantitativă prevăzută. Prima perioadă de angajament acoperă intervalul 2008-2012.4. Implementare în comun (JI – Joint Implementation) – mecanism prevăzut de art. 6 al Protocolului de la Kyoto, prin care o ţară inclusă în anexa I la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992, denumită în continuare UNFCCC, obţine unităţi de reducere a emisiilor (ERU) prin sprijinirea finanţării unui proiect care generează reduceri de emisii de GHG în altă ţară industrializată din anexa I la UNFCCC (inclusiv ţări cu economie în tranziţie).5. Participant la proiect – o parte implicată sau o entitate legală autorizată de către o parte pentru a participa la un proiect JI. Cel puţin unul dintre participanţi trebuie să fie dintr-o ţară (parte) aflată în anexa I la UNFCCC, diferită de ţara (parte) gazdă a proiectului, care trebuie să fie, de asemenea, în anexa I la UNFCCC.6. Părţi aflate în anexa B la Protocolul de la Kyoto (aproape identică cu anexa I la UNFCCC) – ţările cuprinse în această anexă au acceptat reduceri de emisii în perioada 2008-2012. Aceasta include ţările dezvoltate (membrii OECD, UE) şi ţările cu economie în tranziţie.7. Cantitatea atribuită (AA – Assigned Amount) – cantitatea de emisii de GHG pe care o ţară inclusă în anexa B la Protocolul de la Kyoto (România) o poate genera în prima perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto (2008-2012).8. Unitate a cantităţii atribuite (AAU – Assigned Amount Unit) – reprezintă o parte din cantitatea atribuită şi este egală cu o tonă metrică de CO(2) echivalent, calculată pe baza potenţialului de încălzire globală a fiecărui GHG reglementat de Protocolul de la Kyoto.9. Unitate de reducere a emisiilor (ERU – Emission Reduction Unit) – unitatea de măsură pentru reducerile de emisii de GHG rezultate în urma dezvoltării unui proiect JI, care este egală cu o tonă metrică de CO(2) echivalent, calculată pe baza potenţialului de încălzire globală a fiecărui GHG reglementat de Protocolul de la Kyoto.10. Data de începere a unui proiect – data la care începe implementarea, construcţia sau acţiunea reală a proiectului. Proiectele începute după anul 2000 pot fi eligibile ca proiecte JI dacă respectă cerinţele prevăzute în deciziile privind aplicarea mecanismului JI.11. Perioada de creditare – perioada pentru care reducerile de emisii antropice de la surse sau intensificarea absorbţiilor prin sechestrarea CO(2) pot fi determinate de către o AIE. ERU-urile pot fi eliberate doar pentru o perioadă de creditare ce începe din anul 2008. Participanţii la proiect trebuie să aleagă data de începere a perioadei de creditare care să fie înainte sau după data generării primelor reduceri de emisii de către proiectul JI. Perioada de creditare nu poate fi extinsă mai mult decât durata de viaţă operaţională a proiectului. În general perioada de creditare a proiectelor JI este reprezentată de prima perioadă de angajament al Protocolului de la Kyoto.12. Document iniţial de prezentare a proiectului (PIN – Project Idea Note) – documentaţie sumară ce însoţeşte o propunere de proiect JI, care prevede prezentarea participanţilor, descrierea tehnică sumară a proiectului, planificarea activităţii, confirmarea îndeplinirii criteriilor de eligibilitate, situaţia de referinţă şi adiţionalitatea, estimarea reducerilor de emisii, aspecte financiare, prezentarea efectelor sociale şi de mediu ale proiectului.13. Document de descriere a proiectului JI (PDD – Project Design Document) – documentaţie specifică, care constituie suportul de analiză pentru aprobarea unui proiect JI. PDD-ul cuprinde informaţii detaliate privind implementarea proiectului, justificarea alegerii situaţiei de referinţă, perioada de desfăşurare şi de creditare a proiectului, planul de monitorizare, estimarea reducerilor de emisii de GHG, descrierea evaluării impactului asupra mediului (potrivit legislaţiei interne a ţării gazdă a proiectului) şi comentariile factorilor implicaţi.Pe baza acestui document transmis de către participanţi, AIE va determina îndeplinirea de către proiect a următoarelor condiţii: aprobarea părţilor implicate, posibilitatea realizării reducerilor adiţionale de emisii de GHG şi existenţa unui scenariu de referinţă conservator şi a unui plan de monitorizare corespunzător.14. Plan de monitorizare – este inclus în PDD şi reprezintă structura şi modul de monitorizare a ERU-urilor pe toată perioada de creditare a proiectului, monitorizare care trebuie să se realizeze cu metodologii recunoscute, bazându-se pe factori de emisie specifici.15. Situaţia de referinţă – scenariul conservator care reprezintă în mod rezonabil emisiile antropice de GHG de la surse sau absorbţiile prin sechestrare a CO(2) care ar apărea în absenţa proiectului JI. Situaţia de referinţă trebuie să acopere emisiile de la toate gazele, sectoarele şi sursele cuprinse în anexa A la Protocolul de la Kyoto, din cadrul graniţelor proiectului. Participanţii la proiect trebuie să justifice alegerea celei mai conservatoare situaţii de referinţă.Situaţia de referinţă trebuie să fie stabilită conform anexei B la Decizia 9/CMP.1 privind liniile directoare pentru aplicarea mecanismului JI şi ţinând cont de deciziile ulterioare ale JISC. Având în vedere aceeaşi decizie, JISC este responsabil pentru revizuirea şi modificarea criteriilor privind situaţia de referinţă prezentate în anexa B, luând în considerare şi activitatea organismului executiv al CDM.NOTĂ:Diferenţa dintre situaţia de referinţă aleasă şi potenţialele emisii de GHG ce vor apărea în urma realizării proiectului JI reprezintă cu aproximaţie reducerile de emisii (ERU-uri) ce vor fi obţinute prin proiectul respectiv în perioada 2008-2012.16. Adiţionalitate – este condiţia principală care trebuie îndeplinită pentru ca un proiect să fie considerat JI şi se referă la demonstrarea faptului că reducerea emisiilor de GHG generate de către un proiect JI este suplimentară faţă de ceea ce s-ar fi obţinut în lipsa realizării acestuia. Criteriul adiţionalităţii este îndeplinit acolo unde există o diferenţă pozitivă între emisiile care se regăsesc în scenariul de bază şi emisiile care sunt generate în propunerea de proiect. Tipuri de adiţionalitate (emisii, legală, financiară, tehnologică, investiţională).17. Monitorizare – colectarea şi arhivarea tuturor datelor relevante necesare estimării sau măsurării emisiilor de GHG, care apar în cadrul graniţelor proiectelor în timpul perioadei de creditare, precum şi identificarea tuturor surselor potenţiale şi colectarea şi arhivarea datelor privind emisiile semnificative de GHG din afara graniţelor proiectului care pot fi atribuite proiectului în perioada de creditare.18. Determinare (validarea) PDD – evaluarea PDD-ului unui proiect JI, dezvoltat pe baza modului II, de către o entitate independentă acreditată (AIE), privind respectarea cerinţelor relevante prevăzute de liniile directoare pentru aplicarea mecanismului JI. Evaluarea ulterioară a cantităţii de reduceri de emisii de GHG generate prin proiecte JI şi CDM ţinând seama de cerinţele asociate mecanismelor JI şi CDM.19. Determinarea (verificarea) ERU-urilor – evaluarea şi verificarea, de către o entitate independentă acreditată (AIE), a rapoartelor de monitorizare anuale privind ERU-urile obţinute în cadrul proiectului, prezentate de participanţii la proiect, conform cerinţelor relevante prevăzute de liniile directoare pentru aplicarea mecanismului JI.20. Entitate independentă acreditată (AIE) – o companie acreditată de către JISC în conformitate cu standardele şi procedurile prevăzute în anexa A la Decizia 9/CMP.1 privind liniile directoare pentru aplicarea mecanismului JI. AIE este responsabilă pentru determinarea PDD-ului şi determinarea ERU-urilor în ceea ce priveşte respectarea cerinţelor relevante ale art. 6 din Protocolul de la Kyoto şi a liniilor directoare pentru aplicarea mecanismului JI. Până la momentul când Comitetul de Acreditare al JISC va acredita AIE, entităţile operaţionale desemnate (DOE), acreditate de către Comitetul de Acreditare al Organismului Executiv al CDM, pot fi utilizate provizoriu pentru determinări. Aceste DOE care aplică pentru acreditare se pot comporta provizoriu ca şi AIE, până când se ia o decizie finală privind acreditarea, iar determinările realizate de către acestea sunt valide numai după ce a fost obţinut statutul final de AIE.21. Graniţele proiectului (project boundary) – includ toate reducerile de emisii antropice de GHG de la surse şi/sau intensificarea absorbţiilor prin sechestrarea CO(2), aflate sub controlul participanţilor la proiect, care pot fi atribuite în mod semnificativ şi rezonabil proiectului JI respectiv.22. Externalităţi (leakage) – schimbări nete ale emisiilor antropice de GHG de la surse şi/sau intensificarea absorbţiilor prin sechestrarea CO(2), care apar în afara graniţelor proiectului şi care sunt măsurabile şi pot fi atribuite proiectului. Externalităţile sunt efectele pozitive sau negative, involuntare, ce pot apărea prin implementarea proiectului.23. Înţelegere/contract de achiziţionare a reducerilor de emisii (ERPA – Emission Reduction Purchase Agreement) – documentul încheiat între participanţii la proiect, respectiv entitatea desemnată de ţara investitoare cu implementarea proiectului şi beneficiarul proiectului din ţara gazdă, pentru achiziţionarea ERU-urilor provenite de la un proiect JI.24. Factorii implicaţi – publicul, inclusiv indivizii, grupuri sau comunităţi afectate sau posibil a fi afectate de proiect.25. Comitet de Supervizare a Proiectelor JI (JISC) – organismul internaţional independent înfiinţat la începutul anului 2006 şi sprijinit de Secretariatul Convenţiei, care asigură supervizarea şi înregistrarea proiectelor JI dezvoltate pe baza modului II.I. IntroducereRomânia a semnat Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC) în anul 1992, cu prilejul Summit-ului Pământului de la Rio de Janeiro, şi a ratificat-o prinLegea nr. 24/1994, fiind înscrisă în anexa I la Convenţie, cu statut de ţară cu economie în tranziţie. Prin adoptarea Convenţiei, România şi-a asumat o serie de obligaţii, manifestându-şi în mod clar preocuparea faţă de schimbările climatice la nivel global şi voinţa politică de a îndeplini angajamentele ce derivă din aceasta.În anul 1997, la cea de-a treia Conferinţă a părţilor la Convenţie, a fost aprobat Protocolul de la Kyoto, în vederea stabilirii unor măsuri, ţinte şi perioade clare de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GHG). România a semnat Protocolul de la Kyoto în 1999, fiind apoi prima parte aflată în anexa I la UNFCCC, care l-a ratificat prinLegea nr. 3/2001. Valoarea angajamentului de reducere a emisiilor de GHG adoptat de România este de 8% în perioada 2008-2012 faţă de anul de bază 1989. Protocolul de la Kyoto a intrat în vigoare la nivel internaţional la 16 februarie 2005. Protocolul de la Kyoto permite părţilor care l-au ratificat să îşi îndeplinească angajamentele de reducere a emisiilor de GHG, combinând politicile şi măsurile interne cu trei mecanisme flexibile, şi anume:– implementare în comun – Joint Implementation (JI) – art. 6;– mecanism de dezvoltare curată – Clean Development Mechanism (CDM) – art. 12;– comercializarea internaţională a emisiilor – International Emissions Trading (IET) – art. 17.Primele două mecanisme au la bază proiecte reale de investiţii, prin care părţile pot reduce costurile de realizare a angajamentelor de reducere a emisiilor proprii de GHG, profitând de oportunităţile de realizare a acestor proiecte JI şi CDM în alte ţări, proiecte ce vor avea ca efect reducerea emisiilor de GHG sau intensificarea absorbţiei şi sechestrării CO(2) din atmosferă cu costuri mai mici, comparativ cu realizarea unor reduceri similare în ţările respective. Astfel, beneficiarii proiectelor de investiţii care au ca efect reducerea emisiilor de GHG au posibilitatea de a acoperi o parte a schemei financiare din transferul unităţilor de reducere a emisiilor (ERU) către o ţară dezvoltată care participă la dezvoltarea proiectului.Comercializarea internaţională a emisiilor dă posibilitatea ţărilor incluse în anexa B la Protocolul de la Kyoto (similară cu anexa I la Convenţie) să comercializeze între ele unităţi ale cantităţii atribuite (AAU-uri). Astfel, o ţară care a realizat o reducere a emisiilor de GHG faţă de angajamentul prevăzut în anexa B la Protocolul de la Kyoto are posibilitatea să vândă surplusul realizat unei alte ţări, care nu şi-a îndeplinit acest angajament.Mecanismul "implementare în comun" a fost folosit de către România, în calitate de ţară gazdă, încă din anul 2000, iar mecanismul "comercializarea internaţională a emisiilor (IET)" urmează să fie implementat din acest an conform Strategiei naţionale privind schimbările climatice, adoptată în iulie 2005 prinHotărârea Guvernului nr. 645/2005. Cel de-al treilea mecanism nu prezintă interes pentru România în acest moment, având în vedere că acesta se referă la posibilitatea ca o ţară aflată în anexa I la Convenţie să investească în proiecte de reducere a emisiilor de GHG în ţări în curs de dezvoltare şi să primească reducerile de emisii astfel obţinute.Prin dezvoltarea de proiecte de tip "implementare în comun" în România de către ţări dezvoltate, acestea îşi realizează angajamentele prevăzute de Protocolul de la Kyoto cu costuri mai mici (decât dacă ar fi redus aceeaşi cantitate de emisii în propria ţară), iar România implementează proiecte cu beneficii asupra mediului, care au ca efect retehnologizarea instalaţiilor şi reducerea emisiilor de GHG din diferite sectoare, cum ar fi: energie, industrie, agricultură, transporturi, deşeuri etc., sprijinind astfel dezvoltarea economică şi socială într-o manieră durabilă. Aceste mecanisme fac parte din politicile "win-win", unde ambele părţi beneficiază de pe urma implementării acestora. Părţile trebuie totuşi să ţină seama de principiul suplementarităţii utilizării acestor mecanisme faţă de politicile şi măsurile interne de reducere sau limitare a emisiilor de gaze cu efect de seră.Deşi mecanismele prevăzute de Protocolul de la Kyoto sunt voluntare, România s-a implicat cu succes în realizarea proiectelor de reducere a emisiilor de GHG şi, implicit, de îmbunătăţire a eficienţei energetice şi a calităţii mediului.II. Implementare în comun (JI)Art. 6 al Protocolului de la Kyoto prevede că "pentru a-şi îndeplini obligaţiile ce îi revin din art. 3 orice parte inclusă în anexa I la Convenţie poate transfera către sau achiziţiona de la orice altă parte unităţi de reducere a emisiilor (ERU-uri) rezultate din proiecte ce au ca scop reducerea emisiilor antropice de la surse sau intensificarea absorbţiilor de gaze cu efect de seră în orice sector al economiei, asigurându-se că:a) orice astfel de proiect are aprobarea tuturor părţilor implicate; … b) orice astfel de proiect are ca scop o reducere a emisiilor de la surse sau creşterea absorbţiilor, suplimentar faţă de ceea ce ar fi rezultat fără implementarea proiectului; … c) nu se poate achiziţiona nicio ERU în cazul nerespectării obligaţiilor prevăzute la art. 5 şi 7; … d) achiziţionarea de ERU-uri va fi suplimentară implementării politicilor şi măsurilor interne de reducere a emisiilor de GHG, în scopul îndeplinirii angajamentelor prevăzute de art. 3". … Proiectele JI se dezvoltă pe baza unor proceduri clare conform celor două moduri (modul I şi modul II). Avându-se în vedere că în prezent cea mai mare parte a ţărilor nu îndeplineşte criteriile pentru utilizarea modului I, cel mai probabil ţările vor dezvolta, în continuare, proiecte JI pe baza modului II.Cele două moduri de prezentare şi aprobare a proiectelor JI se caracterizează astfel:Modul I permite ţării gazdă să utilizeze proceduri naţionale de aprobare a proiectelor şi de monitorizare şi verificare a reducerilor de emisii de GHG. Modul I permite ţărilor gazdă a proiectelor JI să introducă proceduri naţionale simplificate, comparativ cu modul II, care trebuie să respecte procedurile stabilite de către JISC. Condiţiile pentru utilizarea modului I pentru ambele ţări participante (identice cu cele pentru utilizarea mecanismului IET) sunt:– să fie parte la Protocolul de la Kyoto;– să aibă cantitatea atribuită calculată;– să aibă un sistem naţional pentru estimarea emisiilor de GHG, în funcţiune;– să aibă un registru naţional pentru urmărirea operaţiunilor cu unităţi ale cantităţii atribuite, în funcţiune;– să transmită cel mai recent inventar naţional al emisiilor de GHG;– să furnizeze informaţiile adiţionale solicitate.Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor urmează să realizeze o procedură naţională pentru aprobarea proiectelor şi pentru monitorizarea şi verificarea reducerilor de emisii de GHG pe baza modului I.Modul II se aplică dacă ţara gazdă îndeplineşte doar 3 dintre condiţiile de mai sus, şi anume să fie parte la Protocolul de la Kyoto, să aibă cantitatea atribuită calculată şi să aibă un registru naţional în funcţiune. În cadrul modului II, supravegherea internaţională într-un cadru de reguli şi proceduri bine stabilite are un rol hotărâtor în validarea documentaţiei şi verificarea reducerilor de emisii provenite de la un proiect JI. Regulile şi procedurile pentru modul II sunt realizate în cadrul JISC.Acest ghid se referă exclusiv la dezvoltarea proiectelor JI pe baza modului II şi are la bază cerinţele internaţionale prevăzute de deciziile relevante ale conferinţelor părţilor la Protocolul de la Kyoto şi documentele, deciziile şi recomandările JISC, care pot fi consultate pe pagina de internet http://ji.unfccc.int/.Transferurile unităţilor de reducere a emisiilor se vor efectua începând cu anul 2009 (pentru reducerile de emisii generate în anul 2008), pe baza rapoartelor de verificare a reducerilor de emisii monitorizate. Având în vedere că angajamentele de transfer al unităţilor de reducere a emisiilor (ERU-uri) rezultate din proiectele JI aparţin părţilor şi conform legislaţiei naţionale în vigoare, România trebuie să asigure cadrul legal prin semnarea unor memorandumuri de înţelegere sau acorduri între guverne sau între ministerele de resort.România a semnat 8 astfel de memorandumuri de înţelegere cu diferite ţări (Elveţia, Olanda, Norvegia, Danemarca, Austria, Suedia, Franţa) şi cu Fondul prototip al carbonului înfiinţat de Banca Mondială, urmând ca pe viitor să existe acorduri de acest fel cu alte ţări dezvoltate incluse în anexa I. Lista actualizată cu acordurile semnate împreună cu alte informaţii importante din acest domeniu se găseşte pe site-ul Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor (http://www.mmediu.ro/dep_mediu/schimbari climatice/schimbari climatice.htm).Până în prezent, 12 proiecte JI se află în diferite stadii de realizare. Marea majoritate a proiectelor aprobate se situează în zona autorităţilor locale, şi anume: sisteme de încălzire centralizată (inclusiv prin utilizarea surselor regenerabile de energie – rumeguş, energie geotermală), închideri de depozite de deşeuri. Aceste investiţii au un impact pozitiv nu numai prin reducerea emisiilor de GHG, ci şi asupra mediului în general sau din punct de vedere social (asigurarea unor condiţii de confort la preţuri mai rezonabile).Prin proiectele JI se oferă posibilitatea de a se completa schema financiară a unui proiect, care are ca efect reducerea emisiilor de GHG. Rezultatele proiectului, materializate în ERU-uri, vor face obiectul transferului de la România către ţara investitoare, conform perioadei de creditare, dar nu mai devreme de 2009. Reducerile de emisii generate în prima perioadă de angajament, monitorizate şi verificate de către o entitate independentă acreditată de JISC, urmează a fi transferate de către România cu ajutorul registrului naţional, în urma solicitării Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor. Formatul, modul de securizare a informaţiilor cuprinse în notificarea de transfer şi modul de înregistrare în registrul naţional sunt stabilite prin deciziile conferinţelor părţilor la UNFCCC şi la Protocolul de la Kyoto.Pentru România, proiectele JI se pot referi la retehnologizarea şi eficientizarea instalaţiilor depăşite din punct de vedere fizic şi moral şi implementarea unor tehnologii noi în domenii (tipul proiectului) precum:– creşterea eficienţei energetice;– reabilitarea şi/sau eficientizarea unor sisteme de încălzire centralizată;– construcţia instalaţiilor de cogenerare sau transformarea unor centrale termice în centrale de cogenerare;– schimbarea combustibililor în instalaţiile de producere a energiei cu combustibili "curaţi" sau trecerea la utilizarea combustibililor cu conţinut scăzut de carbon;– reabilitarea şi/sau eficientizarea unor grupuri de la termocentrale;– finalizarea sau reabilitarea unor hidroagregate sau hidrocentrale;– promovarea surselor de energie regenerabilă (hidro-, geotermală, eoliană, solară, biomasă);– evitarea sau recuperarea – în scopul utilizării energiei – a gazelor de haldă provenite de la depozitarea deşeurilor urbane;– reabilitarea termică a clădirilor;– retehnologizarea unor instalaţii industriale;– reducerea emisiilor de GHG provenite din transporturi;– reducerea emisiilor de GHG provenite din agricultură;– împădurirea unor suprafeţe de teren.III. Procedura privind promovarea unui proiect JIIII.1. Cadrul instituţionalMinisterul Mediului şi Gospodăririi Apelor (denumit în continuare MMGA) reprezintă instituţia responsabilă pentru implementarea prevederilor UNFCCC şi a Protocolului de la Kyoto în România, având calitatea de punct focal naţional la Secretariatul Convenţiei, în conformitate cu prevederileHotărârii Guvernului nr. 408/2004privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, cu modificările şi completările ulterioare. MMGA este instituţia responsabilă pentru aprobarea proiectelor JI.Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, denumită în continuare ANPM, reprezintă instituţia centrală care asigură suportul tehnic al MMGA pentru implementarea unor prevederi ale UNFCCC şi ale Protocolului de la Kyoto, în conformitate cu prevederileHotărârii Guvernului nr. 459/2005privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului. ANPM analizează documentaţia tehnică ce însoţeşte propunerile de proiecte JI, prezentând rezultatele evaluării MMGA.MMGA este sprijinit de către Comisia Naţională pentru Schimbări Climatice (CNSC) în vederea luării deciziilor din domeniul schimbărilor climatice şi pentru aprobarea proiectelor JI în baza modului II.CNSC a fost reorganizată prinHotărârea Guvernului nr. 658/2006privind reorganizarea Comisiei Naţionale privind Schimbările Climatice şi funcţionează ca principal organism consultativ al MMGA pentru deciziile referitoare la politica privind schimbările climatice. CNSC este un organism interministerial, fără personalitate juridică, constituit din reprezentanţi ai tuturor ministerelor implicate în implementarea politicilor naţionale în domeniul schimbărilor climatice.Decizia finală privind acordarea scrisorii de susţinere sau a scrisorii de aprobare aparţine MMGA, ţinând seama de propunerile CNSC.Determinarea (validarea) documentului de descriere a proiectului JI (PDD) şi determinarea (verificarea) reducerilor de emisii de GHG monitorizate se realizează de către entităţi independente acreditate (AIE) de JISC. Până la momentul când JISC va acredita astfel de entităţi, se pot utiliza entităţile operaţionale desemnate (DOE), acreditate de Organismul Executiv al Mecanismului de Dezvoltare Curată (CDM EB), cu condiţia că acestea să solicite ulterior acreditarea de către JISC. O listă actualizată permanent cu DOE acreditate de către CDM EB poate fi consultată la adresa de internet http://cdm.unfccc.int/DOE/list. Lista cu AIE acreditate de JISC va putea fi consultată, în cel mai scurt timp, la adresa de internet: http://ji.unfccc.int/ AIEs/List.html.III.2. Criterii de eligibilitate pentru aprobarea proiectelor JIAcceptarea proiectuluiPentru a fi acceptat un proiect trebuie să îndeplinească următoarele criterii:– să sprijine dezvoltarea durabilă a României şi să fie în concordanţă cu obiectivele prevăzute de strategiile naţionale în domeniul mediului;– să fie prezentat conform procedurii şi să respecte criteriile de eligibilitate;– să respecte prevederile UNFCCC, ale Protocolului de la Kyoto şi ale tuturor regulilor, deciziilor, liniilor directoare şi procedurilor privind proiectele JI, adoptate subsecvent;– să prezinte beneficii de mediu, sociale şi economice.Nu sunt acceptate:– proiectele care au ca obiectiv construcţia/ retehnologizarea centralelor sau echipamentelor nucleare;– proiectele a căror finanţare pentru reducerea emisiilor de GHG provine din surse precum granturi, ODA, GEF, programe finanţate din fonduri europene. Proiectele pot primi astfel de fonduri dacă acestea nu se folosesc direct la realizarea proiectului, ci la realizarea studiilor de fezabilitate, a documentelor ce însoţesc proiectul sau la întărirea capacităţii instituţionale pentru implementarea proiectului.Adiţionalitatea proiectuluiUn proiect îndeplineşte criteriul adiţionalităţii dacă se pot dovedi, simultan, următoarele condiţii:– de mediu – reducerea emisiilor de GHG nu ar fi existat dacă proiectul nu ar fi fost implementat;– tehnologic – necesitatea utilizării unor tehnologii avansate (cea mai bună tehnologie disponibilă, aşa cum este definită de legislaţia Uniunii Europene), asigurarea transferului de know-how şi utilizarea forţei de muncă locale;– legislativ – nu sunt luate în considerare proiectele care au ca obiectiv conformarea cu reglementări în vigoare, în România;– financiar – implementarea proiectului este condiţionată de fondurile obţinute prin transferul unităţilor de reducere a emisiilor generate de proiect;– planificare – nu sunt luate în considerare proiectele prevăzute într-un program sau într-o schemă de dezvoltare. Adiţionalitatea poate fi totuşi demonstrată dacă reducerile de emisii depăşesc obligaţiile asumate prin program.Demonstrarea capacităţii de implementare a proiectuluiParticipanţii la proiect trebuie să facă dovada:– asigurării surselor de finanţare necesare realizării acestuia;– existenţei capacităţilor privind managementul implementării proiectului pe întreaga durată de viaţă a acestuia. Angajamentul pe termen lung al participanţilor trebuie să se reflecte prin documente interne care să descrie politicile ce sprijină managementul proiectului. (O imposibilitate de a demonstra capacitatea privind managementul implementării proiectului nu va fi motiv de descalificare, dar este important de analizat abilitatea, pe termen lung, a companiilor de a obţine beneficiile de mediu prognozate şi de a rezolva problemele apărute pe parcursul implementării);– disponibilităţii unei infrastructuri suficiente şi corespunzătoare, care să sprijine realizarea proiectului, pentru asigurarea implementării în siguranţă a proiectului, pe întreaga sa durată de viaţă;– existenţei condiţiilor necesare monitorizării reducerilor de emisii (colectarea, stocarea, prelucrarea şi arhivarea datelor conform unor metodologii recunoscute; metodologii de verificare a calităţii datelor, inclusiv instruirea şi verificarea personalului responsabil cu monitorizarea);– asigurării, la cerere, a accesului la informaţiile necesare revizuirii proiectului.Externalităţile proiectului– Externalităţile privind emisiile de GHG (leakage) pot avea ca rezultat reducerea sau, în cazuri extreme, chiar depăşirea beneficiilor generale de limitare a emisiilor de GHG, pe care proiectul le poate genera. Această situaţie nu va descalifica un proiect decât în situaţia în care externalităţile potenţiale negative ajung să depăşească beneficiile posibile ale proiectului.– Externalităţile care nu se referă la emisiile de GHG pot include efecte asupra dezvoltării (sociale, economice, drepturi de proprietate, forţă de muncă) sau asupra mediului (disponibilitatea resurselor, emisii de poluanţi şi pierderea habitatelor şi/sau biodiversităţii). Proiectele nu trebuie să producă externalităţi negative în exces, deoarece s-ar putea ca acestea să depăşească beneficiile generale ale proiectului cu privire la reducerea emisiilor de GHG.Altele– Un proiect prevăzut într-un contract de privatizare nu poate fi implementat ca proiect JI. De asemenea, un proiect propus de către un agent economic aflat în procedura de privatizare nu poate face obiectul unui proiect JI, până la clarificarea situaţiei.III.3 Etapele ce trebuie parcurse pentru aprobarea unui proiect JIÎn prima fază, companiile interesate trebuie să analizeze dacă există oportunităţi de a dezvolta proiecte JI în cadrul organizaţiilor respective, prin realizarea unei evaluări a portofoliului. Suplimentar, proiectele identificate trebuie să fie eligibile pentru a utiliza mecanismul JI. Există o serie întreagă de criterii de eligibilitate (după cum au fost prezentate), dar cel mai important este ca participanţii la proiect să demonstreze că prin realizarea proiectului vor exista reduceri de emisii de GHG în comparaţie cu cel mai conservator scenariu prezentat în studiul situaţiei de referinţă şi că aceste reduceri sunt suplimentare faţă de ceea ce s-ar fi obţinut în lipsa realizării acestuia.A. Obţinerea Scrisorii de susţinere (Letter of endorsement) (conform modelului din anexa nr. 3)1. Participanţii la proiect prezintă la MMGA documentaţia iniţială, pentru a primi Scrisoarea de susţinere. Documentaţia iniţială cuprinde:– una sau mai multe scrisori de interes din partea participanţilor la proiect, din care să rezulte cunoaşterea implicaţiilor proiectului JI, şi acceptarea obligaţiilor ce le revin pe parcursul aprobării şi pe întreaga durată de viaţă a proiectului;– documentul iniţial de prezentare a proiectului (PIN)*) (utilizând modelul din anexa nr. 1).––Notă …
*) PIN-ul va fi transmis la MMGA concomitent în limbile română şi engleză.2. Experţii MMGA şi ANPM analizează documentaţia transmisă timp de maximum 15 zile de la data prezentării acesteia şi, dacă nu sunt solicitate alte informaţii, aceasta este trimisă membrilor CNSC.3. Membrii CNSC analizează documentaţia şi în cadrul unei şedinţe ordinare, organizată în termen de maximum 45 de zile de la data prezentării documentaţiei la MMGA, solicită clarificări de la reprezentanţii participanţilor la proiect, care sunt invitaţi la şedinţa respectivă pentru a prezenta proiectul. Astfel, CNSC propune MMGA, după caz, eliberarea Scrisorii de susţinere, amânarea luării unei decizii până la momentul când partenerii proiectului clarifică problemele identificate sau respingerea proiectului.4. MMGA emite Scrisoarea de susţinere (decizia şi responsabilitatea eliberării Scrisorii de susţinere aparţin MMGA).B. Identificarea posibililor parteneri străini ai proiectuluiC. Obţinerea Scrisorii de aprobare (Letter of Approval) (conform modelului din anexa nr. 4)1. Participanţii la proiect prezintă la MMGA documentaţia detaliată ce însoţeşte un proiect JI [Documentul de descriere a proiectului JI (PDD)*)] (utilizând modelul din anexa nr. 2), însoţită de raportul de predeterminare (validare) elaborat de către o AIE sau DOE. Modificările propuse în urma raportului de determinare şi a comentariilor publicului vor fi incluse în documentul final (PDD-ul trebuie pus la dispoziţia publicului, timp de 30 de zile, pentru comentarii conform acordurilor de la Marrakech).––Notă …
*) PDD-ul va fi transmis la MMGA concomitent în limbile română şi engleză.2. Experţii MMGA şi ANPM analizează documentaţia transmisă timp de maximum 15 zile de la data prezentării acesteia şi, dacă nu sunt solicitate alte informaţii, aceasta este trimisă membrilor CNSC.3. Membrii CNSC analizează documentaţia şi, în cadrul unei şedinţe ordinare, organizate în termen de maximum 45 de zile de la data prezentării documentaţiei la MMGA, solicită clarificări de la reprezentanţii participanţilor la proiect, care sunt invitaţi la şedinţa respectivă pentru a prezenta PDD-ul. Astfel, CNSC propune MMGA, după caz, eliberarea Scrisorii de aprobare sau amânarea luării unei decizii până la momentul când partenerii proiectului clarifică problemele identificate.4. MMGA emite Scrisoarea de aprobare (decizia şi responsabilitatea eliberării Scrisorii de aprobare aparţin MMGA).Scrisoarea de aprobare reprezintă garanţia oferită de Guvernul României prin care se certifică faptul că proiectul îndeplineşte condiţiile prevăzute de procedura pentru promovarea unui proiect JI şi prin care România se angajează să transfere ţării investitoare cantitatea menţionată de ERU-uri generate prin implementarea acestuia.D. Semnarea de către participanţii la proiect a Contractului de achiziţionare a reducerilor de emisii (Emission Reduction Purchase Agreement).Contractul de achiziţionare a reducerilor de emisii este rezultatul negocierilor dintre participanţi şi prevede cantitatea de ERU-uri, preţul per ERU, termenele de plată şi celelalte aspecte legate de implementarea proiectului şi de verificarea monitorizării reducerilor de emisii.E. Pe baza rapoartelor anuale de verificare a reducerilor de emisii obţinute, MMGA va realiza, începând cu anul 2009, transferul efectiv al ERU-rilor generate în perioada 2008-2012, cu ajutorul Registrului naţional al emisiilor de GHG, conform regulilor stabilite prin deciziile conferinţelor părţilor la UNFCCC şi la Protocolul de la Kyoto.III.4 Ciclul proiectului

Următoarele documente sunt prevăzute în anexele ghidului, după cum urmează:-Documentul iniţial de prezentare a proiectului (PIN), în anexa nr. 1;-Documentul de descriere a proiectului JI (PDD), în anexa nr. 2;-Scrisoarea de susţinere pentru proiectul tip implementare în comun (JI), în anexa nr. 3;-Scrisoarea de aprobare pentru proiectul tip implementare în comun (JI), în anexa nr. 4. + 
Anexa 1Document Initial de Prezentare a Proiectului (PIN)

 + 
Anexa 2

NOTĂ:Acest model nu va fi modificat în niciun fel. Acesta va fi completat fără a modifica/adaugă titluri, logo-uri, formatul sau fonturile. + 
Anexa 3ROMÂNIAMINISTERUL MEDIULUI ŞI GOSPODĂRIRII APELORCABINET MINISTRUNr……../S.B./…………Scrisoare de Susţinerepentru proiectul tip Implementare în comun (JI)…………………….Implementând politica globală privind schimbările climatice, România, ca ţară inclusă în Anexa I a Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (UNFCCC), pe care a ratificat-o prinLegea nr. 24/1994, aplică principiile articolului 3.3 al acesteia, care prevede, între altele, faptul că Părţile la UNFCCC trebuie să ia în considerare că „politicile şi măsurile necesare în domeniul schimbărilor climatice trebuie să fie eficiente din punct de vedere al costurilor astfel încât să asigure avantaje globale la cel mai scăzut cost posibil”.Articolul 6 al Protocolului de la Kyoto la UNFCCC, ratificat în România prinLegea nr. 3/2001, dă posibilitatea oricărei Părţi incluse în Anexa I a UNFCCC să transfere către, sau să achiziţioneze de la orice altă Parte unităţi de reducere a emisiilor (ERU-uri) generate de proiecte care au ca scop reducerea emisiilor antropice de gaze cu efect de seră sau intensificarea absorbţiilor prin sechestrarea CO(2), în scopul îndeplinirii angajamentelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, prevăzute de articolul 3 al Protocolului.România a ratificat Protocolul de la Kyoto şi se conformează cu cerinţele privind participarea la aplicarea mecanismului Implementare în comun (JI), în conformitate cu art. 6 al Protocolului de la Kyoto, Acordurile de la Marrakech şi regulile, deciziile, liniile directoare, modalităţile şi procedurile relevante adoptate subsecvent.Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, în calitate de reprezentant legal şi autorizat al României privind activităţile desfăşurate în baza Protocolului de la Kyoto, declară prin prezenta Scrisoare de Susţinere, următoarele:1. România doreşte să continue politica de aplicare a mecanismelor flexibile prevăzute de Protocolul de la Kyoto, conform Strategiei şi Planului Naţional de Acţiune privind Schimbările Climatice.2. Compania ……… ("Entitatea de proiect") a prezentat propunerea de proiect JI……………… ("Propunerea de proiect").3. Propunerea de proiect a fost analizată la întâlnirea din data de ……………………..a Comisiei Naţionale privind Schimbările Climatice şi a primit sprijinul de principiu al acesteia pentru a continua pregătirea documentaţiei tehnice şi procedurale necesare prezentării ulterioare a acesteia Comisiei, pentru obţinerea Scrisorii de aprobare.4. În cazul în care rezultatele evaluării ulterioare a documentaţiei tehnice şi procedurale sunt pozitive, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor va lua în considerare, în urma avizului favorabil al Comisiei Naţionale privind Schimbările Climatice, acordarea Scrisorii de aprobare pentru dezvoltarea propunerii de proiect, ca proiect JI conform art. 6 al Protocolului de la Kyoto, Acordurilor de la Marrakech şi a regulilor, deciziilor, liniilor directoare, modalităţilor şi procedurilor adoptate subsecvent.5. La momentul acordării Scrisorii de aprobare, trebuie să fie cunoscut participantul străin care va achiziţiona unităţile de reducere a emisiilor (ERU-uri) generate de proiectul respectiv şi să existe un Memorandum de înţelegere între România şi ţara (Parte a Protocolului de la Kyoto) respectivă.Semnat în data de……., la Bucureşti, România.MINISTRU + 
Anexa 4ROMÂNIAMINISTERUL MEDIULUI ŞI GOSPODĂRIRII APELORCABINET MINISTRUNr……../S.B./…………Scrisoare de Aprobarepentru proiectul tip Implementare în comun (JI)……………………..România este parte la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC), ratificată prinLegea nr. 24/1994şi, totodată, la Protocolul de la Kyoto ratificat prinLegea nr. 3/2001. România este înscrisă în Anexa I a UNFCCC, alături de ţări dezvoltate şi de alte ţări cu economie în curs de tranziţie.Articolul 6 al Protocolului de la Kyoto la UNFCCC dă posibilitatea oricărei Părţi incluse în Anexa I a UNFCCC să transfere către, sau să achiziţioneze de la orice altă Parte unităţi de reducere a emisiilor (ERU-uri) generate de proiecte ce au ca scop reducerea emisiilor antropice de gaze cu efect de seră sau intensificarea absorbţiilor prin sechestrarea CO(2), în scopul îndeplinirii angajamentelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, prevăzute de articolul 3 al Protocolului.Guvernul României şi Guvernul ………. au ratificat Protocolul de la Kyoto şi se conformează cu cerinţele de participare pentru dezvoltarea proiectelor de tip Implementare în comun (JI) pe baza Protocolului de la Kyoto, a Acordurilor de la Marrakech şi a regulilor, deciziilor, liniilor directoare, modalităţilor şi procedurilor relevante adoptate subsecvent.Guvernul României şi Guvernul………. au încheiat în data de ……….. la…………., un Memorandum de înţelegere bilateral în domeniul schimbărilor climatice, având printre obiective şi facilitarea implementării prevederilor art. 6 al Protocolului de la Kyoto.Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, în calitate de reprezentant legal şi autorizat al României privind activităţile desfăşurate pe baza Protocolului de la Kyoto, declară prin prezenta Scrisoare de aprobare, următoarele:1. Compania ……….. ("Entitatea de proiect") dezvoltă şi implementează proiectul JI ………………………. ("Proiectul").2. Proiectul a fost analizat la întâlnirea din data de ……….. a Comisiei Naţionale privind Schimbările Climatice şi a fost aprobat pentru a fi dezvoltat ca proiect JI, conform art. 6 al Protocolului de la Kyoto, Acordurilor de la Marrakech şi regulilor, deciziilor, liniilor directoare, modalităţilor şi procedurilor adoptate subsecvent.3. România autorizează Entitatea de proiect şi orice viitor proprietar al Proiectului să genereze reduceri de emisii de gaze cu efect de seră, sub forma de ERU-uri, în perioada 2008-2012, prin realizarea Proiectului.4. Entitatea de proiect şi participantul străin al Proiectului au convenit să vândă şi să cumpere ERU-urile generate de către proiect în perioada 2008-2012.5. România va înregistra şi va transfera din Registrul naţional în Registrul naţional al ţării de unde provine participantul străin al proiectului, începând cu anul 2008, cantitatea de……………… ERU-uri generate de Proiect în perioada 2008-2012, în conformitate cu rapoartele de verificare şi cu contractul dintre Entitatea de proiect şi participantul străin al Proiectului, fără alte taxe, impozite şi drepturi de retenţie.6. România va informa Secretariatul UNFCCC despre Proiect şi va pune la dispoziţia publicului informaţiile despre Proiect.7. România va îndeplini până la 1 ianuarie 2008 toate cerinţele de participare, menţionate în Acordurile de la Marrakech, pentru aplicarea mecanismelor flexibile prevăzute de Protocolul de la Kyoto.8. În cazul în care România alocă certificate de emisii de gaze cu efect de seră, prin Planul naţional de alocare, oricărei instalaţii care face obiectul Proiectului, pe baza schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră din interiorul Comunităţii Europene (EU ETS), România va avea în vedere acţiunile desfăşurate în cadrul Proiectului privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi va face ajustările necesare pentru a evita dubla contabilizare a certificatelor de emisii.Semnat în data de …….. la Bucureşti, România.MINISTRU––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește