DECIZIE nr. XXX din 16 aprilie 2007

examinarea recursului în interesul legii, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 449 din Codul de procedură penală în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de un inculpat minor, căruia i s-au aplicat atât pedepse, cât şi măsuri educative



Dosar nr. 55/2006Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit în vederea examinării recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 449 din Codul de procedură penală, în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de un inculpat minor, căruia i s-au aplicat atât pedepse, cât şi măsuri educative.Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 88 de judecători din totalul de 116 în funcţie.Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând să se decidă în sensul că, în raport cu natura şi funcţia diferită a pedepselor şi a măsurilor educative, acestea nu pot fi contopite în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de un inculpat minor.SECŢIILE UNITE,deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:În practica instanţelor judecătoreşti nu există un punct de vedere unitar cu privire la modul de soluţionare a cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 449 din Codul de procedură penală, în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de un inculpat minor, căruia i s-au aplicat atât pedepse, cât şi măsuri educative.Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că dispoziţiile art. 34 din Codul penal se referă, în mod strict, la pedepse, iar nu şi la măsuri educative, astfel că, ţinându-se totodată seama şi de natura şi funcţia lor diferite, acestea nu se pot contopi.Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că pedepsele aplicate şi măsurile educative luate în cazul inculpatului minor care a săvârşit mai multe infracţiuni aflate în concurs se contopesc potrivit prevederilor art. 34 din Codul penal, interpretate pe calea suplimentului analogic.Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.Prin dispoziţiile cuprinse în cap. IV din titlul II al Părţii generale a Codului penal a fost reglementat regimul juridic al pluralităţii de infracţiuni, dar numai referitor la pedepse şi măsuri de siguranţă, iar nu şi în ceea ce priveşte măsurile educative.Este de observat că, sub acest aspect, pedepsele, fie că sunt principale, accesorii sau complementare, au un conţinut şi rol diferit de cel al măsurilor de siguranţă şi al măsurilor educative.Astfel, în timp ce pedepsele, ca sancţiuni penale, prin pronunţatul lor rol coercitiv-represiv, au o vocaţie complexă, de constrângere, reeducare şi prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, iar măsurile de siguranţă, lipsite de caracter represiv propriu-zis, au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii de fapte prevăzute de legea penală, măsurile educative care se pot lua în cazul minorului care a săvârşit o infracţiune vizează, în principal, asigurarea reeducării acestuia.Evident, în raport cu gravitatea faptei penale săvârşite şi ţinându-se seama de particularităţile de dezvoltare ale minorului, măsurile educative, astfel cum sunt reglementate prin dispoziţiile art. 101-108 din Codul penal, oferă particularităţi specifice de ducere la îndeplinire a procesului educativ la care acesta este supus pe tot timpul cât durează măsura luată faţă de el. Asemenea măsuri, justificate nu numai de gravitatea concretă a fiecărei fapte penale comise, ci şi de nivelul de dezvoltare fizică sau psihică a minorului, precum şi de starea sa medicală, nu pot fi duse la îndeplinire decât în cadrul unui sistem complex de reeducare, cu eventual tratament medical şi chiar cu instituirea unui regim special de educaţie, aşa cum acestea se reflectă în dispoziţiile Codului penal privind minoritatea, la care s-a făcut referire.În cazul concursului de infracţiuni săvârşite de un minor, aşa cum corect s-a statuat în cadrul pct. 12 din Decizia de îndrumare nr. 10/1972 a Plenului Tribunalului Suprem, trebuie luată o singură măsură educativă pentru întreaga pluralitate de infracţiuni, dacă pentru îndreptarea minorului este suficientă o asemenea măsură, iar când se apreciază că se impune aplicarea de pedepse, acestea sunt stabilite, pentru fiecare infracţiune în parte, făcându-se apoi aplicarea art. 34 din Codul penal.Tot astfel, potrivit aceluiaşi punct din decizia menţionată, în ipoteza în care după luarea unei măsuri educative se descoperă că minorul a mai săvârşit o infracţiune pentru care se apreciază că este aplicabilă pedeapsa închisorii, măsura educativă se revocă.În acest context, ca particularitate de interpretare a legii, în activitatea instanţelor s-a pus problema aplicării dispoziţiilor art. 449 din Codul de procedură penală, ca urmare a cererilor de contopire formulate în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de un inculpat minor, căruia i s-au aplicat atât pedepse, cât şi măsuri educative, determinate de caracterul incompatibil al pedepselor cu măsurile educative dispuse prin hotărâri succesive rămase definitive.În conformitate cu alin. 1 din textul de lege enunţat, "pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii: a) concursul de infracţiuni: b) recidiva; c) acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni".O atare activitate, de reevaluare a pedepsei, este justificată de descoperirea unor situaţii esenţiale, necunoscute de instanţă, cu privire la minorul condamnat, între care şi aceea privind concursul de infracţiuni.Existenţa mai multor hotărâri definitive de condamnare la pedepse diferite pentru infracţiuni concurente, săvârşite de aceeaşi persoană în timpul minorităţii, nu poate determina dificultăţi de interpretare a dispoziţiilor art. 34 din Codul penal, după cum nici situaţia în care, prin mai multe hotărâri definitive, au fost aplicate minorului numai măsuri educative, caz în care instanţele trebuie să dispună o singură măsură educativă pentru întreaga pluralitate de infracţiuni aflate în concurs.Atunci când însă pentru infracţiunile concurente s-au aplicat pedepse privative de libertate, prin hotărâri definitive, iar pentru altele, tot prin hotărâri definitive, au fost luate măsuri educative faţă de minor, se iveşte o dificultate de aplicare a dispoziţiilor legale referitoare la măsurile educative, determinată în primul rând de deosebirile existente între măsurile educative, care nu permit nici cumularea şi nici contopirea lor, iar în al doilea rând de natura diferită a acestor măsuri în raport cu pedepsele.Or, în astfel de ipoteze complexe, mai puţin frecvente, se impune să fie aplicate totuşi principiile de drept penal privind concursul de infracţiuni, ţinându-se seama că atât pedepsele, cât şi măsurile educative luate în cazul minorului urmăresc în egală măsură reeducarea sa şi se dispun, în ambele situaţii, ca urmare a săvârşirii unor fapte penale.Cum singura reglementare dată modului în care trebuie să se procedeze în cazul concursului de infracţiuni săvârşite de persoana fizică este aceea cuprinsă în art. 34 din Codul penal, se impune ca dispoziţiile acestui text de lege să se aplice şi atunci când se solicită modificări de pedepse în temeiul art. 449 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, ca urmare a aplicării faţă de un minor, prin hotărâri definitive, atât a unor pedepse, cât şi a unor măsuri educative, pentru infracţiuni concurente în sensul prevederilor art. 33 din Codul penal.În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 414^2 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că atunci când se formulează cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 449 din Codul de procedură penală, în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de un inculpat minor, căruia i s-au aplicat atât pedepse, cât şi măsuri educative, acestea se contopesc conform art. 34 din Codul penal, în sensul aplicării sancţiunii rezultante celei mai grele.PENTRU ACESTE MOTIVEÎn numele legiiDECID:Admit recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Stabilesc că, şi în situaţia cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 449 din Codul de procedură penală, în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de un inculpat minor, căruia i s-au aplicat atât pedepse, cât şi măsuri educative, acestea se contopesc conform art. 34 din Codul penal, în sensul aplicării sancţiunii rezultante celei mai grele.Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedură penală.Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 aprilie 2007.PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAPrim-magistrat-asistent,Victoria Maftei________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește