DECIZIE nr. XXVIII (28) din 16 aprilie 2007

pentru examinarea recursului în interesul legii, cu privire la admisibilitatea căii de atac a recursului declarat împotriva hotărârii instanţei de fond prin care s-a dispus restituirea dosarului la procuror



Dosar nr. 53/2006Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la admisibilitatea căii de atac a recursului declarat împotriva hotărârii instanţei de fond prin care s-a dispus restituirea dosarului la procuror, în temeiul art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală, în vederea refacerii actului de sesizare.Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 88 de judecători din totalul de 116 aflaţi în funcţie.Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând să fie admis în sensul de a se decide că hotărârea de desesizare, pronunţată în temeiul art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală, prin care instanţa dispune restituirea dosarului organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia, nu este supusă căii de atac a recursului şi nici celei a apelului.SECŢIILE UNITE,deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:În practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la problema admisibilităţii căii de atac a recursului declarat împotriva hotărârii instanţei de fond de restituire a dosarului la procuror, în temeiul art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală, în vederea refacerii actului de sesizare.Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că legea nu prevede calea de atac a recursului şi nicio altă cale de atac împotriva hotărârii prin care instanţa de fond dispune restituirea dosarului la procuror, în temeiul art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală, în vederea refacerii actului de sesizare.S-a motivat că acest punct de vedere se impune, deoarece, între hotărârile susceptibile să fie atacate cu recurs potrivit art. 385^1 din Codul de procedură penală, nu sunt menţionate şi cele prin care, constatându-se că sesizarea nu este făcută potrivit legii, se dispune restituirea dosarului în vederea refacerii actului de sesizare, iar prin alte dispoziţii ale legii, cum este art. 300 din Codul de procedură penală, nu s-a reglementat o atare cale de atac, aşa cum s-a prevăzut, prin art. 332 din acelaşi cod, posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii prin care se dispune restituirea cauzei în vederea refacerii urmăririi penale.Alte instanţe, dimpotrivă, s-au considerat legal sesizate cu recursul declarat împotriva hotărârii de restituire a cauzei la procuror, în temeiul art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală, ca urmare a constatării neregularităţii actului de sesizare a instanţei.Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.În conformitate cu art. 300 alin. 1 din Codul de procedură penală, instanţa este datoare să verifice din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea actului de sesizare, prevăzându-se, în cuprinsul alin. 2 al aceluiaşi articol, că, "în cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia".Este adevărat că, în concordanţă cu principiul instituit prin art. 129 din Constituţie, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", prin art. 17 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a prevăzut că „hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale”.Tot astfel, trebuie subliniat că în cuprinsul art. 385^1 din Codul de procedură penală, în care sunt enumerate hotărârile supuse recursului, nu se prevede, prin nicio dispoziţie, că ar face parte dintre acestea şi hotărârea instanţei de fond prin care se dispune restituirea dosarului la procuror, în temeiul art. 300 alin. 2 din acelaşi cod, pentru refacerea actului de sesizare.Dar, este de observat că în însuşi conţinutul art. 332 din Codul de procedură penală, invocat în sprijinul punctului de vedere contrar, este prevăzută explicit calea de atac a recursului împotriva hotărârii de desesizare.Astfel, în cuprinsul primelor două alineate ale art. 332 din Codul de procedură penală sunt reglementate cazurile de restituire pentru refacerea urmăririi penale, precizându-se de fiecare dată că instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului.Această reglementare, specifică pentru cazurile de nerespectare a prevederilor legale referitoare la efectuarea unor acte de urmărire penală esenţiale, care impune refacerea lor, nu poate fi decât corelativă celei de la art. 300 din Codul de procedură penală referitoare la verificarea sesizării instanţei.Într-adevăr, deşi în art. 300 din Codul de procedură penală nu se regăsesc dispoziţii asemănătoare celor pe care le conţine art. 332 din acelaşi cod, potrivit cărora instanţa se "desesizează", iar hotărârea de desesizare poate fi atacată cu recurs, se constată că, totuşi, din moment ce în alin. 2 al art. 300 se prevede că, în cazul când neregularitatea sesizării nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen, "dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia", o asemenea exprimare conţine tot ideea de desesizare, redată în alte cuvinte, care reclamă acelaşi tratament ca şi în cazurile la care se referă art. 332.Aşa fiind, ca urmare a sensului vădit de "desesizare" pe care îl are soluţia de restituire a dosarului, în vederea refacerii actului de sesizare, reglementată de art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală, se impune, ca şi în cazurile de desesizare la care se referă alin. 1 şi 2 ale art. 332 din acelaşi cod să fie aplicabile dispoziţiile alin. 4 ale acestui din urmă articol, potrivit cărora "împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror şi de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă". Din interpretarea sistematică a ansamblului reglementărilor cuprinse în art. 300 şi 332 din Codul de procedură penală rezultă că interesul ocrotit de legiuitor prin prevederea expresă a dreptului la recurs (potrivit art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală) trebuie să îşi găsească o protecţie similară şi în situaţia reglementată de art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală.De altfel, în raport cu identitatea de efecte ale sentinţelor prin care se dispune restituirea cauzei la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale, în întregul ei sau a unor acte din cadrul acesteia, hotărârile ce se pronunţă în temeiul art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală au caracter de desesizare, ca şi cele la care se referă art. 332 alin. 1 şi 2 din acelaşi cod.În consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004, republicată, precum şi al art. 414^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că hotărârea instanţei de fond prin care se dispune restituirea dosarului la procuror, în temeiul art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală, în vederea refacerii actului de sesizare, este supusă căii de atac a recursului, în termen de 3 zile, potrivit art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală.PENTRU ACESTE MOTIVEîn numele legiiDECID:Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Stabilesc că hotărârea instanţei de fond prin care s-a dispus restituirea dosarului procurorului, în vederea refacerii actului de sesizare, în temeiul art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală, este supusă căii ordinare de atac a recursului într-un termen de 3 zile de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă, potrivit art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală.Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedură penală.Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 aprilie 2007.PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢIDE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAPrim-magistrat-asistent,Victoria Maftei––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește