DECIZIE nr. XXV(25) din 16 aprilie 2007

pentru examinarea recursului în interesul legii, cu privire la modul de calcul al fracţiunii executate din pedeapsă pentru acordarea liberării condiţionate în cazul condamnaţilor la pedepse mai mari de 10 ani închisoare pentru infracţiuni deosebit de periculoase săvârşite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 140/1996.



Dosar nr. 50/2006Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit în vederea examinării recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la modul de calcul al fracţiunii executate din pedeapsă pentru acordarea liberării condiţionate în cazul condamnaţilor la pedepse mai mari de 10 ani închisoare pentru infracţiuni deosebit de periculoase săvârşite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 140/1996.Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 88 de judecători din totalul de 116 aflaţi în funcţie.Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru a fi admis în sensul de a se stabili că, în cazul cererilor de liberare condiţionată formulate de condamnaţi pentru infracţiuni deosebit de periculoase, săvârşite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 140/1996, fracţiunile de pedeapsă ce trebuie executate sunt cele prevăzute în dispoziţiile art. 59 şi 60 din Codul penal nemodificate prin această lege.SECŢIILE UNITE,deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:În practica instanţelor judecătoreşti nu există un punct de vedere unitar cu privire la modul de calcul al fracţiunii executate din pedeapsă pentru acordarea liberării condiţionate în cazul condamnaţilor la pedepse mai mari de 10 ani închisoare pentru infracţiuni deosebit de periculoase săvârşite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 140/1996.Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că, în cazul cererilor de liberare condiţionată formulate de condamnaţi pentru infracţiuni deosebit de periculoase, fracţiunile de pedeapsă ce trebuie executate sunt cele prevăzute în dispoziţiile art. 59 şi 60 din Codul penal, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 140/1996, independent dacă acele infracţiuni au fost săvârşite anterior intrării în vigoare a acestei legi.Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că dacă infracţiunile au fost săvârşite anterior datei de 14 noiembrie 1996, când a intrat în vigoare Legea nr. 140/1996, fracţiunile de pedeapsă ce trebuie executate de către condamnaţii care formulează cereri de liberare condiţionată în temeiul art. 59 şi 60 din Codul penal se calculează potrivit dispoziţiilor existente în aceste texte de lege până în momentul modificării lor prin prevederile acelei legi.Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legale incidente în materia ce face obiectul recursului în interesul legii.Prin art. 15 alin. (2) din Constituţia României s-a instituit principiul neretroactivităţii legii, prevăzându-se că "legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile".În conformitate cu acest principiu constituţional, în art. 10 din Codul penal a fost prevăzut principiul activităţii legii penale, iar prin art. 11-15 din acelaşi cod s-au reglementat, corelativ, principiul neretroactivităţii legii penale şi modalităţile de aplicare a legii penale mai favorabile.În acest context trebuie avut în vedere că, potrivit art. 13 alin. 1 din Codul penal, "în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă".Or, o atare reglementare impune ca, în cazul situaţiilor tranzitorii, faptelor penale săvârşite sub imperiul vechii legi, mai favorabile, să le fie aplicabile dispoziţiile acelei legi, care ultraactivează într-o asemenea situaţie, după cum, dimpotrivă, atunci când sunt mai favorabile dispoziţiile legii noi, acestea să retroactiveze, aplicându-se şi faptelor penale săvârşite sub imperiul legii anterioare.În raport cu rezolvarea în acest spirit a situaţiilor tranzitorii, determinate de succesiunea în timp a mai multor legi penale în aceeaşi materie, este de observat că şi dispoziţiile art. 59-60 din Codul penal, prin care este reglementată instituţia liberării condiţionate, au fost supuse unor modificări susceptibile de a crea situaţii în care să se impună aplicarea legii penale mai favorabile.Într-adevăr, în conţinutul avut anterior modificării ce i s-a adus prin Legea nr. 140/1996, art. 59 alin. 1 teza a II-a din Codul penal prevedea că, după ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei mai mare de 10 ani, „condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei”.În urma modificării aduse prin art. I din Legea nr. 140/1996, art. 59 alin. 1 din Codul penal are următorul cuprins: „După ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.”Tot astfel, anterior modificării aduse prin Legea nr. 140/1996, la art. 60 alin. 1 din Codul penal se prevedea că în cazul condamnărilor pentru infracţiuni grave, între care şi aceea de omor, liberarea condiţionată putea fi acordată numai după executarea de către condamnat a cel puţin două treimi din durata pedepsei dacă aceasta nu depăşea 10 ani sau a cel puţin trei pătrimi din pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, pentru ca în urma modificării menţionate liberarea condiţionată să fie reglementată şi pentru asemenea situaţii, fără a se mai face distincţie, tot în art. 59 alin. 1 din acelaşi cod.În mod corespunzător au fost modificate prin Legea nr. 140/1996 şi dispoziţiile art. 59 alin. 2 din Codul penal referitoare la fracţiunile din durata pedepsei care pot fi considerate, potrivit legii, ca executate pe baza muncii prestate.Este adevărat că prin art. II alin. 1 din Legea nr. 140/1996 s-a prevăzut că „dispoziţiile prezentei legi privitoare la liberarea condiţionată nu se aplică celor condamnaţi definitiv înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, cu excepţia celor care s-au sustras de la executare”.Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 214 din 16 iunie 1997, a constatat însă că aceste dispoziţii nu sunt constituţionale. Ca urmare, prin Legea nr. 168/1997 a fost modificat art. II din Legea nr. 140/1996 în sensul că la alin. 1 s-a prevăzut că „dispoziţiile prezentei legi cu privire la liberarea condiţionată nu se aplică persoanelor condamnate care au săvârşit infracţiunea înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi”, iar la alin. 2 s-a precizat că „dispoziţiile alin. 1 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 140/1996„, consolidându-se astfel principiul potrivit căruia, aşa cum s-a relevat în considerentele deciziei Curţii Constituţionale, situaţia tranzitorie se creează la data săvârşirii infracţiunii şi durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.Aşa fiind, se constată că dispoziţiile menţionate nu pot fi interpretate decât în sensul că, în cazul săvârşirii infracţiunii înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 140/1996 (14 noiembrie 1996), fracţiunea de pedeapsă ce trebuie executată în vederea liberării condiţionate din pedeapsa aplicată se calculează potrivit legii vechi, mai favorabile, independent de data rămânerii definitive a hotărârii sau de momentul începerii executării acelei fracţiuni de pedeapsă.În consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 414^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că în cazul cererilor de liberare condiţionată, formulate de persoane condamnate pentru infracţiuni comise anterior adoptării Legii nr. 140/1996, fracţiunile din pedepsele aplicate ce trebuie executate sunt cele prevăzute de dispoziţiile mai favorabile ale art. 59 şi 60 din Codul penal nemodificate prin această lege.PENTRU ACESTE MOTIVEÎn numele legiiDECID:Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Stabilesc că, în cazul cererilor de liberare condiţionată formulate potrivit art. 59 şi 60 din Codul penal pentru infracţiuni comise anterior adoptării Legii nr. 140/1996, fracţiunile din pedepsele aplicate ce trebuie executate sunt cele prevăzute de dispoziţiile legale mai sus arătate, nemodificate prin actul normativ indicat.Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedură penală.Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 aprilie 2007.PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAPrim-magistrat-asistent,Victoria Maftei___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește