DECIZIE nr. XVIII din 12 iunie 2006

privind aplicarea dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală



Dosar nr. 6/2006Sub preşedinţia doamnei judecător Lidia Bărbulescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în legătură cu problema dacă sunt supuse recursului, cu privire la măsurile preventive, deciziile instanţei de apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei.Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 84 de judecători din totalul de 113 aflaţi în funcţie.Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că deciziile pronunţate în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, pot fi atacate cu recurs numai cu privire la măsurile preventive, în condiţiile prevăzute de art. 141 raportat la art. 160^b alin. 4 din Codul de procedură penală.SECŢIILE UNITE,deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:În aplicarea dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală, instanţele judecătoreşti nu au punct de vedere unitar în problema dacă sunt supuse recursului, cu privire la măsurile preventive, deciziile pronunţate în apel, prin care se dispune rejudecarea cauzei.Astfel, unele instanţe, invocând prevederile art. 385^1 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală, potrivit cărora nu sunt supuse recursului deciziile instanţelor de apel prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, s-au pronunţat în sensul că aceste decizii nu pot fi atacate cu recurs nici cu privire la măsurile preventive, cu motivarea că atribuţia examinării lor ar reveni numai instanţei învestite cu rejudecarea cauzei.Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că, deşi hotărârea pronunţată în apel, prin care s-a decis rejudecarea cauzei, nu poate fi atacată cu recurs potrivit prevederilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală, dispoziţia dintr-o astfel de hotărâre referitoare la măsurile preventive este supusă totuşi recursului în conformitate cu prevederile art. 141 cu referire la art. 160^b alin. 4 din Codul de procedură penală.Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.În raport cu prevederile art. 23 din Constituţia României şi cu cele ale art. 136 din Codul de procedură penală, măsurile preventive au caracter de excepţie, ceea ce a determinat reglementarea acestora prin dispoziţii speciale, cuprinse în titlul IV al Părţii generale din Codul de procedură penală. Aceste dispoziţii derogă de la normele dreptului comun, fiind aplicabile ori de câte ori se impune examinarea luării, înlocuirii sau revocării ori a încetării măsurilor preventive, indiferent dacă obiectul judecăţii se referă în exclusivitate la ele sau doar incidental.De aceea, în această materie sunt incidente dispoziţiile art. 141 şi ale art. 160^b alin. 4 din Codul de procedură penală, care au caracter de norme speciale, înlocuind aplicarea normei generale înscrise în art. 385^1 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală, potrivit căreia nu pot fi atacate cu recurs deciziile instanţelor de apel prin care s-a dispus rejudecarea cauzei.Sub acest aspect, este de observat că dispoziţia cu caracter general prevăzută la art. 385^1 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală rezolvă doar problema principală, ce se referă la efectele soluţiei prin care instanţa de apel dispune rejudecarea cauzei, iar nu şi chestiunile conexe, cum ar fi cele privind măsurile preventive.Este adevărat că, în lipsa unei alte reglementări, soluţia pentru chestiunea conexă, privind măsurile preventive, ar fi aceea impusă de reglementarea de ansamblu dată prin art. 385^1 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală.Dar, în condiţiile în care regimul măsurilor preventive a fost reglementat printr-un ansamblu de norme cu caracter special, cuprinse în titlul IV al Părţii generale din Codul de procedură penală, între care şi cele ale art. 141 şi art. 160^b alin. 4 din acelaşi cod, se impune concluzia că normele cu caracter general cuprinse în art. 385^1 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală sunt aplicabile numai în măsura în care nu sunt în contradicţie cu aceste norme speciale.Or, potrivit art. 141 alin. 1 din Codul de procedură penală, "încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat".În acelaşi sens, prin art. 160^b alin. 4 din Codul de procedură penală, care se referă la verificările ce trebuie făcute în cursul judecăţii cu privire la starea de arest a inculpatului, se prevede că încheierea pronunţată în exercitarea acestei atribuţii, prin care se revocă ori este menţinută arestarea preventivă, în cursul judecării cauzei în fond şi în apel, poate fi atacată cu recurs.Ca urmare, atunci când hotărârea pronunţată în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, priveşte şi o dispoziţie referitoare la măsuri preventive, această dispoziţie este supusă recursului potrivit prevederilor art. 141 din Codul de procedură penală.Aşa fiind, se impune concluzia că decizia pronunţată în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, este supusă recursului numai cu privire la măsurile preventive la care se referă.În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 414^2 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că deciziile pronunţate în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, pot fi atacate cu recurs numai cu privire la măsurile preventive, în condiţiile art. 141 raportat la art. 160^b alin. 4 din Codul de procedură penală.PENTRU ACESTE MOTIVEÎn numele legiiDECID:Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.În aplicarea dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală, stabilesc:Deciziile pronunţate în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, pot fi atacate cu recurs numai cu privire la măsurile preventive, în condiţiile art. 141 din Codul de procedură penală raportat la art. 160^b alin. 4 din acelaşi cod.Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 2 din Codul de procedură penală.Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2006.VICEPREŞEDINTELEÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,LIDIA BĂRBULESCUPrim-magistrat-asistent,Victoria Maftei–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește