DECIZIE nr. XVIII din 12 decembrie 2005

privind aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. b) din Codul penal şi ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000



Dosar nr. 13/2005Sub preşedinţia doamnei Lidia Bărbulescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi JustiţieÎnalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, conformându-se dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit la data de 21 noiembrie 2005 în vederea examinării recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la confiscarea specială a mijlocului de transport în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000.Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea cerinţelor legii, fiind prezenţi 95 de judecători din totalul de 110 aflaţi în funcţie.Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând să fie admis în sensul de a se stabili că, în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, confiscarea specială a mijlocului de transport se dispune ori de câte ori se dovedeşte că acesta a constituit un mijloc propriu de realizare a activităţii infracţionale impus de natura şi specificul faptei incriminate, precum şi în cazul în care acesta a constituit o componentă a modului de concepere a activităţii infracţionale.În vederea deliberării, a fost amânată pronunţarea pentru data de 12 decembrie 2005, cândSECŢIILE UNITE,deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:În legătură cu aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. b) din Codul penal şi ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a constatat că instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar, pronunţându-se în mod diferit cu privire la confiscarea specială a mijlocului de transport în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 2-10 din aceeaşi lege.Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că, în cazul acestor infracţiuni, confiscarea specială se dispune ori de câte ori mijlocul de transport a fost folosit la realizarea laturii obiective a uneia dintre infracţiunile prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, fără a constitui însă un mijloc indispensabil de săvârşire a infracţiunii.Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că, în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, confiscarea specială a mijlocului de transport se dispune atunci când acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective a uneia dintre infracţiunile prevăzute de art. 2-10 din aceeaşi lege, precum şi atunci când mijlocul de transport, prin modul în care a fost concepută activitatea infracţională, era destinat să servească la realizarea laturii obiective a uneia dintre infracţiunile menţionate.Aceste din urmă instanţe au procedat corect.Cu privire la confiscarea specială, art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri prevede că drogurile şi alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunilor prevăzute de art. 2-10 din lege se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.Totodată, potrivit art. 118 lit. b) din Codul penal, sunt supuse confiscării speciale lucrurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârşirea unei infracţiuni, dacă sunt ale infractorului, aceste prevederi din partea generală a Codului penal fiind aplicabile, conform art. 362 din acelaşi cod, şi faptelor sancţionate penal prin legi speciale, cum este cazul faptelor sancţionate penal prin art. 2-10 din Legea nr. 143/2000.Ca atare, în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) din Codul penal, confiscarea specială a mijlocului de transport se poate dispune în cazul în care se dovedeşte că acesta a servit la săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, precum şi în cazul în care se dovedeşte că mijlocul de transport a fost destinat să servească la săvârşirea uneia dintre aceste infracţiuni.Măsura de siguranţă a confiscării speciale a mijlocului de transport se dispune, ţinându-se seama de prevederile art. 111 alin. 1 din Codul penal, în măsura în care există o stare de pericol rezultată din întrebuinţarea pe care acesta a primit-o în săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 sau din destinaţia care i s-a dat mijlocului de transport în scopul comiterii infracţiunii.Prin urmare, pentru a fi supus confiscării speciale în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) teza I din Codul penal, mijlocul de transport trebuie să fi servit efectiv la săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, adică să fi fost unul dintre mijloacele de care făptuitorul s-a folosit efectiv pentru a comite infracţiunea, iar pentru a fi supus confiscării speciale în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) teza a II-a din Codul penal, mijlocul de transport trebuie să fie fabricat, pregătit sau adaptat în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, fiind deci destinat să servească la comiterea acesteia.În acest sens, de exemplu, mijlocul de transport cu care făptuitorul s-a deplasat având asupra sa o cantitate de droguri ce urma a fi vândută nu ar putea fi considerat că a servit la săvârşirea infracţiunii, în timp ce mijlocul de transport în caroseria căruia au fost ascunse drogurile ce urmau a fi vândute, precum şi mijlocul de transport care a fost pregătit sau adaptat pentru a putea fi ascunse drogurile în interiorul acestuia sunt supuse confiscării speciale, întrucât primul a servit efectiv la săvârşirea infracţiunii, iar cel de-al doilea a fost pregătit ori adaptat în scopul comiterii acesteia, fiind destinat să servească la săvârşirea infracţiunii.În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, şi ale art. 414^2 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a se decide în sensul concluziilor menţionate.PENTRU ACESTE MOTIVEÎn numele legiiDECID:Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.În aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. b) din Codul penal şi ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, privind confiscarea specială a mijlocului de transport în cazul infracţiunii de trafic de droguri, stabilesc:Măsura de siguranţă a confiscării speciale a mijlocului de transport se va dispune, în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) teza I din Codul penal, numai în cazul în care se dovedeşte că acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective a uneia dintre modalităţile normative ale infracţiunilor prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, precum şi în cazul în care se dovedeşte că mijlocul de transport a fost fabricat, pregătit ori adaptat în scopul realizării laturii obiective a acestor infracţiuni.Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 2 din Codul de procedură penală.Pronunţată în şedinţa publică din 12 decembrie 2005.VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEICURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,LIDIA BĂRBULESCUMagistrat-asistent-şef,Victoria Maftei–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește