DECIZIE nr. LXXXIV (84) din 10 decembrie 2007

privind examinarea recursului în interesul legii, cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 907 şi 908 din Codul comercial, raportate la prevederile art. 591 din Codul de procedură civilă, referitor la instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile ale debitorului în cauzele comerciale



Dosar nr. 52/2007Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 907 şi 908 din Codul comercial, raportate la prevederile art. 591 din Codul de procedură civilă, referitor la instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile ale debitorului în cauzele comerciale.Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 88 de judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, solicitând admiterea acestuia şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 907 şi 908 din Codul comercial, raportate la prevederile art. 591 şi următoarele din Codul de procedură civilă, în sensul că sechestrul asigurător în materie comercială este aplicabil atât asupra bunurilor mobile, cât şi asupra bunurilor imobile ale debitorului.SECŢIILE UNITE ,deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:Prin recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se învederează că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 907 şi 908 din Codul comercial, raportate la prevederile art. 591 din Codul de procedură civilă, referitor la instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile ale debitorului în cauzele comerciale.Astfel, unele instanţe de judecată au considerat că sechestrul asigurător în materie comercială nu se poate dispune decât asupra averii mobile a debitorului, potrivit dispoziţiilor art. 907 din Codul comercial.În motivarea acestui punct de vedere s-a arătat că prevederile Codului comercial au un caracter derogatoriu de la normele stabilite în Codul de procedură civilă, astfel încât în materie comercială sechestrul asigurator este reglementat doar de dispoziţiile art. 591-594 din Codul de procedură civilă.Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că sechestrul asigurător poate fi instituit şi asupra bunurilor imobile ale debitorului, fiind aplicabile în această privinţă dispoziţiile art. 907 din Codul comercial, raportate la art. 591 din Codul de procedură civilă.Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.Într-adevăr, potrivit art. 907 alin. 1 din Codul comercial, "Partea interesată în o cauză comercială va putea deodată cu intentarea acţiunii să ceară a se pune sechestru asigurător asupra averii mobile a debitorului său conform art. 614 şi următoarele din procedura civilă după deosebirile mai jos enunţate", prevăzându-se prin alineatul următor că "va putea de asemenea să urmărească şi să poprească pentru sumele cuprinse în titlul său sumele sau efectele datorate debitorului său de către un al treilea, conformându-se dispoziţiilor art. 456 şi următoarele din Codul de procedură civilă".Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 908 alin. 1 din Codul comercial, "Sechestrul sau poprirea nu se va putea înfiinţa decât numai cu dare de cauţiune, afară de cazul când cererea de sechestru sau de poprire se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător, protestat de neplată".În continuare, prin alin. 2 al aceluiaşi articol se prevede că "Judecătoria se va pronunţa asupra sechestrului în camera de consiliu, fără prealabila chemare a părţilor", iar în alin. 3 se precizează că "Sechestrul asigurător nu poate fi ridicat decât dacă debitorul va consemna suma, capital, interese şi cheltuieli, pentru care s-a înfiinţat acel sechestru".Aşadar, aceste reglementări au un caracter special, specific raporturilor juridice de drept comercial, cu privire la obligativitatea cauţiunii la momentul formulării cererii de sechestru sau poprire asiguratorie, precum şi în legătură cu ridicarea sechestrului asigurător.Or, în ceea ce priveşte celelalte aspecte referitoare la instituirea sechestrului asigurător în materia litigiilor comerciale partea interesată nu poate fi scutită de respectarea dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la această măsură asiguratorie, dispoziţii la care face trimitere norma de reglementare cuprinsă în art. 907 din Codul comercial.Trebuie observat însă că prevederile art. 614 şi următoarele din vechiul Cod de procedură civilă, la care se face trimitere prin art. 907 alin. 1 din Codul comercial, se regăsesc în cuprinsul art. 591-596 din actuala reglementare.Or, potrivit reglementării din art. 60 raportat la art. 48 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziţiile de modificare şi completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază care trebuie să ţină seama de situaţia juridică a normei de trimitere.Sub acest aspect, dispoziţiile art. 591 alin. 1 teza I din Codul de procedură civilă: "Creditorul care nu are titlul executoriu, dar a cărui creanţă este constatată prin act scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat acţiune".Această prevedere impune astfel să se considere implicit modificat şi cuprinsul art. 907 alin. 1 din Codul comercial, care se referă doar la sechestrul asigurător asupra "averii mobile" a debitorului, în condiţiile în care, potrivit legislaţiei actuale sechestrul asigurător poate fi dispus atât asupra bunurilor mobile cât şi a celor imobile.O atare interpretare este impusă şi de particularitatea raportului juridic de drept comercial, care se caracterizează prin celeritate, astfel încât încheierea de modificare sau de stingere a acestuia să se facă cu maximă operativitate şi în condiţii de bună-credinţă, pentru că raţiunea finală a unui asemenea raport juridic este îndeplinirea lui întocmai.Ca urmare, în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor comerciale ce revin părţilor din convenţiile încheiate, datorită culpei debitorului sau altor cauze, trebuie să se dea posibilitatea creditorului să acceadă la garanţii de natură a-i asigura atât executarea integrală a obligaţiilor asumate de debitor, cât şi protecţia sa eficientă împotriva riscurilor ce ar putea împiedica îndestularea sa.Soluţionarea corespunzătoare a acestei situaţii de maximă importanţă pentru garantarea eficienţei relaţiilor comerciale impune examinarea evoluţiei reglementărilor legislative existente în materie.În această privinţă, Codul comercial, promulgat în anul 1887, a preluat soluţia existentă atunci şi în Codul de procedură civilă, în care era prevăzută, la art. 614 şi următoarele, posibilitatea instituirii sechestrului asigurător numai asupra bunurilor mobile ale debitorului.Abia prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 s-a reglementat, în cadrul noului conţinut ce s-a dat art. 591 din Codul de procedură civilă, posibilitatea instituirii sechestrului asigurător şi asupra bunurilor imobile ale debitorului, prevăzându-se în alin. 1 al acestui articol: „creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată prin act scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat acţiune”, putând „fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă”.Or, în raport cu această reglementare, art. 907 alin. 1 din Codul comercial, prin care era limitată posibilitatea de a se cere punerea sechestrului asigurător numai asupra averii mobile a debitorului, ca şi în conţinutul anterior al art. 591 din Codul de procedură civilă, nu poate fi considerat că nu a fost modificat implicit, pentru ca dispoziţiile anterioare identice ale celor două articole să aibă dispoziţii corespunzătoare.O astfel de interpretare se impune întrucât nu se poate presupune că legiuitorul ar fi urmărit să rămână mai puţin exigent faţă de debitorul dintr-o relaţie comercială decât faţă de cel dintr-un raport contractual de drept comun.Aplicabilitatea şi în materie comercială a reglementării novatoare din art. 591 alin. 1 al Codului de procedură civilă este impusă şi de dispoziţiile art. 721 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora dispoziţiile acestui cod "alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă şi comercială".În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi ale art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că dispoziţiile art. 907 din Codul comercial se interpretează prin trimitere la prevederile art. 591 alin. 1 teza I din Codul de procedură civilă, în sensul că în materie comercială sechestrul asigurător se poate înfiinţa şi asupra bunurilor imobile ale debitorului.PENTRU ACESTE MOTIVEÎn numele legiiDECID:Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Dispoziţiile art. 907 din Codul comercial se interpretează prin trimitere la prevederile art. 591 alin. 1 teza I din Codul de procedură civilă, în sensul că:În materie comercială, sechestrul asigurător se poate înfiinţa şi asupra bunurilor imobile ale debitorului.Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2007.PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢIDE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAPrim-magistrat-asistent,Victoria Maftei–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește