DECIZIE nr. LXXV (75) din 5 noiembrie 2007

pentru examinarea recursului în interesul legii privind compunerea termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate minorului



Dosar nr. 46/2007Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la compunerea termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate minorului, conform dispoziţiilor art. 110 sau ale art. 86^2 din Codul penal.Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 75 de judecători din totalul de 114 aflaţi în funcţie.Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Tiberiu Mihail Niţu, prim-adjunct al procurorului general.Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii de admitere a acestuia în sensul de a se stabili că în cazul suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere sau sub control, aplicată minorului, termenul de încercare se va stabili în conformitate cu dispoziţiile art. 110 din Codul penal.SECŢIILE UNITE,deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:În practica instanţelor judecătoreşti nu există un punct de vedere unitar referitor la stabilirea termenului de încercare al suspendării sub supraveghere sau sub control a executării pedepselor aplicate minorilor, în legătură cu problema dacă în aceste cazuri sunt aplicabile dispoziţiile art. 110 din Codul penal sau ale art. 86^2 din acelaşi cod.Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că minorilor cărora li s-au stabilit pedepse cu suspendarea executării acestora sub supraveghere le sunt aplicabile dispoziţiile art. 86^2 din Codul penal.Alte instanţe, dimpotrivă, au decis că în cazul aplicării faţă de infractorii minori a unor pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere sau sub control, termenul de încercare trebuie stabilit în condiţiile prevăzute în art. 110 din Codul penal.Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.Regimul sancţionator penal al minorilor, bazându-se pe un tratament adecvat dezvoltării lor fizice şi psihice, caracterizat de atenuarea răspunderii penale, include în mod firesc, în cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepselor, unele modalităţi neprivative de libertate care, asociate cu măsurile specifice de control şi supraveghere, pot contribui în mare măsură la reeducarea acestora, evitându-se mediul penitenciar.Ca urmare, pentru infractorii minori sunt aplicabile dispoziţii ce derogă de la dreptul comun, între acestea fiind şi aceea care, în cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei ori al suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, se referă la durata termenului de încercare, ale cărui componente au o întindere mai redusă decât aceea prevăzută în reglementarea generală, pentru majori.În acest sens este de reţinut că, potrivit art. 110 din Codul penal, "în caz de suspendare condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii, la care se adaugă un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanţă", iar "dacă pedeapsa aplicată este amenda, termenul de încercare este de 6 luni".Este adevărat că prin art. 110^1 din Codul penal, reglementându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control pentru minori, nu s-a mai prevăzut un alt termen de încercare în cazul minorilor faţă de care se ia o atare măsură, aşa cum s-a instituit în reglementarea generală, aplicabilă majorilor, prin art. 86^2 din acelaşi cod.Or, această lipsă de reglementare a termenului de încercare aplicabil minorilor în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau sub control judiciar nu poate fi suplinită prin preluarea termenului din reglementarea generală, pe care o conţine art. 86^2 alin. 1 din Codul penal, cât timp ea nu răspunde cerinţei de diferenţiere pe care o impune tratamentul penal specific pentru minori.Sub acest aspect nu se poate ignora că întregul sistem sancţionator penal este caracterizat de un tratament juridic pregnant mai blând pentru minori, firesc pentru orice stat de drept care, prin normele şi măsurile pe care le adoptă, urmăreşte să asigure în primul rând reeducarea şi reîncadrarea lor în societate.De aceea, din moment ce, potrivit art. 110^1 alin. 1 din Codul penal, supravegherea minorului de către o persoană sau instituţie, dintre cele la care se referă art. 103 din acelaşi cod, ori stabilirea pentru el a uneia sau mai multor obligaţii este susceptibilă a fi aplicată pe durata termenului de încercare la care se referă art. 110 din Codul penal, este evident că şi modul de calcul al termenului de încercare nu poate fi într-un astfel de caz decât cel aplicabil minorilor în raport cu dispoziţiile generale referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei.De altfel, este de observat că în legătură cu aplicarea corespunzătoare a altor dispoziţii, pe care le conţine art. 110^1 din Codul penal, privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, acestea nu includ referiri şi la dispoziţiile art. 86^2 alin. 1 din Codul penal, ceea ce înseamnă că legiuitorul nu a considerat că reglementările date prin acest ultim text de lege ar fi aplicabile şi în cazul minorilor.Aşa fiind, se impune să se constate că durata termenului de încercare, în cazul minorului faţă de care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, nu poate fi determinată decât în conformitate cu prevederile art. 110 din Codul penal, iar nu potrivit reglementării cu aplicare generală prevăzute la art. 86^2 alin. 1 din Codul penal, prin care este stabilit un termen excesiv de lung, ce depăşeşte în mod vădit intervalul de timp necesar reeducării unui minor în privinţa căruia s-a apreciat că i se poate asigura reeducarea şi în condiţiile unei astfel de măsuri.În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi ale art. 414^2 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că dispoziţiile art. 110^1 alin. 1 din Codul penal se interpretează în sensul că, în cazul suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere sau sub control aplicate inculpatului minor, instanţa va stabili un termen de încercare în condiţiile art. 110 din acelaşi cod, iar nu potrivit art. 86^2 alin. 1 din Codul penal.PENTRU ACESTE MOTIVEÎn numele legiiDECID:Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Dispoziţiile art. 110^1 alin. 1 din Codul penal se interpretează în sensul că în cazul suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere sau sub control aplicate inculpatului minor, instanţa va stabili un termen de încercare în condiţiile art. 110 din acelaşi cod, şi nu potrivit art. 86^2 alin. 1 din Codul penal.Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedură penală.Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢIDE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAPrim-magistrat-asistent,Victoria Maftei–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește