DECIZIE nr. LXII (62) din 24 septembrie 2007

privind recursul în interesul legii, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990



Dosar nr. 29/2007Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la admisibilitatea recursului împotriva ordonanţei preşedinţiale prin care a fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii adunării generale a acţionarilor.Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 93 de judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că recursul formulat împotriva ordonanţei preşedinţiale prin care s-a respins cererea de suspendare a executării dispoziţiilor unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor este inadmisibil.SECŢIILE UNITE,deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:În legătură cu aplicarea dispoziţiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a constatat că instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar în problema admisibilităţii recursului împotriva ordonanţei preşedinţiale de respingere a cererii de suspendare a executării dispoziţiilor hotărârii adunării generale a acţionarilor.Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că recursul formulat împotriva ordonanţei preşedinţiale prin care s-a respins cererea de suspendare a executării hotărârii adunării generale a acţionarilor este inadmisibil.În sprijinul acestei opinii, s-a subliniat că dispoziţiile art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, derogă de la dreptul comun, potrivit căruia atât reclamantul, cât şi pârâtul, în conformitate cu prevederile art. 582 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pot exercita calea de atac, indiferent dacă ordonanţa a fost sau nu respinsă.Ca urmare, s-a apreciat că, din moment ce legea specială prevede, în mod expres, că numai împotriva ordonanţei prin care a fost admisă cererea de suspendare a executării hotărârii adunării generale a acţionarilor se poate formula recurs, nu mai este posibil să fie exercitată această cale de atac şi în cazul respingerii unei atare cereri.Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că poate fi atacată cu recurs şi ordonanţa prin care a fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii adunării generale a acţionarilor.Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.Potrivit art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei, iar când se invocă motivul de nulitate absolută dreptul la acţiune este imprescriptibil, cererea putând fi formulată şi de orice persoană interesată.Prin alin. (7) al aceluiaşi articol, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 441/2006, se precizează „(7) Dacă hotărârea este atacată de toţi membrii directoratului, societatea va fi reprezentată în justiţie de către consiliul de supraveghere.”, iar prin alin. (8) şi (9) se mai subliniază că „dacă au fost introduse mai multe acţiuni în anulare, ele pot fi conexate” şi cererea „se va judeca în camera de consiliu”.Este adevărat că prin art. 133 alin. (1) din aceeaşi lege se prevede că "odată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate", indicându-se la alin. 3 că "împotriva hotărârii de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronunţare".Această menţiune cu caracter restrictiv, privind posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii de suspendare a executării, nu poate fi însă considerată limitativă, câtă vreme ea ar infirma principiul simetriei căilor de atac, specific dreptului nostru procesual.A restrânge dreptul părţii nemulţumite la posibilitatea exercitării căii de atac a recursului numai împotriva hotărârii de suspendare a executării ar însemna să se achieseze la încălcarea implicită a prevederilor art. 21 şi 129 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie şi la folosirea căilor de atac. De altfel, o interpretare extinctivă a dispoziţiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este impusă mai ales de necesitatea egalităţii de tratament faţă de părţile aflate în proces, în care privinţă reglementările de drept comun în materia ordonanţei preşedinţiale, respectiv cele cuprinse în art. 581-582 din Codul de procedură civilă, permit tuturor părţilor aflate în litigiu să atace cu recurs ordonanţa pronunţată în primă instanţă, independent dacă prin aceasta se admite sau se respinge acţiunea introductivă (art. 582 alin. 1).În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că prevederile cuprinse în art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că ordonanţa preşedinţială prin care s-a respins cererea de suspendare a executării dispoziţiilor unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor este supusă recursului.PENTRU ACESTE MOTIVEÎn numele legiiDECID:Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Prevederile cuprinse în art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că ordonanţa preşedinţială prin care s-a respins cererea de suspendare a executării dispoziţiilor unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor poate fi atacată cu recurs.Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2007.PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAPrim-magistrat-asistent,Victoria Maftei––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește