DECIZIE nr. 999 din 6 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. 3 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Ionel Iacob în Dosarul nr. 4.872/233/2006 al Judecătoriei Galaţi.La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care susţine că nevinovăţia sa rezultă din declaraţiile martorilor.Reprezentantul Ministerului Public apreciază, mai întâi, că susţinerile autorului excepţiei constituie aspecte de fapt asupra cărora este competentă să se pronunţe instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei pe fond, şi nu Curtea Constituţională. Susţine apoi că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, indicând în acest, sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu Decizia nr. 253 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 24 aprilie 2007. Întrucât cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 5 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.872/233/2006, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Ionel Iacob într-o cauză având ca obiect acţiunea penală privind săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzute în art. 215 alin. 1 şi 3 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 215 alin. 3 din Codul penal, care incriminează inducerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, intră în contradicţie cu art. 45 din Legea fundamentală, privind accesul liber al persoanei la o activitate economică, deoarece "intruziunea statului în raporturile economice dintre părţi este contrară textului şi spiritului Constituţiei".Judecătoria Galaţi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât incriminarea penală a înşelăciunii în contracte nu reprezintă o încălcare a dreptului persoanei de a accede liber la o activitate economică sau o încălcare a liberei iniţiative. Arată că în toate legislaţiile europene înşelăciunea, frauda sau escrocheria au fost incriminate şi sever sancţionate ca fapte de natură penală, în scopul protejării celor ce-şi exercită cu bună-credinţă drepturile şi libertăţile economice, comerciale sau contractuale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi indică, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu Decizia nr. 391 din 12 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 5 august 2005.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 215 alin. 3 din Codul penal sunt constituţionale, astfel cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie. Totodată, textul de lege criticat reprezintă expresia prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, potrivit cărora Parlamentul are competenţa de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora, legiuitorul fiind liber să aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 3 din Codul penal, care au următorul cuprins:"(3) Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate."În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile art. 45 din Constituţie, referitoare la libertatea economică.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că libertatea economică, consacrată de art. 45 din Constituţie, pretins a fi încălcat, presupune libertatea oricărei persoane de a iniţia şi întreprinde o activitate cu scop lucrativ în condiţiile legii, iar nu exercitarea acestui drept cu rea-credinţă şi crearea de prejudicii partenerilor economici prin inducerea acestora în eroare cu prilejul încheierii unor acte juridice. Acestea din urmă sunt fapte care intră în sfera ilicitului şi nu sunt o expresie a libertăţii economice.Ca atare, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile art. 215 alin. 3 din Codul penal, referitoare la infracţiunea de înşelăciune, contravin prevederilor art. 45 din Constituţie.De altfel, textul de lege criticat a mai constituit în repetate rânduri obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin deciziile nr. 173 din 4 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999, nr. 215 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 7 iunie 2005, sau nr. 403 din 16 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 19 iunie 2006, Curtea, pentru argumentele acolo expuse, care îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, a respins excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 215 alin. 3 din Codul penal sunt constituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Ionel Iacob în Dosarul nr. 4.872/233/2006 al Judecătoriei Galaţi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește